153 matches
-
de perioada de rod, astfel că serveau acum de araci fasolei agățătoare care era În perioada de vârf, iar specimenele din celălalt soi, mult mai mici ca Înălțime, erau acum În perioada de inflorescență. Se mai găseau aici și câțiva bananieri mici, cu frunze mari și fine, pe care indigenii le folosesc În loc de hârtie de Împachetat și În loc de pănuși, pentru pregătire unei variante locale de tamale. Deasupra tuturor plantelor, se Întindeau ramurile luxuriante a diverse cucurbitacee. Planta numită chayote, când ajunge
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
prun, piersic); cele rotunde și neregulate simbolizează pomi fructiferi de origine americană (manzanilla). Liniile punctate sunt folosite pentru a marca plantele agățătoare, cercurile mici pentru arbuști, stelele mari pentru plante suculente, iar formele cu vârfuri ascuțite pentru plantele din familia bananierului. Linia Îngustă desenată În partea dreaptă a figurii 36 reprezintă un gard viu de format de un arbust folosit de populația maya (Poulsenia armata). Ca și micrologica grădinii din Guatemala, logica sistemelor de policultură din Africa de Vest, multă vreme considerate primitive
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
a instrumentului fumătorilor. Hobson-Jobson (s.v. pp. 424 și urm.) crede că huka a devenit rarisimă și a dispărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar În India Eliade descrie „coliba unui brahmacarin nepalez (...) care-și durase o gospodărie ciudată, numai bananieri, portocali și tufe de bhang ale căror frunze fierte sau fumate Într-o huka de lemn produc o toropeală mult gustată de saddhu”. 34. Fapt confirmat de literatura medicală a timpului: „Mari cantități de șofran șCrocus sativusț sunt culese În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
arde. Tanaka știa ce spune: spre deosebire de samurai și de Nishi, el luase parte în tinerețe la războaiele Stăpânului. Intrară într-un ogor. Lanurile de porumb fuseseră strivite sub picioare fără milă, iar jumătate din colibele de paie din crângul de bananieri fuseseră arse. Un fum ca o ceață subțire veni din crângul de bananieri. Se simțea, de asemenea, miros de ars. Nu puteau să vadă prin fum dacă dincolo se ascundeau cumva indieni, așa că Tanaka descălecă, luă o pușcă de la unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în tinerețe la războaiele Stăpânului. Intrară într-un ogor. Lanurile de porumb fuseseră strivite sub picioare fără milă, iar jumătate din colibele de paie din crângul de bananieri fuseseră arse. Un fum ca o ceață subțire veni din crângul de bananieri. Se simțea, de asemenea, miros de ars. Nu puteau să vadă prin fum dacă dincolo se ascundeau cumva indieni, așa că Tanaka descălecă, luă o pușcă de la unul dintre însoțitori și merse țanțoș de unul singur ca pentru a le arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ordine în locul lui Velasco: Atunci, hai să mergem! Curând o să apună soarele. Lăsând în urmă hambarul ce trosnea din toate încheieturile sub limbile mistuitoare ale flăcărilor, japonezii porniră di nou la drum, înaintând cu urechile ciulite prin crângul întunecat de bananieri. Printre trunchiurile albicioase, se zăreau petece de cer înăbușitor și dealuri de măslini ce păreau niște pisici încovrigate. După ce ieșiră din crâng, lumina soarelui îi lovi în moalele capului. Din umbra unui măslin zvâcniră câteva siluete zdrențuite. Era o indiancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nimic, solii începură și ei să-i urmeze. Vă rog să rămâneți pe loc! strigă Velasco de la jumătatea dealului. Mă duc să-mi îndeplinesc datoria de părinte creștin, nu de tălmaci. Velasco și femeia intrară din nou în păduricea de bananieri. Mirosul de frunze putrede umplea crângul. De undeva se auzi un glas de pasăre, dar lui Velasco i se păru că seamănă cu țipătul sinistru al unui vultur pleșuv mâncând din leșul vreunui animal. Femeia alerga sprintenă printre bananieri întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de bananieri. Mirosul de frunze putrede umplea crângul. De undeva se auzi un glas de pasăre, dar lui Velasco i se păru că seamănă cu țipătul sinistru al unui vultur pleșuv mâncând din leșul vreunui animal. Femeia alerga sprintenă printre bananieri întorcându-se din când în când după misionarul care venea în urma ei. Ciudat, dar Velasco nu simțea în suflet nici frică și nici neliniște. La umbra desișului de bananieri, stătea un indian gol până la brâu, cu nas cârn și ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vultur pleșuv mâncând din leșul vreunui animal. Femeia alerga sprintenă printre bananieri întorcându-se din când în când după misionarul care venea în urma ei. Ciudat, dar Velasco nu simțea în suflet nici frică și nici neliniște. La umbra desișului de bananieri, stătea un indian gol până la brâu, cu nas cârn și ochi întunecați. După ce femeia îi spuse ceva, acesta îl lăsă pe Velasco să străbată crângul. Într-o vizuină de pământ, stătea întins pe spate și horcăind un tânăr indian, gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care se dăduse de partea celor din tribul Huaxteca și se ridicase la răzmeriță împreună cu ei. Tânărul indian avea o rană adâncă făcută de gloanțele trase de moșierii spanioli. Și-a dat ultima suflare într-o vizuină din crângul de bananieri, iar eu l-am ținut de mână. Fie ca Domnul să-i dea viață veșnică! Eu nu mi-am făcut decât datoria de preot. Doi dintre dijmașii indieni care au văzut ce făcusem pentru răposat, ne-au însoțit, în semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
eu. Supusul mi-a aruncat o privire mânioasă, dar a luat statuia lui Buddha și și-a pus-o pe genunchi. — Habeas requiem aeternam. Am rostit aceeași rugăciune ca și mai demult când în vizuina de pământ din crângul de bananieri din apropiere de Veracruz l-am ținut de mână pe indianul acela rănit. Dar spre deosebire de indian, Tanaka își pusese capăt zilelor și astfel săvârșindu-se un păcat de moarte pe care Biserica nu-l îngăduie nici în ruptul capului. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nici unul dintre prietenii mei nu putea distinge ce era pe platouri. N-aveau decât să creadă explicațiile lui Lulu. —Păstăi de mazăre care se mănâncă Întregi, ciuperci, niște carne, a, vită, cred... Iar asta, asta e orez În frunze de bananier... La Început mai timizi, se serviră apoi din belșug, mutând mâncarea de pe platouri În farfurii. Heidi Încă mai auzea porcul guițând Înainte de a fi tăiat. În acel moment, se hotărâse să nu mai mănânce nici un fel de carne. Acum Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ochi ar fi fost inadecvați pentru greutatea și netezimea culorii, despărțită cu dificultate de bărci de pescuit - apa albastră, neobișnuit de densă, grea, părea scufundată sub Înălțimile siriene goale. Inima lui Sammler era foarte sfâșiată de sentimente pe când stătea sub bananierii scunzi, curgând de frunze. „Și oare-n vremuri vechi cele picioare Bătură...” 1 Dar aceia erau munții verzi ai Angliei. Munții din fața lui, În goliciune serpentină, nu erau defel verzi; erau rumeniți, cu cavități fumegânde și mistere de o putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
arsese în asemenea hal că devenise prea neagră pentru un mariaj rezonabil, iar apa, dacă se întâmpla să curgă la robinet, împroșca și opărea tot. Albinele zburau îmbătate de nectarul care se alcoolizase; polițiștii dormeau toată ziua în crângul de bananieri, judecătorul din oraș mituise un funcționar de la Imigrări și plecase la fratele său din Copenhaga. Străinii cu autocarele lor făcuseră stânga-mprejur și se duseseră acasă, iar cei din Shahkot se certau pentru locurile aflate exact sub palele ventilatoarelor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Oare cum va găti maimuța cea fascinantă? În ultima zi a lunii aprilie... Oare să o coacă în tandoor? Să o înăbușe și să o facă tocăniță? Să o umple sau să o prăjească? Să o ruleze în frunze de bananier, să o umple cu ouă de găină sau de rață? Să o amestece în linte? Să o pună într-o oală de pământ? Să o aromeze cu șofran? Să o parfumeze cu cuișoare? Să o gătească cu suc de rodii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
însemnează nimica pe lângă ceea ce am pătimit eu cu Crăcănel din pricina limbuției mele. Eram în clasa a II-a, tot la o oră de Botanică. Se ascultase lecția: "Plante din regiunea tropicală". O lecție foarte frumoasă și mai ales interesantă despre: bananier, bambus, cauciuc, vanilie etc. Crăcănel ne explicase mai departe despre palmier, și după ce ne spusese câte ceva despre: curmal, palmierul de ceară, sagotier, raphie, palmierul evantai, palmierul cu ulei și alții, se oprise la cocotier, vorbindu-ne pe larg despre acest
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Oare cum va găti maimuța cea fascinantă? În ultima zi a lunii aprilie... Oare să o coacă în tandoor? Să o înăbușe și să o facă tocăniță? Să o umple sau să o prăjească? Să o ruleze în frunze de bananier, să o umple cu ouă de găină sau de rață? Să o amestece în linte? Să o pună într-o oală de pământ? Să o aromeze cu șofran? Să o parfumeze cu cuișoare? Să o gătească cu suc de rodii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
renunțăm, gata. În jurul nostru aerul devine rece, iar culorile se întunecă, parcă am fi ajuns într-un alt regat, mai trist, dar mult mai real, mai credibil decât regatul cald și sălbatic al miracolelor și al minunilor, cu palmieri și bananieri, leagănul acela imens care se întinde între munții Iehuda și munții Moab, părea că și chipul său se întunecase, obrajii îi atârnau pe maxilare fără chef, pielea de sub bărbie forma o cută căzută, este năpădit de o stare rea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ce se petrece în imediata dumneavoastră apropiere. ― Bineînțeles. Fiecare frază te cucerește. Își repezi din nou ochii în tavan: ― " Voi trimite fulgerul care trece spintecând cerul / Voi trimite tunetul care trece frământând totul / Voi trimite vântul furtunii care trece smulgând bananierii / Voi trimite uraganul care cade din nori și mătură totul înaintea lui..." ― Vă mulțumesc, doamnă, făcu maiorul râzând. Sânt complet edificat. Mi-ați dat ocazia să ascult lucruri splendide. ― Aceasta a fost din legenda lui Ngurangurane, fiul crocodilului, declară Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cvartal care trecuse în secolul douăzeci uitat, neglijat și cu fonduri foarte limitate. Clădirea pe care o căuta agentul Mancuso era, cu excepția garajelor improvizate, cea mai mică din tot cvartalul, un liliputan de prin anii ’80. În fața verandei agoniza un bananier înghețat, maroniu și amărât, gata să cadă și el la pământ, așa cum se întâmplase de mult timp și cu gardul de fier. Alături de copacul uscat era o moviliță de pământ peste care stătea aplecată o cruce celtică din placaj. Plymouth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pământ peste care stătea aplecată o cruce celtică din placaj. Plymouth-ul tip 1946 era parcat în fața casei, cu bara de protecție atingând veranda și farurile din spate blocând trotuarul de cărămidă. Dar, cu excepția mașinii, a crucii dărăpănate și a bananierului mumificat, curtea era complet goală. Nu se vedea nici un arbust și nici o tufă. Nu creștea iarbă. Și nu cânta nici o pasăre. Agentul Mancuso privi automobilul și îi văzu plafonul înfundat și aripa plină de cercuri concave, separată de caroseria mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ignatius mormăia: — O, Doamne, acum își plimbă probabil fiecare limba peste dinții îmbrăcați și stricați ai celuilalt. Trei Ignatius înaintă clătinându-se pe cărarea de cărămidă care ducea spre casă, urcă anevoie treptele și sună la ușă. O ramură a bananierului uscat se rupsese căzând țeapănă pe capota Plymouth-ului. — Ignatius, copile, strigă doamna Reilly când deschise ușa. Ce ți s-a întâmplat? Arăți de parc-ai dat de ceasu’ morții. — Mi s-a închis valva în tramvai. — Doamne, intră repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
către ușa bucătăriei. Nu o să mai trimit pe nimeni la tine, niciodată. SÎnt la Ella, Învățăm Împreună. — Luna istoriei negrilor. Succes, strigă Wakefield după ea. Paradisul, se dovedește, este doar temporar. Sandina Îi Înmînează un săpun Înfășurat În frunză de bananier, legat cu un șnur roșu de mătase. — Săpun fin de eucalipt și ovăz, făcut de mînă de cea mai bună prietenă a mea. Wakefield Îi sărută mîna și strecoară săpunul În buzunar. Oh, ce noroc pe tine, Diavole! Drumul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o găoace de beton undeva pe șoseaua Colentina, Paula Dotty pierdu în sfârșit orice legătură cu țărmul. Și iată cum astfel i se împlini visul, ei care nu trecuse niciodată de Lehliu; călătorea acum printre constelații și livezi nemărginite de bananieri, plutea de-a lungul țărmurilor pururi înflorite unde fiece latifundiar, proprietar de plantații uriașe de trestie de zahăr, îi așternea la picioare iubirea sa cu parfum de frezie și semăna cu Tyrone Power. Cum mânca, cum trăia, cum venea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a dorit-o de când a ajuns în selvă. Kano întinse mâna, apucă sarbacana, scoase din tolba lui cu săgeți o dardă subțire, o înveli în bumbac moale și o duse la gură cu un gest iute. Înălță sarbacana, ținti spre bananierul cel mai îndepărtat și suflă scurt și sec. La cincizeci de metri distanță, darda se înfipse în inima mănunchiului de banane. Făcu un gest satisfăcut: — Place la om, admise el. Indianul arătă atunci spre fată, care stătea nemișcată. — Kano vinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]