192,858 matches
-
CREDITARE IPOTECARE - DIN NOU PE... VAL ? Creditele ipotecare - și nu numai acestea - ar putea fi acordate din ce în ce mai ușor, spun specialiștii, deoarece băncile caută soluții pentru creșterea numărului de clienți. În acest context, relaxarea condițiilor necesare pentru calificarea la credite ar putea fi una dintre soluții. Într-o relație în care sunt implicați doi parteneri, orice inițiativă care ar putea face ca această
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/cartea-de-credit-10/ [Corola-blog/BlogPost/92717_a_94009]
-
soluții. Într-o relație în care sunt implicați doi parteneri, orice inițiativă care ar putea face ca această relație să fie mai strânsă trebuie agreată de ambele părți. Este și cazul relației bănci-clienți. În ultimii ani, din cauza crizei economico-financiare, atât băncile, cât și clienții au manifestat retincență în a debloca mecanismele care duc la impulsionarea creditării. Între timp, sistemul bancar a revenit la sentimente mai bune și încearcă să-și recapete clienții, prin oferte tentante de creditare. Însă, nu același lucru
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/cartea-de-credit-10/ [Corola-blog/BlogPost/92717_a_94009]
-
tentante de creditare. Însă, nu același lucru se întâmplă și cu potențialii clienți. Aceștia nu mai sunt așa de entuziasmați în a semna contracte de împrumut, cum erau - de pildă - în 2008, pentru că nu mai au siguranța locului de muncă. Băncile, insistă... Dacă, înainte de criză, îți trebuiau trei salarii medii pe economie ca să iei un împrumut pentru un apartament cu două camere, acum e nevoie de puțin peste un salariu mediu. De pildă, ca să obțină un credit ipotecar pentru un apartament
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/cartea-de-credit-10/ [Corola-blog/BlogPost/92717_a_94009]
-
ca să obțină un credit ipotecar pentru un apartament cu două camere, clientul trebuie să aibă în prezent un salariu net de numai 2.100 de lei, în vreme ce - în urmă cu numai cu cinci ani - pentru același tip de credit, cerința băncilor era ca venitul să fie de 3.600 de lei. Specialiștii spun că, deocamdată, nu se poate vorbi despre o revenire a creditării, ci mai mult despre o dezmorțire. Dar sunt semne bune... SCADERE PE PIATA ASIGURĂRILOR Piața asigurărilor din
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/cartea-de-credit-10/ [Corola-blog/BlogPost/92717_a_94009]
-
și cu ochii plini de lacrimi. Tânărul ei fiu, la început, nu-i înțelegea durerea, si ca orice tânăr n-a dat importantă Evangheliei. Educația clasică (filozofia și oratoria) a primit-o de la vestitul profesor Libaniu și filozoful Andragatiu. De pe băncile universitare, îndrăgește oratoria și logica. Demostene și Socrate, Platon și Aristotel erau preferații lui. Începe să profeseze oratoria, vorbind admirabil. Profesorul Libaniu dorește să-i lase locul lui, dar el refuză. O situatie neprevăzuta îl orientează altfel: cugeta zile întregi
DESPRE VIATA, OPERA SI ACTIVITATEA SFINTILOR TREI IERARHI – ICOANE, PILDE SI REPERE AUTENTICE IN CADRUL BISERICII CRESTINE, UNIVERSALE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1422437103.html [Corola-blog/BlogPost/357696_a_359025]
-
în parc am văzut, zilele trecute, la groapa de nisip o fetiță ca o păpușă. Când am întrebat-o cîți ani are a zis că doi și că e cu bunicul ei și mi l-a arătat cu degetul. Pe bancă bunicul. Un om rotund ca o mingie. Abi i se vedea capul de burtă. Avea vreo cinci cutii de bere și la fiecare cutie fuma cel puțin trei țigări. M-am așezat pe aceeași bancă și am zis “ ce nepoată
DETECTIV VOLUNTAR POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Detectiv_voluntar_povestire_de_titina_nica_tene.html [Corola-blog/BlogPost/355504_a_356833]
-
a arătat cu degetul. Pe bancă bunicul. Un om rotund ca o mingie. Abi i se vedea capul de burtă. Avea vreo cinci cutii de bere și la fiecare cutie fuma cel puțin trei țigări. M-am așezat pe aceeași bancă și am zis “ ce nepoată scumpă aveți păcat că nu o iubiți” S-a uitat lung la mine, nu înțelegea ce vreau să spun “cum adică nu o iubesc? mi-a răspuns. ”Păi, dacă vă sinucideți fumând o să muriți și
DETECTIV VOLUNTAR POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Detectiv_voluntar_povestire_de_titina_nica_tene.html [Corola-blog/BlogPost/355504_a_356833]
-
cultură. Vreau să fac o remarcă. Am intenția nu numai de a le scoate la suprafață, dar și voi bate fără preget clopotul până se va urni carul din loc.” Ea a bătut la ușa Teatrului din Bălți, direct de pe băncile școlii, și pentru totdeauna s-a lăsat preocupată de rolurile, pe care le-a jucat, de caractere, pasiuni. În 1959, când debutează în spectacolul “Jertfa” de Gheorghe Timofte, în care a rostit pe scenă unica frază: “Mamă, unde e tata
ARTISTA EMERITĂ A REPUBLICII MOLDOVA, DOAMNA LIDIA NOROC-PÎNZARU, MUZĂ A UNEI DINASTII DE ACTORI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1469213993.html [Corola-blog/BlogPost/353363_a_354692]
-
tine. • În fața legii suntem egali, dar nu și în fața fărădelegii. Cetățenii sunt de trei categorii: înalți, scunzi și mediocri. Statul e convins că dă mai mult decât primește. Și cetățeanul la fel. • Cetățenii noștri cumpără totul din bani împrumutați de la bănci pentru că au sentimentul unei colaborări frățești între cei care dau și cei care n-au. • Democrația este o mamă generoasă, dar nu-i poate alăpta pe toți cei bătuți de soartă. • Trăim între clipe de onestitate și altele de adversitate
GÂNDURI REBELE (35) – AFORISME: STATUL ŞI NOI de HARRY ROSS în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/harry_ross_1473256759.html [Corola-blog/BlogPost/369528_a_370857]
-
la Buzău, în casa bunicilor, unde părinții au considerat că e bine să ne stabilim pentru un timp, ca să poată avea un sprijin în creșterea și educarea mea. Erau vremuri grele, după război, în plină schimbare socială. Mama lucra la Banca Agricolă din oraș. Nu existau calculatoare; toată contabilitatea se făcea cu creionul în mână și cu multe ore suplimentare. Venea seara târziu acasă, extenuată, și ziua următoare o lua de la capăt. Tata, în vremurile acelea tulburi, reușise să se angajeze
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1492828294.html [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > ÎMPĂCARE Autor: Ana Cristina Popescu Publicat în: Ediția nr. 2249 din 26 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ana-Cristina POPESCU Împăcare (Din volumul de teatru pentru copii „Reuniune“ Monodramă Decorul: O clădire ca fundal. O bancă în fața clădirii și un tei. X (stând pe bancă): Și totul a început cu o ploaie, o ploaie caldă de vară. Eram în fața căminului și ascultam cântecul ploii. Câtă muzică, Doamne! Ce frumos cânta ploaia! Parcă o aud și acum
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1488117005.html [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
Cristina Popescu Publicat în: Ediția nr. 2249 din 26 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ana-Cristina POPESCU Împăcare (Din volumul de teatru pentru copii „Reuniune“ Monodramă Decorul: O clădire ca fundal. O bancă în fața clădirii și un tei. X (stând pe bancă): Și totul a început cu o ploaie, o ploaie caldă de vară. Eram în fața căminului și ascultam cântecul ploii. Câtă muzică, Doamne! Ce frumos cânta ploaia! Parcă o aud și acum. Era o muzică a durerii destinată să spele greșelile
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1488117005.html [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
căutat prieteni, dar fiecare prieten și-a urmărit interesul. A așteptat asemenea vulturelui, un scâncet ca apoi să mă sfâșie. Mereu mai lăsau câte o bucată care să se regenereze și ei să poată iarăși sfâșia rodul. Se ridică de pe bancă și face câțiva pași.) Cântecul apei era așa de viu. Mi-am văzut în el întreaga-mi viață, iar viața mi-a fost sfâșiată de vulturi. Trebuie să o iau de la capăt, dar nu mai am putere. Cântecul ploii părea
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1488117005.html [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
a curățit totul. Dar viața mea? Se oprește o clipă.) E încă plină de mirosuri. Teiul acesta în floare îmi amintește de evaluările periodice. O viață plină de cântec și miros mă frământă și nu găsesc drumul. Se așază pe bancă.) Dumnezeule! Miros de plăcintă cu măr! Ce frumos a fost în vara aceea când o femeie de la țară m-a primit în casa ei două luni. Era o femeie cu frica lui Dumnezeu. În fiecare vacanță de vară alegea un
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1488117005.html [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
ascuns printre norii plini de ploi. Mereu am rătăcit gustul, pe urmă am pierdut bucata cea bună și m-am rătăcit pe mine asemeni Albei ca Zăpada ce a prins a gusta partea otrăvită a mărului. Acum stau pe această bancă. În spatele meu se află viața ce am trăit-o până acum câteva zile, până când o ploaie de vară a spulberat totul. Clopoțelul a anunțat finalul anilor de studiu, anilor petrecuți la cămin. Trebuie să las totul în urmă și să
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1488117005.html [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
neînțelegerile, situațiile nearmonioase dintre fata moșneagului și fata babei și pășesc mai departe pentru a găsi soluții de ieșire din orice stuație dificilă. Ajuns în fața porții, în fața libertății, picioarele mi s-au împietrit și am găsit un sprijin în această bancă. Câte un trecătot milos îmi mai dă din când în când câte un colț de pâine. Într-o zi am cerut unui trecător un leu să-mi cumpăr o pâine, pentru că niciun om nu m-a observat datorită goanei lor
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1488117005.html [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
goanei lor după treburi, dar trecătorul m-a amenințat că o să cheme poliția, pentru că cerșetoria este o ilegalitate. Ce să faci? Sunt oameni și oameni. Cel care m-a amenințat a plecat. Eu am rămas tot aici, tot pe acestă bancă, în fața închisorii mele și nu găsesc nicio soluție nu știu încotro să mă duc. Ciudat este că nimeni din clădirea lăsată în urmă nu mă observă sau poate mă observă, dar nu le pasă de frunza ce se zbate în
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1488117005.html [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
mâna întinsă. Nu, nu stau cu mâna întinsă. Ar fi prea dureros, dar nici o viață în sclavie nu aș suporta. Până la urmă știu ce am de făcut. O să las în urmă clădirea ce mi-a fost adăpost, mamă și tată, banca ce m-a găzduit câteva zile, o să ascult notele ploii de vară și o să fiu asemenea ei, o să pășesc spre necunoscut cu încredere. Astăzi poate o să car câteva bagaje și primesc un colț de pâine, mâine pun câteva cărămizi la
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1488117005.html [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
strada unde locuiesc de un deceniu, în fiecare zi, cam la aceeași oră a serii, trece un copil. Nu are mai mult de doisprezece-treisprezece ani și este un puști al străzii. Mereu tăcut, cu privirea tristă, se așează pe singura bancă din fața blocului. Stă și așteaptă necerând nimănui ceva. Multă lume trece pe lângă el, unii îi aruncă o uitătură scurtă, alții îl ignoră pur și simplu. Dar oamenii miloși din zonă pun pe banca din lemn de salcâm câte-un pachețel
NIMIC NOU SUB SOARE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1434804170.html [Corola-blog/BlogPost/372445_a_373774]
-
cu privirea tristă, se așează pe singura bancă din fața blocului. Stă și așteaptă necerând nimănui ceva. Multă lume trece pe lângă el, unii îi aruncă o uitătură scurtă, alții îl ignoră pur și simplu. Dar oamenii miloși din zonă pun pe banca din lemn de salcâm câte-un pachețel care conține un sandviș sau altceva de mâncare. Răducu le mulțumește frumos cu voce stinsă și mănâncă liniștit cu privirile ațintite în pământ. De dormit doarme pe unde apucă. Iarna, când frigul este
NIMIC NOU SUB SOARE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1434804170.html [Corola-blog/BlogPost/372445_a_373774]
-
pământ. De dormit doarme pe unde apucă. Iarna, când frigul este stăpânul absolut, pustiul doarme prin canale și beciuri, în apropierea conductelor fierbinți cu apă de la termoficare. Vara, când este cald, își găsește culcuș printre boscheții parcului din cartier. Pe băncile de pe alei nu îndrăznește să se întindă pentru că golanii de bani gata - care bântuie nopțile beți și drogați prin parc - îl batjocoresc în fel și chip. Este crucea destinului pe care trebuie s-o ducă în spate. Și o face
NIMIC NOU SUB SOARE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1434804170.html [Corola-blog/BlogPost/372445_a_373774]
-
de el, de Răducu. Foarte simplu. Pentru că Răducu trăiește. El nu a murit sfâșiat de dulăii hrăniți zilnic cu kilograme de carne macră, crudă, îmbibată în sânge proaspăt. Iar eu în fiecare seară pun câte un pachețel cu mâncare pe banca din lemn de salcâm, singura bancă din fața blocului, pentru el. Sunt sigur că, după ce reintru în locuința mea, el vine, se așează ca de obicei pe locul lui obișnuit și mănâncă cu privirile-i triste ațintite în pământ. Dovada acestui
NIMIC NOU SUB SOARE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1434804170.html [Corola-blog/BlogPost/372445_a_373774]
-
Pentru că Răducu trăiește. El nu a murit sfâșiat de dulăii hrăniți zilnic cu kilograme de carne macră, crudă, îmbibată în sânge proaspăt. Iar eu în fiecare seară pun câte un pachețel cu mâncare pe banca din lemn de salcâm, singura bancă din fața blocului, pentru el. Sunt sigur că, după ce reintru în locuința mea, el vine, se așează ca de obicei pe locul lui obișnuit și mănâncă cu privirile-i triste ațintite în pământ. Dovada acestui fapt ? Foarte simplă : a doua zi
NIMIC NOU SUB SOARE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1434804170.html [Corola-blog/BlogPost/372445_a_373774]
-
născut “fără cuvinte” - doar urlete ... și după ce am primit o palmă după ceafă mi-am dat seama că trebuie să mă exprim și eu într-un fel. Salvarea mea a fost în momentul în care am găsit un creion în banca de la școala primară.L-am ascuțit cu briciul tatălui meu și după ce m-am bandajat am tras vreo două înjurături și câteva linii. Atunci am descoperit revelația desenului. Primii “pictați” au fost profesorii mei. Ei au fost și primii mei
LICĂ BARBU de LICĂ BARBU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Lic%C4%83_Barbu.html [Corola-blog/BlogPost/342130_a_343459]
-
anul ăsta dacă nu-mi știi, eu te las.... să știi că te las! Fețele membrilor comisiei s-au destins. Dl. Bâlea găsise soluția salvatoare împăcându-le conștiința. * A dat să treacă la locul său, lângă prietenul și colegul de bancă, Florin. Stânjenit, a priceput că nu mai puteau fi colegi de bancă, cel puțin o vreme, locul lui fiind ocupat. Nu putea învinui pe nimeni. Nici chiar el nu își putuse închipui revenirea în această clasă. Darul acesta, primit datorită
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470738908.html [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]