218 matches
-
Vor întreba: „Doar un chibrit?!” 13 septembrie 2016, Constantă Sursa foto: The #Edward #Munch #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii E lesne-a scrie o prostie,Trecută-apoi filosofie;Nu știu cine-i mai vinovat,Argatul? Al său împărat?Aplaudă ca niște fociDe pe-o banchiza cu escrociși-apoi se miră că abundăProstia care îi scufundă.Eu mă amuz că un circar,Dar înăuntru-mi e mortar,Din toate ce-au fost simțăminte,Se pârjolesc în necuvinte.Le-am dat mai ieri doar un chibrit,Eu, doar
DOAR UN CHIBRIT?! de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385177_a_386506]
-
din curcubeie țipă, Căldura verii-și netezește snopii, Iar ploaia își trimite stropii Să spele zbor de fluturi și aripă. Când murmurul și-l contenește marea, Valul se face stâncă, fără briză Și soarele întârzie-nserarea, Iar aurora-ngheață pe banchiză. Și amintirea luptă cu uitarea, Când de iubire iarăși este criză. ÎNGER PĂZITOR A venit o armată de îngeri Să mă scoată din somn și din vise, Să mă-ntrebe de clipe ucise Și de alte dureri și înfrângeri. Și
SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384531_a_385860]
-
Culorile din curcubeie țipă, Căldura verii-și netezește snopii, Iar ploaia își trimite stropii Să spele zbor de fluturi și aripă. Când murmurul își contenește marea, Valul se face stâncă, fără briză Și soarele întârzie-nserarea, Iar aurora-ngheață pe banchiză. Și amintirea luptă cu uitarea, Când de iubire iarăși este criză. Referință Bibliografică: CÂND TE APROPII / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1581, Anul V, 30 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate
CÂND TE APROPII de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384543_a_385872]
-
XV. DOAR UN CHIBRIT?!, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2151 din 20 noiembrie 2016. E lesne-a scrie o prostie, Trecută-apoi filosofie; Nu știu cine-i mai vinovat, Argatul? Al său împărat? Aplaudă ca niște foci De pe-o banchiză cu escroci Și-apoi se miră că abundă Prostia care îi scufundă. Eu mă amuz ca un circar, Dar înăuntru-mi e mortar, Din toate ce-au fost simțăminte, Se pârjolesc în necuvinte. Le-am dat mai ieri doar un
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
mare. Dar de aici, să-ncendiezi Tot ce iubești, ce speri, ce crezi, Aș zice că ... Citește mai mult E lesne-a scrie o prostie,Trecută-apoi filosofie;Nu știu cine-i mai vinovat,Argatul? Al său împărat?Aplaudă ca niște fociDe pe-o banchiză cu escrociși-apoi se miră că abundăProstia care îi scufundă.Eu mă amuz ca un circar,Dar înăuntru-mi e mortar,Din toate ce-au fost simțăminte,Se pârjolesc în necuvinte.Le-am dat mai ieri doar un chibrit,Eu, doar
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
din Samotrake. Ceva mai la mijloc se zbenguia un căluț de mare, gata și el să dea peste nasul enorm al lui Cyrano de Bergerac. Deasupra flutura un pavilion pe care se distingeau limpede însemne piraterești. În stânga, la marginea unei banchize, o focă se pregătea să plonjeze în ocean. La scenă asista curioasă o cămilă cu cocoașele inegale. În planul îndepărtat, un vehicul tout-terrain escalada o pantă extrem de înclinată. În caz că s-ar fi prăbușit, ar fi sfărâmat în cădere bulbul turlei
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
sau să rămână. El era cel care descoperise cadavrul în apă în timp ce mergea la muncă. Era conțopist la poliție. Și astăzi face același lucru, doar că e cu douăzeci de ani mai în vârstă și are craniul neted ca o banchiză. Nu e mai deloc greu un trup de zece ani, pe deasupra îmbibat de apă, iarna. Berfuche a tras de un colț al păturii, apoi și-a suflat în palme pentru a se încălzi. Se ivi chipul lui Belle de jour
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
înfășoară În tonuri de crepuscul, când toamna prinde iară Sub casca lui de frunze un rod îmbelșugat, Atunci, intrând în simpla, obșteasca armonie Cu tot ce-l limitează și-l leagă, împăcat, În toamna lui, copacul se-nclină către glie. BANCHIZELE Din aspra contopire a gerului polar Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide, Sinteze transparente, de străluciri avide, Zbucnesc din somnorosul noian originar. Mereu rătăcitoare, substratul lor închide Tot darul unui soare roșiatec și avar, Apoi, de-a lungul nopții tot
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ca arcuri puternice de granit, cu un vocabular dur, nou însă, cu ton grav de gong masiv, într-un cuvânt, o muzică împietrită, a cărei notă distinctă a fost îndată înregistrată. Materialul întrebuințat era mai mult cosmic: lava, munții, copacii, banchizele, bazaltul, granitul, silexul; dar sub această carapace de crustaceu se zbătea totuși un suflet frenetic. Dacă în forma parnasiană a versurilor se resimțea influența lui Hérédia și Leconte de Lisle, cu un adaos de masivitate și în cadrele literaturii române
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o astfel de particularitate, influența lui Ion Barbu asupra poeților tineri în ultimul deceniu a egalat aproape influența lui Tudor Arghezi...1 Eugen LOVINESCU Ion Barbu a început prin poezii de stil parnasian, glorificând dionisiac marile forțe geologice, lava, munții, banchizele, natura inertă ă...î. După aceea se lepădă complet de "anecdotă", așezîndu-se "sub constelația și în rarefierea lirismului absolut, depărtat cu mai multe Ion Barbu, Joc secund, ed. Cultura națională, ă1930î. poduri de raze de zodia celeilalte poezii: genul hibrid
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
există încă prea numeroase interpretări posibile, dar prea compartimentate. Dinu FLĂMÎND Prima poezie a lui Ion Barbu ă...îFiință, devenită apoi Elan, a apărut în "Literatorul" lui Macedonski în septembrie 1918. Ea reapare împreună cu alte patru poezii (Lava, Munții, Copacul, Banchizele) în "Sburătorul" în 1919, unde poetul mai publică, în același an, Pentru marile Eleusinii, Panteism, Arca, Ți-am împletit..., Umbra și Dionisiacă, în 1920, Nietzsche, Pytagora, Peisagiu retrospectiv, Fulgii, Cucerire, Luntrea, Solie, Când va veni declinul..., Râul, Umanizare și Înfrângere
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de seară ............. 52 b) Prezentare ................. 52 c) Vaduri și alaiuri ......... 53 d) Cuvinte de îmbărbătare 54 e) Aur netemporal ........... 55 f) Chemarea mosorului .... 57 ISARLÎK ......................... 59 IN MEMORIAM ............... 61 ÎNCHEIERE ..................... 65 ADDENDA ELAN .............................. 66 LAVA .............................. 67 MUNȚII ........................... 67 COPACUL ........................ 68 BANCHIZELE ................... 69 PENTRU MARILE ELEUSINII ....................... 69 PANTEISM ...................... 70 ARCA .............................. 71 ȚI-AM ÎMPLETIT ... ......... 72 UMBRA ........................... 72 DIONISIACĂ .................... 74 NIETZSCHE ..................... 75 PYTAGORA ..................... 75 PEISAGIU RETROSPECTIV 76 FULGII ............................ 78 CUCERIRE ....................... 79 LUNTREA ....................... 80 SOLIE ............................. 81 CÎND VA VENI DECLINUL ....................... 82 RÎUL .............................. 83 UMANIZARE
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la plecare și fir de-argint în părul tău cărunt un aisberg eșuat pe o furtună pe puntea lustruită de-un matrod sau pe poteci bătătorind o dună un beduin ajuns la Polul Nord o caravană c-urși polari în turmă banchize în derivă în aval sănii cu reni alunecând în urmă și coborând spre sud să ies la mal- acasă să ajung și depărtări să leg fiorduri de blesteme să dezleg... Referință Bibliografică: Ipostaze și itinerarii imposibile / George Nicolae Podișor : Confluențe
IPOSTAZE ŞI ITINERARII IMPOSIBILE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361529_a_362858]
-
ai tras perdele de ninsoare Pe orice nopți, pe orice dimineți, Cu focul tău ne-alinți și ne dezgheți, Că-n fulgii tăi de nea sclipește soare. Și-n zborul grațios coboar-alene, Pe sufletele noastre răvășite, Un strop din liniștea banchizelor perene Și-o rază din lumina stelelor vrăjite. Iar dacă vii cu vietăți viclene, Ești, iarnă, rea, cu zări încremenite. STALACTITE În peștera unde trăim o viață Stau toate gândurile nerostite, Atârnă de tavan ca stalactite Și sunt mai reci
IARNA ( SONETE ) de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362414_a_363743]
-
nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Se-aude rar și tainic, printre valuri, Un cântec grav de voci bizare Vuind prelung; departe-n zare Epava iese-ncet dintre limanuri. Se leagănă o umbră-n glasul apelor ridate, Banchizele de fier abandonate în rugină, Parâme desfăcute în uitare își suspină Tăcut și resemnat eterna imobilitate. Himera de oțel se-nvăluie în ceață, Povestea ei a naufragiat la mal, Un pântece metalic izbit de-al mării val Doar liniștea scufundă, tăcerile
CÂNTECUL EPAVEI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361120_a_362449]
-
o boltă cu pandantivi ornați, ai celor patru zări etnofolclorice românești, un amvon laic și sacru, ceremonios și solemn, al galei folclorului românesc, un nimb alinător ce străluminează, odihnește și bucură iubitorii frumosului și armoniei. Această televiziune așterne în fața pașilor banchize de flori de câmp, văpăi albastre de râuri, larga și melancolica deltă cu pajiști acvatice de nuferi, vasta, frământata pânză bleumarin a Mării Negre, răcoarea umbrei crestelor de munți și crepuscule de lampadare astrale...! Toate acestea, în smaragde de cântece folclorice
MARIUS BRUTARU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360955_a_362284]
-
tu nu ai nins... Blestem de Siberii Cum Dumnezeu poți fi un Dumnezeu de gheață? Te-ai mâniat pe noi și te-ai schimbat la față Trecându-ne prin morți din criză grea în criză, Pământul preschimbându-l sinistru în banchiză... Iar premierii - foștii, noii, viitorii, Primarii, judii, prefecții, senatorii Și deputații hoți s-au pus să ne închidă În lagăre de ger și-n ger să ne ucidă... Cum Dumnezeu, loviți de lipsuri și mizerii, Ne ningi cu avalanșe și
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
branch a full moon grew Vântul desprinzând ultimele petice - hainele toamnei The wind taking off the last patches - autumn clothes Vrăbii ascultând - prin sârmă de telegraf știrile verii Sparrows listening - through telegraph wire summer news Cezariană - marea născând soarele printre banchize Caesarian operation - the șea giving birth to the sun among the ice banks Cer fără luna - stelele s-au strecurat printre păpădii Moonless sky - the stars crept among the dandelions Noua ghiocei la poalele pădurii - chemând babele Nine snowballs at
HAIKU, ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349824_a_351153]
-
Eu sunt doar o părere un fir coliliu rătăcit prin verdele crud... undeva lumea are gustul nerostit al bucuriei, sunt prea mult sau prea puțin din ce n-am fost eu să fiu, Undeva marea mea are valuri pline de banchize care-mi bat țărmurile fără de rost, prea albe și prea reci întoarceri în mine și prea cântec să-l pot eu cânta din ce-am fost Uneori sunt creangă în care-mi agăț visele: prea multe, ori prea puține, nici
NU MAI ŞTIU... de LEONID IACOB în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344589_a_345918]
-
se arcuiau curcubeiele-n cântec. acum nu mai știu nu mai știu ce mai sunt... m-am prelins undeva în descântec. Acum pentru mine plâng norii, sau poate eu, nu mai știu mi-e foame de zăpezile albe și de banchizele brodate cu albastru sau de norii de pe-un cer albăstriu-vinețiu. Sunt doar un fir din apa mărilor de sare ce se zidesc în mine mereu acum am devenit albastră înserare nu știu de mai sunt tu sau sunt eu
NU MAI ŞTIU... de LEONID IACOB în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344589_a_345918]
-
Hapgood și Richard Strachan au arătat ca originalul după care s-a inspirat Piri Reis, a fost o fotografie aeriană, făcută de la o foarte mare înălțime. Atât reprezentarea exactă a reliefului Americii de Sud, cât și cunoașterea limitelor nordice ale Antarcticii de sub banchize indică acest lucru. Hartă seamănă perfect cu o fotografie a Pământului, realizată din satelit. Datorită formei sferice a planetei, o astfel de fotografie ilustrează continentele situate mai departe de centrul imaginii, "alunecând în jos", la fel cum se întâmplă pe
HARTA LUI PIRI REIS, UN MISTER NEDEZLEGAT! de ION UNTARU în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364947_a_366276]
-
Eu sunt doar o părere un fir coliliu rătăcit prin verdele crud... undeva lumea are gustul nerostit al bucuriei, sunt prea mult sau prea puțin din ce n-am fost eu să fiu, Undeva marea mea are valuri pline de banchize care-mi bat țărmurile fără de rost, prea albe și prea reci întoarceri în mine și prea cântec să-l pot eu cânta din ce-am fost ... Citește mai mult nu mai știu...Eu sunt doar o părereun fir coliliurătăcit prin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
vinișoare roz este o fărâmă de dor purtată de vânt ușor un cocor singuratic ce străpunge ploaia are un iz romantic norul cel răzleț pare un iepure alb evadat din pălăria unui scamator un curcubeu un pictor naufragiat pe o banchiză în derivă transmițând sos-uri în șapte culori o stea căzătoare înger plictisit de paradis ce vine-n astă lume unde un cocor ce poartă frunze-n cioc străbate nor după nor în căutarea unui curcubeu rubaiat după Omar Khayyam
CARTEA CU PRIETENI XXXXIX- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365748_a_367077]
-
ochii viselor se cerneau seară de seară clipele cu aripi albastre, iar cântecul sirenelor ademenea marinarii plecați să descopere vechiul și noul continent al iubirii. La polul, dintre Marea de Sus și Marea de Jos, renii cuvintelor trăgeau poemele pe banchizele albe și tu le primeai cu un sărut. Aș fi vrut să devin un poem ca să simt atingerea buzelor tale, dar mările se ascundeau în noi cu zâmbete gioconde. Te-am strigat din adâncuri, dar noaptea polară trecea spre zenit
LA CAPĂTUL LUMII de LEONID IACOB în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361704_a_363033]
-
viscol și omături Pe scări interioare Cer pinguinii pături Și spații de cazare O iarnă. Altă iarnă În grotele rupestre Cu înveliș de marnă Și flori pe la ferestre Și totuși o surpriză O dată la un an S-ajungem pe-o banchiză Cu un helioplan Adio urbanisme Cu mărunțișuri calpe În șubă grea și-n cizme Aicea, totul alb e Nu-ți trebuie pretenții Ci numai renunțare Ca fuga din detenții În ierni imaginare. Referință Bibliografică: Iarnă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN
IARNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351876_a_353205]