122 matches
-
noaptea, fără câine, cu toate că avea unul lățos acasă, Waldi îl chema, bătrân ca și stăpânul lui. Trecea ca o umbră, neștiut, nevăzut de nimeni, pușca frântă o ținea într-o învelitoare sub braț, scăunelul cu trei picioare îi atârna în bandulieră la șold. Nu-și făcea niciodată de lucru cu vânatul, avea omul lui care la ora cuvenită se afla acolo unde îi spunea el, dacă găsea ăla animalul ucis, bine, dacă nu, la fel!... Că nu pușca întotdeauna, dacă nu
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
nu-nseamnă și belșug Când regi acum sunt troglodiții, Cei mulți vor trage tot la jug Și vor trăi ca osândiții. Cu rugăciuni la Dumnezeu An Nou va fi doar o himeră, Curând va reveni Orfeu Cu-o pușcă în bandulieră. De dorim pace pe pământ De Anul Nou să schimbăm zeii! Belșug nu vom avea oftând Și ascultând arhiereii. De Anul Nou să detonăm Focoasele la nucleare La arme! Să nu amânăm, Căci devenim o închisoare. De Anul Nou să
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
vorba, că era vreme de război și te puteai aștepta la tot ce poate fi mai rău. Merse cu greu până la zăplaz și alungă cânii ce parcă voiau să sfâșie o mogâldeață aproape ascunsă de nămeți. Omul puse arma în bandulieră și trase din troiene, peste gard, trupul unui prichindel îmbrăcat în uniformă, cu mâinile înțepenite pe o pușcă mult mai grea decât el. În mod normal pentru noi ar fi, acum, să fugim în casă la căldură și să spunem
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
să plece: cînd îl mai pot întîlni? Și, brusc, îmi sună-n ureche istorioarele omului din Vancouver. Mă și trezesc spunîndu-i lui Andrei Pleșu isprăvi cu individul care s-a ivit aseară, în ușa camerei de la Peleș, cu automatul în bandulieră, apoi cu midineta-cameristă, care în timp ce-mi gîngurea fierbinte la ureche, îmi pipăia buzunarele, cu șoferul de la Cota 1400, ofensîndu-l, diversionist, nu? pe domnul Iliescu, mă rog, cu chelnerul care, la masă, ține pistolul sub prosopul din stînga, și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atunci când apare e integrată în chip mai firesc: „Prin jungla nuferilor barca plutește fără nici o țintă / iar noi în barcă, triști și palizi ca-ntr-un poem de Lamartine. / La margine de baltă rațe sălbatice, țipând, colindă, - / dorm armele-n banduliere, căci vânătorii zac de spleen”. În rezumat: „Risipitor de imagini și risipit uneori în poezia ocazională, Andrițoiu este în creația lui mai pură un poet de vocație, elegiac și livresc. Cultivă filonul clasic și reactualizează speciile uitate ale poeziei sentimentale
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
Ange aux arcades brisées, ed. bilingvă, Oradea, 1996; Sinucigași de lux, Timișoara, 1996; Orbita melancoliei, Timișoara, 1997; Răstălmăcirea jocului, Iași, 1998; Wortwunde, tr. Christian W. Schenk, Kastellaun, 1998; 11 fante, zi-i despre dialogul edenic, Chișinău, 1999; Cu siliconul în bandulieră, Botoșani, 1999; Pelerinul de cenușă, Iași-Chișinău, 2000; Autoportrait avec blasphème - Autoportret cu blestem, ed. bilingvă, Amay (Belgia), 2001; Conspirația vagabonzilor, Iași, 2001; Spiritul universal al culturii române, Iași, 2002; Mexicul - tărâmul de basm al poeziei, Cluj-Napoca, 2003; Cantina cu cearcăne
STANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
acestea au fost deseori contradictorii: reculul proletcultismului, explozia vitalistă a lui Nicolae Labiș și Ioan Alexandru, revoluția metaforizantă a lui Nichita Stănescu, textualismul, revolta surdă a optzeciștilor, postmodernismul și toate celelalte tendințe ale liricii contemporane. Drapelul său, păstrat neabătut în banduliera ironiei, l-a ferit de orice contaminare și nu l-a obligat să-și schimbe maniera, de vreme ce a sa era de fiecare dată adaptabilă la cerințele momentului. Ironia, o artă greu de exersat, este folosită drept „scut și pavăză”. Prin
PRELIPCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
Păi, bătrîne Meșter-Grindă, ai vrea ca toți oamenii din lume să umble cu cîte un mic paratrăznet înfipt în vîrful pălăriei, aidoma unei pene în pălăria unui ofițer de jandarmi și ca firul să-i atîrne pe umăr ca o bandulieră? De ce nu ești deștept, Flask? E ușor să fii deștept! Atunci, de ce nu ești? Orice om care are măcar o jumătate de ochi poate fi deștept! Ă Nu-i tocmai așa, Stubb. Chiar și ție îți vine greu câteodată să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
doar o clipă. Stânjeneala mă făcuse să mă strâng toată. De unde priveam eu, eram din nou fată: cu pântecul alb, cu triunghiul Întunecat, cu picioarele văzute În perspectivă, rase și netede. Sutienul Îmi stătea de-a curmezișul pieptului ca o bandulieră. A durat doar un minut. Armeanul bătrân, ghemuit, cu spinarea ca de șopârlă, și-a trecut degetele Îngălbenite peste părțile mele intime. Nu era de mirare că doctorul Philobosian nu observase niciodată nimic. Nici acum, când fusese prevenit de posibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de pereții casetei următoare și prins într-o piuneză, te privea blajin și parcă surprins gornistul. Uniforma era sărăcăcioasă, dar îngrijită și-i venea bine. Purta ghete, moletiere bine înfășurate peste gambe, pantaloni de pufoaică, tunică petrecută cu centură și bandulieră, chipiu. De centură îi atârna o ploscă de metal, îmbrăcată în postav care putea fi umezit pentru a ține apa rece și proaspătă. Stătea drepți într-o poză artificială, dorită de el sau sugerată de fotograf, ținând în mâna dreaptă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de pereții casetei următoare și prins într-o piuneză, te privea blajin și parcă surprins gornistul. Uniforma era sărăcăcioasă, dar îngrijită și-i venea bine. Purta ghete, moletiere bine înfășurate peste gambe, pantaloni de pufoaică, tunică petrecută cu centură și bandulieră, chipiu. De centură îi atârna o ploscă de metal, îmbrăcată în postav care putea fi umezit pentru a ține apa rece și proaspătă. Stătea drepți într-o poză artificială, dorită de el sau sugerată de fotograf, ținând în mâna dreaptă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
la bunul cel mai de preț al unui roman - cetățenia -, ei constituie principalul motiv pentru care unii tradiționaliști latini disprețuiesc gladiatura. Ballista: catapultă mare. Termenul provine din grecescul ballizein, „a arunca“ (din care provine și italienescul ballare, „a dansa“). Balteus: bandulieră, curea din piele care susținea teaca gladius-ului. Soldații o purtau încrucișată din partea stângă a gâtului până la șoldul drept, pentru a putea scoate repede arma pe partea stângă, deoarece partea dreaptă a corpului era acoperită de scut. În epoca republicană, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în seara asta, cum n-ai fost niciodată. Lasă-mă să te privesc. La auzul acestor vorbe, ștrengărița și-a înălțat ochii de azur spre înalturi pozând în Afrodita... Lotrul a băgat mâna în trăistuța pe care o purta în bandulieră și a scos ulciorul cu fiertura primită de la Zaura. ― Uite aici leacul pentru bărbatul tău. În fiecare seară îi pui în băutură sau în mâncare doar o linguriță din ea - nu mai mult - și să vezi cum doarme neîntors până
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
spre locul unde au fost lăsate mirodeniile. Le-au luat și au coborât cu ele costișa ce ducea la ascunzătoarea din malul pârâului din vale. După ce le-au ascuns bine, șeful și-a scos desaga pe care o purta în bandulieră și, punând-o jos, în fața lotrilor, a poruncit: ― Și acum, tot ce ați luat să ajungă colo jos! Nu care cumva... Ca și cum ai scutura un măr plin de roadă, așa cădeau pungile cu galbeni, ceasurile și inelele. Până și tabacherele
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că tare mai știe să ne ducă pe unde a înțărcat dracul copiii... - a intervenit cel cu afinata. ― Acum, însă, lotrul se gândea ce să facă cu cadavrul, fiindcă nu putea să-l lase acolo. Și-a pus pușca în bandulieră și cu o sforțare disperată l-a aburcat în spate... Mergea de o bucată bună de timp. Ținta? O văgăună necălcată de nimeni, hăt în mijlocul pădurii. Când se apropia de locul cu pricina, a lunecat și a căzut. Asta n-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mă gândeam la nimic, mintea Îmi era goală, oboseala și Îndobitocirea pricinuite de ritmul trei-trei-trei al zilelor ce nu puteau fi deosebite una de alta mă prefăcuseră Într-un - aproape - obiect. Mergeam de colo-colo ca să nu Îngheț, cu arma În bandulieră - ceea ce era strict interzis: regulamentul prevedea să ții automatul pe umăr ca, În caz de nevoie, să te poți folosi de el În cât mai puține mișcări - și mintea pustie. Și deodată, ca de niciunde, m-a izbit În moalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a fi înapoi în zori. Sergentul major Malik-el-Haideri nu îngădui nimănui să-i ia locul și, înainte ca țânțarii să înceapă să se trezească, porni pe urmele lăsate de fugar pe malul salinei și coborî în ea, cu pușca în bandulieră, convins că împuțitul de „Fiu al Vântului“ o ștersese. Când o făcuse sau unde se găsea în acel moment nu putea ști, și se întreba cum s-o fi descurcat ca să scape, pe jos și fără apă, din imensul erg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aveau fețe teșite cu pomeți Înalți; prinse de centură, aveau pistoale Mauser cu pat de lemn. Cel mai Înalt mi se adresă În franceză: — A trecut cumva pe-aici un tovarăș francez? Cu o pătură strînsă pe umeri ca o bandulieră? Un tovarăș la vreo patrușcinci-cincizeci de ani? L-ați văzut pe tovarășu’ Ăsta Îndepărtîndu-se de cîmpul de bătĂlie? — Nu, răspunsei. N-am văzut nici un tovarăș care s-arate așa. MĂ privi pentru o clipă și observai că ochii Îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dezavuați și în îmbătați de putere, iar aceasta din urmă era tagma cea mai primejdioasă. Propovăduitorii căminului și ai moralității islamice picoteau, cu scobitori între dinți, așteptând să apună soarele. Omar îi părăsea printre primii, deodată cu paznicii purtători de banduliere. Ca și cerberii ordinii, trebuia să se întoarcă la muncă. Teheranul fierbea, ca o oală așezată pe flacără. Peste tot era zăpușeală și, odată întors, trebuia să își schimbe hainele. Șeful atelierelor îl servea cu bucăți de plăcintă proaspătă, alții
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cărei străzi fluturau stinghere portretele președintelui-mareșal. Către ea se îndrepta o armată pașnică, ce înlătura fără vărsare de sânge toate obstacolele din calea ei. Doctorul Maketero renunțase la hainele de medic, luând aparențele unui guerillero. Haddock era încins cu o bandulieră, semănând cu un Pancho Villa marin. Tournesol îi urma ca prin vis, înconjurat de entuziasmul mulțimii care îl privea ca pe un mag ce deține secretele științei, după ce profesorul distrusese arsenalul din pântecele fabricii de la Bulundi. Milou era călăuza ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
un bec, ca să justifice minunata aventură a metalelor, dar misiunea le era cu totul alta. Iată-i pe toți aici, adunați la miezul nopții ca să facă să se-nvârtă această mașină statică a lui Ducretet, o roată transparentă ce pare o bandulieră, iar În spate două biluțe vibratile susținute de două baghete cu arc, poate că pe-atunci făceau atingere, ieșeau niște scântei, poate că Frankenstein spera că astfel ar fi putut da viață golemului său, dar nici pomeneală, semnalul ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
i l-a tăiat după obiceiul longobard. Fierarul a adus coiful și platoșa pe care le știam și spada ce-i aparținuse lui Nandinig. Rotari și-a pus scutul și centura de luptă, atârnând armele grele de o curea în bandulieră. Am luat seama la scramasax, un dar din partea lui Faroald, spada scurtă cu un singur tăiș și cu vârful curb pe care longobarzii o folosesc în bătăliile de pe cal. Era o bijuterie: avea garda din lemn de corn sculptat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cârpă. Am tăcut. Îl văzusem ultima oară pe individ acum cinci ani, îmbrăcat în verde, fluierând vesel și pășind grăbit pe aleea de sub Tâmpa. Avea o pușcă pe umăr (o ținea cu țeava în sus) și purta la brâu o bandulieră. Pe moment nu i-am acordat nici o atenție, deși mi se păruse suspect să pleci la vânătoare într-un loc aflat atât de aproape de oraș; nici nu știam dacă e legal, și oricum, în afară de veverițe nu cred că mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sunt creștin, și lupt pentru Regele meu, Regele regilor; deoarece lupt pentru El nu pot să lupt și pentru un altul“. Tribunul Zilicentius i-a spus: „Cu atât mai mult trebuie să primești mantia și centura care se poartă în bandulieră de soldații romani, cu toate armele specifice și să prestezi serviciul militar pentru marele împărat Licinius“. Theogenes a răspuns: „Deja ți-am spus-o: lupt numai pentru Regele meu, nu pot să lupt pentru un altul“. Tribunul l-a întrebat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
părul scurt și barba de două-trei zile, drept și ferm, aștepta stoic glontele care Încă nu sosise, cu fața În sus și ochii legați cu o cârpă neagră, cu o mână rănită, care-i atârna pe piept, bandajată și În bandulieră. Era atât de senin și demn, Încât degetele de pe trăgaciul puștilor de asalt Galil ale călăilor care Îl ținteau, doi tineri maroniți, păreau să șovăie, Înainte de a-l omorî. În druzul cu mâna rănită trăseseră o secundă după ce Faulques Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]