100 matches
-
Ansamblul de muzică contemporană TonArt - Germania Instalație interactivă GLAS: DARIE NEMEȘ- BOTA Proiecții foto: CRISTIAN TZECU Instalații: MIHAI CORNELIU DONICI- artist vizual KRISCHA WEBER - violoncel, ferăstrău GEORGIA HOPPE - clarinet, saxofon, chitară ULLA LEVENS - vioară, violă, berimbau MICHAEL HAASE -chitară, pian, banjo THOMAS ÖSTERHELD - saxofon, clarinet baș THOMAS NIESE - canto, contrabas Miercuri, 11 noiembrie 2015 Colegiul Național de Muzică Ion Vidu - Sală Mihai Perian Oră 17.00 Simpozion NICOLAE BRÂNDUȘ Coordonator: LĂURĂ ANA MÂNZAT NICOLAE BRÂNDUȘ Bowstring (2002) DIANA MOȘ - vioară Rhytmodia
Festivalul de Muzică Nouă INTRADA, ediția a II-a [Corola-blog/BlogPost/93295_a_94587]
-
femeile de acolo. Mama și cu mine stăteam pe un scaun, lângă un aparat mare și gri și ne uitam la lume. După vreun sfert de oră de când eram acolo, a venit o formație. Aveau un pian, un bas, un banjo și o trompetă. Muzicanții erau din reședința de județ, cred, și erau cu toții bărbați, în afară de femeia care cânta la pian. Au început cu o melodie veselă pe care o mai auzisem de foarte multe ori, dar nu-i știam numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
un minut sau cam așa. Apoi s-a auzit pianul, care a îngânat câteva note. Tanti Mae a dat din cap. Vioara cea mare a scos câteva sunete groase, după care pianul a început din nou, de data asta împreună cu banjo-ul. Tanti Mae s-a întors. “Domnișoară din Saint Louis cu inele de diamant Mi-ai furat bărbatul, l-ai prins în șorțul tău galant...“ Trompeta a suflat câteva note care au sunat foarte bine. Tanti Mae cânta și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
CHANSON DE NE M’OUBLIE PAS Autor: Aga Lucia Selenity Publicat în: Ediția nr. 1387 din 18 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Iubirea ta, iubire absolută, Pe-un piedestal, sculptat cu a ei vrajă, M-a ridicat Pe sunete de banjo-n risipire... Când eu într-o volută Umblam ca ielele în ceață Culegând Sufletul tău Din roua dimineții... Timidă Căutam cuvântul În zborul de cocori Sau libelule, Iar șoapta să mi-o ducă Pân’ la tine vântul, Că-n viața
CHANSON DE NE M’OUBLIE PAS de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349377_a_350706]
-
Leonte Publicat în: Ediția nr. 576 din 29 iulie 2012 Toate Articolele Autorului 367 TEMERI Caută-mi temeri în suflet, Vezi bine nu le vei găsi, Dar în al inimii răsunet, O coardă melodia va părăsi. Și va rămâne trist banjoul, Sau poate melancolic si tăcut, Din ritm va mai slăbi tangoul, Iar eu te voi întreba; Ce ai făcut? Îmi vei răspunde poate modest, Nu-mi atribui nici o vină, Nu încerc nimic să contest, Și nici nu vreau să fii
TEMERI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366794_a_368123]
-
nume dat după culoarea cu care se văd de la distanță munții Apalași și de la iarba verde întunecat (genul Poa), care crește în special în văile muntoase din Kentucky și Tennessee. Orchestră tipică de Blue Grass Country: mandolină, ghitară, bas clasic, banjo, scripcă (vioară) Cum orașul meu intră în zona apalașă, varianta blue grass de country are o prezență marcantă în zonă. Sunt multe grupuri care practică acest gen de muzică, suntem des vizitați de cele mai cunoscute vedete ale genului, printre
Blue Grass, muzica zonei Apalașe () [Corola-blog/BlogPost/338816_a_340145]
-
gospel și balade blue grass. La petrecerile mele cu prietenii am invitat des grupuri locale, printre care cel al lui Earl, vechiul meu pacient. El cântă la scripcă, fiul lui la ghitară, un nepot la mandolină și un prieten la banjo și bas. Toți au meserii, dar fac muzică de mici și iau din ea o mare bucurie. Micile onorarii pe care le cer le ajung pentru călătorii și instrumente. Stilul orchestrei lui Earl este blue grass clasic (cu instrumente neamplificate
Blue Grass, muzica zonei Apalașe () [Corola-blog/BlogPost/338816_a_340145]
-
și am exersat și învățat mult la biserică, unde erau muzicieni foarte buni, educați și foarte dornici să ajute copiii. Sunt câteva caracteristici ale muzicii de blue grass. Mai întâi structura orchestrei, care - în varianta clasică - cuprinde obligatoriu scripca, ghitara, banjoul, contrabasul vertical clasic și mandolina. Blue grass-ul nou are instrumentele de coarde amplificate, a mai adăugat acordeonul, muzicuța, ghitara bas, ghitara de armonie Dobro, uneori bateria și keyboard-ul. Scripca nu e altceva decât o vioară, care are uneori călușul modificat
Blue Grass, muzica zonei Apalașe () [Corola-blog/BlogPost/338816_a_340145]
-
succes cu Feliz Navidad, piesa ce a rămas emblemă în perioada sărbătorilor de iarnă pe toate radiourile din lume, alături de Last Christmas (Wham) sau Silent Night (Franz Xaver Gruber). Jose Feliciano știe să cânte la 17 instrumente, printre care : contrabas, banjo, orgă, double six, mandolina, muzicuța, pian, harpa, acordeon și alte instrumente specific sud-americane că timbales, timbalines, kazoo etc. Un alt element extraordinar este că Jose feliciano cântă în șase limbi! Împletirea vocii lui cu ritmurile jazz-soul-blues ale chitarei sale și
Concert Jose Feliciano Sala Palatului Bucuresti [Corola-blog/BlogPost/100790_a_102082]
-
lui Jacques Cousteau și fiului său Philippe, M. tălmăcește cu sobrietate, prin metafore de un cromatism ingenios, preocupările ecologiste, pledând pentru protejarea naturii, cu mitizări emblematice, generatoare de speranțe. Un stil baladesc de factură modernă este prezent în Îngeri și banjouri (1998), unde scriitorul închină Brăilei (Brăilă, lacrimă deasă) și mahalalelor ei, imortalizate și de Panait Istrati, versuri de insolită transpunere lirică (Comorofcă, dor bălai, Suntem fanți de Băligași). Se întâlnesc și savuroase expresii de argou, cu reminiscențe și cu rezonanțe
MARASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288001_a_289330]
-
a ideii și imaginii. SCRIERI: Insula, București, 1973; Corabia de fosfor, București, 1976; Umbra fluviului, București, 1979; Enisala, București, 1980; Distanța dintre mine și un iepure, București, 1983; Geamandura, București, 1985; Capriciu pentru cele patru vânturi, București, 1986; Îngeri și banjouri, București, 1998; Marțea canonului, București, 2001; Sufletul cântă despre sine, Drobeta-Turnu Severin, 2002. Repere bibliografice: Daniel Dimitriu, „Corabia de fosfor”, CL, 1977, 4; Dan Alexandru Condeescu, Nostalgii dunărene, LCF, 1979, 39; Mirela Roznoveanu, Poet al spațiului acvatic, CNT, 1979, 43
MARASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288001_a_289330]
-
nostalgic militant, ST, 1983, 10; Florin Mugur, Biblioteca în aer liber, FLC, 1983, 50; Fănuș Neagu, A doua carte cu prieteni, București, 1985, 151; Alex. Ștefănescu, Fragmente de realitate, FLC, 1987, 9; Ulici, Literatura, I, 276; Simona Filip, „Îngeri și banjouri”, „Antares”, 2000, 22-24; Dumitru Anghel, Spațiul dunărean spiritual, „Ancheta”, 2001, 585, 586; Popa, Ist. lit., II, 470; Marin Mincu, „Poeme desfrânate”, LCF, 2002, 39; Tudor Mușat, Purgatoriul acvatic, „Porto-Franco”, 2002, 10-12. T.V.
MARASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288001_a_289330]
-
rădăcinile culturale ale spiritualității negre“. Sue e acel fel de femeie înfricoșător de teatrală - care mereu îi pune pe copii să danseze expresiv pe Pink Floyd și care cântă cu ei American Pie, acompaniindu-se la micul și oribilul ei banjo. Pe dedesubtul acestei bufonerii hippy care se pretinde liberă și deschisă, ea e de fapt cea mai groaznică pedantă - acel tip de femeie care poartă în fiecare zi a lunii tampoane Lady-Lite, considerând tot ceea ce secretă corpul ei ca fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
timp de când nu mai auzisem prostiile sforăitoare ale lui Sue. Erau la fel de cretine cum mi le aminteam. — Hm, asta e foarte interesant, Sue, am zis. Dar sigur, tu ai acel instrument minunat cu care poți să îmblânzești bestiile... Mai ai banjoul, nu? S-a uitat la mine. — Da, îl mai am. Dar nu e vorba de instrument per se... — Nu, nu, sigur. — O, cât mi-ar plăcea să știu să cânt, a zis Sheba. Părinții mei m-au dat la pian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nici un alt fel apropoul și a plecat spre plajă, ca să-și organizeze bucătăria. Mary s-a dus și s-a așezat lângă Irene, întinzându-și picioarele. Jina și Alice plecaseră împreună ca să discute. Tot mai aștepți s-auzi muzică de banjo ? a întrebat-o Mary. Irene a izbucnit în râs. Pielea lui Mary se întunecase până la o nuanță de maro Danville, dar aici, în Idaho, culoarea era superbă. Degetele femeii dansau pe mânerele scaunului pliant. Și ție îți place aici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
În astfel de momente, este cel mai încrezător în el însuși. Îmi aduce cărțile pe care le-a scris - O colecție de cântece pentru tobă din Shan-dong, O colecție de cântece populare din Jiao-dong, Cântecele Pădurii din Shan-bei și Clasicii banjoului cu o singură coardă. Plăcerea este imensă. Și cu toate astea nu mă pot exprima pe deplin. Poziția mea îl intimidează. Există întotdeauna o distanță între noi. Pentru toată lumea din China, eu sunt femeia lui Mao. Nici unui bărbat nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mă drăgălesc cu Jake, Susan și Jenny o să facă schimb de rețete de prăjituri, iar Alison și Julia o să fie cele mai bune prietene cu soțiile numărul unu. —Doamne, a replicat Julia, tu ești mai optimistă decât un cântăreț la banjo dotat cu pager! Apoi femeia a luat o gură de vin. — În caz contrar, Jake o să fie internat la nebuni, Susan o să fie la închisoare pentru crimă cu premeditare, iar eu și Alison o să fim rănite și-o să ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu frișcă veche, un naș atinsese o sârmă cu curent electric căzută jos în timpul unui uragan. — E biata domnișoară Annie, vecina noastră. Azi-dimineață era gata să leșine pe alee. Nervii, copile. A spus c-ai trezit-o azi-dimineață cântând la banjo. — E lăută, nu banjo, tună Ignatius. Să nu mă ia pe mine drept unul dintre personajele perverse ale lui Mark Twain! — Tocmai am fost s-o văd. S-a dus să stea în casa fiului ei, de pe St. Mary Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
naș atinsese o sârmă cu curent electric căzută jos în timpul unui uragan. — E biata domnișoară Annie, vecina noastră. Azi-dimineață era gata să leșine pe alee. Nervii, copile. A spus c-ai trezit-o azi-dimineață cântând la banjo. — E lăută, nu banjo, tună Ignatius. Să nu mă ia pe mine drept unul dintre personajele perverse ale lui Mark Twain! — Tocmai am fost s-o văd. S-a dus să stea în casa fiului ei, de pe St. Mary Street. — A, băiatul acela nesuferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
făcea lată. O dată m-am uitat în curtea din spate ș-am văzut-o cum se-ncurcase într-un cearșaf ud pus la uscat. Domnule, mi-a mâncat zece ani din viață faptu’ c-am locuit alături de oamenii ăștia. Zgomot: banjo și trompete și strigăte și urlete și televizoru’. Reilly ăștia ar fi bine să se mute undeva la țară, la o fermă. În fiecare zi trebe să iau șase, șapte aspirine. Domnișoara Annie băgă mâna în decolteul rochiei de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un oftat teatral. Cât mai avem? — Trei zile. Papagalul se uita pe fereastră, la orașul pe lângă care treceau. — Ei bine, ei sunt salvați de binecuvântările civilizației, spuse el, cu vorbirea tărăgănată a unui cowboy. Și începu să scoată sunetele unui banjo. Mai târziu, papagalul începu să cânte melodii franțuzești... sau poate erau arăbești, Stan nu era sigur. Oricum, într-o limbă străină. Se părea că fusese dus la un concert live, sau cel puțin ascultase unul înregistrat, pentru că imita sunetele mulțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
care suge sîngele copiilor mici, din gelozie față de mamele lor. Este prototipul vampirului feminin. (n. trad.) Băutură caldă compusă din tărie (de obicei rom) apă, zahăr și mirodenii. (n. trad.) Gen de muzică country, cîntată la instrumente „reci”, fără amplificare (banjo, chitară, mandolină, vioară) și caracterizată de improvizații libere, de la Blue Grass Boys, grup din Kentucky, numit și „ The Bluegrass State”. (n. trad.) secret Membri ai United States Junior Chamber (Jaycees), organizație neguvernamentală, Înființată În 1920 care are drept scop dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
robust să le supraviețuiesc. Prietenia mea cu Geldmacher, numit Fluieraș, și plăcerea constantă pe care mi-o provocau ragtime-ul și blues-ul au avut drept urmare alcătuirea unui trio de jazz. Cel de-al treilea era chitaristul și cântărețul la banjo Günter Scholl, care voia să predea artele frumoase și care mai târziu a și ajuns cu promptitudine profesor de desen, un băiat întotdeauna binedispus. Mie mi-a revenit ca instrument de percuție un obiect banal, folosit încă din cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pocite ale oaspeților. Găuri în memoria zdreanțuită. Și totuși, ca în spatele unui geam sablat, se conturează ceva de care cred că pot să-mi aduc aminte într-o oarecare măsură: noi trei - Geldmacher cu cântatul lui la flaut, Scholl cu banjo-ul lui când ciupit, când lovit și eu, cu scândura de spălat utilizată când economicos, când în ritmuri iuți - am avut parte la o oră târzie de o vizită celebră. După o jam-session în fața unui public numeros, la care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de la radio și din fotografii lucioase alb-negru. Acum, el se retrage în sine, cu trompeta mută, apoi își unește din nou sunetul, timp de o scurtă eternitate, cu al nostru, îmi permite mie și degetarelor mele un alt ritm, înviorează banjoul lui Scholl, declanșează o jubilație comună și se desprinde de noi, imediat ce solo-ul lui Geldmacher ia sfârșit, cu un țipăt de trompetă exprimând apreciere, ne salută prietenos din cap pe fiecare și, cu un ușor aer de unchi, dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]