100 matches
-
doi de ani. În acest cocon - el se trezește la 5 dimineață și se culcă o dată cu soarele (ritm ce va fi păstrat în majoritatea vieții sale) -, a continuat să scrie românul sau și a compus melodii cu acompaniamentul unui vechi banjo. Cinci luni mai tarziu , pe 25 august, este eliberarea de la Paris. Libertatea a făcut mici schimbări. Cu acordul lor, s-a stabilit definitiv în Planche. Cu permisul sau de bibliotecă recuperat, Brassens se întoarce la învățatul de poezie și se
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
mai mulți colegi de școală ai săi, și-au luat numele de la un vers din imnul școlii Quarry Bank High School unde învățau Lennon și majoritatea membrilor formației. Mama lui Lennon, Julia Lennon, și-a învățat fiul să cânte la banjo după care le-a arătat lui Lennon și lui Eric Griffiths cum să-și acordeze chitarele la fel ca pe banjo, și i-a învățat acorduri și cântece simple. Lennon a fondat o formație de skiffle denumită pentru scurt timp
The Quarrymen () [Corola-website/Science/322677_a_324006]
-
unde învățau Lennon și majoritatea membrilor formației. Mama lui Lennon, Julia Lennon, și-a învățat fiul să cânte la banjo după care le-a arătat lui Lennon și lui Eric Griffiths cum să-și acordeze chitarele la fel ca pe banjo, și i-a învățat acorduri și cântece simple. Lennon a fondat o formație de skiffle denumită pentru scurt timp Blackjacks, dar i-a schimbat numele înainte de a interpreta în public. Unele relatări afirmă că Lennon a fost cel care a
The Quarrymen () [Corola-website/Science/322677_a_324006]
-
lui de școală de la Quarry Bank, Griffiths, la Hunt's Cross, Liverpool, deși Lennon a renunțat la scurt timp la lecții pentru că se axau mai mult pe teorie și nu pe interpretarea efectivă. Cum Griffiths știa deja să cânte la banjo, mama lui Lennon le-a arătat cum să acordeze primele patru corzi ale chitarelor la aceleași note ca un banjo, i-a învățat acordurile re, do și re7, și cântecul „Ain't That a Shame” de Fats Domino. Ei au
The Quarrymen () [Corola-website/Science/322677_a_324006]
-
lecții pentru că se axau mai mult pe teorie și nu pe interpretarea efectivă. Cum Griffiths știa deja să cânte la banjo, mama lui Lennon le-a arătat cum să acordeze primele patru corzi ale chitarelor la aceleași note ca un banjo, i-a învățat acordurile re, do și re7, și cântecul „Ain't That a Shame” de Fats Domino. Ei au exersat acasă la mătușa lui Lennon de pe 251 Menlove Avenue unde stătea Lennon, sau acasă la Griffiths în Halewood Drive
The Quarrymen () [Corola-website/Science/322677_a_324006]
-
cutia ei de cusut. După o săptămână Shotton l-a chemat pe Bill Smith, un alt coleg de școală, să cheme la un contrabas artizanal, iar Griffiths l-a invitat pe colegul lui Rod Davis (care tocmai își cumpărase un banjo). După câteva zile, s-a renunțat la numele "the Blackjacks". Atât Lennon cât și Shotton au fost creditați cu noul nume, "Quarrymen" bazat pe un vers din imnul școlii: "„Quarrymen, old before our birth. Straining each muscle and sinew”". Alegerea
The Quarrymen () [Corola-website/Science/322677_a_324006]
-
de golf, și au fost surprinși să vadă cum aproape o sută ed oameni s-au strâns să asculte. Chiar înainte de interpretare, lui Davis i s-a stricat fermoarul de la pantaloni, și a trebuit să și-i acopere cu un banjo. Interpretarea a avut succes, într-o pălărie plimbată prin public strângându-se aproape 15 lire, mult mai mult decât câștiga orice altă formație. Alan Sytner l-a sunat pe Walley după o săptămână și a oferit formației un interludiu de
The Quarrymen () [Corola-website/Science/322677_a_324006]
-
plecat în vacanță în Franța, la Annecy, și când s-a întors a constatat că McCartney se alăturase formației. Prin venirea lui McCartney, cântecele rock 'n' roll înlocuiseră mare parte din materialul skiffle din repertoriul formației. Davis a considerat că banjoul este nepotrivit noii direcții a formației și s-a retras fără supărare. În 1960, când era student la Universitatea Cambridge, Davis a înregistrat piesa „Running Shoes” cu Trad Grads, pentru Decca Records (Decca, 45-F 11403), iar Lennon s-a supărat
The Quarrymen () [Corola-website/Science/322677_a_324006]
-
include "Correlli" (un serial- dramă în 10 părți pe ABC, fiind primul rol al lui Jackman ca profesionist, născocit de actrița australiană Denise Roberts acolo cunoscându-și viitoarea soție, Deborra-Lee Furness), "Law of the Land", "Halifax f.p.", "Blue Heelers," și "Banjo Paterson's The Man from Snowy River". Jackman a devenit cunoscut în afara granițelor Australiei în 1998, când a jucat rolul principal Curly în producția de scenă mult aplaudată a Teatrului Național Regal cu titlul "Oklahoma!", de la West End din Londra
Hugh Jackman () [Corola-website/Science/316019_a_317348]
-
În 1924 s-a mutat la București, unde s-a angajat la secția devize a Băncii „Chrissoveloni”, apoi s-a înscris la Facultatea de Aeronautică. Muzică era în continuare marea lui pasiune. Și-a întemeiat o mică orchestră. Cântă la banjo și glăsuia cu mare talent. Participa și la concursurile organizate de Institutul Electronic și Radiofonic, clasându-se de fiecare dată pe primele locuri. În 1929, fiind cu prietenii la Barul "Zissu", n-a rezistat tentației de a cânta și el
Jean Moscopol () [Corola-website/Science/302639_a_303968]
-
Kok, si a luat lecții de canto cu profesorul Korst. I s-a propus să rămână în Germania, dar s-a întors. Cântă în localuri selecte și la radio. Succesul lui era răsunător. Se acompania la foarte multe instrumente: pian, banjo, piculina, chitară. Și avea o verva nemaipomenită. Se mască, era „viu”, distra lumea, îi încântă pe toți cu fluierăturile lui, intercalate în cântec. Când venea să concerteze la Brăila, publicul își aducea pentru spectacol scaune de acasa”... În 1932, la
Jean Moscopol () [Corola-website/Science/302639_a_303968]
-
chitară Harmony în valoare de 35 de dolari. Buckingham nu a luat niciodată lecții de chitară și nu știe să citească muzică. La vârsta de 13 ani a devenit interesat de muzică folk și, influențat de tehnica de interpretare la banjo, a învățat stilul energic al celor de la The Kingston Trio. La vârsta de 15 ani s-a alăturat formației folk locale Fritz că și chitarist și solist vocal. Buckingham și iubita sa de la acea vreme, Ștevie Nicks, au înregistrat șapte
Lindsey Buckingham () [Corola-website/Science/330867_a_332196]
-
la Edinburgh, îi va da o muzicuță pe care un pasager o uitase din întâmplare în autobuz. Muzicuța a înlocuit rapid jucăria lui John. Mai târziu, el continuă să cânte la muzicuță, iar mama sa îl învață să cânte la banjo, iar mai târziu îi cumpără o chitară acustică. La 16 ani, el începe să cânte la chitara ritmică, în trupa The Quarrymen, iar pe măsură ce cariera îi progresa, el a cântat la o varietate de chitări electrice. Ocazional, el cânta la
John Lennon () [Corola-website/Science/297909_a_299238]
-
lui Joby Talbot, iar pentru CD-urile ultimelor trei serii radiofonice s-a înregistrat un alt aranjament, de Philip Pope. Se pare că Adams a ales acest cântec pentru senzația futuristică a sunetului, dar și pentru faptul că avea un banjo, despre care, așa cum își amintește Geoffrey Perkins, Adams a spus că îi dă un aer de „drum, de autostop” Cele douăsprezece episoade au fost lansate pe CD și pe casete audio în 1988, devenind prima versiune CD în BBC Radio
Ghidul autostopistului galactic () [Corola-website/Science/320933_a_322262]
-
Porte d'Italie. A luat contact de mic cu muzica, primul instrument fiind vioara. La fel ca majoritatea muzicienilor Manouches, nu cunoștea scrierea muzicală, învățând să cânte după ureche și observând alți muzicieni. La 12 ani a primit cadou un banjo, care se pare că de fapt era o combinație banjo-ghitară. În scurtă vreme, exersând asiduu, a căpătat o dexteritate ieșită din comun, astfel că a putut să se integreze în orchestra condusă de tatăl său, care cânta la pian și
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
o dexteritate ieșită din comun, astfel că a putut să se integreze în orchestra condusă de tatăl său, care cânta la pian și țambal. În această perioadă a fost influențat de doi bătrâni muzicieni gitani, Gusti Mahla care cânta la banjo și ghitaristul Jean "Poulette" Castro. În afară de orchestra tatălui său, tânărul Django începe să cânte în stradă, apoi în cabarete și la baluri musette, dar și la diverse petreceri. Este remarcat de acordeonistul Vetese Guerino, care îl convinge să-l acompanieze
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
aproape inutilizabile, o adevărată catastrofă pentru un ghitarist. Deoarece rănile nu i se vindecau, s-a optat în final pentru cicatrizarea acestora cu nitrat de argint. Django a fost nevoit să rămână în spital pentru tratament aproape 18 luni. Deoarece banjo-ul era prea zgomotos, fratele său i-a adus o ghitară pentru a exersa. Dovedind o voință ieșită din comun, dezvoltă o nouă tehnică de interpretare, folosind doar cele două degete valide, arătătorul și cel mare pentru solo-uri, și
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
din convocările trimise de autoritățile militare. Comisia nu poate decât să constate incapacitatea sa de a satisface serviciul militar, astfel încât va fi reformat definitiv. Anii 1929-1933 vor fi cruciali pentru cariera artistică a lui . În primul rând, va abandona definitiv banjo-ul în favoarea ghitarei. Apoi va renunța progresiv la stilul musette pe măsură ce va descoperi muzica de jazz. Émile Savitry, fotograf, asistent al lui Brassaï, mare amator de jazz, îi descoperă pe frații Django și Joseph Reinhardt, pe care îi aduce la
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
2007 a apărut pe "Desert Island Discs". Alegerea melodiei pe care să o 'salveze' a fost "Old Rivers" a lui Walter Brennan, cea pentru carte a fost biografia lui John Osborne scrisă de John Halpern, iar obiectul de lux un banjo. Întreaga selecție de opt înregistrări preferate apare pe site-ul BBC . Pe 1 iulie 2008 a primit un doctorat onorific de la Universitatea din Liverpool, ca recunoaștere a contribuției aduse de el literaturii.
Brian Aldiss () [Corola-website/Science/320587_a_321916]
-
Anastasios Stathopoulos. a fost principalul rival al companiei Gibson pe piața chitarelor archtop. Modelele lor archtop profesionale, cum ar fi Emperor, Deluxe, Broadway și Triumph au rivalizat și uneori chiar surclasat cele produse de Gibson. Pe lângă chitare Epiphone produce contrabași, banjouri și alte instrumente cu coarde. Situația dificilă a companiei de după Al Doilea Război Mondial a permis preluarea de către compania Gibson. Numele companiei derivă din porecla lui Epaminondas Stathopoulos de "Epi" și cuvântul grecesc "phon" care înseamnă "sunet". Epiphone a fost
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
să producă propriile sale instrumente precum și mandoline. Anastasios a decedat în 1915 iar fiul său Epaminondas a preluat conducerea companiei. După doi ani compania era cunoscută sub numele de Casa Stathopoulos. Imediat după sfârșitul Primului Război Mondial compania a început să producă banjouri. În 1928 compania și-a schimbat numele în Epiphone Banjo Company și tot în acel an au produs primele lor chitare. Epi Stathopoulos a decedat în 1943 iar controlul companiei a fost preluat de frații săi Orphie și Frixo. În
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
în 1915 iar fiul său Epaminondas a preluat conducerea companiei. După doi ani compania era cunoscută sub numele de Casa Stathopoulos. Imediat după sfârșitul Primului Război Mondial compania a început să producă banjouri. În 1928 compania și-a schimbat numele în Epiphone Banjo Company și tot în acel an au produs primele lor chitare. Epi Stathopoulos a decedat în 1943 iar controlul companiei a fost preluat de frații săi Orphie și Frixo. În 1951, după o grevă ce a durat patru luni, sediul
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
Trupa a schimbat turnee precum și, Don Evans înlocuirea lui Al Hertzberg la chitară, si Patrick McDonald preluând poziția la baș, care urmează să fie înlocuit în 1974 de către Doug Stegmeyer, care a rămas cu Billy până în 1989. Tom Whitehorse pe banjo și oțel pedala și apoi Johnny migdale pe saxofon și tastaturi, rotunjind trupa. Spiritul infecțios lui Billy și talentul galvanizat a făcut trupa într-o unitate performanță, făcând turnee în SUA și Canada și care figurează pe spectacole de muzică
Billy Joel () [Corola-website/Science/321958_a_323287]
-
85 din 100 la momentul anunțării clasamentului „Mari români”, în anul 2006. Moga și-a petrecut primii ani într-o familie cu multe interese privitoare la muzică: un străbunic al său a compus pentru un ansamblu folcloric, în vreme ce bunicul cunoștea banjoul și bunica a cântat în corul unei biserici. Tatăl a învățat chitara, iar mama s-a preocupat de canto. Marius are un frate, Iulian, regizor de videoclipuri. În timpul liceului, Moga compune pentru Talk to Me, formația sa de atunci împreună cu
Marius Moga () [Corola-website/Science/311492_a_312821]
-
de cântăreții Cristian Vasile, Jean Moscopol, Gion ș.a. Alte noutăți apărute în muzica ușoară, preluate și de muzicienii români, includ împrumuturile din muzica de jazz - începând cu dansurile de societate ("foxtrot", "Charleston") și cu adoptarea instrumentației specifice (contrabas, "slide guitar", banjo - instrumentul lui Jean Moscopol). Fără a trimite la jazz, unii cântăreți români practică improvizația, inventând pe loc melodii și versuri (renumit este cazul lui Alfred Pagoni-Fredon, grec la origine); se practică mult „fluieratul artistic”. În mod obișnuit, cântăreții sunt fideli
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]