105 matches
-
Nu în ultimul rând, considerăm necesare unele precizări. În lucrarea de față ne-am oprit asupra principalilor Sfinți Părinți ai Bisericii care au tratat în opera lor aspecte referitoare la Taina Botezului, urmărind totodată o prezentare și a evoluției ritualului baptismal, fără a intra în prea multe amănunte, fiind interesați mai mult de semnificația mistico-teologică acordată ritualului și a efectelor sale asupra celui botezat. În acest sens, am considerat absolut necesară prezentarea câtorva aspecte referitoare la Botez în Noul Testament, trecând apoi
ARHID. PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN VOICU, BOTEZUL ÎN TRADIŢIA PATRISTICĂ, EDIŢIA A II-A REVĂZUTĂ,EDITURA AGNOS, SIBIU, 2011, 316 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361185_a_362514]
-
intra în prea multe amănunte, fiind interesați mai mult de semnificația mistico-teologică acordată ritualului și a efectelor sale asupra celui botezat. În acest sens, am considerat absolut necesară prezentarea câtorva aspecte referitoare la Botez în Noul Testament, trecând apoi prin teologia baptismală a Părinților Apostolici, a apologeților, a alexandrinilor (Clement și Origen), a Părinților secolelor IV-VI (perioadă în care apar catehezele mistagogice și operele patristice dedicate Tainei) și a unor autori bizantini mai reprezentativi. Biserica este indisolubil legată de Botez. Însăși
ARHID. PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN VOICU, BOTEZUL ÎN TRADIŢIA PATRISTICĂ, EDIŢIA A II-A REVĂZUTĂ,EDITURA AGNOS, SIBIU, 2011, 316 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361185_a_362514]
-
valoare și să cerem preoților și comunităților să se ocupe în mod special de copii, să se ocupe în mod special de cei care vin să-și boteze copiii, pentru a-i familiariza și a-i deschide spre o cateheză baptismală și o cateheză nupțială, pentru nuntă, familie, cununie, tocmai pentru a-i pregăti pentru societatea în care ei vor trăi. Nu dorim și nu cerem ca preoții și comunitățile să se îngrijească de aceste aspecte doar pentru a le da
INTERVIU CU MITROPOLITUL IOSIF POP... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366825_a_368154]
-
a harului dumnezeiesc în viața umană. Dintre acestea, Botezul, pe lângă ștergerea păcatului strămoșesc și a păcatelor personale, este socotit a fi Taina sălășluirii minunate a Mântuitorului Iisus Hristos în profunzimile, în „adâncul de taină“ al sufletului nostru, purificat prin apa baptismală, curățitoare și sfințitoare. Prin Sfântul Botez, Mântuitorul Se sălășluiește în sufletul creștin, în mod mistic, așteptând din partea acestuia colaborarea, pentru ca, pe măsura eforturilor ascetice umane, prin împlinirea poruncilor Sale, această prezență tainică a Sa să devină una efectivă și dinamică
POGORÂREA DUHULUI SFÂNT – CINCIZECIMEA SAU RUSALIILE – EVENIMENTUL ŞI PRAZNICUL ÎNCORPORĂRII, ÎNNOIRII ŞI SFINŢIRII CREDINCIOŞILOR ÎN BISERICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369810_a_371139]
-
limba română, rămâne o lucrare clasică, nelipsită din bibliografia obligatorie pentru aprofundarea Teologiei liturgice (chiar și în unele școli catolice sau protestante). Însă cercetarea teologică văzută ca scop în sine era de neconceput pentru Alexander Schmemann!... În lucrarea consacrată Tainei baptismale, Din apă și din Duh, Alexander Schmemann propune reevaluarea locului Botezului în cadrul cultului. Botezul nu ar trebui înțeles exclusiv ca un ritual privat, ci și ca un eveniment deschis întregii comunități creștine. Întrucât Liturghia euharistică reprezintă manifestarea deplină a Bisericii
PĂRINTELE PROFESOR ALEXANDER SCHMEMANN (1921 – 1983) – UN MARE PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR AL EUHARISTEI, AL TEOLOGIEI LITURGICE, ECLESIALE ŞI SACRAMENTALE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 501 di [Corola-blog/BlogPost/358676_a_360005]
-
comunități creștine. Întrucât Liturghia euharistică reprezintă manifestarea deplină a Bisericii locale și a comuniunii în Iisus Hristos, încorporarea unui nou membru în Biserică ar trebui reintegrată în Liturghie, așa cum se practica în primele veacuri creștine. Schmemann pledează pentru săvârșirea Tainei baptismale în Biserică și în cadrul Sfintei Liturghii, împotriva practicii răspândite pe atunci în comunitățile americane de a celebra Botezul acasă ori într-un cadru restrâns. Totuși, cea mai profundă urmă a impactului fostului decan de la Institutul Teologic "Sf. Vladimir" asupra vieții
PĂRINTELE PROFESOR ALEXANDER SCHMEMANN (1921 – 1983) – UN MARE PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR AL EUHARISTEI, AL TEOLOGIEI LITURGICE, ECLESIALE ŞI SACRAMENTALE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 501 di [Corola-blog/BlogPost/358676_a_360005]
-
dezlegării porți, fără să dezlege - cel puțin, nu în/pentru această lume). Se sugerează, însă, existența mântuirii: nu ca parousia, ci ca descoperire, în sine, a forței unice etern renăscătoare - agheazima - lacul cu apă vie. Aceasta este botezul: prin actul baptismal “te îmbraci” în Hristos (Cel Uns), capeți trupul mistic. Mai mult, prin vehemența chinurilor golgotice (cf. Rugăciunea unui dac, unde răstignirea peste prea-plinul noapte bogată-Nirvana resoarbe undele-amprente-urme energetice expresive, redând puritatea deității lui Meister Eckhart) și prin dorința de sfâșiere
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
Eckhart) și prin dorința de sfâșiere ritualică, pentru reîntregirea în trup mistic - se prefigurează euharistia (grație divină împărtășită-împărțită pentru Suprema Sinteză - virtutea resurecțională): este, mai pregnant, integrarea credinciosului în Arhetip, în trupul mistic al lui Christos. Poezia este botez, act baptismal: este jertfă pentru nemurire, este răstignire pentru mântuirea/resorbția energetică a universului. Strop de apă vie - poezia trebuie să participe (ca și Hyperion la activitatea-Demiurgos - resorbția în sine a Divinului va prefigura, totuși, deitatea) la lacul-agheazimă. Poezia este pars pro
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
3- PLÂNSUL EMINESCIAN Plânsul, la Eminescu, nu izvorăște din melancolia romantică, ci din setea de arhetipalitate. În nici un caz nu este vorba despre plâns ca dovadă artificioasă a sensibilității. Plânsul, la Eminescu, este, și el, cristic, mai exact, cu funcție baptismală: este Apa care cheamă Focul, sunt amprentele-vehemențe, ale închegării fenomenale, care-și cheamă primordiile - își cheamă Sinele-Foc, Entelehiile-Foc, pentru a reîntoarce lumea la Eden. Plânsul este ipostazierea tragismului ființei demiurgice: “De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și”. “Apele plâng clar
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
și doctrina Șarpelui: prin spadă (sabie), la unirea cu Dumnezeu (este o spirală, Rău-Bine, despărțire pentru unire, în Șarpele-Ouroboros, circularizant): “Nu aduc pacea, ci sabia” (neliniștea spirituală, pentru ruptura de Ființa Spirituală, pentru a se desăvârși în Ființa Divină). * * * Ritualul baptismal este scufundarea în Iad (capătul de jos al axei lumii), pentru confruntarea cu Monștrii, pentru a trece proba inițiatică, aducând Focul, pentru resurecție. În Scrisoarea III, se coboară, inițiatic, de către fiul al treilea (“unul dintre fiii falnicului domn”), în Mlaștină
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
a harului dumnezeiesc în viața umană. Dintre acestea, Botezul, pe lângă ștergerea păcatului strămoșesc și a păcatelor personale, este socotit a fi Taina sălășluirii minunate a Mântuitorului Iisus Hristos în profunzimile, în „adâncul de taină“ al sufletului nostru, purificat prin apa baptismală, curățitoare și sfințitoare. Prin Sfântul Botez, Mântuitorul Se sălășluiește în sufletul creștin, în mod mistic, așteptând din partea acestuia colaborarea, pentru ca, pe măsura eforturilor ascetice umane, prin împlinirea poruncilor Sale, această prezență tainică a Sa să devină una efectivă și dinamică
POGORÂREA DUHULUI SFÂNT – CINCIZECIMEA SAU RUSALIILE – EVENIMENTUL ŞI PRAZNICUL ÎNCORPORĂRII, ÎNNOIRII ŞI SFINŢIRII CREDINCIOŞILOR ÎN BISERICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342600_a_343929]
-
de început (creștinismul primitiv sau apostolic) aveau deodată statutul de frați și sfinți! Vasăzică, atunci sfințenia se dobândea relativ ușor (spun „relativ ușor” deoarece am în vedere persecuțiile la care au fost supuși creștinii în primele trei secole) prin ceremonia baptismală. Respectiva ceremonie cuprindea trei acte: a) Catehizarea sau actul prin care solicitantului pocăit sub aspect spiritual și material (în acele vremuri bunurile congregației erau comune, iar femeia era pentru prima dată în istorie egala bărbatului) i se făcea cunoscută învățătura
CARE VA FI STATUTUL SFINŢILOR ÎNTR-O LUME AFLATĂ ÎN PLIN PROCES DE DECREŞTINIZARE? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381012_a_382341]
-
principalul său scop fiind aprofundarea tainei credinței. Cateheza moștenește trăsături din cele două genuri opuse, având caracter elementar și complet în același timp. Simbolul de credință este coloana vertebrală a catehezei. Pe de altă parte, cateheza este legată de contextul baptismal și, prin aceasta, de ideea fundamentală a inițierii creștine. Este vorba de o inițiere care se desfășoară în trei direcții: doctrinară, simbolică și mistagogică (predarea Simbolului de credință). Spațiul nu ne permite să prezentăm nici măcar pe scurt un istoric al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
bolnav, va delega această misiune importantă discipolului său apropiat, arătând încrederea pe care o acorda calităților sale teologice și pastorale. Predicile au fost rostite în cel dintâi edificiu al marelui complex construit de împăratul Constantin pe Golgota. A cincisprezecea cateheză baptismală A cincisprezecea cateheză baptismală, „improvizată la Ierusalim”, are ca temă de reflecție articolul din Simbolul de credință despre a doua venire a lui Cristos: „Și va veni cu slavă să judece viii și morții, a cărui împărăție nu va avea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
misiune importantă discipolului său apropiat, arătând încrederea pe care o acorda calităților sale teologice și pastorale. Predicile au fost rostite în cel dintâi edificiu al marelui complex construit de împăratul Constantin pe Golgota. A cincisprezecea cateheză baptismală A cincisprezecea cateheză baptismală, „improvizată la Ierusalim”, are ca temă de reflecție articolul din Simbolul de credință despre a doua venire a lui Cristos: „Și va veni cu slavă să judece viii și morții, a cărui împărăție nu va avea sfârșit”. Pe măsură ce avansăm în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
celor nefericiți. Prin această distincție este de fapt valorificată la maximum cea dintâi înviere, cea a sufletului prin botez, importanța celeilalte, cea a trupului, fiind întrucâtva diminuată. În concepția lui Augustin, învierea spre Judecată nu există decât pentru „eșecurile” învierii baptismale. Sufletele tuturor oamenilor sunt moarte, atât din pricina păcatului originar, cât și din cauza păcatelor personale. Isus a murit prin trupul său, pentru ca noi să putem renaște prin sufletul nostru. Cea dintâi înviere, fundamentală, are loc la botez, când sufletul, adică partea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Toc125451298" Epitoma PAGEREF Toc125451298 \h 233 HYPERLINK \l " Toc125451299" Capitolul VI. HYPERLINK \l " Toc125451300" Anticristul la Chiril al Ierusalimului PAGEREF Toc125451300 \h 237 HYPERLINK \l " Toc125451301" Chiril și tradiția catehetică PAGEREF Toc125451301 \h 237 HYPERLINK \l " Toc125451302" A cincisprezecea cateheză baptismală PAGEREF Toc125451302 \h 239 HYPERLINK \l " Toc125451303" Parusiile lui Cristos și înnoirea cosmosului PAGEREF Toc125451303 \h 241 HYPERLINK \l " Toc125451304" Semnele eshatologice PAGEREF Toc125451304 \h 242 HYPERLINK \l " Toc125451305" Anticrist: diavolul fără mască PAGEREF Toc125451305 \h 244 HYPERLINK \l " Toc125451306
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
refaceri. Am putea spune că acest eveniment are un aspect imemorial, întrucât memoria individuală nu poate înregistra momentul nașterii trupești și, cu atât mai puțin, clipa survenirii, „dintr-odată” (exaiphnes), a harului renașterii duhovnicești. Pe de altă parte, acest eveniment baptismal nu se uită, întrucât efectele regenerării sunt atotprezente. Indelebil, evenimentul renașterii „din apă și din Duh” formează învelișul amniotic al conștiinței noastre etice și teologice. Fără acest har al începuturilor, care trebuie înnoit mereu, nimeni nu are garanția unității și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Sofronie îl reprezintă limbajul personalist, folosit pentru a exprima taina omului făcut „după chipul și asemănarea” lui Hristos. Noutatea o reprezintă aici nu atât viziunea despre om, cel care, fiind înzestrat cu daruri prin însuși faptul creației și al restaurării baptismale, este chemat de Hristos la îndumnezeire. Noutatea rezidă mai degrabă în limbajul adoptat, mai cu seamă pentru că, în mod tradițional, limba greacă exprimă prin termenul de hypostasis un aspect particular al realității. În contextul dezbaterilor trinitare în jurul Crezului de la Niceea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
apheseos)”. Omofonia celor două cuvinte (ebraic și grec) a determinat schimbarea sensului. Dar nu numai atât! Noua semnificație se Înscria În universul de așteptare al teologiei creștine, Întreg contextul (Iez. 47,1-12) trimițând la ideea botezului și a „iertării/răscumpărării” baptismale. Epistola lui Barnabeu oferă o incontestabilă mărturie În acest sens (cap. XI)! Oseea 12,11. Biblia românească (aproximativ după TM): „Eu am vorbit către prooroci și le-am Înmulțit vedeniile și tot prin prooroci am grăit În pilde” (de fapt
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Tot așa cum Noe înfruntase Marea Morții, care nimicise omenirea păcătoasă, și scăpase cu viață, cel botezat coboară în apa botezului ca să înfrunte Balaurul mării într-o luptă pe viață și pe moarte, din care iese învingător."15 În legătură cu același rit baptismal, se face adesea o paralelă între Cristos și Adam, care ocupă un loc însemnat în teologia Sfântului Pavel. "Prin botez, scrie Tertulian, omul își regăsește asemănarea cu Dumnezeu" (De Bapt., V). Pentru Chiril, "botezul nu înseamnă doar spălarea de păcate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o parte, Părinții încercau să găsească legături între cele două testamente, iar pe de altă parte, arătau că Isus își ținuse cu adevărat făgăduielile făcute de Dumnezeu poporului lui Israel. Trebuie însă să observăm că aceste noi valorizări ale simbolismului baptismal nu vin în contradicție cu simbolismul acvatic universal răspândit. Nimic nu lipsește: Noe și Potopul au drept corespondent, în numeroase tradiții, cataclismul care a nimicit "omenirea" ("societatea"), cu excepția unui singur om care va deveni Strămoșul mitic al unei noi omeniri
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
singur om care va deveni Strămoșul mitic al unei noi omeniri. "Apele Morții" sânt un laitmotiv în mitologiile paleo-orientale, asiatice și oceaniene. Apa "ucide" prin excelență, dizolvă, abolește orice formă, și de aceea este bogată în "germeni", creatoare. Simbolismul goliciunii baptismale nu este nici el privilegiul tradiției iudeo-creștine. Goliciunea rituală înseamnă integritate și plenitudine: "Paradisul" implică lipsa "veșmintelor", adică lipsa "uzurii" (imagine arhetipală a Timpului). Orice goliciune rituală implică un model în afara timpului, o imagine paradiziacă. Monștrii adâncurilor se întîlnesc în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
creștinism. Credința creștină este legată de o revelație istorică: pentru creștin, valabilitatea simbolurilor este asigurată de întruparea lui Dumnezeu în Timpul istoric. Însă simbolismul acvatic universal n-a fost nici abolit, nici dezarticulat ca urmare a interpretărilor istorice (iudeo-creștine) ale simbolismului baptismal. Cu alte cuvinte, Istoria nu izbutește să schimbe radical structura unui simbolism arhaic, ci doar îi asigură mereu semnificații noi, care nu distrug însă structura simbolului. Putem înțelege mai bine toate acestea dacă ținem seama de faptul că, pentru omul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vârstă cât mai înaintată, eventual pe patul de moarte, pentru a recurge la această iertare. Se observă că păstorii Bisericii și teologii pun mereu în raport analogic botezul și penitența, aceasta din urmă având rolul de medicament ce recuperează darurile baptismale, pierdute prin păcat. Dacă, prin botez, omul primea iertarea păcatelor în mod gratuit din partea lui Dumnezeu, prin penitență, această iertare venea ca rezultat al efortului uman, pentru că penitența era numită și „botezul lacrimilor”. Procesul dialogic era destul de intens, trăit atât
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]