32 matches
-
cer implorând mila divină, apoi scoate o hârtie de cincizeci de mii, cheamă florăreasa și preia firul de trandafir. Nici nu ajunge bine la masă și, hop, se-nțeapă. În timp ce Își suge degetul, filozofează clătinând din cap: M-a blestemat baragladina, să vezi că-mi merge rău, ăstea se pricep la magie Închisă la culoare! Mi-a zis mie baba de la patru, cică Îți leagă și mințile dacă vor ele... Chiar atunci apare nevastă-sa În poartă. Gicule, hai acasă repede
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cu nostalgie despre prima reformă din învățământul românesc care s-a petrecut în 1849 când Eforia Școalelor decide oficial: țiganii au dreptul să învețe alături de toți ceilalți cetățeni trăitori din Țara Românească. De unde se vede că munca de integrare a baragladinelor a început de multă vreme, dar s-a lovit de indiferența lor. A urmat firește o oarecare perioadă de acomodare, însă rezultatele reformei nu au întârziat să apară: vă amintiți vestita propoziție pe care o învățau silabisind școlarii la început
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cărbuni dintr-o haldă de vreo 5 tone de cărbuni, aflată la vreo treizeci de metri de sala de așteptare. Dacă acarul nu le-a dus și cărbuni, nici ei nu au adus, așa că s-au culcat așa în frig. Baragladinele s-au întins pe băncile masive de stejar, iar pirandele, direct pe mozaicul de pe jos, punând puradeii pe picioarele lor, ca să nu-i pună direct pe ciment. Așa au stat și chiar au dormit întreaga noapte, dar nici nu s-
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fulgerător în aer mâna stângă, în care ținea ziarul "Scânteia" făcut sul, și îl plesni cu sete peste scăfârlie, înjurându-l de anafura mă-sii, de lumânare și colivă și de toți dumnezeii. Și adu-mi și mie un pahar, baragladină, că te-am ras de pe fața pământului!... mai zbieră în urma lui secretarul, căscând gura atât de tare, încât i se văzu vibrând omușorul în fundul gâtului. Tovarășe Gică, las-o mai moale, să nu se interpreteze că faci ură de rasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
restul, mulțumit de gustul purcelului. Petrecerea abia începea. Ghiță Bflcu strigă la țigani: - Ia ziceți, mă, Perinița, să pupăm și noi mireasa! Ce spui, ginerică? Stere, ce să spună? Râdea cu socrul: - Pupați-o, că acum o iau cu mine. Baragladinele se făcură mai aproape de masă. Se încinse jocul. În frunte, sălta nașul pocnind din degete, după el, socrul și ceilalți, vecinii și rudele lui. Se cutremura mahalaua de strigăte. La poartă, afară, cei nepoftiți își dădeau coate. Pe Lina au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se răstește Cioabă și îmi întoarce spatele. Jurnaliștii veniți, chiar și din Germania, încearcă să își facă loc în sală. Nu ai loc unde să pui un microfon, nu ai loc să te miști, ca să faci o poză, de atâtea baragladine. După ce își prezintă, în cuvinte pe înțelesul sălii, marea realizare, Cioabă junior, judecătorul suprem, uns în post de tat- su, începe primul proces din istoria recentă a țiganilor, de pe aceste meleaguri. E la fel ca într-o șatră de țigani
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
dracu e asta? întreb eu, încă lejer năucit. Cum, domnule, matale nu știți? Vai de mini, e chiar soața lu' marili rege Cioabă. îmi explică o țigancă, în timp ce- și face repede o cruce, naiba știe de ce." Simpatice par baragladinele astea, cu care ne-a pedepsit Dumnezeu, doar când te uiți de pe margine la circul lor țigănesc, dar nici focul și nici pucioasa, nu ar putea curăța jegul, cu care a acoperit mioriticul popor românesc, popor care i-a primit
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]