6,215 matches
-
la lumea literară, Zurba lui Meer-Tscha este autentică. Iată un descîntec din unul din cele mai frumoase basme din colecție, cel despre Animicștiutor (pastișă în același timp la Ion Barbu): "Hilozois, Hilozois,/ Singurei pe lume doi-s:/ Moș bătrîn cu barba moale/ Și-o fetiță ca matale./ Hilozois, Hilozois,/ Vino pe genunchi ce moi-s,/ Cornulețe lungi îți scoate,/ Fii poznașă cît se poate,/ Norii suflă ce cu ploi-s,/ Hilozois, Hilozois...". Roxana Racaru
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
un tînăr arhitect avangardist (Jamel Debbouze), plus un arhitect oficial, "salierist" (Gérard Darmon, în care regizorul a văzut "un personaj shakespearean rănit"), plus un cățel Idéfix, importat din Galia în țara pisicilor, plus un echipaj de pirați păguboși, conduși de Barbă Roșie și plus mulți alții! Ambiția lui Alain Chabat, creatorul acestui nou episod cinematografic (produs tot de Claude Berri) din aventurile lui Asterix și Obelix a fost aceea de a se întoarce la "spiritul benzilor desenate ca formă de artă
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
sintagme de dânsul inventate ca, cu a lor putere să țină oarecum în jug poemul. O întrebare despre inspirație, da Inspirația, da, da. Multe-am mai trăncănit pe la ore despre asta elevilor și elevelor, copiilor și copilelor ani după ani Barba mi-a încărunțit, dorm tot mai mult și-aș vrea să dorm tot mai puțin Inspirația. Frumusețea. Misterul. Și Altele. Vreau să beau o cafea, o beau Vreau să scriu o poezea, o scriu Mi-aduc numaidecât aminte de metafore
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
este că artistul o va transporta direct în lumea ficțiunii ideale, acolo unde oamenii levitează și se interpătrund ca umbrele, bilanțurile contabile sucombă lin printre muzici celeste, iar metabolismul este și el abolit definitiv, asemenea sclaviei clasice. Că la adăpostul bărbii lui stufoase, ori pe lîngă viguroasa coadă amenajată la ceafă, se va termina definitiv cu socotelile, cu pisălogeala administrativă și cu scandarea zilnică a conturilor bancare. De partea cealaltă a mesei, cu traseele respiratorii vizibil obturate, bietul părinte cîntărește și
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
avea în colecția de fluturi o iubită vie, dar fixată în "acul" izolării (o ține ferecată în pivnița unui conac de țară) i se împlinește. Săptămânile de recluziune ale Mirandei o schimbă nu numai pe ea, ci și pe acest "Barbă Albastră" reprezentând forțele întunecate, iraționale ale personalității. Pe lângă povestea shakespeareană, nu poate fi ignorată influența operei lui Bartók asupra lui Fowles: Castelul lui Barbă Albastră, versiune modernă pentru Ariane et Barbe Bleu, ou la délivrance inutile, de Maurice Maeterlinck). Cei
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
împlinește. Săptămânile de recluziune ale Mirandei o schimbă nu numai pe ea, ci și pe acest "Barbă Albastră" reprezentând forțele întunecate, iraționale ale personalității. Pe lângă povestea shakespeareană, nu poate fi ignorată influența operei lui Bartók asupra lui Fowles: Castelul lui Barbă Albastră, versiune modernă pentru Ariane et Barbe Bleu, ou la délivrance inutile, de Maurice Maeterlinck). Cei doi nu reușesc să se cunoască unul pe altul - cei "aleși" și cei "mulți" sunt specii diferite - dar se cunosc pe sine și evoluează
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
între momentele importante. Aceasta îmi permite să-i pun pe elevi să joace momente de adevăr intermediare (ca, de exemplu, în Domnișoara Iulia, Jean în bucătărie) și să nu treacă direct la scena finală. * Îmi place mult termenul lui Eugenio Barba: "actorul este omul dilatat". Asta trebuie să înțeleagă elevul: actorul face ceea ce oricine poate face, dar la un nivel superior de energie și de concentrare. * Școala e spațiul tuturor libertăților, dacă știm să le atingem. Dacă dresezi elevii, îi faci
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
de Paști a fost închinată, așa cum se cuvine oricărei mari sărbători de care cetățeanul trebuie să taie oleacă de propagandă pentru a avea și el ce pune pe masă, celui mai ieftin și mai uzat populism. Deghizat în Cuza fără barbă, dar bine instruit în ceea ce privește mesajul cu ocaua, telegenicul prefect al capitalei a descălecat prin piețe, ducîn-du-l de căpăstru, printre tarabe, conform așezării administrativo-geografice, chiar pe întîiul gospodar al sectorului de referință. Aici, într-un acces de generozitate pe care doar
Lupta cu mercurialul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15225_a_16550]
-
noastre. Erau los pobres de solemnidad, săracii săracilor. Unul dintre servitorii noștri ieșea și dădea fiecăruia dintre ei câte o bucată de pâine pe care o sărutau cu respect și o monedă de zece centime, pomană generoasă în comparație cu "centima de barbă" - centima pentru fiecare - pe care o dădeau în general ceilalți bogătași ai satului. Moartea, credința puternică și deșteptarea instinctului sexual reprezintă forțele vii din adolescența mea, al căror prim contact l-am resimțit în Calanda. Într-o zi, în timp ce mă
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
care bate, oficial, toba) care iese din Piața Mare și face turul satului. Sunt atâția oameni că ultimii nu apucă încă să iasă din piață, și deja primii ajung de pe partea cealaltă. În această procesiune se văd soldați romani, cu bărbi false (numiți putuntunes, cuvânt a cărui pronunție amintește de ritmul tobei), centurioni, un general roman și un alt personaj, numit Longinos, îmbrăcat în armură din timpul Evului Mediu. Acesta din urmă, care în principiu păzește de profanatori trupul lui Christos
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
orice preț să-și atingă ținta și-a atins-o. Ca să nu mai vorbim de cazurile în care înseși gărzile pretoriene s-au transformat în călăi: de la Indira Ghandi la Ceaușescu modelul a funcționat ireproșabil. Despre cerneala albastră zvârlită în barba colilie a ex-președintelui Constantinescu, sub privirile ocrotitoare ale gărzilor de corp, nici nu e cazul să amintesc. Evident, nu pledez pentru abandonarea președintelui țării ori a primului ministru nici măcar în mâna celor mai entuziaști membri ai electoratului: e de presupus
Spre balamuc, între body-guarzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15259_a_16584]
-
true that a good play needs no epilogue”. Modă îți impune un epilog... și un prolog, rostit eventual de un bărbat, continuă Rosalind. Piesă e bună... dar mai lipsește ceva. Un tradiționalist subtil (tot mai greu de găsit!) rîde în barbă, un modernist înverșunat se grăbește enervat: “Ei bine, dar l-a scris, totuși, e în natură jocului”. Și putem construi un discurs despre estetică formei sau o scurtă teorie de marketing în jurul reclamei. Dar cum traducem în română expresia: “good
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
vină. Cât îl privește pe A. P., să deplângem cu măsură prăbușirea poetului - riscul de a mai scrie în restul vieții o singură poezie bună - fie și din noi și noi chinuri amoroase - e cu desăvârșire exclus - să contemplăm cu compasiune barba-i scurtată, zuluful din colțul frunții, ascuțirea nasului, elefantiazisul verbal - și la celălalt capăt al firului, excelenta relație cu tipul de scriitor preconizat de Don de Lillo acela. Și nici ironici să nu fim, câtă vreme și aceasta e o
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
seară, la masa lui, în colțul de la intrare, poetul trona - era vicepreședinte al FDUS - îmbrăcat în haine elegante negre, cu nelipsita țigară de foi în mînă”. Nu mai puțin impresionant apare brîncușologul V. G. Paleolog: „Înalt, masiv, falnic, cu o barbă moale și bogată de eremit, V. G. Paleolog m-a îmbrățișat cu generozitate în toamna lui 1976, pe peronul Gării de Nord. La 88 de ani, pe lîngă vitalitate, emana o prospețime, o «bună mireasmă», cum se spune despre sfinți, greu de
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
de uitat. Mi-a spus cîteva cuvinte în italiană (soția îi era, de altfel, italiancă) și pronunția îi era de-a dreptul muzicală... (...) Venise în Capitală pentru Brâncuși - un colocviu sau o conferință. Mă izbea masivitatea lui, care, corelată cu barba și cu paltonul lung ca o dulamă călugărească, te trimitea lesne la analogii cu Tolstoi și cu Gala Galaction. Îmi adusese o carte a sa, apărută în anii ’40, despre compozitorul de avangardă Erik Satie”. Actorul Octavian Cotescu e apreciat
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
obicei ciudat al cailor de călărie, al celor mai nărăvași, al celor mai sălbatici, reacționând la orișice schimbare din comportamentul și chiar de pe fața stăpânului, a călărețului respectiv... Și că îmi dau eu seama ce înseamnă, în acest caz, o barbă ori o mustață de pe figura ta, lipsă?... Puteam să-mi închipui ușor: ei sar numaidecât, nervoși, în două picioare, nechează cu putere și te azvârle din șa, te trântesc la pământ, și o iau razna pe câmpuri...
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]
-
obicei ciudat al cailor de călărie, al celor mai nărăvași, al celor mai sălbatici, reacționând la orișice schimbare din comportamentul și chiar de pe fața stăpânului, a călărețului respectiv... Și că îmi dau eu seama ce înseamnă, în acest caz, o barbă ori o mustață de pe figura ta, lipsă? Puteam să-mi închipui ușor: ei sar numaidecât nervoși în două picioare, nechează cu putere și te azvârle din șa, te trântesc la pământ, și o iau razna pe câmpuri...
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14011_a_15336]
-
din Zizker Galiția: "Rabinul poartă un caftan de mătase, de sub care i se văd izmenele. Pe nas îi cresc fire de păr. Pe cap are o căciulă de blană, pe care o tot mișcă încolo și încoace. Se scarpină în barbă, își suflă violent nasul, ia cu degetele dintr-o mâncare, dar când își sprijină mâna un moment pe masă, i se zărește pielea albă de o finețe deosebită, care seamănă cu ceva din amintirile mele din copilărie". *) Citatele sunt extrase
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
și la ortodocși, și la catolici, îl acceptau ambele culte pentru că era un om de mare clasă; au venit rușii aceia și, în aceleași împrejurări, l-au pus în spatele șurii să-l împuște, și el, săracu', stătea cu pletele, cu barba-n vânt, era așa... speriat... și atunci a apărut un tip care a vorbit rusește cu ei și i-a lămurit să nu-l împuște. Din clipa aceea, preotul l-a ținut pe omul respectiv la el în gazdă, nu
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
zi. Lumina era atît de strălucitoare, încît totul în jur părea ca un film supraexpus, în care imaginile sînt arse. Nimeni pe stradă. Nimeni, nimeni. Cînd, mă trezesc, sub pălăria mea cu boruri mari, cu un zîmbet cald, dintr-o barbă încercată de căldură: profesorul nostru, Emil Iordache, cu care discutam în facultate vrute și nevrute, întotdeauna pe holuri întunecate - și, uneori, prea răcoroase. Nu l-am avut nici la curs, nici la seminar. Cu toate astea, am învățat cîte ceva de la domnia sa
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
repetat pune-mi piedici Doamne și fă-mă vacă mulsă la fiecare amurg scăpătat te-am zărit Doamne te-am zărit tu mișcai direcțiile în infinit... RITUAL (egiptic) Du-te în paișpe domnule poet fă-te preot și pune-ți barbă amară tu nu ai timp nici părinți tu ști un epitet pe lacrima mea de aseară fă-ți stârvul frumos mirositor câinii criticii te așteaptă fă-te vântul cel mai roditor care roade egiptic din treaptă în treaptă RITUAL (degetele
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/3709_a_5034]
-
ar fi putut-o face - Karl avea trompetă și nimeni nu îndrăznea să i-o ia, zgomotele erau adunate în note puse pe portativ ca dintr-un sac mîinile lui Mozart prin anotimpurile lui Vivaldi, Frederich devenea din ce în ce mai mic, deși barba lui se ascundea departe într-o Laponie ca o țară a lui Asimov, straie roșii, reni plini de medalii, hi-hi, se auzea glasul lui Vladimir Ilici din cele un milion de trupuri de bronz, iar ecoul venea din burțile unor
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
fața unei femei fugite de acasă ca într-o salvare pietonul tuns zero pe motiv că tarsienele i-au fost descîntate de un prea mare număr de roți - Karl nu s-a mai înțeles cu Fredrich, Fredrich și-a tuns barba și-a rămas Vladimir Ilici cu cioc de un milion de ori cu mîna în sus ca într-un gol din care a muls cel mai sec uger al lumii, iar pe un trup de bronz, culcat în fața casei clonate
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
buna funcționare a gleznei uit deșertul înghețat în care ne plonjăm, noapte de noapte, noi și istoriile noastre mărețe, uit măseaua cariată din fundul gurii de erou, plămânii fragili de geamăn (la fel cum brațele...), uit lacrimile iernii pierdute pe barbă Apăsat de ani, te culeg ca pe o floare, în câmpiile oceanice-ale Bactriei, îți scuturi pletele-nsângerate în ultimele zvonuri ale-nserării.
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
Promoție a lui Dumnezeu, înainte Ca muzeul să fie închis. Și-n locul lui Să se deschidă un supermarket, iar prețurile Să urce până la cer. Triptic de toamnă Fereastra mea e-un triptic de toamnă: Un călăreț cu fața galbenă, barba roșie Și plete verzi galopează spre blocul Gri, scorojit, de vizavi. Sub un soare Rece, pe cerul încă senin. Camera mea E o cutie mare, în care încap Și patul și dulapul și biroul și biblioteca. Trupul meu e-o
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]