2,181 matches
-
cu siguranță e vorba de brunetul cel scund. I-ai telefonat dlui Paul Valéry în legătură cu dejunul meu din data de 20? Miss Andrews se cufundă din nou în descrierea exhaustivă a avantajelor diplomatice ale modului ei de a telefona, în timp ce Barbara Stevens, cu capul în mîini, stătea atent aplecată peste carnetul de întîlniri, ținînd ochii închiși, închipuindu-și cu o precizie scenică demnă de cei mai buni regizori fiecare din reacțiile și contracțiile faciale pe care prezența ei la Paris avea
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
în chip de strălucită întrupare a tuturor bîrfelor privitoare la dineul de la Versailles, își făcea apariția acasă la soții Fernandez în chip de semnal al marii finanțe, iar la cizmar pur și simplu ca ducesa de Kent. Lucru straniu, deși Barbara nu lua într-adevăr în serios acest soi de efecte, nu era mai puțin adevărat că lingușelile furnizorilor se făceau pe dată mai prevenitoare, mașina îi era chemată cu un fluierat mai rapid, plecăciunile portarilor și ale lumii bune din
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
deveneau mai profunde; și aceasta contribuia la a o face să nu se simtă sigură pe ea însăși și la a se întreba: „E cu putință să nu fiu decît o fandosită care se dă mare?“ Gata, dragă... o imploră Barbara, retezînd interminabila sporovăială a secretarei. Spune-mi mai curînd ce ne rezervă soarta pentru astăzi... Știa, din păcate! Iar tonul ei fatalist nu viza decît să-i pregătească firescul reacției. Nimic, răspunse Miss Andrews un pic încurcată, în afară de proba la
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
pentru astăzi... Știa, din păcate! Iar tonul ei fatalist nu viza decît să-i pregătească firescul reacției. Nimic, răspunse Miss Andrews un pic încurcată, în afară de proba la croitor și de ora la coafor, la șase și jumătate. În sfîrșit, suspină Barbara, o zi de fericire... Miss Andrews era deja în picioare, cu un formalism milităros, așteptînd ordinul de repaus; chipul ei liliputan și ușor lucitor avea exact nuanța rozalie și forma precisă a unui deget de la picior, avînd taman în mijloc
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
deget de la picior, avînd taman în mijloc un dinte mare verzui — în sfîrșit, o unghie. Poți pleca, mulțumesc. Ne vedem mîine. Tocmai atunci Veronica intră în încăpere și veni să-și sărute mama în colțul gurii. Ferindu-se de sărutare, Barbara oftă din nou: În fine, o să putem petrece o zi plăcută, doar tu și cu mine, dar o să trebuiască totuși să merg la blestematul ăla de coafor, în loc să rămîn aici să-mi fac corespondența. Detesta de fapt modul prea glacial
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
întîlnire: după ora la coafor, absolut nimic! Privi pe furiș și cu un aer de reproș telefonul, cînd iată că acesta începu să țîrîie timid, fiind pe dată oprit, sunet care făcu să apese dureros peste inima deja goală a Barbarei toată liniștea de moarte a acelei dimineți. Simți că-i piere curajul și își întoarse dezgustată privirea de la locul unde zăcea telefonul, ca o langustă albă adormită și nemișcată, agățată stupid în furculiță, incapabilă să-i vină în ajutor. Cît
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
a acelei dimineți. Simți că-i piere curajul și își întoarse dezgustată privirea de la locul unde zăcea telefonul, ca o langustă albă adormită și nemișcată, agățată stupid în furculiță, incapabilă să-i vină în ajutor. Cît este de odihnitoare, spuse Barbara, o dimineață întreagă fără telefoane. Cine vrei să telefoneze? Toată lumea e la țară, zise Veronica. De ce, e vacanță? întrebă cu voce slabă maică-sa. — Semivacanță. Mai sînt deschise cîteva magazine, dar oamenii au plecat... Ia te uită, se dă un
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
deschise cîteva magazine, dar oamenii au plecat... Ia te uită, se dă un film cu Fred Astaire... Veronica nu lansa sugestia decît pentru plăcerea de a o tachina pe maică-sa. A, nu, nici vorbă! Pentru nimic în lume! exclamă Barbara cu un aer semeț, năpustindu-se să-și ia înapoi pila de unghii pe care tocmai o descoperise în mîinile fiicei sale. A, nu, nici vorbă! zise la rîndu-i fata, imitînd tonul mamei sale. Știi bine că manichiurista ți-a
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
-și ia înapoi pila de unghii pe care tocmai o descoperise în mîinile fiicei sale. A, nu, nici vorbă! zise la rîndu-i fata, imitînd tonul mamei sale. Știi bine că manichiurista ți-a interzis să te mai atingi de unghii. Barbara recunoscu făcînd mutre, apoi se întoarse să se întindă pe divan. Că manichiurista mă calcă pe nervi, treacă-meargă! Că Miss Andrews mă calcă pe nervi, treacă și asta de la mine! Că fiica mea, Veronica, mă calcă pe nervi, iarăși bine
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
și asta de la mine! Că fiica mea, Veronica, mă calcă pe nervi, iarăși bine! Dar nu Fred Astaire! Basta cu atîta tap-dance! Admit să mă calce pe nervi oricine, dar nu cu clachetele de step! Cît ai clipi, întreg chipul Barbarei fu străbătut de tresăriri nervoase abia perceptibile. S-ar fi zis că se pot vedea micuții păianjeni ai insatisfacției fugind în toate direcțiile pe sidefiul pielii întreținute cu grijă. Veronica veni să se așeze lîngă ea; nemișcată și cu privirea
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
în toate direcțiile pe sidefiul pielii întreținute cu grijă. Veronica veni să se așeze lîngă ea; nemișcată și cu privirea atentă, ghicea că mama ei era deja gata să verse lacrimi și se aștepta s-o vadă izbucnind în plîns. Barbara Stevens era înzestrată cu acea emotivitate efemeră ce dă o strălucire cu totul deosebită anumitor chipuri, pe care roua lacrimilor mari ce se nasc cu ușurință subliniază și accentuează nuanțele sentimentelor, răpindu-le orice urmă a trecerii lor. Barbara avea
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
plîns. Barbara Stevens era înzestrată cu acea emotivitate efemeră ce dă o strălucire cu totul deosebită anumitor chipuri, pe care roua lacrimilor mari ce se nasc cu ușurință subliniază și accentuează nuanțele sentimentelor, răpindu-le orice urmă a trecerii lor. Barbara avea patruzeci și trei de ani, dar năsucul ei fin cizelat avea șaisprezece, iar gropițele albăstrui din jurul gurii nu arătau mai mult de doisprezece. Era oare Barbara frumoasă? Dădea exact impresia opusă: aveai sentimentul că fusese frumoasă pînă mai ieri
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
ușurință subliniază și accentuează nuanțele sentimentelor, răpindu-le orice urmă a trecerii lor. Barbara avea patruzeci și trei de ani, dar năsucul ei fin cizelat avea șaisprezece, iar gropițele albăstrui din jurul gurii nu arătau mai mult de doisprezece. Era oare Barbara frumoasă? Dădea exact impresia opusă: aveai sentimentul că fusese frumoasă pînă mai ieri. Iar asta era perfect adevărat. Urîtă în copilărie, acceptabilă la vremea măritișului, frumoasă ieri, încîntătoare astăzi. Barbara Stevens era una din acele ființe rare pe care esența
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
din jurul gurii nu arătau mai mult de doisprezece. Era oare Barbara frumoasă? Dădea exact impresia opusă: aveai sentimentul că fusese frumoasă pînă mai ieri. Iar asta era perfect adevărat. Urîtă în copilărie, acceptabilă la vremea măritișului, frumoasă ieri, încîntătoare astăzi. Barbara Stevens era una din acele ființe rare pe care esența profundă a naturii lor le face apte de toate transformările, de toate întineririle cu care institutele de frumusețe ademenesc atît de îndrăzneț: înzestrată cu un simț înnăscut al mimetismului, chipul
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
nebunește în mitologia magazinelor de modă, își desfășura toate facultățile mimetice pentru a se molipsi cu bună știință de calitățile și atitudinile idolilor zilei care izbutiseră în modul cel mai imperios s-o fascineze; în cursa ei dezlănțuită către depersonalizare, Barbara Stevens își cheltuia astfel toate resursele de energie pentru a semăna cu toate femeile frumoase ale epocii sale, nemaipăstrînd de la ea însăși decît strictul necesar pentru a rămîne în viață. Tot ce era firesc în ea era limitat: avea picioare
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
emana din tot trupul ei; atunci cînd se găsea alături de maică-sa, s-ar fi putut spune că îi împrumuta un pic din auriul ei, iar cînd era singură, făcea să pară aurite pînă și mobilele care o înconjurau. Spre deosebire de Barbara, Veronica avea o frunte înaltă și senină, bombată, ușor meningitică, și picioare lungi, sculpturale ce nu se vedeau niciodată, dat fiind că în prezența ei nu te puteai împiedica să nu-i privești constant ochii, pentru că nu se citea nimic
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
două imense deșerturi, pupilele erau de un albastru atît de palid încît se confundau cu albul, și abia în adîncul lor și la orizontul spațiului lor translucid strălucea o bucățică de clar de lună și de pulbere de aur. Dacă Barbara avea picioarele prea scurte, era fără îndoială vorba de un mijloc dizgrațios pe care-l descoperise natura pentru a o aduce mai aproape de sol și a o face astfel mai umană. Veronica, în schimb, nu avea nevoie de lungile-i
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
face astfel mai umană. Veronica, în schimb, nu avea nevoie de lungile-i picioare de zeiță pentru a-și înălța inima la un alt nivel. Ea făcea parte dintre aceia care calcă în picioare sentimentele omenești cu grația unei antilope. Barbara, ca multe ființe slabe, era binevoitoare, înclinată către înduioșare, către iertare, și nu era crudă decît în mod inconștient. Fără a fi crudă, Veronica cea asemănătoare zeilor din vechiul Olimp nu era nici bună, nici rea, și, ca orice ființă
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
pornit În căutarea „mitologiei”, conjuga patetismul impersonal cu senzualismul topit Într-o incantație romantică, urcînd spre suferință hiperbolizata. Această jelanie trubaduresca, intelectualizata, captînd Însă o „sfîșiere ancestrala”, de o cantabilitate „dura” (observa, cîndva, Gh. Grigurcu) devine un veritabil erotikon, ființa barbara conștientizînd soarta corpului pieritor. Îmbrăcat, așadar, „În plînsoare”, poetul, asumîndusi riscul monotoniei, purcede la un ritual de exorcizare a răului, convins că sentința s-a dat. Pe un ton elegiacdramatic, scenariul liric Înaintează În moarte și Împăca, aproape neverosimil, calmul
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
sec. XX - în muzica arabo-andaluză această practică improvizatorică continuă să fie conceptul generator al tuturor creațiilor specifice acestui fenomen muzical. Context istoric Odată cu sec. V d.Hr., Imperiul Roman începe să sufere din ce în ce mai mult atacurile populațiilor barbare migratoare. În ceea ce privește provincia romană spaniolă, aceasta a fost la rândul ei atacată și invadată, vizigoții ajungând în scurt timp să ocupe toată Peninsula Iberică, regatul lor întinzându-se în perioada de maximă expansiune de la strâmtoarea Gibraltar până în Valea
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
a reușit să identifice cauza reală a bolii micuței. Când toate visele se neruiau în familia Enache, atunci a apărut o rază de speranță, tocmai din Elveția. Unul dintre cei mai reputați specialiști în neurologie din Europa, doamna profesor doctor Barbara Plecko, de la University Children’s Hospital Neuropediatrics / Children Neurology, a acceptat să preia cazul Evelinei, îi va da un diagnostic corect și îi va oferi șansa la o viață normală, la fel ca și ceilalți copii de vârsta ei. Când
5.000 de euro pentru salvarea unei vieți de copil [Corola-blog/BlogPost/94013_a_95305]
-
bulevard, așteptau să intre la un film. Cu vreo cinșpe ani mai tânără ca el. Știa, din auzite, că o ținuse așa, de concubină, vreo doi ani, apoi trecuse la alta, încă și mai tânără, unguroaică ori nemțoaică, Barbro sau Barbara, dracu' s-o pieptene! Au mai fost pe urmă câteva, o Dory, o Margă, o Nini. Tot mai tinerele și mai efemere. Nume fără chip, căci n-avusese curiozitatea să le vadă. Se mulțumise doar cu ce auzea despre ele
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
să plec pe la jumatatea filmului. Dar nu pentru că ar fi fost prost, ci, dimpotrivă, prea bun. Să mă explic. Lui Florin Șerban i-a reușit performanța de a face un film aproape că un reportaj despre pușcăriile românești, aceasta subterană barbara despre care preferam, în general, să știm cât mai puțin. Peliculă e atat de veridica, încât am avut de câteva ori reflexul de a-mi feri privirea. Poate și pentru că nu sunt străin de subiectul filmului. Iar George Piștereanu, care
Un film bun. Poate prea bun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82628_a_83953]
-
Dragoș Bucurenci so absorbing that i can’ț stop listening și cumnatu și nepotelu asculta aproape săptămânal, dar ei preferă cliquot. i heart. niceeee Și Barbara are o melodie despre Nantes http://www.youtube.com/watch?v=DXYiTu9tzEU. Mă bucur să văd Beirut aici Vremuri mondene, realități cotidinene, parfum de vise împlinite, amintiri trecute... încearcă și asta http://www.youtube.com/watch?v=Mu73fNsCeno tot beirut
Beirut, Nantes by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82717_a_84042]
-
1, pp. 168-169, apud A. D. Smith, Naționalism și modernism, p. 164. 35 Joshua Fishman, "Social theory and ethnography: neglected perspectives on language and ethnicity în Eastern Europe", în Peter Sugar (ed.), Ethnic Diversity and Conflict în Eastern Europe, ABC-Clio, Santa Barbara CĂ, 1980, pp. 84-85, apud A. D. Smith, Naționalism și modernism, p. 167. 36 Walker Connor, Ethno-Nationalism: The Quest for Understanding, Princeton University Press, Princeton NJ, 1994, p. 202, apud A. D. Smith, Naționalism și modernism, p. 169. 37 John Armstrong, Nations
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]