388 matches
-
compromite nivelul creației cu lucrătura estetică, Virgil Dumitrescu se detașează cu bunăvoință de toți, nu cântând călinescian lucrurile din casă, nici reluând notă blestemelor argheziene ori derizoriul mironparaschivesc. El este mai precaut în această privință. În schimb, pe canavaua jocului barbian, a poeziei frigide, gen Mallarmé sau Șerban Foarță (născut și el tot în iulie (8, 1942, la Tr. Severin), Virgil Dumitrescu a compus Poeme în licanta veche, în număr de... cinci! Pe o metrica de tip folcloric (andaluz sau românesc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cauze formale. Determinarea lor ține de contextul cultural, fenomenologic și structuralist, si de exigenta creatorului, nutrita din atâtea „lecții” și „poetici” întâlnite și predate că dascăl. Dintre acestea, referindu-ne doar la spațiul romînesc, se luminează, la un capăt, cea barbiana, iar la celălalt, cea soresciană - după cum accentul se mută de pe cuvânt pe existența. (Despre amândoi poeți, Marian Barbu a scris câte o carte: Simbolistică poeziei lui Ion Barbu, Ed. Spirit Românesc, Craiova, 1997, si La Lilieci șase cărți în căutarea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
din procesul de realizare a individuației. Sub primul aspect, poemele sunt construcții bine chibzuite și îndelung șlefuite, parcă la „școală maiștrilor” (unele poartă semnul „maistrului” așezat sub titlu: Cuvântul - sărbătoarea poeților (după o idee de Al. Philippide), Geometrul de la Păltiniș barbiana, Sâmburele personal barbiana, În viața muntelui călinesciana, Picătură de primăvară bacoviană, S-a revărsat argheziana, Secerat blagiana; altele prin dedicație: Nu ne-am nuntit lui Cezar Baltag, Vânat lui Vl. Streinu, Marmură zeiasca admirând statuia zeiței Venus din Milo, Zaruri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
realizare a individuației. Sub primul aspect, poemele sunt construcții bine chibzuite și îndelung șlefuite, parcă la „școală maiștrilor” (unele poartă semnul „maistrului” așezat sub titlu: Cuvântul - sărbătoarea poeților (după o idee de Al. Philippide), Geometrul de la Păltiniș barbiana, Sâmburele personal barbiana, În viața muntelui călinesciana, Picătură de primăvară bacoviană, S-a revărsat argheziana, Secerat blagiana; altele prin dedicație: Nu ne-am nuntit lui Cezar Baltag, Vânat lui Vl. Streinu, Marmură zeiasca admirând statuia zeiței Venus din Milo, Zaruri lui V. G.
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
toți acei / Ce sapă-n cuvinte că într-un stei”, despărțindu-se de „Ceilalți care vorbesc în cuvinte lejere” și „Sunt precupeți de vorbe-n panere”, (Neobositul odor, p. 101), de „poezia leneșa”, cum a zis Ion Barbu. Din poezia barbiana, chiar dacă nu atât de evident în constituirea verbului secund, se aud sonuri și rezonări în câteva poeme (de pildă, în Geometrul de la Păltiniș: „E nașterea în zonă a ideii / Fierbinte că un popas în somn / Se-aud retragerile-n vânt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ne preda poezie, ne-am dat seama ce mare privilegiu avem și am căutat să profităm cît mai mult. - Dvs. în mod special, cred, fiindcă poeziile pe care le-ați scris poartă evident marca lui. Presupun că ați fost primul "barbian", fiindcă, daca nu mă înșel, ați debutat în volum înainte cu vreo doi ani de Dan Botta. În acest volum din 1929, Nod ars, influența lui Ion Barbu era atît de vizibilă, încît malițiosul Șerban Cioculescu v-a numit Ion
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
a încolțit ideea unei antologii în marginea operei satirului iubitor de cîini, un satir al cărui talent, insolit în expresiile tăioase, merită din plin evocări cu bătaie critică. Fiecare autor a avut libertatea de a atinge acea latură din ființa barbiană pe care a considerat-o mai apropiată, și întrucît Barbu e de o copioasă polivalență, comentariile îi acoperă cam toate firidele spiritului: Eugen Simion se apleacă asupra epistolelor, compozitorul Nicolae Brânduș asupra sugestiilor muzicale ce-i pornesc din versuri, Solomon
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
Primului Război Mondial, în unitățile militare din Bîrlad, Huși și Rusca. Nu lipsesc recuperările postume prin care texte exegetice mai puțin știute sunt redate atenției publice. Așa se face că Eugen Coșeriu apare cu un studiu de strictă aplicație morfologică asupra limbii barbiene, în vreme ce Mircea Ciobanu e prezent cu un pitoresc eseu inspirat de stanțe. În totul, o antologie meritorie, al cărei scop - comemorarea unui număr rotund de ani de la moarte - a fost atins în ciuda discrepanței de viziune a articolelor. Mai pe șleau
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
implicit o propedeutică la propria sa creație poetică, ne sugerează o posibilă cale de pătrundere la sensurile încifrate în simbolurile poeziei sale. Cum însă cercetarea de față s-a vrut doar un preliminariu teoretic la un examen posibil al operei barbiene, vom ilustra cu un singur exemplu gradul de funcționalitate a demersului propus, care - subliniem - nu reprezintă decît una din multiplele soluții interpretative ce-i stau exegetului la îndemînă.“ (p. 72) Ce rost au propozițiile acestea de umplutură e anevoie de
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
afle chipul fenomenologic. Dacă nu te poți ridica, măcar prin subțirimea asociațiilor de idei, la înălțimea ritmurilor lui Barbu, nu-ți rămîne decît cuviința de a păstra tăcerea. În cazul studiilor amintite, expresia lamentabilă e sporită de inserarea unor citate barbiene, a căror alură stilistică, frapant de mustoasă, împrumută comentariului de fond un timbru meschin de mediocru. Morala? Nu are nici rost să-l comentezi pe Barbu dacă, stilistic vorbind, ai maniera unui chibiț abstract abuzînd de banalități prețioase. Mai înduioșătoare
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
Morala? Nu are nici rost să-l comentezi pe Barbu dacă, stilistic vorbind, ai maniera unui chibiț abstract abuzînd de banalități prețioase. Mai înduioșătoare e Mihaela Brut cu Viața spiritului locuind forme perfecte. O incursiune în geneza și emergența limbii barbiene, la care exigența critică n-o împiedică să-și comenteze propria carte despre Ion Barbu, cititorul asistînd la o mise en abîme în cursul căreia, sub motiv că-i analizează poezia, autoarea își descrie volumul Poetica și lirica lui Ion
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
e act inutil, concertul de glasuri ilustrînd diversitatea ireductibilă. Pentru unii autori, ermetismul lui Barbu este marea prejudecată pe care critica a răspîndit- o de-a lungul timpului, pe cînd alții sînt încredințați că prundișul alegoric pe care curg versurile barbiene e indubitabil. În fond, ludic sau serios, eliptic sau clar, Barbu e înainte de toate un talent. Satirul din Cotroceni are un har atît de frapant că cel mai potrivit mod de a-l gusta e să-i citești poemele fără
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
versuri-sentință, amestecul de sinceritate dezarmantă și artificiu, stilizare la Bacovia, procedeele prin care Arghezi modifică sintaxa pentru a asigura densitatea sau rarefierea versului, rolul "bestiarului" blagian în configurarea viziunii sale specifice ("excepții" de la această "regulă": descifrarea unei Gnoze în poezia barbiană, a întrepătrunderilor celor două "fețe" ale poetului Ion Pillat, linia eroticii voiculesciene și unitatea operei sale poetice). Caracteristică demersului critic al lui Șt. Aug. Doinaș este căutarea legăturilor între volume, refacerea unui portret și a unei viziuni a celui studiat
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
zoaie în obraz? Retractilitatea acestora, lipsa de bărbăție, teama au condus, în cele din urmă, la consolidarea sentimentului că ceva-ceva adevăr exista în spusele lui Vadim! Nu e nimic suprinzător că Păunescu, Tucă sau Diaconescu l-au folosit pe emulul barbian ca berbece - pentru că la atâta îi duce mintea. Dar ei sunt niște simpli pioni, în spatele cărora se află oameni cu interese majore în viața socială și economică românească. Faimosul impresar româno-german, patronul lui "Tele 7abc" - care l-a momit pe
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
BUF ! BUF!/ Lumea exultă:/ A MURIT CUCUVAIA! CUCUVEAU! CUCUVEAU! CUC UVE AU” (p. 51 în prima ediție) lipsește, așadar, din cea de-a doua. Interesant e că, deși jocul sonor nu era cu totul lipsit de sens (el admițând trimiteri barbiene), dispariția lui nu afectează întregul. Poemul rămâne unul excepțional. Plecând de aici, aș remarca existența unui filon datorat lui Ion Barbu în Mona- Monada. După știința mea, comentatorii l-au ignorat (preferând să-l lege pe Vasiliu de Tonegaru sau
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
Constantin Țoiu Numele șters, apăsat, ilizibil. Urmează. Mi-a citit două poezii frumoase. Plăcerile maturității și mai rafinat, ceva barbian cu absența ritmului, a muzicalității brutale. Mi-a arătat apoi un fel de atlas cu "vederi" din lumea infinitului mic. De unde pornește arta abstractă, de la imaginile fantastice ale lumii vii și anorganice, privită la microscop. De unde și poezia modernistă. E
Prospecții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8238_a_9563]
-
glisează cu un minim control pe largi spații, făcînd să se ciocnească entitățile cele mai diverse. Conform opiniei lui Marin Mincu, optzeciștii ar prelua "tradiția textualizării", inaugurată de autorul Jocului secund și prin urmare ar fi nu mai puțin decît... "barbieni": Dacă se poate vorbi deci de o emulație în descendență barbiană, aceasta aparține în principal ultimelor două promoții care au asimilat, în sfîrșit, fie și la modul instinctiv, lecția textuală a marelui poet". Iar autorul Necuvintelor s-ar situa în
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
ciocnească entitățile cele mai diverse. Conform opiniei lui Marin Mincu, optzeciștii ar prelua "tradiția textualizării", inaugurată de autorul Jocului secund și prin urmare ar fi nu mai puțin decît... "barbieni": Dacă se poate vorbi deci de o emulație în descendență barbiană, aceasta aparține în principal ultimelor două promoții care au asimilat, în sfîrșit, fie și la modul instinctiv, lecția textuală a marelui poet". Iar autorul Necuvintelor s-ar situa în siajul lui... Bacovia: " Urmînd aceste tradiții bacoviene, instituite în prima jumătate
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
a lui Marin Mincu o constituie poezia lui Ion Barbu, în care găsește împlinite alte aspirații, legate de "corporalitatea textuală", de "autospecularitate, autoreflexivitate și autoreferențialitate ca singurele operații poetice îngăduite în procesul de translare textuală" (p. 15), astfel încât "metoda textualizantă barbiană reprezintă punctul de maximă avansare al căutărilor autohtone și europene la data publicării Jocului secund" (p. 16). Unde mi se pare că exagerează cel mai mult Marin Mincu e în faptul de a deriva optzecismul din "lecția textuală" a lui
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
motivul însușirii procedeelor de abolire a realului (p. 277), și nu o pot reproduce aici, dar speculația e cât se poate de puțin credibilă. După părerea mea, poezia optzecistă (textualistă, neoexpersionistă etc.) nu are nimic de a face cu poetica barbiană, orice "pulsiuni semiotice", ca definiție a generației, am vrea să mobilizăm. Mi se pare un fapt estetic (sau, mă rog, semiotic sau textualist) de domeniul evidenței. Marin Mincu realizează o antologie a poeziei românești din secolul XX, despre felul cum
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
pentru a se apropia apoi vertiginos de imperativul purist și incantatoriu al esteticii lui Bremont. însă dincolo de arhitectura textului, de ritmul alert al respirației și de un interes special pentru imponderabila lexicală, dusă uneori pînă la abstracțiune, toate de filiație barbiană, poezia lui Barbu Brezianu este lipsită de angulozități, de acel impact aproape contondent pe care poezia lui Ion Barbu îl are asupra cititorului. Dacă autorul Jocului secund se comportă ca un pugilist, lovind năprasnic și definitiv, Barbu Brezianu levitează într-
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
devine, în cazul Crailor de Curtea-Veche, un hiperteliu, o veritabilă epidermă textuală. Conștient că e ultimul dintre cercetătorii puri și nobili ai operei lui Mateiu, Matei Călinescu încheie en fanfare drumul lung și sclipitor de la Evanghelii la patristică. De la "scriptura" barbiană la "scriitura" viitorilor exegeți.
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
treptele până la broderia de fier forjat care proteja ușile de cristal și privea printre arabescuri în vastitatea holului de marmură, spre cușca luminată a portarului, mereu la post. Apoi o lua agale spre Crucea de Piatră." (pp. 135-136). Inflexiuni lirice barbiene apar în cuprinsul acestui desfășurător prozaic, tern, ca și cum poezia ar fi chemată să facă breșe, supape salvatoare în proza cenușie a vieții. La o privire mai atentă, nuvela nu poate fi integrată până la capăt în codul realist: Iulia aparține unui
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
Lirica lui anticipează abordări semiotice dezvoltate ulterior de Umberto Eco, Roland Barthes, Julia Kristeva și grupul Tel Quel, astfel încât, comparând astăzi cutare propoziție a sa cu achizițiile de ultimă oră ale teoriei semiotice, se poate constata și demonstra că anticipările barbiene în acest sens nu erau întâmplătoare (Mincu) Mai mult, poetul intuiește experiența metaliterară din Prăbușirea casei Usher, de E.A. Poe cu mult înaintea exegezelor moderne (idem)." Exemple de acest fel abundă și se extind în tot soiul de istorii ale
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
stări ontologice și stilistice total diferite, aflate la antipozi. Proza lui Eugen Barbu din Groapa nu are nimic, dar absolut nimic de-a face cu proza lui Arghezi sau cu proza lui Mateiu I. Caragiale. Judecata critică despre viabilitatea prozei barbiene, în afara oricărei suspiciuni biografice, merită însă reținută ca tip de atitudine. Accept logica lui Octavian Paler și a lui Eugen Negrici ca una justificată, validă, onestă, dezirabilă, în primul rând datorită dorinței de obiectivitate și de detașare. Ar fi bine
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]