9,577 matches
-
Cosmin Gușă, făcîndu-i un portret neașteptat: „caraghios”, „veleitar” și „lichea” (...) Fugarul din PSD este lichea pentru tătucul partidului, în schimb în cei care țin prima pagină a ziarelor are „deplină încredere”. Un veleitar pur sînge n-ar fi părăsit niciodată barca lui Iliescu. Gușă a ieșit din coloană și a devenit brusc lichea. Cît timp s-a aflat în curtea lui Iliescu și încă fruntaș PSD, n-a fost lichea și veleitar.” Una peste alta dl Băcanu are dreptate, dar, dacă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13447_a_14772]
-
griji fundamentale. Cea mai de seamă e să se aibă bine cu șeful filialei. Următoarea e să fie atent la ceea ce fac cei ce-l sapă pe șef și la relațiile lor cu “centrul”, pentru a sări la timp în barca învingătorului, iar a treia e să aibă o pilă ca lumea la București, pentru a se putea recomanda drept omul lui Cutare. Prieteni ziariști din țară mi-au povestit niște întîmplări cu politicieni locali, din categoria celor care nu răzbat
Politica în provincie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13631_a_14956]
-
acu-i momentul, Toată lumea-asteapta semnul nevăzut, Toată lumea știe că razboiu-i gata, Toată lumea știe că cei buni au pierdut. Toată lumea știe că jocu-i trucat Saracu-i sărac și bogatu-i bogat, Ai o șansă la mie, Toată lumea știe. Toată lumea știe că barcă ia apă Toată lumea știe: cirmaciu-a mințit. Toată lumea simte acea dezolare Ca și cînd cîinele său tatăl le-a murit. Toată lumea-si numără banii-n buzunare Toată lumea vrea un cadou sau o floare. Ce veselie, Toată lumea știe. Toată lumea știe că mă
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
lui Lenin...) și manejul sentimental începe. E genul de poveste - filmată foarte "nouvelle-vague-ist" - care-ț dă impresia că nu știe încotro s-o ia, cu gesturi anodine și timpi morț, pînă cînd, "hodoronc tronc", mătușa moare, după o plimbare cu barca în ajun, și toată lumea rămîne parcă fără repere... Un film care ne emoțonează pe toț și pe care-l notăm cu multă seriozitate ca un posibil candidat pentru Trofeul TIFF. Masă (la restaurantul "Hubertus"), more povestiri cu Barry-Superstar (e amic
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
felul acesta căi de acces către miezul demonstrației sale. Șalupa hobbessiană pornește de la acuzația adusă unor marinari britanici în 1884 de a fi ucis și mîncat, împinși de foame extremă un mus, după ce se salvaseră, în urma unui naufragiu, pe o barcă. Vor fi condamnați la spînzurătoare, deși, un secol și ceva mai devreme, într-o situație similară, inculpații fuseseră achitați sub pretextul că fapta lor fusese inevitabilă în condiții de naufragiu și foamete. Distanța dintre cele două verdicte măsoară modificările apărute
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
cele lirice îndeosebi) în care poezia se ridică ușor deasupra paginii, poemul e o demonstrație, la nivelul său lexical îndeosebi, a felului în care imageria poetică romantică românească cade în desuetudine. Casa noastră "zăcea în neguri ca pe mări/ o barcă fără ideal" strîns între labe de un urs, "m-am întors cu o nespus/ de delicată răsucire" "pe pereți ardeau lămpașe/ și-n lumina lor cea blîndă/ cîte-o zînă trecea sfîntă/ cu-o zîmbire ucigașă", "leacuri delirante" "deodată noaptea s-
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
taman claritatea, spusese cu un accent brusc oltenesc. Că inamicul, nu-i așa? nu se așteaptă niciodată să vii taman d-acilea... * Blanbecii de la punctul piscicol nu făcuseră nici o ispravă. Nu te pui, oricum, cu chefalii. Pescarii zbierau, tropăiau în bărci, gata să le răstoarne, dând din mâini ca după orătănii în ogradă, iar chefalii săreau printre bărci, peste năvoadele lor, se avântau liberi prin aer, albi și albaștri, cu sutele, spintecând apa... Ai fi jurat că, între timp, ei aflaseră
Chefalii (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10372_a_11697]
-
să vii taman d-acilea... * Blanbecii de la punctul piscicol nu făcuseră nici o ispravă. Nu te pui, oricum, cu chefalii. Pescarii zbierau, tropăiau în bărci, gata să le răstoarne, dând din mâini ca după orătănii în ogradă, iar chefalii săreau printre bărci, peste năvoadele lor, se avântau liberi prin aer, albi și albaștri, cu sutele, spintecând apa... Ai fi jurat că, între timp, ei aflaseră cu cine au de a face, și, în loc s-o șteargă, mai întârziau acolo dinadins, să se
Chefalii (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10372_a_11697]
-
fără să clipească " Nu am mințit niciodată" chiar în consecința directă a propoziției în care neagă orice legătură cu Securitatea, deși tocmai i se demonstrase contrarul. E ciudat cum un om care a arătat că știe cum să-și conducă barca printre ghețari mai primejdioși decât niște banale file dintr-un dosar sucombă în fața unei lamentabile amnezii. Dincolo de avere, dincolo de răul pe care-l va fi făcut altor oameni - viitorul s-ar putea să ne spună mai multe despre conținutul dosarelor
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
devin aici sarea și piperul, în doze bine cîntărite, datorită Virginiei Mirea și lui Mihai Constantin, care aduc un anumit soi de sensibilitate și forță, de haz nebun din învîrtitul ochilor sau al sabiei, din vîslitul tandru și absent al bărcii pe ape imaginare, din felul în care este purtată o căciulă imensă, imensă, ea în sine un personaj, parcă. Fiecare actor din acestă distribuție este extraordinar, iar efortul unor astfel de roluri cîntate nici nu se simte. Se simte doar
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
noi. Eram fericiți că peste sufletele noastre ningea cu curcubee de frunze. Discutam fără noimă, discutam orice, pentru că fiecare, pe dinlăuntrul său, se gândea ce va simți când va păși pe acel petec de pământ ce colcăie de istorie. O barcă, cu veșnicul nea Grigore la vâslă, câteva clipociri de apă și iată-ne pășind dintr-o lume în alta, dintr-o istorie prezentă într-una ce-și așteaptă prezentul... Așa am fost tras într-o aventură pe care n-am
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
uita niciodată și care, pentru eternitate, se numește „Păcuiul lui Soare”. Un imperiu de istorie, istorie plină de romanitate și de tristețe... Aici se vine ca la Mecca. Se vine din susul sau din josul apei. Se vine înot, cu barca, cu șalupa, pe jos sau cu mașina. În fiecare zi sosesc oameni de știință, scriitori, actori, ageamii, turiști, pescari, marinari, îndrăgostiți, ziariști și căutători de obiecte rare. Totul se petrece ca-ntr-o poveste cu mulți, foarte mulți eroi. Și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
lucrate în tehnica Zgrafitto. Le triază. Le studiază... Iar, uneori, le și dăruie pentru a sensibiliza, parcă, receptivitatea miilor de oameni ce se cern pe aici. Iar aici se vine din susul sau din josul apei. Se vine înot, cu barca, cu șalupa, pe jos sau cu mașina. În fiecare zi sosesc scriitori, visători, actori, ageamii, turiști, ziariști, pescari, marinari și tot mai puțin îndrăgostiți!... Totul se petrece ca într-o poveste, cu un loc în care nu se întâmplă nimic
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
pielea albă a cerului lumina din insomniile mele fără căpătâi sufletul după bombardamentul ultimelor ispite se reface în oglinzile sparte din deșert și mă înghesuie în desaga sa poate am să-i înțeleg starea de imaterialitate spre mine năvălește iarna (barcă supraîncărcată de somn) lângă ultimul foc de vreascuri în pâlpâiri de umbre visez că nu mai sunt și chiar nu mai sunt Oralitatea semnelor vântul își inventează de fiecare dată un nou clopot cum pasărea în zbor trăiește visul prim
Versuri by Teodor Preda () [Corola-journal/Imaginative/3630_a_4955]
-
orice ceas pâlcuri de chiparoși își lasă umbra de catedrală pe pământ semnalizând întoarcerile vântului vântul împrejmuind cu spumă pietrele abia uscate ce-ntr-o clipă își întunecă iarăși albeața Vilele în culori de argilă au un aer părăsit câteva bărci dorm în largul mării căsuțele din golf par paturi suprapuse într-un cămin de burlaci piezișe stânci ies din mare păzind fruntarii invizibile verdele și albastrul joacă în urmele de vapoare stânca din mijlocul mării se arată o dată la o
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]
-
morți între mâna dreaptă și cea stângă așadar te așezi și aștepți ridicarea chepengului apoi străpungi cerul cu viața mea decolorată cu scările coborând spre golul dintr-un ochi de orb În larg se clatină pânza și tu răstorni echilibrul bărcii în larg se clatină pânza se rupe sigiliul din tratatul de poetică înveți și uiți scrii și pielea devine aspră ca o piele de animal în oglindă desfaci feliile din trup le amesteci într-o urmă de sânge și treci
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
departe de oraș un cătun cu aer aparent de deltă aici a locuit o vară echipa de muncitori care consolida digul excavatoristu mi-a povestit cum a furat el un cîine de la mănăstirea bîntuită cum a trecut el cîinele cu barca: bruno! (din cauza drumului petrolier regiunea e aproape sălbatică cei de la stația meteo afirmă că în zonă e cel mai bogat aer și totuși sunt atît de puțini oameni o familie de refugiați și un deținut politic locuiesc aici restul sunt
Poezii by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/6076_a_7401]
-
unui necunoscut și câteodată mai intră în ramă marginea unui ocean, de unde mi-a și venit ideea să caut pe net prima dimineată a timpului, din ziua de unde-a-nceput spre mine să curgă... 11. (Văd un șir nesfârșit de bărci, legănate de valuri, cu pescari obosiți; nu mai au niciun strop de apă-n burduf, au băut ultima picătură de sânge a izvoarelor de unde-au pornit, când s-au împotmolit pe țărmul de cretă. Până la mine nu a ajuns niciun
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
nu auzi decît pașii grăbiți să ajungă undeva la timp la sfîrșit se vor răzgîndi împreună cu cei întorși din infern pentru că au reușit din micile case așezate pe țărm n-a mai rămas nici nostalgia altor zări nici ancora micilor bărci de salvare ce mai contează aceste reculegeri ale artiștilor care au atins demult limita sau argintul brumei ce va străluci pînă la țipătul imposibil de situat în cea mai bună dintre lumi.
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/6401_a_7726]
-
mine ca-n brazdă și colții balaurului și cutiile goale de plastic Așa că dă și tu ce poți - un strop de salivă de pildă clipa ta de prezență privirea PETRU Primăvara sîngele omului e negru ca Aheronul cel plin de bărci și la fel de rece Leagănă prizonieri palizi leagănă călători taciturni intrați în vadul lui Ce ritual frigid și absurd - spun Cît trece rîul orice călător este un rege - îngîn Negru ca Aheronul este și sîngele meu Ne uităm - și tu și
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
numai țepi și spăngi, De aici plecă spre glorie și sânge, Barcazul, cei o Mie, plumb și lănci. Pe Garibaldi l-ai împins din spate, Nu vântul care bate dinspre munți, Să-nchege un regat din sfărâmate Idile, printre lacuri, bărcI și punți. Pe cel care unise deseori cu sila Socratic sudul cu severul nord, Pe cel care urâse rugile și mila, Ți-l arunca pe oricine peste bord. Tu i-ai hrănit și demonul și cutezanța, Negația ce pregătește rodul
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
TRUC în lanul de grâu dintr-un pulverizator de frizerie fotograful stropește câțiva maci - ...îi înrourează.... GLEZNE Ce scurtuțe piciorușele vrabiei - o picătură de rouă i-ajunge la glezne. MILA 23 Fluturând din vâslă lipoveanul apără de pelicani peștele din barcă. AȚIPIT Fluture ațipit se plimbă cu ușa închisă - deschisă a căminului cultural. MONASTICĂ Spre chindie, bătăile de toacă ale monahinei și cele de ciocan ale tinichigiului ce potrivește tabla pe acoperișul mănăstirii. POCNET DIN DEGETE Odată un pocnet din degete
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
secară; Sau numai a expresiei crai-nou. Momentului când omu-ntâia oară Își saltă-n cer privirea, un ecou. Sau când, pe stâlpii Porții-i și lintou, Brâncuși, să spui, sărutul și-l scoboară. Părelnică, arginturi și zăpadă, I-ai sări-n barcă, tremuri, să nu cadă, De prin albastrul mult, neprihănit. Și sufletul se umple de-o lumină, Ca-n aur o Madonă bizantină Dintr-o celebră frescă, prin zenit... 20 aprilie 2007 Gravură Poeții din Ardeal prind, rând, să vină. Un
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
șapte ani cînd te-am văzut prima oară primăvara striga la mine cu limba scaietelui mama strîngea praful din valea oltețului cercuri sînt iubitele mele din zăvoi rouă pentru orbul de zi te-am iubit despărțit de timp am ars barca unde pescuiam liniștea atunci ți-am crestat pielea o binefacere a vieții de azi te recunosc bărbații din tine mai sănătos și mai bolnav ca oricînd într-un spital cît un cimitir de cuvinte zi de zi îngrop cîte unul
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
în cub, prefacerea crengii astral. Șipotului duce la vale dezlegarea mirosului de rășini, curgerea însăși din cale a străinului dintre străini. Cei care vin de dincolo Cei care vin de dincolo aduc cu ei secunde. Nu vă apropiați, nu clătinați bărcile de unde. De dincolo, deja, au venit clipe Și au trecut odată cu fumul din pipe. Un bătrân s-a oprit la copilul din leagăn Și tot ca el de ingenuu meargă-n Lacrimi de vânt, ochi roșii după Floarea ofilită sub
Ermeticale by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/6839_a_8164]