175 matches
-
tine și îți dă puțină lumină, cât să nu te orbească, ochii tăi au înghițit fântâni de întuneric deja, zărești puțin pereții colțuroși ai prăpastiei pierderii-dragostei și din traseul potecuței tale mai departe, aripile insectei de lumină zbârnâie pe ton baritonal, realizezi că această mică ființă are toate calitățile să găsească desaga-fără fund, atât de prețioasă pentru tine, dar nu să o care, este prea grea desaga ta pentru o biată insectă strălucitoare, ea se pare că este totuși hotărâtă să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Era un bărbat brunet, de statură mijlocie, cu un Început de chelie. Ce m-a frapat la acest om, din prima clipă, a fost finețea, rafinamentul și o deosebită frumusețe interioară care-l Înconjura ca o aură. Vocea avea inflexiuni baritonale, Încărcate de senzualitate. Mi-a promis că va face tot posibilul să mă ajute. A mai trecut un an de la această vizită, perioadă În care am vorbit de câteva ori la telefon. Într-o seară de toamnă, stând singură la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sale, Își făcu apariția și Volodea, zis “Contele”. Acesta veni neînsoțit, Într-un parpalac vestejit, care-i accentua liniile vineții ale feței, și mormăi pătruns un “Dumnezeu să-l ierte” nedigerabil. Se aplecă deasupra tatălui meu și strigă dintr-o dată baritonal, aproape teatral, tamponând aerul cu un damf de tărie ieftină: Te-am visaaat, Colonele drag... te-am visat cum mă pofteai la un pahar de vin, domnuleee, omuleee dintotdeauna buuun, o-mu lee ge-ne-rooooos... (se aplecase foarte tare, clătinând din
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
câteva înghițituri, ca un om însetat în deșert. Purtă sticla din mână în mână celor din grupul care îl însoțea, făcându-i În acest fel părtaș la marea lui bucurie. Nu se putu abține totuși și tună cu glasul său baritonal, de zornăiră geamurile din tot holul: - E băiat mo, e băiat mo, i se adresă el unui țigan cu care se prinse în joc, e bengalo 1 mo, aista are de pe acum mutră de bulibașă, n-ați văzut cum mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Ușa fusese zvârlită la o parte de un tip grăsuliu, cu favoriți cât Italia, Îmbrăcat Într-un costum alb bătut În diamante și cu pantaloni evazați. Gulerul ridicat până peste urechi avea dimensiunile unui baraj. Tipul fredona cu o voce baritonală un crâmpei de melodie, punctând fiecare sfârșit al versului printr-o zvâcnire a șoldurilor. În spatele lui venea o mulțime pestriță: indivizi lați În umeri, Îmbrăcați În halate lucioase de pugiliști, inși clorotici cu peruci albe, mafioți cu păr uleios și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
blond-cânepiu, aranjat Într-o freză bine studiată. Chipul lui aristocrat avea În priviri o concentare melancoolică. Era unul din acei bărbați de care majoritatea femeilor se apropie cu teamă și panică, din cauza răcelii pe care o inspira. Timbrul vocii, metalic baritonal, se potrivea perfect cu statura, Înfățișarea osoasă și mâinile de o expresivă nervozitate. Impresia de distanță era Întărită și de ținuta impecabilă pe care o arbora, evident, fără nici cel mai mic efort. Adolescent fiind Ăse născuse În familia unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
el, adică-n scutece, nu în pempărși, trecuse deja de operația de stenoză de pilor (dacă v-ar arăta burta lui, deși mă îndoiesc c-o să fie de acord, i-ați zări cicatricea datând de la vârsta de trei săptămâni), gângurea baritonal și molcom încât bunicul nostru o consola pe mama lasă, tu, p-ăsta-l facem popă, râdea cu incuri și fără dinți, plescăia-n somn, își lărgea încet, încet alimentația, mai o brânză dulce făcută-n casă, mai o supă pasată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-n rai Explozia făcu gaură în mare, forța presiunii aruncând tone de apă în sus și iscând un val violent și înalt, care mă ridică pe creasta lui, rostogolindu-mă, aruncându-mi picioarele peste cap și proiectându-mă în vâjâitul baritonal al adâncului albastru. Am revenit la suprafață icnind într-o lume fantomatică a ceței groase și-a stropilor de apă. Rămășițe de rechin și de barcă cădeau într-un ropot în jos, abia întrevăzute în ceață, o ploaie de meteoriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tainică. Dar Valerică-Va mai avea un motiv special de a fi atent la Victor; În timp ce lucra, Victor vorbea sau cânta. Știa foarte multe poezii de facturi diferite: eroice, de dragoste, de jale și până la cele „fără perdea”. Cu o voce baritonală, el cânta foarte frumos și știa zeci și sute de cântece diverse (chiar dacă nu pe de-a-ntregul, ca text!), de la doine și cântece de cătănie, celebra muzică de fanfară de la Valea Mare, muzică de joc interpretată de mici orchestre care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de școală elementară, dar le văd mutrele de băieței din primele clase. Prietenul Gheorghe VÎță, cu vederea spulberată la unsprezece ani În suflul unei explozii, Îmi povestea același lucru În legătură cu cei patru frați ai lui: visîndu-i, le auzea glasurile mature, baritonale, dar Îi vedea mărunți, cu capetele de copii În curtea părintească din Mușeteștii Gorjului. Asta cu frații omului ăluia n-o Înțeleg prea bine, interveni Erica. — Trebuie s-o Înțelegi... E o dovadă că lumina e mai puternică decît trecerea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ieșind de la lucru și în mintea lui Nando se înfiripă spontan o idee. El se opri brusc și, ridicându-și brațele deasupra capului, ca să atragă atenția, le ceru muncitorilor să se solidarizeze pentru a obține eliberarea lui Lucrețiu Pătrășcanu. Glasul baritonal îi izbucni cu forță din piept și i se auzi răsfrânt de ecou, dar grupurile de muncitori care ieșeau pe poarta fabricii îl priviră cu mirare și își văzură de drum ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Stați!... De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
abandonam iluziilor... Așa a fost și acum. Bronzamentul de lux a rămas perplex. Ceilalți, aidoma. Invitatul de onoare m-a felicitat. A fost primul meu triumf de violonist. Nu a lipsit nici premiul cel mare. De lângă contrabas, cu vocea sa baritonală, Marele Bronz, o autoritate a puștimii artistice, a strigat: "Bravo, Marele Alb!" Nimeni până la el nu pusese atâta dragoste în niște vorbe care erau aruncate către mine. A doua zi, Marele Bronz m-a întrebat: "Hai, pe bune! Ești muzician
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
legată între scoarțe, gravitatea oamenilor veseli. A celor care, glumind cu aproape orice, dibuiesc puținele lucruri, și pe încă și mai puținii semeni, de luat în serios. Așa încît primul volum e făcut, în parte, crustă peste smîrcuri, din exerciții baritonale de admirație, simpatizînd cu cei care-i pozează pentru portret, însă avînd mîngîierea grea a mîinii de pietrar care alunecă peste marmură. Așa iese, din admirația asta în clini, care cade și șlefuiește nu piedestalul, ci liniile mișcătoare ale statuii
Deconturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7964_a_9289]
-
opera a apelat la doi tenori de import. În prima seară l-am ascultat pe tenorul turc Efe Kislali pe care-l văzusem în stagiunile anterioare în Manon Lescaut și în Samson și Dalila. El are o voce de tenor baritonal, foarte frumoasă și bine lucrată. Din păcate, partitura de Calaf îi este nepotrivită, l-am fi dorit mult mai luminos ca timbru, el posedând, de fapt, o voce metalică, mai aproape de rolul Otello. În seara a doua l-am văzut
Turandot la Opera Națională București by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6171_a_7496]
-
un atent cercetător al arhivelor, un om de știință pasionat care decodifică semne căzute în uitare, aduce în actualitate cântări de strană notate cu neume ce aparțin perioadei imperiale a începutului celui de al doilea mileniu; dispune de o voce baritonală expresivă dar sobră ce dezvoltă valori timbrale importante, voce ce susține o ornamentație funcțională firesc înglobată cursului monodic. Este o bucurie să observi că acest tezaur de valori muzicale, poetice, spirituale, ale trecutului, revine în actualitate; este actualitatea care întâlnește
Momente inedite în sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5136_a_6461]
-
-i aducă, în public, lui Ceaușescu astfel de imputări. Loviți în moalele capului, activiștii amuțiseră. Abia când Pârvulescu face o scurtă pauză de respirație (glasul îi devenise, pe măsură ce vorbea, tot mai ferm, mai plin de energie), se aude o voce baritonală: "Nu e corect!" Pârvulescu răspunde, la rându-i, fără să se piardă cu firea: "Ce nu e corect?", dar nu apucă să spună mai mult, pentru că, împinși de-un arc invizibil, slugile regimului sar de pe scaune și scandează ca la
Sa ne prefacem ca nici n-am au by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10151_a_11476]
-
Beethoven, Mozart rămîn după noi, că spiritul trebuie cultivat, că nu trebuie să abandonăm lupta pentru cultură, că nu trebuie să încetăm să luptăm pentru formarea bunului gust, a conștiințelor, a valorii... mi s-a părut că îi aud vocea baritonală, tumultoasă, inconfundabilă, că îi simt prezența, că simt energia formidabilă cu care ne-a contaminat atîția și atîția ani. M-am uitat la doi puști care aranjau florile pe care le-au adus și bolboroseau ceva. Le-am respectat intimitatea
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10168_a_11493]
-
Hai nană, mândră bănățeană”, „Mărie, Mărie”, „Mă trag lângă ceteraș”, „Ne-am iubit pe sub ascuns”, „Nu mă bate, Doamne, rău”, „Titiană, nume mândru”, „Trenule, mă iei, mă duci”, „Tu mândruță de la Jina”... multe alte cântece folclorice, glăsuite cu vocea bărbătească, baritonală, răzbătătoare prin țesăturile de gânduri, de către unul dintre cei mai cu duh doinitori, Ion Cristoreanu, sunt rechemate din nou la zarea sufletului de către maestrul Benone Sinulescu, scuturând clopoțelul conștiinței ce-n clinchet nostalgic aduce aminte neîncetat și neostenit, ca unul
ION CRISTOREANU. I-AU PLĂCUT SOARELE, PĂDUREA, CÂNTECUL ŞI OAMENII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384690_a_386019]
-
greșește iar cortul și trebuie să-l urmez, însă țin să ne vedem mâine Miranda. În final dacă el nu greșea cortul nu aveam eu deosebita plăcere de a cunoaște o fată atât de încântătoare. Murmură Victor cu o voce baritonală, foarte seducătoare. El se îndepărtă repede iar Miranda rămase un timp privind în urma lui gânditoare, apoi se întoarse în cort, cu mintea deja plutind pe norișori pufoși roz, căzută într-un vis euforic cu ochii deschiși. Visarea îi topise deja
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
Odată ajunși acasă, îi găsiseră pe Pop și pe nevastă-sa topiți de fericire. Se jucau cu nepotul întrecându-se care mai de care să-l poarte în brațe și să-l alinte. No, să ne iertați, dragilor, auziră vocea baritonală a șefului poliției de cum intrară în casă, dar cu masa va trebui să mai răbdați ceva vreme. Maică-ta nu s-a dezlipit toată ziua de ficioru-tău, în loc să se ocupe de bucătărie. Pe mine nu m-a lăsat să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
știți? — Nu prea, răspunse Felix. — Ia zi-le melodia, Pavka! făcu bărbosul și mai trase un gât. — „Vino mândră-n galaxie să-ți arăt stele o mie, măi, măi”, începu cu foc Pavka, zdrăngănindu-și obiectul. Avea o voce plăcută, baritonală. Cântecul urca încet, ieșea pe hublourile deschise și se pierdea ca o dâră incoloră în urma navei. La sfârșitul melodiei, bărbosul își șterse o lacrimă. Voi ce beți? îi întrebă el cu blândețe pe roboți. — Ulei, răspunse Felix S 23. — Ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
reciprocă, ziditoare și mult folositoare!... În acest fel stând lucrurile, apreciat fiind în mod deosebit de către vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, Părintele Gavriil Stoica a fost toată viața drept ca bradul (și la propriu și la figurat), cu o voce baritonală, tunătoare, intrasingent dar totuși cald și cât se poate de uman în toate deciziile pe care le lua, mai cu seamă în problemele bisericești, spirituale și duhovnicești. Era cu o vitalitate remarcabilă pentru vârsta pe care oricum nu și-o
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT GAVRIIL STOICA CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 956 din 13 august [Corola-blog/BlogPost/364324_a_365653]
-
la bunica modernă din final. Excelentă deasemenea talentata Rodica Mandache în domnișoara Macri cea mică, un personaj cu o candoare și bunătate care-i sunt scut în fața vrăjmășiei vieții și a familiei ei închistate în dogme. Cu prestanță, dicțiune, voce baritonală și un joc inteligent evoluează Mircea N. Crețu în judecătorul Ioniță. Laurențiu Lazăr crează un Chiril Dumbrăveanu moșier, soț și tată fără scrupule. Printre personajele prezente de-a lungul întregii acțiuni, Alexandru Papadopol decepționează în prima parte și se reinventează
„TREI GENERAŢII” DE LUCIA DEMETRIUS LA TEATRUL ODEON DIN BUCUREŞTI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362835_a_364164]
-
reculegere spirituală deosebită!... Părintele Arhimandrit Nicodim Dimulescu se conturează și se identifică, cel puțin în mintea și în inima mea, prin câteva trăsături și calități distincte: - în primul rând caracterul, onoarea și demnitatea părintelui apoi vocea sa inconfundabilă - acel timbru baritonal de neegalat; după aceea cultura teologică și nu numai cu care este înzestrat datorită muncii și tenacității prea cuvioșiei sale - care este un autodidact înnăscut și foarte perseverent; luciditatea și spiritul său critic însoțit de foarte multă înțelegere și condescendență
PĂRINTELE NOSTRU STAREŢ EMERIT NICODIM DIMULESCU ARHIMANDRITUL, LA ÎMPLINIREA A CINCIZECI DE ANI DE VIAŢĂ MONAHALĂ, FRUMOASĂ, RODNICĂ, EXEMPLARĂ ŞI BINECUVÂNTATĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 228 [Corola-blog/BlogPost/362846_a_364175]
-
mă obișnuisem demult. Și rătăceau.... Rătăceau în desișul propriilor umbre, undeva, prin mine. Și totuși... Nici un felinar care să-mi amintească de prezența ta, acolo, sub el.... Nici o paloare de muzică să-mi răsfețe auzul, Cu vocea ta inconfundabilă, gravă, baritonală... Doar o toamnă târzie încă mai respiră, prin frunzele ei ruginii, Bătând dincolo de cuvintele nerostite ale inimii, A plumb și-a rătăcire de noi, cu noi, în noi A tristețe că, odată cu mine, va trebui ca să plece pentru totdeauna... Spre
TOAMNĂ TÂRZIE... de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362372_a_363701]