1,455 matches
-
de autosupralicitare. Răspunsul e schițat într-un spirit de bun simț. O cale a "occidentalizării" intelectualului român ar fi cea a exploatării tradiției. Comparatiștii ar putea insista pe relevarea sincronizării discursului răsăritean cu cel apusean din perioada Renașterii și a Barocului (autoarea invocă "splendidul baroc polonez"). Incontestabil, însă nu suficient, cu atît mai mult cu cît ne aflăm sub cota interesului pe care-l provoacă țări precum Polonia, Cehia, sau Ungaria, aflate mereu în orbita culturii central-continentale și a ecleziei catolice
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
schițat într-un spirit de bun simț. O cale a "occidentalizării" intelectualului român ar fi cea a exploatării tradiției. Comparatiștii ar putea insista pe relevarea sincronizării discursului răsăritean cu cel apusean din perioada Renașterii și a Barocului (autoarea invocă "splendidul baroc polonez"). Incontestabil, însă nu suficient, cu atît mai mult cu cît ne aflăm sub cota interesului pe care-l provoacă țări precum Polonia, Cehia, sau Ungaria, aflate mereu în orbita culturii central-continentale și a ecleziei catolice ori protestante. Cu precădere
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
după douăzeci de ani și apoi după încă zece, nu sînt decît povestea unor morți, pe care o spune unul dintre ei. Dumas sau - de ce nu? - contele de La Fère. În partea de început a Vicontelui de Bragelonne, roman baroc despre baroc, contele de La Fère e arătat, într-un instantaneu, cum își scrie memoriile. Barocă semnătură, dar a cui? La Dumas, nici un amănunt nu este superfluu. III. Aluziile mitice abundă în ciclul Muschetarilor. Voi da doar cîteva exemple. În cel dintîi roman
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
La Fouquet, la Vaux-le-Vicomte, e tragic hedonism, cînd și cînd întrerupt de gesturi nobile dar inutile, ce niciodată nu salvează nici o victimă. Iar Curtea lui Carol al II-lea e un loc unde cinismul deghizat se îmbină cu dezmățul rafinat. Barocul este, peste tot, în floare. Ca și abisalul. Așa stau totdeauna lucrurile pe tărîmul mitului. În acest mit particular, e dominantă o cometă. Puțini sînt magii care o văd, iar celor care o și înțeleg (Athos și Bragelonne) le prevestește
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
Diana Ionescu au cucerit, câteva luni mai târziu, primele locuri la Concursul Internațional "G. Enescu". Scopul oricărei competiții este descoperirea și încurajarea celor mai promițătoare talente, într-un repertoriu revelator pentru fațetele diverse ale actului interpretativ. De la startul în zona Barocului impus de regulament până la alegerea unei piese de Enescu sau alt compozitor român "e-o cale atât de lungă" încât atunci când concurentul ajunge în finala cu orchestra, el a punctat aproape întreaga istorie a literaturii pentru pian. Juriul, din care
Tinerețe fără bătrânețe by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15116_a_16441]
-
un lințoliu; nu atîrnă/ peste vîrfuri de brad ca o ceață; nu se/ zdrențuiește peste acoperișuri precum amurgurile" (ibidem). Prin adîncirea acestui tablou de-o înverșunare a asociațiilor fără frîu, de-o dezordine superlativă, provocatoare, e atins un soi de baroc al apocalipticului. "Răul de Nord" bîntuie precum o patologie metafizică, precum o maculare a ființei ce răsfrînge macularea cosmică, dobîndind înfățișările unor fantezii ale însăși organicului dereglat. Versurile se umplu de dejecțiile, secrețiile, vîscozitățile materiei rebele: "Așadar, ca un viscol
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
neconcludente, aș zice - similitudini de text cu poemul cronicarului). Ne vom opri însă asupra părții a IV-a a studiului, Întâiul dramaturg român: Ion Budai-Deleanu, reprodusă cu mici modificări după capitolul O ciudățenie literară din teza de doctorat a cercetătorului Barocul literar românesc (Minerva, 1982). Piesa Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa a fost scrisă în 1780 în colegiul românesc de la Blaj, discuțiile pentru stabilirea autorului ei stârnindu-se o dată cu articolul lui L. Drimba din 1683 în care acesta o
Despre începuturile literaturii românești by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15239_a_16564]
-
de Văcărești, scanați și scoși la imprimantă sunt în cel mai pur spirit postmodern, cu toate acestea, fără scepticism oțios, ci cu duh autentic. Bogăția de imagini și danteluțele stilistice fac din poetul Dan Mircea Cipariu un eclectic și un baroc. El e un balcanic senzual și ludic și complicat de tot soiul de artificii postmoderne (în ultima carte, sunt, de fapt două, cea de-a doua, decupată în subsol, este exclusiv citat, intertext, arhitext, autoreferențialitate și ce mai vreți). Dan
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
fantazia mea", cu talentul bine crescut (și temperat) meritând reclamă. Vă mai citez, spre convingere, și alte poeme la fel de bune: "în grădinile sfârșitului sunt robinete/ cu holograme senzuale și defecte/ înmugurind din cosmogonice marionete/ ce viețuiesc în seva alternativelor curente,/ baroc cu tehnică uzurpatoare/ nisipul ce un vierme mușcă luceferi din galaxie/ orașele cu pompe și cu extinctoare,/ sărbătoresc văzuta erezie." (Grădinile sfârșitului). În alte poeme balcanismul reciclat de Isarlîc cibernetic și sentimentalismul de baladă curtenească îți oferă imagini de poetese
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
prietenească) sau al lui Lovinescu și Streinu o dată trecut, ne rămîne să vedem în Hogaș un scriitor atractiv, care te îmbie nu numai la drumeție, dar și la citit. El se află undeva la mijloc între clasicismul lui Odobescu și barocul lui Bogza. E vădit îndrăgostit de fraza amplă, muzicală (pagina despre furtuna din munți, Caragiale o învățase pe de rost iar lui Bogza i-a sugerat una asemănătoare din Cartea Oltului), de alegerea savantă și de referința la antichitate. De
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
sicriu. Locul ales pentru a ținti s-ar explica, s-a spus, prin grija de a nu-și deteriora capul și fizionomia expresie ultimă a estetismului vienez, care celebrează și reînvie în epocă, într-o adevărată epidemie de sinucideri, cultul baroc al morții. Jacques Le Rider va interpreta interesant această soluție ca ilustrarea maximă a autoportretului expresionist: "autoportretul unui geniu într-o casă cu obloanele închise" (forțând ipoteza, în rama atenției pentru compoziție, el va nota însă că "Weininger pare doar
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
stilistic-rafinate, făcută prin vizorul unei soprane absolute. Pentru că, Mariana Nicolelesco a depășit și așa rarul Fach de soprană dramatică de coloratură - aceste imprimări o demonstrează cu claritate pătrunzând cu putere în lumea și mai exclusivă a absolutului în operă. De la baroc la belcanto, de la romantism la verism, de la opera franceză până la opereta vieneză, de la registrul de soprană lirică, spintă sau dramatică până la cel neașteptat de mezzosoprană, totul pare și este tangibil în arta Marianei Nicolesco. Porțile măiestriei se deschid larg și
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
cheia, și, imediat, un lanț al slăbiciunilor, în dedicație: "ŤDomnului Scărlătescuť, cum era numit Domenico Scarlatti, de către cel care a dat unui volum de proză românească mozartianul titlu: ŤMomente, schițe, amintiriť". Ciudată întîlnire de sensibilități: un sonetist de secol XVIII, baroc, un clasic tată de moftangii de XIX, cu frazarea compozitorului de simfonii întrerupte și, în fine, un ascultător din XX, ispitit de un marteau sans maître pus cumva în ordine, de echilibrul ca exces. Sonatine-le consacră un stil. Stilul
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
adaptează cele mai vechi și banale materiale și tehnici la cele mai subtile provocări ale contemporaneității. Formele arhaice se convertesc subit în repere ale unei surprinzătoare avangarde, clasicismul se instalează confortabil în forme de lut sau în lemnul cioplit sumar, barocul se revarsă din împletitura de nuiele, romantismul se naște din coloratura afectivă a obiectelor, iar țipătul expresionist poate fi perceput, aproape la fiecare pas, solidar deopotrivă cu forma și cu tonul cromatic. Dar dincolo de această simultaneitate transistorică și postideologică, dincolo de
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
contopirea creatorului de muzică cu interpretul. Compozitorul a fost întotdeauna interpret: el producea lucrări pe care le cânta fie singur, fie cu un grup de prieteni muzicieni, care la rândul lor erau de multe ori compozitori-interpreți. Odată cu apariția dirijorului în Baroc, fațetă mai rafinată a interpretului, compozitorul se adaptează, preluând și acest rol. Cu cât înaintăm spre și în secolul 21, cu atât observăm cum compozitorii încep să piardă contactul cu actul interpretării și ethosul lui. Acest lucru declanșează marea criză
Ethosul absent by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10480_a_11805]
-
să devină un DJ must-hear. LINE UP: CHRISTIAN PROMMER - pentru prima data in România (Internațional Deejay Gigolo, Compost Black Label, Derwin Recordings) www.christianprommer.com SNUFF CREW (Snuff Trax, Internațional Deejay Gigolo) www.snuffcrew.com THE MODEL (Internațional Deejay Gigolo, Baroc Techno Terror, Mango) http://soundcloud.com/markus elk http://www.facebook.com/pages/The-Model/158632483231?ref=mf# VANIA (OK Corral) http://www.facebook.com/okcorralro VISUALS: VISUAL PLAYGROUND/VIDEO http://www.vpg.ro/ AFTER PARTY @ BACK DOOR, 5:00 AM Într-
Tru Noiz in Iasi, 14 mai [Corola-blog/BlogPost/94722_a_96014]
-
virgin al paginii "în cetăți cu mii de minarele, în palate cu mii de încîntări"? Structura eminamente barocă a operei înclină cumpăna spre varianta secundă. Extrag în treacăt din Adrian Marino (Dicționar de idei literare, I, 1973) cîteva trăsături ale barocului: echilibru instabil, mobilitate, metamorfoze, predominare a decorului și iluziei, tendință spre disonanță și contrast; conștiință estetică; intuiția corespondenței artelor, imaginilor, senzațiilor; efecte de surpriză, noutate, varietate; hedonism estetic, anticipări ale ideii de "joc" și "gratuitate"; creație intelectuală, lucidă, opusă inspirației
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
de esență, de “firul de iarbă”, de imaginea minimalistă, de o rigoare geometrică (demers susținut cu talent de tînărul operator Silviu Stavilă). În scriitura austeră, sever epurată, a filmului, episodul Nunții (intitulat - ironic? - “Pași în doi”) e o inserție de baroc, amintind de “celălalt Pintilie”. De remarcat că, sub privirea cu putere hipnotică a lui Pintilie, ceea ce se înțelege prin “lumea obiectelor” capătă o viață în sine;“materia” are o independență, o inteligență și un mister al ei (v. jaluzeaua care
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
specialiștilor, este „singurul dicționar complet al limbii române după cel al lui Cihac.” Teza de doctorat a lui Al. Ciorănescu a fost Ariosto și Franța, lucrare de comparatistică foarte bine primită. A mai scris despre Ronsard, Rabelais, La Rochefoucauld, despre baroc. Dar opera care l-a consacrat pe Al. C. este Bibliografia literaturii franceze din secolele XVI-XVIII, lucrare impresionantă de 5000 de pagini, comentată astfel de Pavel Chihaia: „...reprezintă un excepțional instrument de lucru, cu documentare exhaustivă, niciodată egalată (...) o realizare
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
la dialog sau, cel puțin, la monologuri alternante. Orice muzică validă și viabilă duce cu ea fermenții continuității, ca un organism ce evoluează în baza succesiunii de cauze și efecte, așa cum s-au dovedit a fi capodoperele consacrate ale Renașterii, Barocului, Clasicismului și Romantismului, a căror compozitori au știut că una este să te urci de la efect la cauză, și alta e să cobori de la cauză la efect. 9. Muzicile repetitive, bunăoară, reclamă mai multe puncte, căci ele persistă, la nivelul
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
VZ: În exerga românului citim: "Celor învinși". Despre asta vorbesc cei doi: se pare ca Papă "a dat Imprimatur (sau undă verde) protestanților englezi", după cum spun cronicile italiene. Ca să o demonstreze, Monaldi & Sorți montează un spectacol de șase sute de pagini: baroc, bogat, ca veacul pe care ni-l desfășoară.
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
șovăie între cele două căi. Pe care dintre ele o va urma? Totul ne lasă să credem că, o dată cu trecerea timpului, traumatismul istoric va ceda locul libertății onirice. Zholdak procedează ca un artist deplin. El instaurează pe scenă "haosul" unui baroc în care regnurile uman și animal comunică, în care granițele sunt desființate, în care ceea ce contează e doar efervescența poetică. Creează ceva misterios, ceva ilizibil, ceva ce pe unii îi revoltă tot atât de mult pe cât îi seduce pe alții. Reacție de
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
Ion Simuț Preclasici e un mod de a spune, pentru a desemna, la noi, epocile de dinaintea lui Eminescu: medievalitatea târzie sau barocul și primul romantism sau pașoptismul, căci de un clasicism propriu-zis nu se prea poate vorbi. Așa-zisul nostru clasicism (cel junimist), impus de manuale, are mai mult un sens axiologic decât unul doctrinar, emanat dintr-un curent literar. Dar asta
Preclasicii revizitați by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12739_a_14064]
-
muzica purtată în altă parte, aidoma femeii ce zâmbește rivalului tău. 2. Muzica savantă și-a croit opusurile din varii stofe și pânzeturi, care de care mai surfilate și mai apretate: tergalul pentru Evul Mediu, gabardina pentru Renaștere, brocartul pentru Baroc, mătasea și satinul pentru Clasicism, catifeaua pentru Romantism, melana și celelalte țesături sintetice pentru Modernism. 3. Muzica de tergal a Evului Mediu a avut întotdeauna o ținută austeră, refuzând cutele, faldurile, broderiile, într-un cuvânt, ornamentica de orice sorginte ar
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
a Renașterii, cu pronunțate nervuri oblice aplicate și pe față și pe dos, s-a purtat, paradoxal, cu lejeritate, în ciuda buzunarelor cusute cu ață albă, în care se ascundeau cheile centurilor de castitate migălos securizate. 5. Muzica de brocart a Barocului s-a distins prin podoabele și înfloriturile ei, garnisite cu fir de aur și de argint, ce însăila, pe de o parte, tivul decadenței în care sfârșea Renașterea italiană, dar și întrona, pe de altă parte, dinamismul biruitor cu care
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]