3,424 matches
-
ajunge la vreo îmbunătățire a situației. De ce? Pentru că lucrurile au fost trucate cu mult înainte de a intra sub creionul roșu al echipelor de corectori. Bacalareatul românesc se joacă în cu totul alte părți decât în sălile unde, frumos îmbrăcați, cu batiste și pixulețe la ei, stau elevii gata să li se livreze "marfa". Nu inventez, pur și simplu relatez ceea ce am aflat de la câțiva foști studenți, astăzi profesori, uluiți de perfecțiunea și eficiența sistemului în care au nimerit. Nimic din ceea ce
Bacalaureatul se joacă în vestiare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10424_a_11749]
-
de melteni, mai rău ca popoarele migratoare! Nu mai ai loc să respiri pe stradă de ei: japonezi care fotografiază tot ce mișcă, gălbiori ciripitori, americani umflați parcă cu pompa, nemți, italieni, spanioli, arabi îmbrăcați în cearceafuri și cu cîte-o batistă mare pe cap, rusnaci mangă tot timpul, eschimoși, calmîci, bordelezi, hotentoți... Ai vrea tu! Și la toți tre' să le-organizezi excursii. Excursii pentru toate gusturile & buzunarele: de 2, 4, 6, chiar 12 ore. Turul cartierului cu elicopterul, cu autocarul
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
și cumpără orice știft, numai să fie „produs local". Da' nu mai ai viață. În loc să te simți și tu bine, ca omul, la un mic, o bere, un meci la televizor, stai de fundul lui: plimbărică, păpică, somnic, gagici, prafuri, batiste igienice... Capitalism de căcat! Valparaiso Dacă pițipoancele se uită ca prin sticlă pe stradă la tine, amintește-ți de Valparaiso. Dacă te-ai certat cu nevasta, bizonul de șef țipă la tine, iar prietenii te iau la mișto c-ai
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
ascultam păsări prin copaci întâlneam cunoștințe cărora le uitasem numele saluturile noastre aveau gust de fragi fanați în cornete de hârtie rătăcite prin sertare ce semn lasă în tine semenul tău cât de aproape poți fi de un om rochii batiste cămăși proaspăt scoase din mașina de spălat îmi spuneți voi? Doamne, am vârsta sedimentărilor poznașe de calciu și sentimente pe la-ncheieturi doctorul dă din cap ca floarea soarelui în furtună prin mațele anilor curg zile otrăvite ori hrănitoare iar sufletul
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
geantă veche cu 1 mapă, 1 minge, 1 măr și 1 creion, 1 cheie de cassă, 1 brâu (tricolor), 1 certificat școlar pe numele Sturz Vilhelm, 1 tabacheră de tinichea, 391 lei bani gata, 1 portmoneu cu 1 leu, 1 batistă și 1 pereche mănuși, 1 panglică de măsurat cu etui galbenă, 3 chei cu semnătura "Ertel Werke", 1 pardesiu simplu de culoare cenușie, 1 săcușor cu diferite instrumente de pietrărie, 1 ceas de argint marca "Stupenda", 1 minge, 1 tabacheră
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
Ion Tudor Iovian dar dacă tu ai să treci strada mă auzi? ție îți vorbesc ție îți trimit în batistă dinții de fier cu care m-a mușcat de inimă azi-noapte căpcânul de după icoană (și nu știu de ce fac asta nu știu) dar dacă tu ai să treci strada la vreme nepotrivită în apus și înspre toamnă trăgând piciorul greu
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
Bermudele?... Hotelul "Nacional" se află în preajma ambasadei SUA, a fost construit de americani pe la începutul secolului și lasă impresia că va mai traversa vreo două veacuri. Camerele, mai precis apartamentele, sunt exagerat de curate și îngrijite ("ca pe vremea lui Batista", cum a încercat să ne provoace recepționera!), totul solid, durabil, pentru "long time", și, probabil, singurul obiect care a putut fi deșurubat și șterpelit a fost doar colacul de pe tronul WC-ului. Scriu toate acestea seara, la un birou de
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
sau mai piperniciți si că niciodată n-o să se știe dacă lupii cu mieii în vintre sunt fericiți. O, zarzavatul cosmic M-a lăsat în nisip lângă mare să-l văd venind de pe faleză ca un străin, Iubitul era o batistă cu un bănuț, legată de-o lumânare Ce tresare la cuvântul AMIN. Pe cer creșteau grămezi de urzici și de lobodă vișinie, De leuștean, rozmarin și mărar, Dumnezeu învăța lumina să scrie Ca un Atoateștiutor grădinar. Cartea livezilor Cum a
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
o zi, puternic și al nimănui. Zburau, în toamna ca zahărul de pe fundul ceștilor de cafea, păsările uitate odată cu anii domniei: vara murise tânără și blândă, chiar dacă plopii nu plecaseră nici măcar o zi de la hotarele viei. Oamenii așterneau pe jos batiste albe, să treacă iarna drumul abrupt și cenușiu al perdelelor. Rămas singur, câmpul se uita în sus, la blocuri, după ce pierduse totul peste noapte, într-o gară ce-și împleticea zugravii în ecranele jocurilor: nu mai avea pentru cine să
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
de litere mărunte. E cald și în aerul mișcător al sălii de examen, la nici jumate de metru în față, pulsează ceafa pletoasă a lui Cico. Scrie alene, mișcându-și din când în când umărul, prin tricoul subțire ca o batistă. Prietenul lui. Colegul lui de cameră. În sfârșit, Cico cel de fiecare zi și totuși unul nou, un om care asudă în fața lui, iar din șuvițele umede ies valuri invizibile de Mitchum Ice Fresh, ceea ce îi aduce automat în vizor
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
de acolo și să profite ca să se plângă de ginere. De asta și pentru multe alte motive ea nu va pleca niciodată de acolo, își spunea bătrâna. Se simțea atât de bine în casa ei, în curtea ei cât o batistă, unde putea sta la soare când nu ieșea pe stradă și unde erau vietăți cu care se distra. Acum doar găini, dar avusese și iepuri de casă. Isprăvise cu ei când a început să nu se mai poată apleca să
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
îi băteau la ușă, transpirați, cam necăjiți, cărând un sicriu. Păreau doi ciocli, dar ea a văzut imediat că erau îngeri. Unul dintre ei era cam chel, celălalt se bâlbâia puțin și-și ștergea întruna sudoarea de pe față cu o batistă. - Aici e? au întrebat. Ea a spus că da și i-a poftit să intre. Păreau obosiți, sigur că umblaseră mult, de acolo de unde veneau. Le-a oferit să ia loc pe o banchetă, după ce a șters-o repede de
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
mei Craciuni, din cimitir Cât nu mi-au dat, purtând poveri de hamuri Cum au mai tras zâmbindu-mi, ca nadir E timpul meu să le Întorc din daruri La Moșii mei Craciuni, din cimitir Cum au mai socotit, legând batiste Cu banii, cele daruri de Ajun E rândul meu, acestor ametiste, Doi pasi să le aduc, de Moș Crăciun Și m-aș ruga, În cimitire albe, Cu cruci și oase, care cer un bir Să le țin minte “sufletele dalbe
Poezii. In: Editura Destine Literare by Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/75_a_292]
-
și să privească la televizor meciul; altfel zis, să fluiere pe e-mail. Dacă voi fi ascultat, greșeli grave nu vor mai exista. Și pînă și rusul Ivanov, amicul nostru, ar începe să deosebească culorile cartonașelor. Cît despre arbitri precum portughezul Batista și spaniolul Gonzales, nimeni nu i-ar mai convoca vreodată, fiindcă ei nici la televizor n-ar vedea mai bine. Sau i-ar convoca să țină conferințe, ca italienii pe Moreno, după Mondialul asiatic. La televizor, mi-au plăcut două
Eurofotbal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12704_a_14029]
-
La belle epoque." În ce timp mă aflu? Rătăcesc prin fotografia bătrînei doamne? Ce oază este asta în mijlocul unui oraș ce-și pierde parcă identitatea, parfumul, obiceiurile, culorile? Căldură mare. Sînt zăpăcită. Ca și Gavrilescu, îmi șterg fața cu o batistă. Veche. Brodată de mînă. Mă trezesc, ca și el, în fața intrării. Cineva îmi zîmbește mai mult decît politicos și, văzîndu-mă că șovăi, mă invită înăuntru. MAÎTRE PHOTOGRAPHE! În penumbra ciudată și răcoroasă, lîngă o ceașcă cu ceai și un pahar
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
în el... Iată nota: Căminul Mătăsari. Cu Pavel Chihaia, Dorel Cazaban Mihadaș, Tudorel Duțu și alți câțiva care ne nimeriserăm atunci să fim acolo... Ni se spune că la cămin va veni în vizită Ică Antonescu. Apare elegant, cu o batistă mov la buzunar, și ni se adresează în hol cu formula lui cunoscută, dragii mei, dragi... Suntem puțini. Dă mâna cu fiecare din noi. Când ajunge în dreptul meu, simt că miroase tare a Paciuli, iar mâna mi-o strânge cu
Figură și fond – note 1944 – (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12737_a_14062]
-
prin care securiștii te făceau să taci, nu să "francofonizezi" ori să comunici cu lumea. E și un blestem în rolul ce li s-a distribuit: după ce securiștii i-au folosit pe post de oameni-căluș, acum li s-a scos batista din gură și sunt obligați să emită triluri despre eterna și fascinanta țară a lui Ion Ilici Iliescu. Ceva nu merge. De-atâta rumeguș înghițit, au vocile dogite și falseturile sunt detectate până și de-un surd. Să ne mai
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
ar fi vrut să riposteze, alții să-l susțină, dar cu toții Își Îndreptau ochii asupra lui Iuliu Maniu. Omul Împlinise 70 de ani. Avea o sănătate șubredă. Piciorul drept era aproape paralizat. Că Întotdeauna cînd se enervă, a scos o batistă albă din buzunarul vestei și Începu să-și șteargă vîrful nasului. Obrazul devenise purpuriu. Ochii săi albaștri se posomorâseră. “ Tinere, Îți mulțumesc. Îmi permiteți, domnilor, să mă retrag pentru zece minute. Voi lua decizia fnala.” Ceilalți așteptară În confuzie fără
Păienjeniș. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_305]
-
În schimb, e un film care din cauza multifațetelor sale, a avut ca efect post factum un conflict major între actorul principal (Sean Connery) și regizor. Dar, despre asta, ceva mai târziu. Chiar în ajunul victoriei lui Castro din 1959, dictatorul Batista decide să combată forțele revoluționare într-o manieră științifică și își achiziționează un fost maior al armatei britanice, Dapes (Sean Connery), specializat în lupta de gherilă. Dar el vine prea târziu ca să mai poată schimba ceva; țara e în plin
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
ce e de-ntâmplat, și-atunci caut cu înfrigurare între notițele vechi să aflu, într-o crâncenă singurătate iarăși, cine atoateștiutor îi așează celui adormit mâinile pe piept, cine îl spală, cine fierbe coliva, cine leagă cu ață bănuțul în batistă? Cine e de rând pentru toate acestea, să le facă și să le poarte. Căci toți s-au retras într-o umbră suspectă și toți dintr-acolo privesc în direcția mea întrebând ca în ecou cine cheamă preotul și cine
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
Mă cheamă Miquel după Miquel al tău? - Nu. Te cheamă Miquel după fratele tău Miquel: așa a vrut mamă-ta. Dar pe fratele tău, da, pe el l-a chemat Miquel după Miquel. - Unchiul și-a șters o lacrimă cu batista mototolită. - Am făcut uz de dreptul de naș ca să-mi rămână pentru totdeauna o amintire a iubirii mele. Dar ai tăi nu știau. - Nu mai erați împreună când m-am născut? - Murise, Miquel. De mulți ani. L-au omorât. - Ce
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
care l-a ucis, nici n-a auzit-o: era deja la pământ, cu mâna stângă împodobită c-o umilitoare brățară. Sunt sigur că ultimele gânduri i-au fost la mine. Și poate la doamna cu buze roșii. - Poftim, o batistă, unchiule. - Cam patruzeci de ani de-atunci și-ncă-mi vine să plâng. - Și-a suflat zgomotos nasul. - Bietul Miquel, pierdut în Pirinei, luptând, și eu acasă, pierdut între cărți. La vremea-aia traduceam Eneida, cântam obsesiv Les adieux, Opus
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
obiecte este însă un exemplu de transfer metaforic, pe baza semnificației de ,mijloc de transport"; prezența cuvîntului este destul de mare în text: ,între ferestre, Ťpe caleașcăť"; , Tot la geam e caleașca, mai cînd pleacă și cadrele, din ce vrei tu, batistă, o cămașă, coșuleț, legate cu sfoară" (p. 32). Mi se pare foarte interesant faptul că Viețașii de pe Rahova confirmă extinderea prepoziției pe în limbajul argotic; exemplele sînt numeroase: pe Rahova, pe Jilava - ,Am avut pe Jilava păduchi", p. 29 -, pe
Limbajul de pe Rahova by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11435_a_12760]
-
multă lume, intelectualul e un individ cu capul în nori, trăitor într-o lume bezmetică, un încurcă-lume incapabil să dea o corectă întrebuințare obiectelor care-l înconjoară. Filmele, cărțile comice și desenele animate abundă de ,savanți" ce în loc de ochelari poartă batiste, care confundă lampa cu dulapul, soneria cu pisica, ba chiar, ca-ntr-o celebră carte a lui Oliver Saks, dedicată descrierii unei serii de deviații psihice, nevasta cu pălăria. S-ar putea ca lumea să abunde în savanți distrați, în
Apă în țara mâinilor murdare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11490_a_12815]
-
ieri și alatăieri și azi laolaltă. Acesta-i începutul și totuși nu stau pe hol la taclale... Mă plimb printr-un rău blînd, fără ocol. Aș spune că ăsta-i noroc. Mă uit la mine ca la un beci din batiste, bandaje. Cumpăr săpun și lămîi și nădejde textilă. Sufletul mi-e un purice săpînd pe tăcute-ntre sîni. Calc pe o bordură de parcă ochii mi-ar fi pachet într-un steag..." (Sub cer) Graviditatea este o experiență intensă cu multiple
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]