136 matches
-
gropii și Sasu la celălalt și după câteva smucituri scot o ladă de metal pe care o pun pe iarbă. Cei doi boieri uită de cai, dau drumul la frâie și se reped lacomi s-o atingă. CĂPITANUL ARNĂUTU:(râde batjocoritor)Stați liniștiți boierilor, lada nu zboară! BOIER CONACU:Să sperăm că nu-i goală!? CĂPITANUL SASU:(ironic) Pare cam ușoară... BOIER CIOCOIU: Fără glume proaste că-mi stă inima în loc! Sasu merge la calul său și dezleagă de la șa patru
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
știau că în mod normal le va lua apărarea și va încerca să le obțină punerea în libertate, iar polițiștii, obișnuiți cu ritualul specific situațiilor de acest gen, priveau plictisiți pereții și podeaua încăperii. S-au înviorat și au zâmbit batjocoritor când l-au auzit pe avocatul Alexiu susținând oratoric că cei patru „au o bună reputație în familie și societate și nu sunt cunoscuți cu antecedente”. Alexiu a simțit privirile ironice ce-l fixau aproape din toate direcțiile și, înțelegând
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
vedea nimic în jur. Decât gardul uriaș și un drumuleț de beton în coastă, atât cât putea fi văzut prin parbriz, în lumina slabă a lămpilor. Înainte de a porni motorul, bărbatul s‑a uitat la ea și i‑a vorbit batjocoritor, acoperindu‑i cu voce guturală scâncetele ce se transformau în țipete scurte: - Liniștește‑te, târfulițo! Am ajuns. A pornit motorul și a demarat în trombă, urcând forțat circa 15‑20 de metri peste barele de fier‑beton ce traversau învelișul
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
stări extrem de diverse, într-un mod de asemenea foarte concis. Iată cum putem caracteriza sau chiar cataloga persoanele cu care venim în contact, doar constatând că: Râde: ca prostul, pe sub mustață, în față, pe la spate, de altul, ia în râs, batjocoritor, de/cu, este de tot râsul, și/sau de batjocora și de râsul lumii; (stări de fapt); Surâde: blând, parșiv, rece, calculat, cald, învăluitor, îngăduitor. .etc), râde (în hohote, sincer, prefăcut, deschis... etc; (nivelul trăirilor emoționale); Râde: în silă, de
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369412_a_370741]
-
de boieri[...]din naștere: avem și noi etichetele noastre, dacă n-avem blazoane...”), tocmai pentru că sunt, trebuie să fie făuritori de limbă și luptători cu „pana ca arma cea mai ascuțită” folosită „ca o unealtă de apărare a limbii împotriva batjocoritorilor ei și de înfrumusețare a ei” (Șerban Cioculescu). I.L. Caragiale, cel către care se îndreaptă aceste gânduri ca un pios omagiu, a fost un intelectual aproape autodidact (putem afirma fără teama de a greși prea mult), deoarece, era prea puțin
UN SCRIITOR ”BOIER CU ETICHETĂ”, DAR...FĂRĂ ”BLAZON” de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369454_a_370783]
-
e învins astăzi în lupta pentru existență, și cine-i învins, apoi acela dă-l dracului! vorba lăkinească: una salus vickis nullam șperare salukem!”, asocierea de cuvinte latinești cu înjurături ungurești, folosirea în același context a termenilor reverențioși cu cei batjocoritori: „Că-z eu tot ce e spun boilor, onorat domnule inșpectore?”, prin felul facil de formulare a întrebărilor pentru copiii din înalta societate. Un exemplu de selectare a formulelor de adresare în funcție de vârsta și statutul social al interlocutorului, de specificul relațiilor
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
la șosea. Se apropia o mașină. Din spate nu se vedeau altele în mișcare. Nici țipenie de om pe șosea. După ce a trecut mașina ce o văzuse, a întors capul și s‑a răsucit puțin către Amalia. A privit‑o batjocoritor și i‑a vorbit, amenințând‑o: - N‑am nevoie de banii tăi, cucoană! Oricum vor fi ai mei. Și ei și tu. Dacă ești cuminte, nu‑ți fac nimic. - Domnule, vă rog foarte... - Taci în p...a mă‑tii, târfulițo
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
picioarele fiilor tăi și va fi dat altor neamuri” Să nu se întâmple! Să curmam dezbinarea (asta nu înseamnă partid unic!) Să piară blestemul tracilor! Să urmăm îndemnurile lui Iisus!, să fim iubitori, să fim drepți, asta însemnând necruțare față de batjocoritorii neamului și nestrămutare în credința!. Să ne amintim de Brancoveni! Să-i facem pe cei mulți la care trebuie să ajungă informațiile corecte, să înțeleagă și să respecte adevăratele valori ale neamului lor, cu care să se prezinte acum și
BLESTEMUL TRACILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 543 din 26 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358355_a_359684]
-
nopții zărise o creatură cu coarne, urechi lungi, coadă stufoasă și gheare cu care se cățăra pe zid. Trăsese o săgeată asupra acelei arătări, dar aceasta o smulsese din piept fără să-i curgă nici o picătură de sânge, îi rânjise batjocoritor, apoi sărise peste zid făcându-se nevăzută. Peste vreo două zile găsiră un alt oștean leșinat dincolo de metereze. Când își reveni le povesti că o dihanie cu coarne l-a smuls de la locul său, l-a purtat prin aer și
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
o așa de mare putere: “Christos ne-a chemat să-i hrănim pe cei flămânzi, nu pe cei ghiftuiți; să-i mântuim pe cei pierduți, nu pe cei încăpățânați; să-i chemăm la pocăința pe cei păcătoși, nu pe cei batjocoritori. El nu ne-a chemat să stăm acasă, să zidim și să decoram capele comfortabile, biserici și catedrale în care să-i legănam spre adormire pe cei ce se pretind creștini. Nu ne-a dat să rostim discursuri abile, rugăciuni
AMINTIRI CU SFINTI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 11 din 11 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344892_a_346221]
-
un câine de rasă foarte impunător și foarte scump. La colțul străzii, i-a întâmpinat o jigodie micuța și plăpânda, care a început să-i dea târcoale dulăului zicând: “Bună dimineață, domnule dulău! Ce mai faceți?” Dulăul l-a privit batjocoritor de sus și i-a dat un vânt de l-a rostogolit dincolo de bordura, în praful străzii: “Fugi mai de aici. Tu esti câine? Fugi de aici, potaie!” Sculandu-se anevoie de jos și scuturandu-se stânjenit de praf, cățelușul
AMINTIRI CU SFINTI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 11 din 11 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344892_a_346221]
-
cu progresul. Timpul nu e robul calendarului și nu are nicio legătură cu schimbările din societate, privind principiile de viață.. Caracterul trebuie să fie cristic și nu anticristic... Să iubim oamenii și să le facem bine .. Să nu ne descurajeze batjocoritorii. De obicei, aceștia sunt oameni care trăiesc în afara realității care cred că lumea este un teren de joacă și nu de luptă. Societatea are nevoie de oameni integrii, echilibrați care să poată duce "povara timpurilor" cu toate curentele lor nefolositoare
INTEGRITATEA ŞI CONTEXTUL SOCIAL de MARINA GLODICI în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345951_a_347280]
-
cred și eu... i-am spus, insă acea doamna continuă să-l privească cu compasiune, bucuroasă că îl putea ajuta. Iar eu mă întreb unde era adevărată superioritate? Cine învingea de fapt pe cine? Iar Marian acolo cu zâmbetul lui batjocoritor ce pe mine mă jignea însă acea doamna se purta cu el cu atâta clasa și bunacuviinta. Întâlnești aici în Spania pe străzile vieții unele persoane atât de educate și cu o inimă atât de generoasă. M-am despărțit de
LIMITE UMANE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347239_a_348568]
-
cu tot omenescul pe care îl cară viața în curgerea ei. În Tristram Shandy sau în romanele lui Dickens, comicul alternează cu sentimentalitatea, iar la eroul lui Cervantes capătă din ce în ce o gravitate față de care devin derizorii ceilalți, batjocoritorii lui. Arta comică suspendă, cum spuneam, devenirea și dă momentului un caracter de transcendere. Fenomenul comic își transgresează natura momentană, este eliberat din temporalitate și capătă un caracter exemplar. Aceasta înseamnă propriu-zis că marea artă comică este esențialmente monumentală. De
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fapt, n-o disprețuiesc: cred doar că trebuie s-o disprețuiască. Nu știu dacă Margaret Mitchell a mai publicat de atunci vreo carte: probabil că a rămas o debutantă! Ca să revin la muzică: cei mai mulți amatori cu nivel estetic elevat dau batjocoritor din umeri când e vorba de operă, în special, de operă italiană. Dar Don Giovanni nu e altceva decât operă italiană. Iar Stendhal și Schopenhauer admirau fără jenă pe Rossini. În À la recherche du temps perdu, sora snobului Legrandin
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de Cristos Dumnezeul nostru și capul Bisericii, primul dintre ucenici, cel care are cheile Împărăției (Mt. 16,19), ne‑a învățat aceasta: „Mai întâi pe aceasta trebuie să o știți: că în zilele cele de apoi vor veni cu batjocură batjocoritori care vor trăi după poftele lor” (2Pt. 3,3) și aceasta: „Vor fi falși vindecători, care vor aduce cu vicleșug învățături ale pierzării” (2Pt. 2,1). Ioan Teologul, ucenicul cel iubit al lui Cristos, este în acord cu el, atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să nu vă lăsați înșelați de aceștia! (1In. 2,18). Nu dați crezare oricărui duh, căci mulți profeți mincinoși au ieșit în lume” (1In. 4,1). Apoi Iuda, fratele lui Iacob, spune lucruri asemănătoare: „În vremea de pe urmă vor fi batjocoritori trăind după poftele lor nelegiuite. Aceștia sunt cei care, fără nici o teamă își sunt loruși păstori” (Iuda 18). Așadar, teologii și apostolii sunt în perfect acord în această privință [...]. Atunci când Domnul Isus Cristos a luat trup din sfânta și preacurata
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
manifestare a respectului față de alții. Educarea respectului față de alții, la copil trebuie să înceapă de la cele mai fragede vârste. Cine nu se simte măcar jenat, dacă nu indignat, atunci când un copil sau un grup de copii se manifestă ironic sau batjocoritor la adresa unui bătrân sau a unui invalid? Unii nu-i cruță nici pe cei de aceeași vârstă, dându-le porecle jignitoare, care fac aluzie directă la vreun defect fizic sau la vreo altă particularitate de care aceștia din urmă nu
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
care Țurcanu a început să îl calce în picioare. Ulterior, a fost bătut și de ceilalți suceveni agresori, care s-au oprit doar cât să le permită lui Holdevici și Zaharia să-l reanimeze. Țurcanu l-a întrebat ciocănindu-l batjocoritor în cap: „Vrei să mori, Șura? N-avea grijă, că n-ai să scapi. Ai vrea tu, dar n-a sosit încă vremea. Iar martir n-ai să devii niciodată, bandit ce ești!”, apoi a continuat să îl lovească. Țurcanu
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
suverană în vederea siguranței celor guvernați - să nu-și pricinuiască daune unii altora și să nu sufere prejudicii din partea unor neamuri străine... Înalță mânios brațele către cer: — Pe Zeus! Nu ca să îndure neajunsuri de la cei ce au pu terea! — Așa? face batjocoritor Livia. Bravo ție, joacă-te cu vorbele astea stoice! Crezi că instituția imperiului are nevoie de o atare justificare de ordin moral? Spune repezit, cu palmele în lături: — Știi la fel de bine ca și mine că, într-un stat uriaș ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu încăpățânare pe vârful sandalelor. Și Calpurnius tace, stingher. Nici unul din ei nu știe ce să spună ca nu cumva să pară șocat sau deplasat. — Scrisul nu vi se pare o ocupație demnă de o femeie din lumea bună? întreabă batjocoritor Agrippina. Se simte răzbunată și surâde mulțumită. — E nepoata împăratului și a lui Marcus Antonius..., mur mură derutată Calpurnia Cezarina. — Despre ce scrie Livilla? intervine iute Piso. Încearcă să repare gafa mamei sale, dat tot nu îndrăznește să-și ridice
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a pus principele pe Gallus apărător? se minunează Plancina. Ochii bărbatului ei sclipesc neputincioși. — Da’ cine e în spatele acestei povești hidoase? se alarmează Antonia. Plancina intervine din nou: — Libo e un om atât de drăguț! — Fără noroc la femei! pufnește batjocoritor Sallustius. Claudius întoarce capul și-l salută cu mâna ridicată, după care rostește cu patos: — Ci... cine are noroc la joc nu prea are și la fe... femei. — Așa de frumușel, sărmanul! îl compătimește în continuare Plancina. Îi ia pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
milioane? îngaimă tovarășul său. I-a dispărut până și glasul. — Da! declară cu seninătate Scribonius Libo. Începe imediat să se smiorcăie: — Fără banii care-mi revin din tranzacții sunt ca și mort. — Chiar așa? surâde Asinius Gallus. Este din nou batjocoritor. Gluma lui reușește să-l înfurie pe Libo. Vede roșu în fața ochilor. — Păi numai piperul! urlă răgușit. În India îl găsești pe toate drumurile, iar aici costă de 32 de ori mai mult decât cantitatea echivalentă de pâine. Asinius Gallus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ă... apără de... ăă... de dușman..., bâiguie intimidat băiatul. — Și de ochiul rău, murmură îndârjit cel de alături. Își acoperă gâtul cu palma deschisă. Și el poartă o amuletă. — Dacă vi le agățați de coaie, nu vă mai apără? întreabă batjocoritor Rufus. Întâlnește priviri răutăcioase în jur. Mâhnit, clatină dezapro bator din cap. — Uitați-vă la voi! scuipă cu scârbă. Parcă ați fi saltimbanci în for, nu cea mai bună trupă de gladiatori din imperiu. Atinge cu degetul inelul de piatră
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că va fi chiar așa de lesne. — De ce? Pentru că după atâția ani de zile trăiți în Japonia... mi-am dat seama că... din întreaga lume japonezii sunt poporul cel mai puțin înclinat către credința noastră. În clipa aceea, zâmbetul acela batjocoritor dispăru de pe chipul părintelui Valente și acesta îl privi cu întristare pe Velasco. — Prin firea lor, japonezii nu au nici o înclinație către absolutul care trece dincolo de ființa omului, către existența de dincolo de natură, către ceea ce noi numim suprafiresc. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]