89 matches
-
Plagiatul a fost executat de Teodor Mamalachos, ambasadorul lui Ivan cel Groaznic la Constantinopol, cu scopul ca acest document sa constituie o „întărire” doveditoare a înaltei moralități a lui Ivan cel Groaznic în procedura de recunoaștere oficială a acestuia ca bazileu de către Patriarhul Constantinopolului. În procesul de plagiere, Teodor Mamalachos a uitat să șteargă sau să înlocuiască numele Neagoe, Teodosie, Neaga (mama lui Negoe Basarab), precum și numele fetelor voivodului: Stana, Roxana și Anghelina. Documentul semnat de Teodor Mamalachos a fost descoperit
Neagoe Basarab () [Corola-website/Science/297451_a_298780]
-
se regrupeze la o oarecare depărtare de oraș, la Bela Palanka, și s-au deplasat către Sofia, unde s-au întâlnit cu trupele bizantine de escortă, care i-au călăuzit în siguranță până la Constantinopol, unde au ajund pe 1 august. Bazileul Alexis I Comnen, negăsind nimic de făcut cu o asemenea "armată" neașteptată și atipică, i-a trecut rapid Bosforul pe 6 august. Până azi nu există surse istorice demne de încredere care să ofere un răspuns fără echivoc la întrebarea
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
în funcție de legatul papal, Adhemar de Le Puy, care spera să păstreze bunele relații cu bizantinii, în special după ce a fost clar pentru toată lumea că Bohemund dorea să păstreze orașul ca pradă de război și nu era dispus să-l cedeze bazileului. Antiohia ducea lipsă de alimente, iar armata lui Kerbogha continua să se apropie. Kerbogha a ajuns două zile mai târziu, pe 5 iunie. Musulmanii au încercat fătră succes să cucerească orașul printr-un atac-surpriză pe 7 iunie. Pe 9 iunie
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
Constantinopl, Hugh de Vermandois și Baldwin de Hainaut, cel de-al doilea pierind în timpul unei ambuscade. Împăratul Alexius nu s-a arătat interesat să trimită la Antiohia o expediție militară care să recupereze orașul. În Antiohia, Bohemund a pretins că bazileul Alexius a părăsit cauza cruciată, ceea ce ar fi invalidat toate jurămintele pe care le făcuseră cavalerii la Constantionopol. Bohemund și Raymond au ocupat palatul lui Yaghi-Siyan, dar Bohemund controla cea mai mare parte a orașului, iar stindardul său flutura deasupra
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
Kosmidion (1410), el a fost trădat în 1411 de armata sa, care a trecut de partea lui Mûsa la Edirne. Suleyman a fost executat la ordinele fratelui său învingător. Mûsa a devenit liderul de necontestat al posesiunilor otomane din Balcani. Bazileul Manuel al II-lea Paleologul fusese aliatul lui Suleiman. Din acest motiv, Mûsa l-a atacat și a asediat capitala bizantină. Manuel i-a cerut ajutorul lui Mehmed, iar otomanii anatolieni au venit în apărarea Constantinopolului. Ajutorul lui Mehmed a
Interregnul otoman () [Corola-website/Science/323590_a_324919]
-
conducerea operațiilor militare, Ioan Cantacuzino n-a putut duce cu succes, până la capăt, misiunea încredințată, ceea ce a avut drept urmare înlocuirea sa cu Alexios Vranas. Dar, nici aceasta n-a corespuns așteptărilor, ba mai mult încă, el s-a revoltat împotriva bazileului, ceea ce a complicat și mai mult lucrurile. Împăratul a reușit să înăbușe revolta lui Alexios Vranas, dar n-a izbutit să-i oprească pe unii dintre oștenii generalului răzvrătit să fugă spre nord și să îngroașe rândurile luptătorilor din oastea
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
în principal din țărani fără experiență de luptă și era condus de Anselm al IV-lea, arhiepiscop al Milanului. Atunci când au ajuns pe teritoriul bizantin, cruciații au jefuit toate localitățile prin care au trecut și au fost escortați din ordinul bazileului Alexis I într-o tabără din afara Constantinopolului. Cruciații nu au fost nemulțumiți de aceast ordin și s-au strecurat în capitală, unde au jefuit palatul Blacherne și au ucis leul care era animalul de companie al împăratului. Lombarzii au fost
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
protejați de Sfânta Treime. Călugărul Pierre a condus una dintre cele cinci coloane ale Cruciadei țăranilor spre destinația pelerinajului lor, Biserica Sfântului Mormânt. Deplasarea a început la Köln în aprilie 1096 și a ajuns la Constantinopol la sfârșitul lunii iulie. Bazileul Alexios I Comnen și Patriarhul Constantinopolului nu au fost deloc încântați să fie obligați să asigure cazare și masă pentru mulțimile de cruciați indisciplinați. În timpul deplasării, mulți cruciați nu s-au putut aproviziona cu alimente și ori au suferit de
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
și contraalianțe dintre Almaric, vizirii Egiptului și Nur ad-Din, urmate de mai multe invazii până în 1169. Campaniile egiptene ale latininilor au fost sprijinite de împăratul Manuel. Pentru a întări alianța celor doi, Almaric s-a căsătorit cu o strănepoată a bazileului, Maria Comnen. În 1169, Manuel a trimis o flotă numeroasă, (aproximativ 300 de corăbii), în sprijinul lui Amalric, forțele aliate asediind orașul Damietta. Datorită unei cooperări necorespunzătoare a aliaților, campania din Egipt s-a dovedit un eșec. Flota bizantină plecase
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
Ana". La cererea împăratului, Agnès s-a căsătorit cu prințul Bela, fiul regelui Géza al II-lea și frate al regelui Ștefan al III-lea, care primise, la curtea bizantină numele de "Alexios". Alexios era ostatic la curtea bizantină a bazileului Manuel I Comnenul. Alexios, în timpul cât a trăit în Constantinopol, și-a însușit cultura bizantiană. Manuel I Comnen nu avea fii la vremea respectivă, ci doar fiice și îl crescuse pe "Bela" ca pe urmașul său la tron. Noua pereche
Ana de Châtillon () [Corola-website/Science/305024_a_306353]
-
apropiații săi) - era atât de pasionat de vânătoare, încât a interzis tăierea copacilor de pe domeniile sale de vânătoare, în ciuda necesităților presante ale flotei bizantine, vindea tot ceea ce se putea vinde din flotă, până și ancorele, în timp ce prefera să glumească cu bazileul pe tema mobilizării latinilor; deci au opus rezistență latinilor doar „20 de bărci putrezite”Evenimentul prezentat cel mai pe larg de Choniates este cucerirea Constantinopolului, 1204.Evenimentul din 1204 este, în viziunea lui, o pedeapsă divină aplicată poporului ales pentru
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de forță. Sub guvernarea abilă a lui Balduin al III-lea (1143-1162), statul încheiase alianțe avantajoase, regele ajungând la o înțelegere cu vasalii săi. Balduin al III-lea a înlăturat cu îndemânare rivalitatea Bizanțului, căsătorindu-se cu o rudă a bazileului, Theodora Comnen. Bun militar, Balduin al III-lea salvase Antiohia în 1149 de trupele lui Nur al-Din. Intervenția promptă și hotărâtoare, deoarece Raymond de Poitiers, principele, fusese ucis în luptă. După încoronarea sa, în 1152, cu prestigiul sporit, Balduin s-
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
armatele cruciate putând fi mai ușor supravegheate pe corăbii. Primii au plecat cruciații germani. La începutul verii, ei se aflau în fața Constantinopolului și încercau fără prea mult succes, să ducă tratative cu împăratul bizantin, Isaac al II-lea Angelos. Dar bazileul, la fel ca în vremea lui Conrad al III-lea, nu se simțea în siguranță în prezența unui împărat creștin cu veleități de restaurare a Imperiului roman. Timpurile când Bizanțul apela la Occident după ajutor împotriva turcilor trecuseră, iar lui
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
că alături de Saladin nu riscă nimic. De aceea, în anul 1189, când a aflat de pregătirea cruciadei, încheiase o alianță cu sultanul, în baza căreia pelerinii creștini puteau vizita Ierusalimul și, invers, musulmanii erau protejați la Constantinopol. Saladin mai promitea bazileului că va veghea ca turcii selgiucizi să nu i aducă vreo supărare. Ca să-l prefere acum pe Frederic Barbarossa sultanului, Isaac al II-lea avea nevoie de unele avantaje suplimentare, iar acestea pentru el nu puteau fi decât angajamentului împăratului
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
indiferent de religia lui. Între timp, Frederic I blocat în fața Constantinopolului, se pregătea să asedieze orașul. Tactica sa, însoțită de dârzenia ce-l caracteriza și-l făcea de temut, s-a dovedit a fi o amenințare suficient de puternică, pentru ca bazileul bizantin să-și schimbe pe dată atitudinea de sfidare, înlocuind-o cu alta concesivă, dictată de situația clară, fără ieșire, a prezenței unei armate numeroase, gata de atac la porțile capitalei imperiului, în timp ce aliatul său, Saladin, se afla la mii
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
Macedonean din secolul al IV-lea î.Hr. Expedițiile lui Alexandru cel Mare (356-332 î.Hr.) au favorizat apariția elenismului și apoi înlocuirea civilizației grecești cu una dominată de Noua Romă din Bizanț, creată de împăratul Constantin și continuată de împărații și bazileii Imperiului de Răsărit. Momentele critice s-au născut cu fiecare renunțare la vechi norme și doctrine. Pe bună dreptate, Guénon își exprima regretul pentru decăderea intelectualității, pentru reducerea vechilor doctrine sacre la simple superstiții, precum și pentru disprețul cu care mulți
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de noi teritorii ajunsese la Gurile Dunării, se lățise peste poate prin înglobarea multor popoare cărora le răpiseră teritoriile și tot nu-și ostoise setea de expansiune, țelul suprem fiind ocuparea Istambulului, vechiul Constantinopol, Capitala Imperiului Bizantin și a Împăraților Bazilei, la refacerea căruia au visat toti țarii cei mari ai Imperiului Rusesc. Evoluția situației internaționale din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea nu a mai îngăduit Rusiei să readucă în atenție problema Gurilor Dunării. Instituirea controlului asupra Poloniei
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
utiliza niciodată, dar care fac parte din bagajul său "sentimental" cel mai prețios, de altfel... Note de lectură, pe ultima sută de metri: André Grabar, autor al unui excelent studiu despre "Împăratul în arta bizantină", face o analiză a portretului bazileului în arta bizantină și a felului său de a se îmbrăca. În lumea bizantină, felul în care te îmbraci este un veritabil instrument de putere. Autorul mai notează, cu oarecare amărăciune prost disimulată, că "portretul suferă cel mai mult de pe urma
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ocazii care prilejuiesc descrierea situației din fiecare țară, la nivelul puterii; urmărirea întâmplărilor de la Poarta Otomană, insistându-se asupra psihologiei războinice a sultanilor, concretizată acum în dorința imperioasă de a cuceri Constantinopolul și în pregătirea ofensivei; descrierea stării Bizanțului, de la bazileu la cele mai de jos categorii sociale, stare marcată și de trădări care subminau eforturile de apărare ale împăratului. Asaltul final, ultimele lupte, pătrunderea turcilor în cetate, măcelul și distrugerile sunt simple înșiruiri de scene și tablouri convenționale, fără forță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286413_a_287742]
-
Movilă. Mitropolit al Moldovei peste două decenii (1632-1653), V. a reprezentat puterea bisericească ce s-a implicat în istoria politică și culturală a țării sub domniile vremelnice ale lui Alexandru Iliaș, Miron Barnovschi, Moise Movilă și în cea importantă, a „bazileului” Vasile Lupu (1634-1653), al cărui program constructiv, în spirit umanist, l-a împărtășit. Reputația sa crește, el devenind „exarh al Plaginelor”, demnitate superioară celei de mitropolit, ce îi conferea dreptul de a controla ordinea ecleziastică în provinciile limitrofe: Podolia, Galiția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
a se vedea și Gh. I. Brătianu, op. cit., pp. 16-17; Sergiu Columbeanu, Radu Valentin, Cruciadele, București, 1971, pp. 78-87; cel dintâi rege creștin al Ierusalimului a fost Baudouin I (ibidem, p. 87-91). Modelul a fost recepționat de Bizanț și însuși bazileul a ieșit din imobilitatea sa rituală. Pentru amănunte privind "bazele corporative ale regimului constituțional bizantin" (reprezentare semicorporativă), a se vedea Gh. I. Brătianu, op. cit., pp. 41-46, 190-191. 37 Florentina Căzan, op. cit., pp. 143-144. 38 Ch. d'Eszlary, op. cit., p. 191
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de o autoritate ecleziastică. Doveditoare pentru faima voievodului este și promptitudinea cu care au reacționat înalții prelați ai Bisericii Ortodoxe la invitația adresată cu prilejul târnosirii ctitoriei de la Curtea de Argeș, strălucirea ceremoniilor ce adunau asemenea participanți egalând fastul obișnuit la Curtea bazileilor. Ceea ce probabil că și dorea N.B., căruia Gavriil Protul îi zice „ighimon”, iar Manuil din Corint „împărat”, și care pe fresca de la mănăstirea Snagov este arătat având cusut pe straiele sale de brocart purpuriu vulturul bicefal al Bizanțului. Pe altă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
fac parte din recuzita grupului de concepere și redactare a celebrei scrisori către Preotul Ioan, ca din partea lui Frederic. Astfel încât totul este aruncat în joc (climax de supralicitare) mai ales atunci când vine vorba de a submina imaginea Papei și a bazileului, în favoarea sacrului și romanului împărat. Scrisoarea, nicicând expediată, nicicând primită, este unul din numeroasele eșantioane stilistice cu care operează autorul. Este un produs ecumenic, o sinteză de voci intermitente diacronic și sincronic, având în prim-plan estetica uluirii, a fabulosului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
desființați pentru viitorime. Așa se face că scrierea, ce aparține și istoriografiei din Țara Românească, ajunge, datorită unor mutații motivate de schimbări evidente în mentalitatea cărturarilor epocii, un vibrant panegiric consacrat lui Neagoe Basarab. Voievodul român se ridică alături de acei bazilei ai Bizanțului cărora năzuise să le fie egal. Prin modificări petrecute la nivelul funcției operei, își află locul, în una și aceeași compunere, cele două mari modele de umanitate ale vremii vechi: sfântul și cavalerul (în ipostaza sa monarhică). Ediții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
din Asia, din vecinătatea Mării Marmara, la Constan-tinopol, o parte a Tracici, sudul Macedoniei și o parte a Greciei. Și în interiorul acestor frontiere puterea bizantină nu mai este decît umbra celei ce a fost în secolele trecute. Aristocrația, pe care bazileii știuseră să o țină în frîu pînă la începutul secolului al XIII-lea, este acum atotputernică și feudalitatea domnește în Bizanț la fel ca în Occident. Împăratul, cu autoritatea slăbită, face o figură jalnică alături de foarte popularul patriarh al Constantinopolelui
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]