66 matches
-
Nu te mai frământa atât. Sunt încercări pe care Dumnezeu ni le dă pentru a ne întări în credința Sa. Datori suntem a le primi pe toate fără a crâcni. Ai înțeles? Mama, așezată acum direct pe dușumeaua vagonului, cu Bebi în poale, se uita țintă cu ochii înlăcrimați la femeia din fața ei, care o încuraja și o îmbărbăta, care-i dădea energie și-i mobiliza forțele pentru a face față viitoarelor încercări. Lacrimile i se uscaseră pe obrajii prăfuiți, lăsând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de închidere. Copii, să ascultați de mama voastră, ați auzit? Vă iubesc pe toți. Dumnezeu să vă ocrotească acolo unde veți ajunge! Neamțul a blocat ușa și a sărit vioi pe scara vagonului. Garnitura se pusese în mișcare. Mama, cu Bebi în brațe, în fața ferestruicii cu gratii, a mai aruncat o ultimă privire, lungă, spre peronul de care ne îndepărtam din ce în ce mai mult, în timp ce mânuța copilului, ieșită spontan printre gratiile de fier, se unduia în semn de rămas bun spre cei de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Răpusă de oboseala acumulată, de frământări, emoții și de perspectiva nebuloasă a zilei de mâine, mama a adormit cu bărbia în piept, rezemată cu spatele de peretele vagonului, avându-i în stânga și în dreapta sa pe cei doi mezini ai familiei, Bebi și Țuki, visându-1 pe tata întors acasă și jucându-se cu copiii pe care-i iubea atât de mult... Mama! Un monument de răbdare, de suferință, de luptă neîncetată, de speranțe spulberate... Nouă ani! Nouă ani de închisoare severă, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lor, de asemenea. Omul în uniformă de milițian s-a proțăpit în fața ușii deschise a vagonului și-a strigat: Hei, voi de-aici! Ieșiți pe interval! Mai repede! Mișcați-vă! Mai întâi femeia cu copiii! Mama l-a luat pe Bebi în brațe, iar noi ne-am aliniat după Mircea, pe care mama îl ținea de mână. În acest fel, s-a format o scară pe trepte de înălțimi și vârste de la mama în jos. Stăteam aliniați, drepți, în fața lui. Ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de acasă. Tot de paie. În partea stângă, dormeam noi, cei patru frați: Mircea și Lică aveau capetele spre interiorul bordeiului, iar eu cu Sandu aveam capetele spre ieșire. Prin urmare, dormeam picioare la picioare. Dincolo, la fel, mama, cu Bebi și Țuki. Intervalul era liber pentru circulație. La intrare a fost agățată o țolică pe post de ușă. Construcția bordeiului a durat mai mult timp și ne-a solicitat un volum de muncă mai mare, mai multă pricepere și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lor, sunt bolnavi. Iartă-i! Antonia, mulțumesc, Antonia. Ești atât de înțeleaptă și de bună. Hai, mi-am revenit. Și muncea și suferea mai departe, sacrificându-și puterea și sănătatea pentru noi. Țuki, sora noastră, se ocupa de frățiorul mezin, Bebi. Îi dădea de mâncare, îl spăla, îl culca în bordei la locul lui. Era "guvernanta" familiei. Șeful echipei era Mircea. Întregul șantier era sub controlul lui, iar noi îl ascultam fără să crâcnim, acordându-i întreaga autoritate. Odată compoziția terminată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mâncare. Să aveți grijă de voi. Eu trebuie să plec la spital. Țuki, ochii și copilul, ai auzit?! Da, mama, voi avea grijă! Să fiți cuminți, să nu faceți prostii. La revedere, copii! Sărut mâna, mama, te așteptăm! Țuki și Bebi, cei mai mici frățiori, rămâneau singuri-singurei până ne întorceam noi de la școală. Milă voiesc și nu jertfă. (Matei 9:13) Unde este "mila" Ta, Doamne? Unde? Tu nu ai milă de nimeni și de nimic, nici măcar de propriul Tău popor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Din putrezitul pântec pe care muște grase Zburau greoi cu zumzete-ascuțite Curgeau oștiri de larve ca niște bale groase De-alungu-acestor zdrențe-nsuflețite." (Charles Baudelaire) Te las, Doamne. Fii sănătos! Pe curând. ...E noapte deplină. Mama, încadrată de cei doi copii Bebi și Țuki doarme cu imperceptibile tresăriri ale unui mușchi facial, scăpat de sub controlul impecabilului sistem neuronic. Se odihnește refăcându-și rezervele energetice pentru o nouă zi de muncă obositoare. E grea și mizerabilă munca efectuată de mama ca femeie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cinci, înarmați fiecare cu câte un băț și cât mai bine îmbrăcați contra frigului, am pornit la drum. Titi, vezi unde e Leu; în mod sigur vom avea nevoie de ajutorul lui. Țuki, pune pe foc și ai grijă de Bebi. Să fiți cuminți! Și am pornit spre Jianu, hotărâți să o aducem pe mama acasă. Ningea abundent o zăpadă constituită din particule zgrunțuroase, pe care le prelua vântul învârtindu-le amețitor în aerul care părea alcătuit din cristale reci albe-vineții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
materie neagră pusese stăpânire pe încăperea noastră. Mama se trezise și tocmai intenționa să aprindă focul, când deodată, o forță nevăzută, necunoscută și impalpabilă a silit-o să rămână în capul oaselor lângă cei doi frați mai mici, Țuki și Bebi. Ce se întâmplase? Parcă era un mesaj venit pe căi neștiute, iraționale și care o pregătea în acest fel despre o iminentă avarie în circuitul cotidian al unui program riguros conceput, sever și imuabil. A stat un moment în transă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
O teamă cumplită o cuprindea când vedea că vreunul dintre noi nu dă semne de revenire completă. Acolo, la spitalul din Jianu, avusese nefericita ocazie să vadă degete amputate din cauza degerăturilor atât la mâini, cât și la picioare. Țuki și Bebi se uitau la noi speriați, cu milă și teamă, văzând-o pe mama preocupată doar de mâinile noastre și bolborosind rugăciuni în poloneză. Era o stare de tensiune și frică de care nu scăpam decât în momentul în care mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de salcâm pe care le-a rupt vântul. Da, mama, așa vom face. Mama a plecat la muncă. Am așteptat să se lumineze deplin, apoi am gustat ceva din ce ne pregătise și am plecat. Țuki, să ai grijă de Bebi. Dă-i să mănânce. Da, Mircea. Fiecare dintre noi avea sfoara pentru legat și transportat sarcina de vreascuri iar în plus Mircea și-a luat și toporișca. Am luat-o pe strada nr. 9, până la dispensar, apoi am cotit-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sergentului întorcându-se rănit din război cu piciorul beteag. "Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă Aș vrea să zbor, dar rana din pulpă nu mă lasă." (V. Alecsandri) Am ajuns, în sfârșit, aproape de casă. În cameră, Țuki și Bebi se uitau pe geam. Mama se întorsese de la muncă și, grozav de neliniștită, tocmai se pregătea să meargă în căutarea noastră. Mama! Mama! S-au întors! S-au întors, mama!! a strigat sora mea din răsputeri. Într-o fracțiune de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Doina Condor mi-a însoțit existența banală de-a lungul celor 75 de ani ca un diamant cu străluciri fascinante, nepieritoare. Încă un pas și băteam la ușa de la intrare. Mama, am sosit! Ușa s-a deschis iar mama împreună cu Bebi de mână și cu Țuki erau în prag. Bine-ați venit, copiii mei dragi! Intrați, intrați copiii mei iubiți! Am lăsat în camera cu valențe multiple făinișul prețios tăbârcit și plimbat cu mare greutate până la moară și înapoi. Așezați împrejurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mama a îmbrățișat-o pe buna ei prietenă cu tot dragul. Ce femeie bună ești! Ce femeie bună ești tu, nană Floare! Îți mulțumesc, îți mulțumesc din toată inima! Așa că frățiorul nostru a fost botezat Florin, dar noi îi spuneam Bebi. Evenimentul s-a petrecut duminică. Noi, copiii, eram deja la biserică, iar când s-a terminat slujba au intrat mama și cu nana Floare ținând lumânarea albă și mare de botez. Ritualul a durat puțin, iar după săvârșirea lui am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de te scoală din morți. O păpușă frumoasă, dar grozav de pretențioasă și foarte nervoasă în momentul în care cerințele nu-i erau imediat îndeplinite. Pot spune că surioara mea Țuki și-a dăruit o parte din copilărie fratelui nostru Bebi. De ce neapărat "Bebi"? Stând acolo, la neobositul cântăreț Mita Fâru, am învățat o mulțime de cântece printre care și " Nu mai plânge Baby", iar noi, eu cu Țuki, îl cântam toată ziua-bună ziua și acesta a fost motivul pentru care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din morți. O păpușă frumoasă, dar grozav de pretențioasă și foarte nervoasă în momentul în care cerințele nu-i erau imediat îndeplinite. Pot spune că surioara mea Țuki și-a dăruit o parte din copilărie fratelui nostru Bebi. De ce neapărat "Bebi"? Stând acolo, la neobositul cântăreț Mita Fâru, am învățat o mulțime de cântece printre care și " Nu mai plânge Baby", iar noi, eu cu Țuki, îl cântam toată ziua-bună ziua și acesta a fost motivul pentru care noi doi i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o mulțime de cântece printre care și " Nu mai plânge Baby", iar noi, eu cu Țuki, îl cântam toată ziua-bună ziua și acesta a fost motivul pentru care noi doi i-am propus mamei botezarea frățiorului nostru cu numele de Bebi. Însă după cum ați văzut, lucrurile au ieșit altfel. Dar nu numai sora noastră se ocupa de mezinul familiei. După ce veneam de la școală, o schimbam rând pe rând, oferindu-i posibilitatea să mănânce, să se joace și să se odihnească după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
minuție și cu putere evocatoare, reconstruind, din detalii exterioare sau lăuntrice, scene care par să se petreacă sub ochii cititorului. Este ca și cum ai asista la un film -în-film." Mirela STĂNCIULESCU Casa din Bumbăcari și familia: Lică, mama, Țuki, tata cu Bebi, Mircea, unchiul Vizireanu și Radu. La acoperitul casei: Țuki, Lică, Victor (Titi), Mircea, Axa Petrov, Radu. La săniuș cu tata, Silvica, Lică, Mircea și Victor (Titi). Pe o stradă în Cernăuți, mama, Mircea, Silvica și tata. Mama cu tata. Familia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
acoperitul casei: Țuki, Lică, Victor (Titi), Mircea, Axa Petrov, Radu. La săniuș cu tata, Silvica, Lică, Mircea și Victor (Titi). Pe o stradă în Cernăuți, mama, Mircea, Silvica și tata. Mama cu tata. Familia: tata, Mircea, Lică, Victor, Radu, Țuki, Bebi, mama. Familia: Lică, Victor, Țuki, Mircea, Mitana (soția lui Mircea), Radu, mama, Bebi, tata. Cuprins George Țâra Un roman al destinului 5 Caietul numărul 3 11 1. Tizicul sau reciclarea materiei arse 15 2. Crivățul dezlănțuit și consecințele imprevizibile ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tata, Silvica, Lică, Mircea și Victor (Titi). Pe o stradă în Cernăuți, mama, Mircea, Silvica și tata. Mama cu tata. Familia: tata, Mircea, Lică, Victor, Radu, Țuki, Bebi, mama. Familia: Lică, Victor, Țuki, Mircea, Mitana (soția lui Mircea), Radu, mama, Bebi, tata. Cuprins George Țâra Un roman al destinului 5 Caietul numărul 3 11 1. Tizicul sau reciclarea materiei arse 15 2. Crivățul dezlănțuit și consecințele imprevizibile ale încălcării poruncii: "să nu furi!" 31 3. O scurtă și edificatoare vizită în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de afară, a durat mult până am plecat, eu începând - ca prostul, ca lașul deodată liniștit, ca micul idiot ieșit întreg dintr-un adăpost după încetarea alarmei - să mă joc cu două cuvinte: „Babi Yar, Babi Yar”, transformându-le în: „Bebi iar? Bebi iar... iar ești bebi?” (De câte ori mă joc cu silabele, mă fac bine). Dimineața, T. - parcă-l chema Timofeev... - dormea normal, întins de-a lungul patului, acoperit cu pătura sa și contemplându-l mi-am dat seama că și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
a durat mult până am plecat, eu începând - ca prostul, ca lașul deodată liniștit, ca micul idiot ieșit întreg dintr-un adăpost după încetarea alarmei - să mă joc cu două cuvinte: „Babi Yar, Babi Yar”, transformându-le în: „Bebi iar? Bebi iar... iar ești bebi?” (De câte ori mă joc cu silabele, mă fac bine). Dimineața, T. - parcă-l chema Timofeev... - dormea normal, întins de-a lungul patului, acoperit cu pătura sa și contemplându-l mi-am dat seama că și eu dormisem
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
am plecat, eu începând - ca prostul, ca lașul deodată liniștit, ca micul idiot ieșit întreg dintr-un adăpost după încetarea alarmei - să mă joc cu două cuvinte: „Babi Yar, Babi Yar”, transformându-le în: „Bebi iar? Bebi iar... iar ești bebi?” (De câte ori mă joc cu silabele, mă fac bine). Dimineața, T. - parcă-l chema Timofeev... - dormea normal, întins de-a lungul patului, acoperit cu pătura sa și contemplându-l mi-am dat seama că și eu dormisem buștean, dacă nu-l
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
decât jerba lui Maurer la mormântul lui Mannărgheim... Duplicitar până și în frică, ideea de a ieși din sală rezistă într-o întrebare comică: și dacă aș fi explicat că m-a apucat burta? Din nou îmi apăru în minte: „Bebi, iar?”. Cât luă Husak puterea la Praga - după cum desprindeam acest nume frecvent în banda sonoră - m-am jucat cu o scenă în care Vali (aflat în sală, lângă mine) explica tovarășilor sovietici că ieșirea mea din sală fusese provocată de
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]