KorAP: Find »[drukola/base=bebi & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 >

66 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779

eu cu Sandu. Mai rămâneau mama, sora noastră Țuki (Oltea), și fratele nostru mezin, Bebi (Florin). Pentru sora mea, mama s-a întrecut pe sine, realizând o pernuță de care Țuki s-a îndrăgostit imediat. În ceea ce-l privește pe Bebi, el era prea mic: încă dormea la sânul mamei. Înspre peretele dinspre curte dormeam noi, cei patru frați mai mari: Mircea, Lică, Titi și Sandu. Căpătâiele noastre erau așezate lângă perete, iar noi eram cu picioarele spre interiorul camerei. Spre

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
lua fiecare câteva lucruri pe care ni le dădea în grijă. Mircea, tu ești cel mai mare, ai grijă de sora ta. Lică, tu ia perna și pătura voastră. Titi, tu la fel. Radule, tu ia olița pentru fratele tău, Bebi. Mircea, ține traista asta în care avem niște pâine, un cuțit și puțină sare. Lică și Titi, luați cele două sticle cu apă. Mama își revenise, săraca, și acum era tot femeia puternică și bătăioasă, gata să lupte pentru copiii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
a ieși în uliță, de mama s-a apropiat o femeie cu o pâine. Ține, Rozalie, să mânce pruncii tăi. Aibă-vă Dumnezeu în pază! Mulțumesc, nană Floare, bogdaproste! 5. SPRE GARĂ Femeia a plecat. Mama l-a luat pe Bebi în brațe. Noi, ceilalți copii, ne-am înșirat în urma ei. Înaintea mamei pășea caporalul, iar încheietori de pluton erau cei doi militari. Escortau în șir indian o biată mamă cu șase copii. Treceam pe ulițele satului sub privirile mirate și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
urca în vagon. Era prea înalt. Neamțu a primit ordin să aducă un taburet. A traversat din nou liniile până la peron și s-a întors cu un scaun. Rând pe rând, mama ne-a sprijinit pe toți să urcăm. Pe Bebi, cel mai mic frate al nostru, caporalul l-a luat de subsuori și l-a trecut în mâinile mamei. Gata. Aibă-vă Cel de Sus în pază! Mergeți cu bine! Caporalul s-a îndepărtat cu unul dintre soldați, pe când Neamțul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
ia veniți aoați! Rând pe rând ne-am deplasat la moș Butu care, asemenea unui spițer cu experiență, introducea custura sub felia de telemea, o ridica și o depunea apoi, cu infinită atenție, pe felia noastră de pâine. Mama cu Bebi s-au prezentat ultimii în fața binefăcătorului. Fiecare dintre noi, când intra în posesia rației de telemea, spunea, invariabil, același text: Mulțumim frumos, moș Butu, bogdaproste! Mama era așa de bucuroasă și emoționată, încât i-au dat lacrimile și plângea cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
de mare mila Lui spre cei ce se tem de El. (David 102:10, 11) Dar ce "păcate" și "fărădelegi", Doamne, făcuseră niște copii care urmau cursurile grădiniței și ale ciclului primar?? Ce "fărădelegi" comisese fratele meu cel mai mic, Bebi, aflat încă la sânul mamei, născut fiind în absența tatălui nostru, pentru care tot Tu, în marea Ta "milă" ai "rânduit" să fie arestat, chinuit și torturat 9 ani în închisorile comuniste?! Zici, Doamne, că ne-ai făcut după chipul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
plase de nailon burdușite, din care se vedeau pachete ambalate în ziarul "Scânteia". Într-adevăr, doamna despre care întrebați se află aici, împreună cu șase copilași. Neamțul nici nu terminase de răspuns femeii, că mama și apăruse în ușa vagonului, cu Bebi de mână. Sabina! Doamne, Dumnezeule, de unde ai apărut? De unde ai aflat? Cum? Rozinka! Rozinka! Liniștește-te! Nu pot, nu pot, Sabina! Mă îngrozesc! Ai auzit? Ne duc în Siberia! Ne vor face săpun! Auzi? Auzi?! Copiii mei! Copiii mei dragi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
Nu te mai frământa atât. Sunt încercări pe care Dumnezeu ni le dă pentru a ne întări în credința Sa. Datori suntem a le primi pe toate fără a crâcni. Ai înțeles? Mama, așezată acum direct pe dușumeaua vagonului, cu Bebi în poale, se uita țintă cu ochii înlăcrimați la femeia din fața ei, care o încuraja și o îmbărbăta, care-i dădea energie și-i mobiliza forțele pentru a face față viitoarelor încercări. Lacrimile i se uscaseră pe obrajii prăfuiți, lăsând

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
de închidere. Copii, să ascultați de mama voastră, ați auzit? Vă iubesc pe toți. Dumnezeu să vă ocrotească acolo unde veți ajunge! Neamțul a blocat ușa și a sărit vioi pe scara vagonului. Garnitura se pusese în mișcare. Mama, cu Bebi în brațe, în fața ferestruicii cu gratii, a mai aruncat o ultimă privire, lungă, spre peronul de care ne îndepărtam din ce în ce mai mult, în timp ce mânuța copilului, ieșită spontan printre gratiile de fier, se unduia în semn de rămas bun spre cei de pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
Răpusă de oboseala acumulată, de frământări, emoții și de perspectiva nebuloasă a zilei de mâine, mama a adormit cu bărbia în piept, rezemată cu spatele de peretele vagonului, avându-i în stânga și în dreapta sa pe cei doi mezini ai familiei, Bebi și Țuki, visându-1 pe tata întors acasă și jucându-se cu copiii pe care-i iubea atât de mult... Mama! Un monument de răbdare, de suferință, de luptă neîncetată, de speranțe spulberate... Nouă ani! Nouă ani de închisoare severă, cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
lor, de asemenea. Omul în uniformă de milițian s-a proțăpit în fața ușii deschise a vagonului și-a strigat: Hei, voi de-aici! Ieșiți pe interval! Mai repede! Mișcați-vă! Mai întâi femeia cu copiii! Mama l-a luat pe Bebi în brațe, iar noi ne-am aliniat după Mircea, pe care mama îl ținea de mână. În acest fel, s-a format o scară pe trepte de înălțimi și vârste de la mama în jos. Stăteam aliniați, drepți, în fața lui. Ne-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
de acasă. Tot de paie. În partea stângă, dormeam noi, cei patru frați: Mircea și Lică aveau capetele spre interiorul bordeiului, iar eu cu Sandu aveam capetele spre ieșire. Prin urmare, dormeam picioare la picioare. Dincolo, la fel, mama, cu Bebi și Țuki. Intervalul era liber pentru circulație. La intrare a fost agățată o țolică pe post de ușă. Construcția bordeiului a durat mai mult timp și ne-a solicitat un volum de muncă mai mare, mai multă pricepere și o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
lor, sunt bolnavi. Iartă-i! Antonia, mulțumesc, Antonia. Ești atât de înțeleaptă și de bună. Hai, mi-am revenit. Și muncea și suferea mai departe, sacrificându-și puterea și sănătatea pentru noi. Țuki, sora noastră, se ocupa de frățiorul mezin, Bebi. Îi dădea de mâncare, îl spăla, îl culca în bordei la locul lui. Era "guvernanta" familiei. Șeful echipei era Mircea. Întregul șantier era sub controlul lui, iar noi îl ascultam fără să crâcnim, acordându-i întreaga autoritate. Odată compoziția terminată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
mâncare. Să aveți grijă de voi. Eu trebuie să plec la spital. Țuki, ochii și copilul, ai auzit?! Da, mama, voi avea grijă! Să fiți cuminți, să nu faceți prostii. La revedere, copii! Sărut mâna, mama, te așteptăm! Țuki și Bebi, cei mai mici frățiori, rămâneau singuri-singurei până ne întorceam noi de la școală. Milă voiesc și nu jertfă. (Matei 9:13) Unde este "mila" Ta, Doamne? Unde? Tu nu ai milă de nimeni și de nimic, nici măcar de propriul Tău popor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929

inclusiv o studentă. Inventariem familiile care locuiesc ACUM în sate (subliniem, câteva din când în când) și le menționăm de la Sud la Nord pentru Giurgioana, apoi Răcușana și Hanța. Giurgioana 1. Maricica Basoc (n. 1 sept. 1939) copii, Marcel și Bebi 2. Maria Marin (n. 15 august 1940). 3. Cotinel Stegaru (n. 2 martie 1947) și Paraschiva (n. 9 oct. 1948) 4 copii (Ion, 1968, Mariana, Mihaela și Vasilica). 4. Costică (Ticu) Balan (n. 1941) și Constanța copil, Marian 5. Ion

Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803

feminine sau neutre, terminate, la singular și plural, în -i vocalic, neaccentuat sau accentuat - scris ca i sau ca y ) care, prin pluralul în -i, ar putea oferi un punct de sprijin în fixarea realizării vocalice a lui i (masculinele: bebi, culi, dandy, grizzly, hippy, lori, maori, *mariachi, paciuli, pecari, penny, *ravioli, tsunami 11, unele feminine și unele neutre confetti, graffiti, harachiri, *jacuzzi, *kiwi "fruct", pepsi). Pentru perioada actuală de limbă, este dificil de susținut forța de atracție a acestui tipar

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
care există o dificultate fonetică de a-și atașa enclitic desinența de plural și articolul. DOOM2 înregistrează forme invariabile precum: ● Pentru masculine, cele mai multe sunt formații terminate în vocală, accentuată sau neaccentuată, sau semivocala -ǐ; vezi substantivele: *avocado "plantă", bebe/ bebe, bebi, chulo, cowboy, cruzeiro, daimio, dandy, dingo, escudo, *euro, *expresso, factotum, *gay, grizzly, *guru, hippy, *homeless, *kamikaze, koala, *libero, lori, *macho, *mango 2 "pom", marabu, *mariachi, *mecena, old-boy, *panda, *papa, paria, pecari, penny, peso, *picaro, *piranha, *playboy, quebracho, sequoia, *skinhead, tatu

[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871

Din putrezitul pântec pe care muște grase Zburau greoi cu zumzete-ascuțite Curgeau oștiri de larve ca niște bale groase De-alungu-acestor zdrențe-nsuflețite." (Charles Baudelaire) Te las, Doamne. Fii sănătos! Pe curând. ...E noapte deplină. Mama, încadrată de cei doi copii Bebi și Țuki doarme cu imperceptibile tresăriri ale unui mușchi facial, scăpat de sub controlul impecabilului sistem neuronic. Se odihnește refăcându-și rezervele energetice pentru o nouă zi de muncă obositoare. E grea și mizerabilă munca efectuată de mama ca femeie de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
cinci, înarmați fiecare cu câte un băț și cât mai bine îmbrăcați contra frigului, am pornit la drum. Titi, vezi unde e Leu; în mod sigur vom avea nevoie de ajutorul lui. Țuki, pune pe foc și ai grijă de Bebi. Să fiți cuminți! Și am pornit spre Jianu, hotărâți să o aducem pe mama acasă. Ningea abundent o zăpadă constituită din particule zgrunțuroase, pe care le prelua vântul învârtindu-le amețitor în aerul care părea alcătuit din cristale reci albe-vineții

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
materie neagră pusese stăpânire pe încăperea noastră. Mama se trezise și tocmai intenționa să aprindă focul, când deodată, o forță nevăzută, necunoscută și impalpabilă a silit-o să rămână în capul oaselor lângă cei doi frați mai mici, Țuki și Bebi. Ce se întâmplase? Parcă era un mesaj venit pe căi neștiute, iraționale și care o pregătea în acest fel despre o iminentă avarie în circuitul cotidian al unui program riguros conceput, sever și imuabil. A stat un moment în transă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
O teamă cumplită o cuprindea când vedea că vreunul dintre noi nu dă semne de revenire completă. Acolo, la spitalul din Jianu, avusese nefericita ocazie să vadă degete amputate din cauza degerăturilor atât la mâini, cât și la picioare. Țuki și Bebi se uitau la noi speriați, cu milă și teamă, văzând-o pe mama preocupată doar de mâinile noastre și bolborosind rugăciuni în poloneză. Era o stare de tensiune și frică de care nu scăpam decât în momentul în care mama

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
de salcâm pe care le-a rupt vântul. Da, mama, așa vom face. Mama a plecat la muncă. Am așteptat să se lumineze deplin, apoi am gustat ceva din ce ne pregătise și am plecat. Țuki, să ai grijă de Bebi. Dă-i să mănânce. Da, Mircea. Fiecare dintre noi avea sfoara pentru legat și transportat sarcina de vreascuri iar în plus Mircea și-a luat și toporișca. Am luat-o pe strada nr. 9, până la dispensar, apoi am cotit-o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
sergentului întorcându-se rănit din război cu piciorul beteag. "Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă Aș vrea să zbor, dar rana din pulpă nu mă lasă." (V. Alecsandri) Am ajuns, în sfârșit, aproape de casă. În cameră, Țuki și Bebi se uitau pe geam. Mama se întorsese de la muncă și, grozav de neliniștită, tocmai se pregătea să meargă în căutarea noastră. Mama! Mama! S-au întors! S-au întors, mama!! a strigat sora mea din răsputeri. Într-o fracțiune de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
Doina Condor mi-a însoțit existența banală de-a lungul celor 75 de ani ca un diamant cu străluciri fascinante, nepieritoare. Încă un pas și băteam la ușa de la intrare. Mama, am sosit! Ușa s-a deschis iar mama împreună cu Bebi de mână și cu Țuki erau în prag. Bine-ați venit, copiii mei dragi! Intrați, intrați copiii mei iubiți! Am lăsat în camera cu valențe multiple făinișul prețios tăbârcit și plimbat cu mare greutate până la moară și înapoi. Așezați împrejurul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
mama a îmbrățișat-o pe buna ei prietenă cu tot dragul. Ce femeie bună ești! Ce femeie bună ești tu, nană Floare! Îți mulțumesc, îți mulțumesc din toată inima! Așa că frățiorul nostru a fost botezat Florin, dar noi îi spuneam Bebi. Evenimentul s-a petrecut duminică. Noi, copiii, eram deja la biserică, iar când s-a terminat slujba au intrat mama și cu nana Floare ținând lumânarea albă și mare de botez. Ritualul a durat puțin, iar după săvârșirea lui am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]