146 matches
-
complet în declin, și durează aproape un secol, când sunt formulate primele legi științifice ale chimiei. Necesitatea optimizării proceselor metalurgice, cum ar fi prelucrarea minereurilor în cuptoare și furnale, impunea elaborarea unei explicații științifice a arderii. Alchimistul german Johann Joachim Becher (1635 - 1682), în lucrarea "Physica subterranea" ("Fizica subterană"), considera că arderea unei substanțe se datorează prezenței în aceasta a unui "pământ inflamabil". Discipolul său, chimistul Georg Ernst Stahl (1659 - 1734), elaborează în 1697 teoria flogisticului în care susține punctul de
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
lucrarea "Physica subterranea" ("Fizica subterană"), considera că arderea unei substanțe se datorează prezenței în aceasta a unui "pământ inflamabil". Discipolul său, chimistul Georg Ernst Stahl (1659 - 1734), elaborează în 1697 teoria flogisticului în care susține punctul de vedere al lui Becher, fără a face apel la studii experimentale și mai ales fără a ține seama de observațiile predecesorilor săi, Roger Bacon, Leonardo da Vinci și Robert Boyle. Teoria flogisticului susținea existența unui fluid imaginar, numit "flogistic", care se afla în substanțele
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
despre rezistența germană antinazistă”, descrie viața oamenilor de rând dintr-un bloc muncitoresc din strada Jablonski 55, Berlin, în timpul terorii naziste. După terminarea războiului, Fallada l-a întâlnit în 1945 pe poetul și viitorul ministru al culturii din RDG Johannes Becher, care i-a dat niște dosare Gestapo primite prin intermediul contactelor sale sovietice, sau conform altor surse, prin intermediul lui Otto Winzer, consilier municipal pentru cultura poporului („Stadtrat für Volksbildung”) referitoare la cazul cuplului Otto și Elise Hampel, rugându-l să scrie
Fiecare moare singur (roman) () [Corola-website/Science/325514_a_326843]
-
scrie despre rezistența antinazistă. Deoarece nu participase la rezistența antinazistă, Fallada a șovăit inițial pentru a nu fi criticat că vrea să pară mai bun decât fusese, afirmând că și el „se lăsase dus de marele curent.” La insistențele lui Becher, transmise prin intermediul liu Kurt Willhelm, secretar general al Uniunii culturale, Fallada s-a lăsat convins după ce i se explicase că protagoniștii nu acționaseră din vreo convingere politică ci fusese acțiunea a două persoane simple, care trăiseră o viață retrasă. Scris
Fiecare moare singur (roman) () [Corola-website/Science/325514_a_326843]
-
timp în branșă. Ajunși la Eyford, cei cinci călători au observat o coloană imensă de fum care se înălța în spatele unui pâlc de copaci din apropiere. Impiegatul le spune că în timpul nopții a luat foc o casă care aparținea doctorului Becher. În casa lui locuia un pacient slab, asemănător ca înfățișare cu colonelul Starr. Hatherley recunoaște împrejurimile casei și locul unde a zăcut leșinat. Casa luase foc în timpul nopții după ce presa zdrobise lampa cu ulei lăsată acolo de inginer, iar urmăritorii
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
diferă vizibil de patosul sentimental și emfaza verbală a reprezentanților curentului. Într-o scrisoare către Felice, Kafka se arată deranjat de « convulsiile aleatorii ale minții » din opera Elsei Lasker-Schüler, iar cu alte ocazii se pronunță împotriva poeziei lui Johannes R. Becher, pe care o consideră zgomotoasă, haotică și inaccesibilă. De cealaltă parte, a-l numi pe Kafka suprarealist însemnă a comite un ușor anacronism, având în vedere că "Manifestul suprarealismului" al lui André Breton a fost publicat abia în 1924, anul
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
și cele mai grave din cele trei acuzații acceptate în sentința judecătorului Halevi din instanța inferioară. A treia acuzație care a rămas neinfirmată se referea la mărturia dată de Kasztner la procesul criminalilor naziști de la Nürnberg în favoarea ofițerului SS Kurt Becher. Unele surse atribuie această mărturie unor posibile considerente diplomatice legate de interese ale serviciilor secrete evreiești din Palestina și ale puterilor occidentale, care voiau să-și asigure o anumită cooperare cu Kurt Becher după război, pentru a profita de informațiile
Rudolf Kasztner () [Corola-website/Science/304190_a_305519]
-
naziști de la Nürnberg în favoarea ofițerului SS Kurt Becher. Unele surse atribuie această mărturie unor posibile considerente diplomatice legate de interese ale serviciilor secrete evreiești din Palestina și ale puterilor occidentale, care voiau să-și asigure o anumită cooperare cu Kurt Becher după război, pentru a profita de informațiile pe acesta care le deținea.
Rudolf Kasztner () [Corola-website/Science/304190_a_305519]
-
lirică și proză. După bacalaureat, Bartsch a lucrat în diferite profesii, printre altele ca șofer, vânzător de sicrie, funcționar, muncitor în depozite, sau ca asistent de lector. Din anul 1964 începe să studieze germanistică la Institutul pentru Literatură „Johannes R. Becher“ din Leipzig. Din cauza unui protest anticomunist din timpul lui Erich Honecker a fost nevoit să întrerupă în anul 1979 studiul fiind exclus și din Uniunea Scriitorilor din RDG. Reușește să obțină în anul 1980 viza de intrare în Berlinul de
Kurt Bartsch () [Corola-website/Science/318143_a_319472]
-
două zile, iar scrisoarea nu este nici găsită de oamenii prefectului și nici nu este publicată în ziar. Între timp sosește Dandanache, ce fusese ales în unanimitate deputat. Acesta le povestește lui Tipătescu și Zoei că un lider politic necăsătorit (becher) ce venise la el acasă pentru un joc de cărți își uitase pardesiul. Dandanache i-a scotocit buzunarele și a găsit acolo o scrisoare de amor de la nevasta unei persoane însemnate către prietenul lui. S-a dus în grabă la
O scrisoare pierdută (spectacol TV din 1982) () [Corola-website/Science/326071_a_327400]
-
ce venise la el acasă pentru un joc de cărți își uitase pardesiul. Dandanache i-a scotocit buzunarele și a găsit acolo o scrisoare de amor de la nevasta unei persoane însemnate către prietenul lui. S-a dus în grabă la becher și l-a amenințat că dacă nu va fi scos deputat va publica scrisoarea în ziarul „Răsboiul”, iar liderul politic a cedat și i-a trimis o telegramă lui Tipătescu. Întrebat de Zoe ce a făcut apoi cu scrisoarea, Dandanache
O scrisoare pierdută (spectacol TV din 1982) () [Corola-website/Science/326071_a_327400]
-
al "treilea Reich", Hauptmann evită lumina puternică a prim-planului și părăsește discret scena literară, exprimându-și protestul în "Tetralogia Atrizilor" și alte scrieri. Deoarece întreaga sa creație poetică exprimă străduința profundă și sinceră de a păstra valorile umane, J.R. Becher a luat contact cu bătrânul poet, care-i făgăduiește concursul la reconstruirea unei Germanii democratice. Dar cel care supraviețuise bombardamentului distrugător al Dresdei în 1945 își încheie curând ciclul terestru, trecând la 6 iunie 1946 în lumea umbrelor. Opera sa
Gerhart Hauptmann () [Corola-website/Science/298196_a_299525]
-
primele angajamente la teatrele din Rostock și Greifswald. Ea a fost solicitată foarte curând ca actriță în filme și în producțiile de televiziune. Primul său rol major a fost Fanny în "Abschied" realizat după romanul "Abschied" al lui Johannes R. Becher. Filmul lui Egon Günther a fost puternic criticat de oficialii din Germania de Est din cauza stilului său narativ neobișnuit. Wenzel a obținut apoi rolul profesoarei Susanne în "Zeit der Störche". Filmul "Die Taube auf dem Dach" (1973) i-ar fi
Heidemarie Wenzel () [Corola-website/Science/329109_a_330438]
-
Stijl” (Olanda), c. s-a propagat în întreaga Europă, ca și dincolo de Atlantic, în Statele Unite ale Americii. În literatură (poezie), apar procedee analoage celor constructiviste la futuriști (F. T. Marinetti, Velimir Hlebnikov, Vladimir Maiakovski), la unii expresioniști (Franz Werfel, Johannes Becher, Gottfried Benn), la poeți francezi marcați de amiciția cu pictorii cubiști: Apollinaire, Max Jacob, Jean Cocteau. În România, ideile c. au fost propagate de revistele avangardei din deceniul al treilea, îndeosebi de „Contimporanul” (1922-1923, 1924-1932), „75 HP” (1924), „Punct” (1924-1925
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
ministrului sperjur că stăpânește încă situația. Cât îl privește pe Trahanache, puterea, "nu vede nimic", ori vede în negativ (plastografia) (p. 163). Trahanache îl are la mână pe Cațavencu cu polițele falsificate. Dandanache câștigă "competiția" că nu pierde scrisoarea, iar "becherul" nici nu-și mai pune problema, că el e "Centrul". Se afirmă că soluția cu Dandanache îi aparține lui Trahanache, că el substituie "Centrul" și nu are nevoie să știe ceva despre fapta acestuia: Zoe și Tipătescu păstrează secretul "confesiunii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
gândit mai bine, am ajuns la concluzia că oricum n-am fi putut să mai ținem coșmelia pe roate și s-o întreținem pe Mama, căci nici unul din noi n-avea acea somnolență filială de cotoi pe care o au becherii get-beget. Amândoi fusesem pe undeva de acord în adâncul sufletului că nu avea cum să mai dureze mult cu casa. Simon nu trebuia decât să deschidă vorba despre asta; și dacă n-o făcuse, este pentru că se simțea mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
baza unui principiu mecanic diferit, dar nu se mișca cu stângăcie deși avea o postură relaxată. Faptul că locuia în Burton Court, asemeni unui nou Hristos sau unei Magdalene, și avea statutul de profesor universitar, acea stare de grație a becherului cărturar, mă cucerea din start. Pe Padilla îl lăsa rece, cu nasul lui țeapăn de mumie a lui Gizeh și peticele livide ale ochilor, cu cripta îngustă a umerilor și a spatelui și pasul lui dur și iute de pe lespezile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
că-i vine ea de hac.../ Ce hachiți are dumneaei mai rele?/ I-afurisită, bre, în toate cele! [...] Of, of, jupân Hangiu și prieteni buni,/ Nu-s cununat decât de două luni,/ Dar cred că nu-i pe lume om becher,/ Chiar de-i înfigi în inimă jungher,/ Mai priceput să deie glas durerii/ Decât îs eu din pricina muierii/ și-a răutății ei!”878 După o viață de celibat, dar care nu a fost cu nimic lipsită de plăceri, chiar și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de suflet pe care-l dezmiardă Bibicul ; Nae Îi trimite o scrisoare Didinei. Unele scrisori, din neglijență, sunt pierdute În locuri nepotrivite, altele sunt găsite În haina uitată la vreun amic (Dandanache dă de scrisoare din Întâmplare: Îmbrăcând pardesiul amicului becher cu care jucase cărți, găsește În buzunare o scrisorică de amor ce, dacă e publicată, e compromițătoare). Nae Girimea Îi scrie Didinei: „Prea iubita mea angelă, s-a Întâmplat un caz de o comèdie mare În chestia noastră prin respectivu
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
poate fi considerată, În pragul compromiterii ei definitive - pare a spune Cațavencu -, onorabilă și cu atât mai puțin venerabilă; e doar stimabilă. Amantul ei e amabil („amabilul prefect”). Dar el nu e chemat la negocieri pentru simplul motiv că e becher. Și e cam iute - adică impulsiv, după cum constată nenea Zaharia: „E iute! N-are cumpăt. Aminteri bun băiat, deștept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect.” (s.n.). Catindatul primește și el o scrisoare, dar nu de amor
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
care- l șantajează metodic. Iar norocul e de partea lui Dandanache pe care neglijența celuilalt Îl ajută să-și concretizeze ambițiile: „Am avut noroc, mare noroc am avut. Să vedeți. Într-o seară... Ținevas - nu spui Ține... persoană Însemnată... da’ becher - vine si zoacă la mine cărți... si când pleacă Îsi uită pardesiul la mine...”; În buzunarul pardesiului acelui Ținevas găsește «scrisorica de amor» („către becherul meu, de la nevasta unui prietin”) ce devine capital politic. Asupra identității persoanei Însemnate păstrează
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
noroc am avut. Să vedeți. Într-o seară... Ținevas - nu spui Ține... persoană Însemnată... da’ becher - vine si zoacă la mine cărți... si când pleacă Îsi uită pardesiul la mine...”; În buzunarul pardesiului acelui Ținevas găsește «scrisorica de amor» („către becherul meu, de la nevasta unui prietin”) ce devine capital politic. Asupra identității persoanei Însemnate păstrează discreția, Însă nu la fel de diplomat e și În a dezvălui strategia la care a recurs pentru a fi ales: „Găseste-mi, mă-nțeledzi, un coledzi, ori dau
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
în atmosfera mistică a luptelor. „Intelectuali germani, să ne mobilizăm, să pregătim, contraatacul... Pasul tău nu este acela al unui om singur, tu mergi în cadență, marșul tău e parte din marșul unei formații de luptă... Votează comunismul!” proclamă Johannes Becher, traducătorul lui Maiakovski. Ieșit din expresionism, Becher - viitor ministru al Culturii în RDG - ilustrează itinerarul acelor scriitori și artiști din avangărzile estetice ale anilor 1920. Expresionismul, dadismul, suprarealismul și futurismul furnizează cauzei comuniste aderenți dintre care mulți o vor lăsa
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să ne mobilizăm, să pregătim, contraatacul... Pasul tău nu este acela al unui om singur, tu mergi în cadență, marșul tău e parte din marșul unei formații de luptă... Votează comunismul!” proclamă Johannes Becher, traducătorul lui Maiakovski. Ieșit din expresionism, Becher - viitor ministru al Culturii în RDG - ilustrează itinerarul acelor scriitori și artiști din avangărzile estetice ale anilor 1920. Expresionismul, dadismul, suprarealismul și futurismul furnizează cauzei comuniste aderenți dintre care mulți o vor lăsa mai moale când URSS va rupe cu
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
inimă și intestine. 13) Spira biochimică a medicinei Antoine-Laurent de Lavoisier (1743-1794), chimist, biolog, astronom, botanist, matematician, este un nobil francez, adept al Iluminismului. Este descoperitorul legii conservării materiei, fiind considerat părintele chimiei moderne. Demonstrează inconsistența teoriei lui Johann Joachim Becher 163, care domina de un secol, despre combustie (ardere) ca eliberare a elementului flogiston (flacără, în greacă) și demonstrează că arderea este, de fapt, un proces de oxigenare (Réflexions sur le phlogistique). El definește aerul nu ca un element, cum
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]