178 matches
-
indiferent de justificarea invocată), nici să caute paliative prin care să eludeze o cerință de mare îndrăzneală artistică, ci să caute acea imagine sonoră (sau/și psihologică) în care toate indicațiile textului respectate întocmai să se poată înscrie. Respectarea pedalizărilor beethoveniene (și nu numai cele discutate aici, ci și cele din Sonatele op. 101 La major - partea II, op.110 Lab major- partea III, din Concertele nr. 3 în do minor - partea II - și nr. 4 în Sol major - partea III
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
biografia” stilistică a lui Beethoven reflectă la modul fidel mutațiile trăite de către compozitorul însuși pe parcursul evoluției lui personale, aceasta fiind reprezentată la modul mediat prin structura și etosul lucrărilor muzicale corespunzătoare cronologic evoluției „biografice” a compozitorului. Concepția celor trei stiluri beethoveniene apaține scriitorului Wilhelm von Lenz (1809-1883), autor al volumului intitulat Beethoven et ses trois styles (1855), conceput oarecum în „trena” volumului Biographie universelle des musiciens et bibliographie générale de la musique (1835-1844) de François-Joseph Fétis (1784-1871) (articolul „Beethoven”, pp. 100-112) și
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
ordine a lumii sau, altfel spus, mai degrabă în două lumi diferite, chiar dacă aparent este vorba despre același spațiu al Germaniei secolului al XVIII-lea. Iar criteriul de diferențiere îl reprezintă contextul istoric al Iluminismului. Stilul „monolit” bachian și stilul beethovenian, „defoliat” pe criteriul „antropomorfic”, se prezintă în acest fel și în virtutea poziționării lor înainte și după emergența determinantă a ideilor progresiste ale Iluminismului, care au dinamizat și, totodată, au dinamitat cursul „izoritmic” al existenței sociale și individuale. Diferența specifică între
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
retoric, dar și în sens muzical) sau (b) racordarea univocă și ireversibilă a propriei gândiri, caracter și temperament la o singură tipologie stilistică, ceea ce în termenii retoricii (muzicale) reprezintă cea mai slabă și mai imperfectă formă de asumare stilistică -, generația beethoveniană și urmașii acesteia aleg, după cum deja știm, varianta a doua. Acest pas de la „monolitic”-retoric la „antropomorfic”-organic este realizat prin opțiunea pentru un „fragment” al primei concepții: o singură tipologie dintr-o multitudine de tipologii stilistice disponibile, și aceasta
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
și deosebi stilul Romantismului de stilul Barocului, Renașterii, Clasicismului sau Modernismului (stil de epocă), stilul german, italian, francez, englez sau rus (stil național) sau stilul lui Beethoven de stilul lui Bach, Mozart, Debussy sau Verdi (stil individual). Raportarea cazului stilistic beethovenian la specificul implementării și realizării acestei concepții organice în muzica întregului secol al XIX-lea îl valorizează pe compozitor ca un punct nodal, o sursă sau o intersecție conceptuală, justificând și legitimând cu de la sine putere imaginea „beethovenocentrismului” lui Ivan
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
a tuturor elementelor constitutive (incluzând și baletul, în versiunea pariziană - în patru acte - a operei Tannhäser) a determinat, pentru început și în virtutea unui astfel de „metisaj”, extinderea ideii organice de la o singură entitate generatoare (motivul-rachetă sau motivul destinului) în accepțiunea beethoveniană la un ansamblu de motive și fraze muzicale repetabile și înzestrate cu un conținut invariabil. Ideea lui Wagner venea oarecum dintr-o direcție opusă atitudinii lui Beethoven. Aparținând ultimei generații de compozitori romantici, Wagner evoluează ca și compozitor într-o
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
este reformulat. Evoluția stilului lui Beethoven reprezintă un model referențial în acest sens, deoarece, înainte de a vorbi despre procesul de evoluție stratificată în trei etape a întregului Romantism muzical (în limitele arealului austro-german), putem considera însăși imaginea evoluției stilului „antropomorfic” beethovenian - „defoliat” în trei „stiluri” sau „vârste” - drept prototip evolutiv pentru întreaga perioadă romantică. Acest model al deschiderii unui nou ciclu stilistic, cu re-canonizarea implicită, îl urmează și creația lui Arnold Schönberg, în balanță fiind puse ambele criterii de evaluare - (a
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
mai puțin aici, de interes primordial fiind pentru noi modul în care este formulată definiția și imaginea stilului însuși, aflat în continuitate sau opoziție cu accepțiunile și concepțiile perioadelor stilistice anterioare. Ca referent aici ne servesc „schema” și „conținuturile” stilului beethovenian, în imaginea lui „defoliată”, însă păstrându-și integritatea prin apartenența la imaginea personalității compozitorului. Altfel spus, spre deosebire de „monolitismul” stilului bachian, cele trei „stiluri” beethoveniene se prezintă ca trei forme „variate” ale aceleiași „teme” identitare. Optica de substanță modernistă asupra concepției
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
cu accepțiunile și concepțiile perioadelor stilistice anterioare. Ca referent aici ne servesc „schema” și „conținuturile” stilului beethovenian, în imaginea lui „defoliată”, însă păstrându-și integritatea prin apartenența la imaginea personalității compozitorului. Altfel spus, spre deosebire de „monolitismul” stilului bachian, cele trei „stiluri” beethoveniene se prezintă ca trei forme „variate” ale aceleiași „teme” identitare. Optica de substanță modernistă asupra concepției stilistice comportă o sumă de diferențe notabile, reformulând stilurile anterioare ca fiind integre și stabile, liniare, deci, ca fidele unei singure idei pe durata
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
fiind integre și stabile, liniare, deci, ca fidele unei singure idei pe durata întregii lor evoluții, și „temperate” ca tempo evolutiv și frecvență a unor transformări vizibile. În această lumină, stilul bachian este definibil ca „monolit” și „static”, iar stilul beethovenian ca puțin sau ușor „variabil” într-un spațiu conceptual foarte restrâns, ca potențial transformațional. Într-un sens mai general, stilurile individuale, ca formulare practicabilă până la sfârșitul secolului al XIX-lea inclusiv, se raportează între ele ca tipologii distincte, separate prin
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
de concepțiile anterioare: Stilul ambilor compozitori reprezintă constituiri sau ansambluri stilistice compuse din mai multe „compartimente” reprezentative distincte, aliniate în ideea de catenă tipologic-temporală. În cazul lui Arnold Schönberg este vorba despre succesiunea a cinci perioade stilistice (similar etapelor / „vârstelor” beethoveniene), fiecare intitulată în conformitate cu tipologia tehnicii de organizare sonoră sau a tehnicii de scriitură: (a) perioada incipientă (postromantică), (b) perioada atonală, (c) perioada dodecafonică, (d) perioada serială și (e) ultima perioadă, de revenire la principiul organizării tonale. Reprezentative sunt, în esență
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
receptacul” al mai multor tipologii stilistice concatenate. Spre exemplu, ceea ce la Beethoven corespunde câte unei „vârste” în limitele unui singur program estetic unitar - idealul clasicismului -, la Stravinski suportă o mutație atât de puternică, încât acestor imagini ale fiecărei „vârste” stilistice beethoveniene ca etapă constitutivă a creației, le corespunde la Stravinski câte un program estetic-stilistic, fiecare cu un propriu set de idealuri. Cu alte cuvinte, dacă în cazul lui Bach durata și, implicit (pentru perioada Barocului), durabilitatea stilului corespundea cu durata vieții
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
lor de modele referențiale, chiar în virtutea faptului că aceste alegeri asigură un potențial conceptual explorabil pe durata mai multor generații de compozitori, iar acest fapt conferă întregii evoluții creative stabilitate, coerență și integritate ca proces temporal. Modelul valoric al creației beethoveniene este un semn pentru această primă tipologie - una a deschiderii și inițierii - la care aderă și modelui lui Schönberg: Joseph Haydn (1732-1809), ca inițiator al reformulării regulilor retorice ale Barocului muzical, și Franz Schubert (1793-1828), ca unul dintre primii compozitori
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
trei decenii ale secolului al XIX-lea (ultimele decenii ale Clasicismului și primele decenii ale Romantismului) în care devine vizibilă „abaterea” de la modelul „monolitic” îl reprezintă creația lui Ludwig van Beethoven - trecerea de la dominanta retorică la aceea organică, consistența stilului beethovenian „defoliindu-se” în imaginea celor trei „vârste” sau „stiluri” consecutive (ca formulări convenționale ale unei diferențe graduale), separabile în trei etape. Sensul mutației poate fi calificat ca anulare a omogenității, deși în continuare este vorba despre recognoscibilitatea structurii stilistice drept una
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
cumulativă a stilului romantic în calitatea lui de identificativ estetic; (3) al treilea context istoric, modernismul începutului de secol XX, poate fi remarcat prin transformările pe care le suportă accepțiunea stilului în contextul creației lui Arnold Schönberg. Diferențele față de modelul beethovenian se rezumă la „fracturarea” imaginii stilistice în mai multe „blocuri” succesive constitutive, fiecare adoptând ca denumire stilistică titulatura sistemului de organizare tonală sau a tehnicii de scriitură dominantă (postromantic, atonal, dodecafonic, serial). Evaluarea etapelor nu se rezumă la cuantificarea variațiilor
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
destinul de orchestră noastră începând din 1919. El a încetat din viață acum 35 de ani după ce încheiase prima parte a stagiunii: la 1 septembrie 1964, cu câteva zile înainte de Ediția a III-a a Festivalului Internațional "George Enescu". Caracterul beethovenian al interpretării Simfoniilor de Beethoven și al "Misei solemnis" a stat în gloria lui George Georgescu: dar nicicând revelarea unei partituri nu este altceva decât divulgare a ceva esențial din conștiința și disciplină care consolidează artă unui muzician complex. Așa că
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
exista asemenea blândă reculegere). Celebrul imn, cu vioară solo (Anda Petrovici) rămâne unicul glas umil, înfiorat din această dramă. Mai sunt ecouri de luptă, neliniști, amenințări până la seninătatea din "Dona nobis pacem". Versiunea Mandeal a "Misei Solemnis" a fost confesiunea beethoveniana a maestrului. A ales patru voci soliste remarcabile: Teodora Ciucur (soprana), Lucia Popa (alto), Ionel Voineag (tenorul, într-o excelentă formă vocală, cântă în forță cerută poate de majestuoasa opera, dar echilibrul cvartetului este stingherit de acest prim plan, mai
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
studii dedicate poeziei și prozei lui Alecsandri, despre spiritul "Junimii", ca moment fundamental al culturii române prin introducerea noilor concepții critice, a noilor criterii de disociere, a noilor idealuri, în ultimă instanță; despre conflictul lumilor în Baltagul sadovenian; despre simfonia (beethoveniana) a aspectelor stilistice din Răscoală lui Rebreanu; despre forță (argheziana) de plasticizare a verbului poetic blagian; despre proza de "observație și experiența" a lui Pavel Dan... și despre multe altele. Am să mă opresc doar, în încheiere, la un alt
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
Dulce așteptare. Atmosfera dramatică se intensifică, iar muzica primește accente romantice (în deosebi în pasajele pianului). Liedul Monada îi permite, tot pianului, să-și etaleze - într-un perlaj de triolete ascendente și descendente sau în arpegieri de largă respirație -, forța beethoveniană și fluiditatea de nuanță impresionistă, în contrast cu gravitatea vocii. Un pandant al acestui lied mi se pare a fi cel de-al 5-lea, intitulat Lava de ghiață, al cărui ritm alert curge imperturbabil; aparent numai, căci în subtext percepem neliniștea
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
în subtext percepem neliniștea în fața necunoscutului ("Drumul acesta,/ lăuntric și fără întoarcere,/ veșnic ca lava de ghiață"). În liedul Doarme fecioara de exemplu, pe lângă reperele stabile, apare noutatea (citește diferența): pianul ne conduce prin epoci, de la polifonia bachiană, la clasicitatea beethoveniană și la romantismul epic al liedurilor de Schubert... Ascultând liedul Alegerea lemnului am avut brusc senzația de clar-obscur specific pânzelor rembrandtiene, dar și pe aceea de lumină patinată, iradiată de "feștilele" din tablourile lui Georges De La Tour. Abstractă ca și
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
de mijloacele unor introspecții lămuritoare de adâncă semnificație. Construiește cu claritate, cu fermitate, cu acea sensibilitate ce dă viață sunetului considerat a fi - prin valorile sale de transparență, de culoare - drept esențial mijloc al comunicării. Așa se întâmplă în sonata beethoveniana supranumita "Furtună", op. 31 nr. 2, așa se întâmplă pe parcursul etapelor acelei drame psihologice pe care o dezvăluie în acest caz, Sonata în fă minor de Johannes Brahms. Jocul pianistic însuși este atent îngrijit, dispune de o anvergură dinamică amplă
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
căruia cordialitatea colaborării este susținută de un profesionalism probat de acuratețea cantului, de claritatea construcției. De această dată la Radio, Cvartetul de coarde "Voces" reia pentru noi toti un mare și semnificativ episod al istoriei artei muzicale, anume integrală cvartetelor beethoveniene. O fac cu credința, cu argumentele unei demnități artistice pilduitoare, retrăind o dată an plus o mare experiență an compania acestui colosal opus ce dă sens, ce dă adâncime, unei ăntregi perioade de ănceput de secol XIX vienez. an sfârșit, la
Început de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17488_a_18813]
-
a balului, o scenă realizată de o manieră pozitivă, cu nesigure intervenții ale suflătorilor. De o manieră convențională, circumstanțială, cu evidente decalaje în ansamblu, a fost realizată și Suita a 2-a, în do major, de George Enescu. Dar paginile beethoveniene - Uvertura la "Făpturile lui Prometeu", acompaniamentul sol-major-ului pentru pian și orchestră - au sunat admirabil!... cu o suplețe, cu o promptitudine ce situează gândul muzical în vecinătatea faptei. Eschenbach deține, din stagiunea trecută, direcția artistică la Orchestre de Paris; are de
Recepții și concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15877_a_17202]
-
percutant promovată pe canalele naționale franceze de informare a publicului; este o modalitate exemplară privind impunerea valorilor autentice. Grimaud este dinamică și inteligentă, sensibilă în desfășurarea transparențelor timbrale ale tonului pianistic. Îi lipsește viziunea asupra dimensiunii dramatice a discursului muzical beethovenian în Concertul în sol major. Dar sensibilitatea rafinată privind controlul sonorităților în Studiul tablou de Rachmaninov, a fost cuceritoare. Observând în acest context evoluția pianistului Valentin Gheorghiu pe parcursul Concertului în sol minor de Felix Mendelssohn-Bartholdy, nu poți să nu apreciezi
Recepții și concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15877_a_17202]
-
Partea a doua a concertului simfonic este dedicată în continuare muzicii lui Johannes Brahms, de data aceasta reprezentată de Simfonia I în do minor, op 68, pe care unii muzicieni, în special Hans von Bűlow, o denumeau a zecea simfonie beethoveniană. Ea a avut un lung proces de gestație, din 1855 până în 1876. Simfonia I nu a fost rezultatul unei acțiuni artistice demonstrative, ci un genial proces de ilustrare sonoră a frământărilor romantice, un efort creator de comunicare artistică a noilor
FILARMONICA „BANATUL”Avancronica de concert [Corola-blog/BlogPost/93610_a_94902]