180 matches
-
la Festivalul „George Enescu”, cvartetul “Voces” a lansat - în premieră mondială - înregistrarea „Integralei cvartetelor de Beethoven - live recordings” pe 9 CD-uri. Sunt interpretate cele 17 cvartete de Beethoven și sunt însoțite de o cărticică ce conține explicații despre cvartetele beethoveniene și o scurtă trecere în revistă a activității Cvartetului Voces.
Cvartetul „Voces” () [Corola-website/Science/320914_a_322243]
-
modificarea și completarea indicațiilor existente, mai ales în ce privește frazarea-articulația (disprețuind semnele de strictă articulație existente și considerând fiecare arc de legato drept o delimitare de frază), unele nuanțe dinamice (printre altele, atenuarea unor contraste, de ex. introducând în nenumăratele indicații beethoveniene de fp un diminuendo, cu rezultatul total fals - f dim p), indicații de pedală (neînțelegând, de pildă, că Beethoven, ca și Haydn, nu nota pedalizările curente ci doar pe cele excepționale), care au fost corectate fără milă în sensul unei
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
edificatoare. În cartea lui Rudolf Westphal, Allgemeine Theorie des musikalischen Rhythmus (1880), apare o notă care - referitor la Adagio din Sonata în do minor op. 13 (Patetica) - îl acuză violent pe Ignaz Moscheles (până la transparente aluzii antisemite) de deformarea gândirii beethoveniene în ediția sa de sonate, încheind cu cuvintele: “Să încerce domnul Moscheles să cânte așa!” În versiunea lui Westphal frazarea era conformă principiilor logice curente în vremea aceea, practicate în mare măsură și azi. Numai că versiunea marelui pianist Moscheles
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
cu cuvintele: “Să încerce domnul Moscheles să cânte așa!” În versiunea lui Westphal frazarea era conformă principiilor logice curente în vremea aceea, practicate în mare măsură și azi. Numai că versiunea marelui pianist Moscheles este cea care corespunde exact originalului beethovenian... Ex. 1: L.v. Beethoven, Sonata în do minor op 13, Pathétique p. a II-a a) Ed. I. Moscheles (original!) b) propunerea lui R. Westphal În tema Finalului Sonatei în Sib major K. 333 de Mozart, legato-ul original, pe
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
un anumit echilibru. În plus, evoluția în timp a stilului interpretativ, a mentalității stilistice, le face caduce. Pornind poate de la cele mai bune intenții pedagogice, aceste ediții pot deveni o manifestare de orgoliu interpretativ. Exemplul cel mai cunoscut este ediția beethoveniană realizată de marele pianist Eugène d’Albert - inutilizabilă astăzi, mai ales datorită faptului că indicațiile adăogate nu sunt în nici un fel diferențiate grafic de cele originale. La fel ca multele ediții bachiene din sec.19 despre care am vorbit. Când
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
interpreți, decizia finală. În acest context, se înscrie și discutarea problemei unor indicații neobișnuite de pedalizare la pian, șocante nu atât prin disonanță (azi nerelevantă) cât prin aparenta ieșire din stil. Problema s-a pus mai ales în legătură cu unele indicații beethoveniene, controversate încă și adeseori corectate. Beethoven notează, așa cum am spus, numai esențialul, socotind că interpretul are cunoștințele de bază, care să-i permită redarea gândului său muzical. De aceea, indicațiile sale sunt de obicei laconice, afară de cazuri speciale care să
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
argumentul ar fi fost valabil și pianele ar fi permis într-adevăr, pedalizările lungi ar fi putut fi mai frecvente, mai generalizate, nu legate doar de anumite efecte și structuri. Arthur Schnabel pretindea cu fermitate, ca regulă, respectarea tuturor cerințelor beethoveniene. El deosebea folosirea „instrumentală” - coloristică a pedalei, de cea „muzicală” - când efectul este esențial pentru structură - considerând indicațiile Titanului ca făcând parte din această din urmă categorie. Schnabel a experimentat instrumente contemporane creației sonatei și a constatat că efectul de
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
indiferent de justificarea invocată), nici să caute paliative prin care să eludeze o cerință de mare îndrăzneală artistică, ci să caute acea imagine sonoră (sau/și psihologică) în care toate indicațiile textului respectate întocmai să se poată înscrie. Respectarea pedalizărilor beethoveniene (și nu numai cele discutate aici, ci și cele din Sonatele op. 101 La major - partea II, op.110 Lab major- partea III, din Concertele nr. 3 în do minor - partea II - și nr. 4 în Sol major - partea III
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
Aveau și nu aveau. De fapt nu aveau, căci astfel nu făceau decât să-l desarmeze, chiar dacă ceea ce urmă părea să confirme teama lor irațională de animale care simțeau că aveau să fie hăituite... Așa era, ca o nouă temă beethoveniană a destinului, bubuiturile în ușă ale securiștilor făcură în curând ca râsul să înceteze și ironia să înghețe. Scuză-mă, sânt patetică, dar am pentru întîia oară sentimentul că pot comunica din plin cu cineva... Ți s-a părut că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a urma joaca serioasă din textul lui Horea, tentația lui ludicum, care poate fi și ceva ludicrum. Un mic exemplu, ca o pauză anecdotică. La pagina 5 din textul lecturat găsim o Întrebare care Începe brutal, așa, ca un atac beethovenian: „Ce este himenul?”. Este orizontul În care se desfășoară istoria și discursul? Da. Este verticalitatea ce taie „cu tăiș fioros”, „mă tai de privirile/care fără să le-nvoiesc mi-au crescut”, cet invisible du visible (Merleau-Ponty)? Un impuls ludic
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Portretele, amintirile, notele de călătorie din Mozaic în timp (1973) sunt transcrieri ale unor impresii, disecate până la cele mai fine nuanțe. Volumul Trepte muzicale (1984) cuprinde texte radiofonice din perioada 1942-1944. Aceste texte, între care remarcabile sunt paginile despre sonatele beethoveniene, despre muzica pentru pian a lui Chopin și Schumann, prefațau concertele ei difuzate radiofonic. Volumul Scrieri (1982) îi antologhează întreaga operă, iar în Dintr-un secol de viață (1987) apar, pe lângă paginile memorialistice, câteva portrete excepționale prin valoarea lor: Serghei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
a ușurătății în greutate, după cum Parmenide este acela care transformase greul în ușor, negativul în pozitiv. La Beethoven, pozitivul e greul, iar negativul ușorul. Și Milan Kundera reinterpretează întâmplarea care a stat la baza viziunii muzicale a destinului din opera beethoveniană. Un oarecare domn Demscher îi datora lui Beethoven 50 de forinți. Iar cum compozitorul era veșnic lefter, l-a somat pe datornic să-i înapoieze suma. Dembscher l-a implorat, la rându-i, să-l păsuiască, adresându-i-se: Muss
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
somat pe datornic să-i înapoieze suma. Dembscher l-a implorat, la rându-i, să-l păsuiască, adresându-i-se: Muss es sein? (Trebuie neapărat?). Es muss sein! A răspuns imperativ Beethoven. Muzica acestor cuvinte se întrupează în cunoscutul cvartet beethovenian, cu acel Trebuie, trebuie, da, da, da! Și Scoate odată portmoneul!, pentru ca în cvartetul opus 135 să nu mai poarte nici urmă de glumă, ci să fie cuvintele grele ale destinului (Der scher gefasste Entschuss). De aici răsărise, în definitiv
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ușurătate și greutate. Ficțiunea narativă a lui Kundera are complexitatea simplă a structurii muzicale a lumii. Romancierul este un extraordinar muzician din cuvinte. Laitmotivul "muzical" central este totuși dragostea dintre Tereza și Tomas și se leagă chiar de rezonanța cvartetului beethovenian. Se interferează repetitiv-savant, prin reveniri succesive asupra poveștii centrale, diverse metafore și mituri incifrate oniric, de la eterna reîntoarcere (piatra unghiulară a construcției simfonice) până la mitul lui Don Juan, al lui Tristan și al Isoldei, de la mitul lui Oedip și de la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
indicații de interpretare din textul original, care aparțin însuși compozitorului, trebuie revăzute uneori în mod critic, ele referindu-se, în unele cazuri, la pianele epocii respective, cu posibilități mecanice și acustice care le erau caracteristice. În acest sens, multe indicații beethoveniene trebuie reanalizate, raportându-le la specificul pianelor vieneze din epoca sa; aceeași remarcă și în privința lucrărilor lui Bach concepute pentru clavecin etc. Dacă dorim să interpretăm ceea ce au scris Mozart, Beethoven și ceilalți clasici, trebuie să evităm edițiile „revăzute”, „adaptate
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
ediție: Simrock, Bonn, Nr. 15, publicată în august / septembrie 1794 cu titlul: Variations / à quatre Mains / pour le Piano Forte / sur une theme / de / Monsenior le Comte de Waldstein / Composées / par / Louis van Beethoven. Alte edituri menționate în lucrarea Opera beethoveniană: Artaria, Viena și Charles Haslinger, Viena. 20 Notele critice cuprind neconcordanțe între textul muzical editat și cel original. Pentru exemplificare vom alege Variațiuni op. 67 de Beethoven, unde ne vom referi numai la Temă și primele trei variațiuni. Ex. - Tema
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
viața, București, 1963; Gustav Mahler, București, 1964; Muzica, temă de meditație filosofică, București, 1965; Eu, Richard Wagner, București, 1966; Înnoirile muzicii, București, 1966; Dincolo de muzică, București, 1967; Noi și clasicii, București, 1968; Arta de a înțelege muzica, București, 1970; Meditații beethoveniene, București, 1970; Muzica și lumea ideilor, București, 1973; Cazul Schoenberg, București, 1974; Mică filosofie a muzicii, București, 1975; Muzica, București, 1975; O istorie a muzicii europene, București, 1975; Das Musikhören als Weg zum Geist, Sankt Peter, 1981; Beruf: Musikhören, Sankt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285569_a_286898]
-
imaginile vizuale împletindu-se cu cele auditive. Din corul de mai multe voci, ideea posesiunii pământului apare ca într-un lung refren, cuprins într-o gamă întreagă de izbucniri și aprobări gălăgioase. în ultima parte a Simfoniei - Allegro molto- eroul beethovenian vede descătușându-se în el imense energii latente, care-l propulsează spre înălțimi spirituale, de unde ne strigă încurajator: „îndrăzniți, eu am biruit lumea!” Ni se dezvăluie prin acordurile solare ale acestei părți contururile unui om prometeic, puternic, liber, demn de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
cei doi interpreți au realizat un impresionant crescendo emoțional, care a îngemănat original imagini muzicale de factură poetică de o rară frumusețe, momente de patos și de impetuozitate fără egal. Pentru maestrul Valentin Gherghiu și violonistul Gabriel Croitoru, prezentarea capodoperei beethoveniene a constituit nu doar o etalare a calităților lor muzicale și a colaborării artistice de excepție, dar și o demonstrație de cel mai înalt nivel a ceea ce presupune actul interpretativ: sinceritate în exprimare, elevație spirituală, echilibru lăuntric. Am admirat pe
Valentin Gheorghiu ? 70 de ani de activitate by Carmen MANEA [Corola-journal/Journalistic/83963_a_85288]
-
o temă de vals compusă chiar de el, în vederea alcătuirii unui album. Beethoven a început cu una și nu s-a mai oprit până la 33, dăruind lumii o capodoperă despre care s-a spus că este ,un microcosmos al geniului beethovenian". Pianistul Gerhard Oppitz este unul dintre puținii interpreți care se pot aventura în acest text extrem de dificil, nu numai prin solicitarea tehnică ci și prin bogăția ideatică, prin substanțialitatea muzicii. Format la marea tradiție a școlii germane, el și-a
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]
-
de comentarii ale aceleiași teme, trecând-o printr-o multitudine de stări, de la humorul robust până la cea mai adâncă reculegere. Și nu lipsesc nici referirile mai mult sau mai puțin directe la trecut (Mozart, Bach) sau flashurile pe care geniul beethovenian le aruncă spre viitor (Schubert, Brahms). Puterea de organizare, de cuprindere a pianistului ne-a prilejuit satisfacția unei versiuni remarcabile; poate doar o tentă de humor în plus și ceva pedală în minus pe alocuri ar fi fost utile. întotdeauna
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]
-
Dulce așteptare. Atmosfera dramatică se intensifică, iar muzica primește accente romantice (în deosebi în pasajele pianului). Liedul Monada îi permite, tot pianului, să-și etaleze - într-un perlaj de triolete ascendente și descendente sau în arpegieri de largă respirație -, forța beethoveniană și fluiditatea de nuanță impresionistă, în contrast cu gravitatea vocii. Un pandant al acestui lied mi se pare a fi cel de-al 5-lea, intitulat Lava de ghiață, al cărui ritm alert curge imperturbabil; aparent numai, căci în subtext percepem neliniștea
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
în subtext percepem neliniștea în fața necunoscutului ("Drumul acesta,/ lăuntric și fără întoarcere,/ veșnic ca lava de ghiață"). În liedul Doarme fecioara de exemplu, pe lângă reperele stabile, apare noutatea (citește diferența): pianul ne conduce prin epoci, de la polifonia bachiană, la clasicitatea beethoveniană și la romantismul epic al liedurilor de Schubert... Ascultând liedul Alegerea lemnului am avut brusc senzația de clar-obscur specific pânzelor rembrandtiene, dar și pe aceea de lumină patinată, iradiată de "feștilele" din tablourile lui Georges De La Tour. Abstractă ca și
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
de după anul 1800, creații semnate de Mozart, de Beethoven, mai apoi de Schubert, simfonii și muzică cu caracter concertant...; lucrări ce ne-au fost oferite - trebuie spus răspicat - "în haină nouă". Mă refer în primul rând la cele două simfonii beethoveniene, cea de a patra, în si bemol major, și cea de a șasea, celebra "Pastorală", ambele prezentate cu participarea Orchestrei Naționale Radio, lucrări ce aparțin perioadei deplinei maturități a tânărului maestro. Nu împlinise încă vârsta de patruzeci de ani. Sunt
Cu Horia Andreescu și Mihaela Ursuleasa ..."a new look" al clasicismului vienez by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8682_a_10007]
-
ego care te-a părăsit. Și când, înjumătățită fiind, nu te simți bine în propria ta companie, când nu te placi, când nu ești "genul tău", așa cum se întâmplă în situația mea. Când nu ai cu cine să împărtășești simfoniile beethoveniene, dirijate de Barenboim, la Mezzo, sau un superb reportaj despre Gauguin, la TVR Cultural, o magnolie înflorită, o pagină de traducere care ți-a ieșit bine, un porumbel care s-a născut pe balconul tău dintr-un simplu ou, lăsat
Antoaneta Ralian: „Rafturile cu cărțile mele – conserve de timp, de tinerețe, de emoții” by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/7299_a_8624]