222 matches
-
curajoși. Italia a devenit o putere datorită a zece mii de bravi, a zece mii de soldați care nu s-au temut de moarte. Și tot ei au reușit să măture gunoaiele democratice, să-i vîre îndărăt în staule pe socialiștii care behăie de o jumătate de veac în numele egalității, să-i zdrobească pe fidelii lui Gramsci și să triumfe aclamîndu-l pe Duce! Iar dacă va fi nevoie vor triumfa în continuare și fără Duce, pentru că noi nu ne facem zei din nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
înăbușit de durere. Curând se îmbărbătează însă și pornește alături de ied spre țancurile de stâncă din zare, unde vrea să-l lase rătăcit, sperând că acolo, sus, va fi ferit de ochii dușmănoși ai lupului și de iscusința vânătorului. Iedul behăiește vesel și zburdă de bucurie, fiind fericit alături de mama sa. După un timp, căprioara și iedul ajung în pădurea întunecoasă, pășind prevăzători spre inima neagră a acesteia, pe sub bolți arcuite de frunze. Dar, când ajung în luminiș, de sub o cetină
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vedea cum crește cucuruzul, cum se coc holdele, cum se Împerechează câinii. Vedea cu ochii lui de porc În care ardeau două lămpașe mici de carbid, maci și albăstrele, salvii și ciulini, stoluri de grauri și de ciori. Auzea cum behăie oile, cum mug vacile, cum fornăie caii, cum miorlăie mâțele. Și noi În jurul lui, pe rând, cu găleata de lături, mergeam doi kilometri pe jos, și pe sus tot atâta ar fi fost, dar nu era voie În autobuz să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Mi s-a învîrtit ca o răsărită în jur. Îi intrase-n cap că eram femeia potrivită să-i fac un copil. L-am descurajat cît/cum am putut. "Miorește din pricina ta. Asta așa, ca să etnologizăm. Astfel, aș spune că behăie", rîdea Magda U.. Și ea, pe-atunci, încărcată de electricitate ca o pisică. "Dar pe pisică n-o ia nimeni în seamă", zice Poetul. Mircea Ivănescu. Eram cum mă făcea Iordan să fiu. Mă trata ca pe-o Lolită ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tot om și el! Văru-meu înșfăcase vasul cu apă și fugea spre foc, sau ce-o fi fost acela, eu am pus pe umeri mielul (că dac-o fi foc, să nu-l atingă), oaia s-a luat după noi behăind, ceilalți ciobani fugeau care cum puteau, parcă-l văd pe unchiu-mio, cu cârja aia groasă, cum mai mult sărea decât fugea de când îi înțepenise genunchiul, așa mergea -, nu știu cum, în lumina aceea vedeam clar toate, până și iarba, și copacii piperniciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-i mai fi fiind și tu câine la stână, asta nu știu... Nu era rău Ursei ăsta, dar zicea și el așa, cu năduf, că alergase toată ziua după oi și acu' picase lemn de oboseală. Las' că-i trece, behăi ușurel Bălțata și adormi la loc așa era ea, bună și blândă, ca oaia. De asta și copilul ciobanului se ghemuise în lâna ei. Într-o parte el, în cealaltă mielul ei... Ce să-i faci, copii cu toții... Și frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
la Apa Nova, la câți bani pierd bucureștenii, eu pot să am bani să mă ocup social de toți românii, de toți romii din București", a explicat Marian Vanghelie. Președintele PSD București a apreciat că unii politicieni par simpatici, pentru că "behăie", alții pentru că mormăie, "unii par simpatici că sunt intelectuali". "Alții ne par simpatici că nu știu ce mai fac. Hai să vedem care sunt realiști, care vor să facă ceva", a adăugat Vanghelie. Tot în timpul discursului său, Vanghelie nu a ratat ocazia
Marian Vanghelie:Pe toţi să-i ia mama Dracului, să se ducă acasă! () [Corola-journal/Journalistic/48169_a_49494]
-
asumat, în cele din urmă, și inclus în inventarul propriu. Astfel, Laia e o Mioriță respusă în grai bănățean. Laie Hâncu, unul din cei trei ciobani, e victima lecturilor obligatorii, aș zice. Când Laia, mioara lui, îl privește înlăcrimată și behăie sfâșietor, iar câinele Dolca „scheaună îndelung, a moarte”, baciul „se simți năpădit de neliniște și orbit de furie («- Cin’ să moară?... Hâmm?! Cine?...»)”. Sunt semne care îi sugerează singure reacția, el cunoaște precedentul și nu vrea să i se supună
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
pentru a adânci enigma. Astfel, unul ar fi Ulrich von Lichtenstein - numele este al minnesingerului din secolul al XIII-lea, un altul ar fi Luigi Lucheni, asasinul împărătesei Elisabeta a Austriei, posibile două fețe ale aceluiași personaj: „ - Lucheni, nu Lichtenstein! - behăie în oribilele mele coșmaruri vocea comisarului-șef (...) Guss îmi șterge fruntea de transpirație, îmi introduce termometrul sub braț și flutură din cap cu îngrijorare”. Ceea ce este sigur e că acest melanj de coșmaruri și aventuri este, în fond, o călătorie
În labirint by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4581_a_5906]
-
de necunoscute și neputințe voiam să-mi închipui cum melodia unui ocean învăluie satul sărac în care crescusem dar ghivecele din balcon au pornit dintr-odată spre tărâmul făgăduinței lovindu-se unul de altul pe noptieră limbile ceasului nechezau răgeau behăiau scuipau cioburi sângerii înghețate frânturi de planuri neînchegate încotro aș fi putut mâna acea turmă bezmetică ce fel de ficțiune să-i mai fi tocmit oare de paznic? pe creanga de vîsc de deasupra intrării printre globulețe chinezești grabnic s-
Să vină lumea să vadă by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2422_a_3747]
-
Dinu Flămând Un om și o capră, pe un imaș, în ploaie... Nimic altceva, nici restul lumii, nici Dumnezeu. Capra behăie iar omul îi răspunde, probabil tot...behăind! Omul prezintă motivele ce îl îndeamnă să fraternizeze cu animalul, dar înțelegem că durerea din el recunoscuse deja instinctiv o jelanie ce i se adresa direct. O durere de mamifer căuta prietenia altei
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
Dinu Flămând Un om și o capră, pe un imaș, în ploaie... Nimic altceva, nici restul lumii, nici Dumnezeu. Capra behăie iar omul îi răspunde, probabil tot...behăind! Omul prezintă motivele ce îl îndeamnă să fraternizeze cu animalul, dar înțelegem că durerea din el recunoscuse deja instinctiv o jelanie ce i se adresa direct. O durere de mamifer căuta prietenia altei dureri de mamifer. Durere de om care
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
după ce îi ceruse mâna lui Jose Manuel Barroso, la propunerea lui Călin Popescu Tăriceanu... Moment abisal-emoționant răscolind în mintea și sufletul prietenului ștraiful liric și astfel, din neatenție sau nu, îl auzim declamând cu glas de mare tragedian - zice el, behăit de măgar, gândim noi - următorul plagiat: Orologiul sună oră de dreptate, La Bruxelles, în poartă, oare cine bate ? -Eu sunt, dom' Barroso, eu Vosganian... Și-am venit din partea-l domnu' Tăricean... Dar, deschide-mi ușa, că la noi e lată
La Bruxelles, in poarta, oare cine bate? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10148_a_11473]
-
jigni doar te-am avertizat. Te-am scos din pușcărie și-mi ești dator! Știi bine că ai spus asta în pușcărie. Și în fața mamei tale ai spus asta și mama ta ți-a spus. Și acum intri și râzi, behăi la mine la televizor! Puțină decență!", i-a cerut Pavelescu. "Taci din gură, papagalule", i-a replicat Becali, după care și-a luat la revedere: "Îl salut și pe avocatul mic cu capul mare!" Cearta dintre Becali și Pavelescu a
Pavelescu către Becali: Eu te-am scos din puşcărie () [Corola-journal/Journalistic/41657_a_42982]
-
ca într-o grădină de rai cu valuri de verdeață și flori multicolore ce răspândesc în jur un parfum amețitor. Dar atmosfera din ogradă se tensionă și deodată calul necheză, păsările din coteț se agitară, vaca mugii, oile și berbecii behăiră iar câinele se repezii schelălăind de la poartă la pridvor. Pătru auzi zarva prin somn și întredeschise ochii. Lumina de la lampă pâlpâia agitată aruncând pe pereții albi umbre cu forme ciudate. Buimăcit, se frecă la ochi și se retrase ușor de la
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
pe nas, când pe barbă, dar... ce mai conta... O iertai pentru că, din când în când, îmi mătura fața cu codița ei moale și stufoasă. Mai veni o capră, cu două coșuri doldora de legume și fructe, care începu să behăie: “Ia morcovelul! Ia vărzica! Ia zmeurica!” Și toți dădură buzna peste coșurile ei. Nea Martin umflă trei legături de zmeură, iepurașul vreo cinci morcovi, iar purcelul îi răsturnă și murdări un coș plin cu fructe, spre supărarea caprei care-i
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
spun! - Daa! Am răspuns noi într-un cor de oițe-copii. Îngerul nostru terestru cu obrajii bucălați și zâmbet celest a fost încântat de răspunsul candid al turmei sale. - Vă mulțumesc copii și să știți că vă iubesc mult! - Daa! Am behăit noi în continuare, tot atât de candid. Se vedea clar că și noi o iubeam mult pe coana preoteasă, pentru că îi simțeam mângâierea aripilor iubirii sale, ceea ce o încuraja mult pe ea, făcându-ne să ne imaginăm cum îi cresc aripile. Poate
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
Ilie, urlam din patru bojoci : Bună ziua la Moș Ajun! Mâine la Crăciun! Patru, patru! Cred că jumătate din sat s-ar fi speriat de urletele noastre. Când urlam la o poartă, începeau să cotcodăcească găinile, curcanii se agitau furioși, oile behăiau, vacile mugeau, caii nechezau speriați, câinii lătrau mai amarnic, parcă provocam un cataclism. Numai fumul din coșurile caselor ieșea liniștit. Casele rămâneau mute, cu ușile nepăsătoare la urletele noastre. După ce repetam de câteva ori strigătura urlată, o dădeam pe colinda
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
despre el din recunoștință. Artúr se încăpățâna și rezista. Eu nu știu nici măcar să mor. N-o să mă umplu de viermi - spunea el. Lacul va seca, o să curăț pădurea de peștii putreziți și o să privesc de pe ponton cum înverzește, cum behăie totul din nou, cu gândul mereu la voi. Stătea la o masă separată în Babilon, pentru că lucra. Uneori apăreau numere noi din Vremuri fericite, de fapt niște colaje din numerele vechi. Mulți le cumpărau din respect și ascundeau de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
kilometri depărtare de metropola coruptă, respingând atacul hoardelor... la urma urmei, hoarde ceva mai amenințătoare decât orașul corupt... o nouă lovitură oarbă Împotriva rasei, furii pe care le-am Însoțit de ovații cu ani În urmă, deasupra cadavrelor cărora am behăit triumfători pe tot parcursul epocii victoriene... Iar după aceea, o lume sută la sută materialistă - și Biserica Catolică. Mă Întreb cum te vei acomoda tu. De un lucru sunt sigur: vei trăi ca un celt și vei muri ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe care o cunosc din casa de la țară a bunicii. Orice, numai asta nu. Acolo unde stăncuțe alpine, ciori și alte lighioane se așează țipând pe copacii desfrunziți deja de iarnă. Unde diverși nori trec sfârâind pe cerul tulbure, căprioarele behăie, iar copiii nespălați de la școala generală și copiii debili de la școala complementară se înghesuie în autobuze. Printre ei circulă bacilul sărăciei. Prin tot terciul ăsta de boarfe de lână, umede și aburinde, moștenite de la frații mai mari. N‑au nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ale lui Dumnezeu și ale Fecioarei Maria, în diverse stiluri și materiale. Formele sunt cu precădere rotunjite, pentru că au fost create în epoca barocului. În plus, mai e și adunătura aia gălăgioasă de la grupul de tineret catolic care se îmbulzește behăind spre sediul grupului, ca să joace ping‑pong; din gâtlejul de student al celor mai mari răsună cântece serioase și e o mare mândrie când vreun copil ajunge membru al grupului de tineret catolic. Mai nou, poți să te uiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Legii. Întâmplător, are 27 la „unealtă” și mă scarpină bine. Cariera mea de parașuta s-a încheiat.” Rodica vorbește cu avocatul. Ritmul este menținut alert: „- Aha, esti cu nevastă-ta, Mișu? Se interesa Rodica. - Da, domnule căpitan, aștept raportul dumitale... - behăi stins procurorul. - Mișulică, scumpule, să știi că mai păstrez încă pozele alea pe care ți le-a făcut Gigi Amorosu', cu camera ascunsă, în timp ce dumneata îmi desfundai fundamentul. Ce? Cum? Nu mai ții minte?” Avocatul este acasă la el, nevasta
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
pus mîna pe telefon: Ioane, vino, doamne iartă-mă, că a murit Jeni ... Și deodată am auzit în receptor un behăit: A murit mumă-ta, bolîndule ... Cred că atunci a făcut preinfarct, bietul om. Păi, s-o auzi pe moartă behăindu-ți la ureche?! V-am spus cum trăgea asta la măsea: se băga în debara. Într-o zi, cînd eram numai eu acasă, am pîndit-o cînd a intrat în debara, am tras încetișor zăvorul și am plecat. Era vreo patru
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
totdeauna victorioși. Cauciuc se mistui ca un fum, iar peste douăzeci și patru de ore se prezentă la director cu un plic plin cu poze. Pozele îl arătau pe profesorul de matematică făcând pozne cu două eleve din clasa a opta. - Heheheeeee, behăi satisfăcut directorul, iete bă, ce trupan pă moșu’, numa’ fibră, când dracu’ are timp de tras la fiare, c-așa cân’ te uiți la el n-ai zice!! Băăă, și ștorfetinele astea ce lemn de cruce și ce țoale profesioniste
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367829_a_369158]