85 matches
-
să ne mirăm, dimpotrivă, dacă Zeul ar Îngădui, cu indiferență, ca prezicerile sale să se piardă fără folos caapa care se Împrăștie sau să producă doar un ecou, ca stâncile care se găsesc În deșert, la strigătele păstorilor și la behăitul turmelor. 9. Acestea au fost cuvintele lui Ammonios. Deoarece eu tăceam, Cleombrotos zise adresându-mi-se: - „Mai poți acum crede că dispariția acestor oracole, creația lor Îl au pe Zeu la origine?”. - „Câtuși de puțin”, răspunsei eu, „afirm contrariul”, răspunsei
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
portbagaj. Cumnata mea a avut o idee strălucită de a afla în orice moment dacă oaia mai este în viață. Din când în când cumnata mea behăia subțire ca un miel iar oaia, care era mamă probabil, răspundea cu un behăit de mamă care vrea să-și apere puiul ce putea fi în primejdie. Cu behăituri pe două voci și mergând încet, am ajuns la centrul de achiziții și am predat oaia în bună stare. De acolo am plecat triumfători cu
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
vitelor era lângă morminte. Dimineața pleca în munte ciurda de vaci și viței cu turma de oi și capre, conduse de un țap fălos. La glasul de chemare al bătrânei, care răsuna ca un bucium pe culmi, țapul răspundea cu behăit puternic. Am poposit lângă morminte. Ce comuniune sfântă! Morții și viii în aceeași poiană, în strunga de oi, să fiu tot cu voi, în același luminiș de viață, împăcându-se într-o prezență permanentă, neofensatoare, îngrijindu-se unii de alții
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
formă de asolament. Și totuși, „gardul“ cutumelor noastre e prea zdravăn ca lovitura mea de berbece să-l poată străpunge. Singurul câștig, nu neapărat al meu, cu ghilimelele de rigoare, e că ați pierdut aceste vreo patru minute, ascultându-mi behăitul... 3. Feed back „De n’ar fi“, nu s’ar povesti. Mai abitir căci există și un sens ascuns În orice se află În această lume. Să Încercăm a pătrunde În spatele aparenței, chiar dacă asta e ceva aproape drăcesc, dacă mă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nimeni și am ocazia să behăi la un nomenclaturist într-o zi de mai, când tot cartierul miroase a viață nouă și a pereți dați cu Dufo galben și roz, behăi cu plăcere. Așa că i-am tras nomenclaturistului pensionar un behăit drept în față, de era să facă infarct. Fluxul energetic al behăitului meu primordial l-a azvârlit câțiva metri dincolo de gard. Behăitul, ca și revolta, ca și supărarea, e de două feluri: interior și manifest. Noi, românii, ne răsculăm numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de mai, când tot cartierul miroase a viață nouă și a pereți dați cu Dufo galben și roz, behăi cu plăcere. Așa că i-am tras nomenclaturistului pensionar un behăit drept în față, de era să facă infarct. Fluxul energetic al behăitului meu primordial l-a azvârlit câțiva metri dincolo de gard. Behăitul, ca și revolta, ca și supărarea, e de două feluri: interior și manifest. Noi, românii, ne răsculăm numai pe dinăuntru. Alții, când e să răzbune ceva din viața lor, își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a pereți dați cu Dufo galben și roz, behăi cu plăcere. Așa că i-am tras nomenclaturistului pensionar un behăit drept în față, de era să facă infarct. Fluxul energetic al behăitului meu primordial l-a azvârlit câțiva metri dincolo de gard. Behăitul, ca și revolta, ca și supărarea, e de două feluri: interior și manifest. Noi, românii, ne răsculăm numai pe dinăuntru. Alții, când e să răzbune ceva din viața lor, își dau drumul, urlă, se zbuciumă, sar la bătaie. Nu contează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Dacă toți oamenii supărați din țara asta a noastră ar behăi deodată, s-ar cutremura pământul. Și nimeni nu s-ar mai întreba dacă e o formă de luptă cuviincioasă, eroică sau ridicolă. Nici n-ar mai semăna cu un behăit, ci cu un oftat gigantic din toți rărunchii. Poate că nomenclaturistul nu și-a dat seama că-l lustram. Nu conta. Ce a contat a fost faptul că am avut și eu un punct de vedere asupra situației. Drept pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
îmi sunt orbiți de razele lui. Mă întorc către frunze și nu știu pe care să-mi fixez atenția. Observ păsările, dar nu pot să le captez cântecul. Apoi aud mieii, dar nu găsesc un glas atât de pur pentru behăitul lor. Cred că n-am nici o înzestrare, căci nu izbutesc să descriu nimic. Poeta artifex Sunt un poet artificial! Pot povesti doar întâmplări gata trăite și povestite de alții: așa încât nu fac decât să falsific realitatea, fără să ajung vreodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
din nou seara, am încercat, cu toată puterea pe care o mai aveam, să strâng între degete ugerele oilor, dar laptele nu ieșea. Am urlat numele Aiei și m-am simțit umilit. Animalele sufereau odată cu mine, scoțând, toate deodată, un behăit jalnic. Incapabil să fac treburile obișnuite, nu mai reușesc să mă țin pe picioare: sunt doar un stârv ce merită să fie lăsat pradă lupilor. N-are sens să car un cadavru care abia se mai mișcă. M-am hotărât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ușurință mai ales în poziția finală a cuvintelor. Precedat de o consoană din prima regiune de articulare, fonemul e se emite mai ușor, de aceea se va exersa emiterea pornind de la pronunția silabei: be, sau în jocul de imitare a „behăitului oii': „bee ...”. Se poate începe demutizarea folosind cuvinte ce întrebuințează consoane din primele zone de articulare: pete, pene, dese, mese, pește, ce asigură o șansă mai facilă de a obține demutizarea decât încercarea de a antrena pronunțarea izolată a fonemului
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
de vorbă cu mine pe scări. El Îi aruncă o privire nedumerită, apoi se dumiri. — Mama Sarei. Paola Încuviință din cap. — Mama Sarei. — O, Dumnezeule! Nu! — Da, Guido, și e-o fată simpatică. — Raffi are doar șaisprezece ani, Paola. Auzi behăitul din vocea sa, dar nu-l putu Înfrâna. Paola puse mâna pe brațul lui, apoi o duse la gură și, după aceea, izbucni În hohote puternic de râs. — O, Guido, ar trebui să te auzi. „Are doar șaisprezece ani“. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
iar el se mistuia într-un lung plictis. Cu zilele, își uită iubita. Dar nu-și poate uita oile și rămâne cu ochii ațintiți spre valea unde se dusese turma lui. Noaptea i se pare că aude în zgomotele vântului behăitul familiar al animalelor și se stinge de dorul oilor. În sfârșit, iarna lungă trece, vine primăvara și, într-o dimineață, clinchete vesele îi ajung la urechi, iar el re recunoaște și pornește în fugă; își vede de departe turma, oile
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
o adevărată invenție. Îi strigă fratelui care îl aștepta în hambar să aducă iezii din șopronul în care îi închisese. Și încălecă nu pe țap, ca de obicei, ci pe capră, strigându-i fratelui: „Sucește-i iedului o ureche!”. Auzind behăitul iedului, capra o zbughea din loc, țapul - după ea și în câteva clipe se pomeneau cu toții în hambar. Urmele caprelor lăsate de o săptămână, pe care grănicerii considerau că ar fi de animale sălbatice, spre sâmbătă dispăreau, când fâșia
Creativitatea academicianului Ion Bostan, dar divin sau rezultatul unei munci asidue by Lorin Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/83665_a_84990]
-
preferință pentru o sursă de inspirație mai puțin „centrală” și, implicit, printr-o anumită tonalitate atipică. Născut „din grâne, din fân, din cucuruz”, poetul începe a răspândi, încă din primele volume, „mireasma pământurilor sfinte” ale Câmpiei Transilvane și, odată cu ea, „behăitul turmei”, „mugetul de vite”, „cântecul de greieri”. Pământul și roadele sale, fauna domestică, munca plugarului ritmată în funcție de mișcările cosmice, sentimentul regăsirii de sine în universul țărănesc sunt constanta esențială, structurantă a poeziei lui H. O constantă ce prin definiție implică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
de volume, zeci de mii și mii de cărți pe an, toată biblioteca, -ai? să-l văd!" Aici, se întâmplase o adevărată minune. Din toată ura țărănească ce i se citea în glas, pe figură, Marin Preda scoase instantaneu un behăit al lui, cum făcea, o behăială lungă și veselă, admirativă, și apropiindu-se de Ivasiuc, îi puse mâna pe umăr: - așa e, monșer, așa e! făcea. Mă uitam la ei, uluit. Mai ales la Preda. De când sunt scriitori români pe
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
a lirismului românesc modern. Forme care părăsiseră tradiția eminesciana spre a-l urma pe Macedonski...”. Sensibilitatea poetului, născută din „grâne, din fân, din cucuruz”, este conectată la, „mireasma pământurilor sfinte” din Câmpia Transilvaniei, vibrând totodată la „cântecul de greieri”, la „behăitul turmei” sau la „mugetul de vite”. Muzicalitatea versurilor, armoniile lăuntrice ale poemelor nu exclud gravitatea subtextuală, reculegerea, retranșarea în sine, căința sau sentimentul cvasireligios al naturii din unele versuri. Irizările memoriei transcrise de Ion Horea în recentul său volum Scribul
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
știință. O lacrimă resemnată, strălucind însă în raza amintirii. Cu o minimă intervenție în ordinea cuvintelor dar cu subtilitatea de a plasa pe culmea supremă a emoției cuvântul estrema (pronunțat cu o deschidere amplă a vocalei din mijloc, ca un behăit!), Saba intensifică o durere compactă, acea tensiune rară pe care știe să o rețină doar marea poezie. Poezia poate să fie un exutoriu al durerii. Saba a aflat-o înainte de a începe o fastidioasă psihanaliză care l-a proiectat cu
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
un instrument perfecționat. In fond, Ion Horea manifestă un orgoliu gospodăresc, expresie a firii celui ce declară liminar, pe un ton irevocabil: „Eu m-am născut din grîne, din fîn, din cucuruz, / Și-n mine port mireasma pămînturilor sfinte. Și behăitul turmei și mugetul de vite / și cîntecul de greieri îmi stăruie-n auz" (Pomenire). Mărturiile biografice ale fiului de țăran depășesc cadrul personal, aspirînd la reconstituirea unui mediu arhaic (resortul e același ca-n evocările coșbuciene). Orășeanul actual se întoarce
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
ca pe o bacantă de pe amforă, O ridică de la pământ și în vers o oploșește. Și topirea Anzilor o va revărsa în sărut, Și dimineața din stepă, pe care o domină Stelele ce ard, când noaptea prin satul tăcut Cu behăit brumăriu îmboldește - áce de lumină. Și cu tot ce-au respirat ponoarele veacului, Cu tot întunericul diferenței botanice, Va înmiresma acut tifoida tângă a molâului, Și haosul vegetației țâșni-va pe văi, pe colnice. Vara 1917
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
revine cu gravitate în poemul "Cărți" (p. 382), chiar dacă Petre Stoica o termină pe un ton auto-ironic ("suspinul poetului cu degetele prinse în ușă"): "eu subscriu pentru o carte cu poeme banale din care / izbucnesc mirosurile și zdrențele pământului / și behăitul oilor mânate la abator / într-un cuvânt o carte din care / se ridică suspinul poetului cu degetele prinse în ușă // vă rog să-mi iertați preferințele / și faptul că fumez țigări atât de ieftine". O lapidară artă poetică exprimă, într-
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
schimb, e o atent controlată construcție stilistică, cu multe din accentele sarcastice de revoltă față de mersul culturii române din interviurile și articolele lui Gelu Ionescu („Asta e - la tîrlă n-ai nevoie de dicționar, îți ajunge cîntatul din frunză. Sau behăitul incontinent al ovinei mitice, zisă și mioriță."); e deja o „declarație publică" din care eul încearcă să se extragă, dintr-un fel de prea multă discreție. Gelu Ionescu e un om care-și refuză amăgirea (sînt aproape dureroase rîndurile în
Document moral by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13863_a_15188]
-
foarte mândru, căci era un cal de rasă. “Eu, spuse Murgul, mă mir că stăpânul m-a adus să locuiesc cu voi. Cred că în curând acesta o să-mi construiască un grajd separat, ca să nu mai fiu nevoit să suport behăitul oilor, mugetul vitelor si răgetul asinului. Eu sunt un animal de rasă superioară și nu un biet animal inferior, ca voi. Stăpânul a dat mulți bani ca să mă cumpere. Este foarte mândru de mine și mă prețuiește în mod deosebit
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
cioban, nu tu oi, nu tu numărătoare! Doar că de data asta oile aveau o problemă. Pentru prima dată în viața lor imaginară behăiau. Behăiau, de bună seamă, perceptibil numai pentru el. Și poate și pentru ele. Cert e că behăitul ăsta spontan îl deranja, pentru că avea nevoie de liniște pentru a înțelege ce se întâmpla. Degeaba își înfigea deștele în urechi, alea behăiau dinăuntru spre înafară. Era întâia oară când se bucura că nu a reușit să-și imagineze mai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
imagineze mai multe. Ce se făcea dacă, pe pășunea lui oarecare, cu un cioban oarecare, ar fi apărut, fără voia lui, o sută de oi, o mie, un milion, un miliard, un catralion? Și fiecare s-ar fi pus pe behăit în creierii lui? Asta ar fi fost în mod clar mai neplăcut chiar și decât faptul de a visa că mori. Asta însemna să viseze că vrea să moară și nu poate. Se scutură ca luat de friguri. Oile, nițel
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]