203 matches
-
genetic”. Oricum, apare limpede că ființarea și practicarea axiologicului presupun disponibilități biologice; societatea există și se reproduce prin indivizi, iar, dacă asemenea disponibilități înnăscute n-ar fi prezente, n-ar putea exista nici valorile. Chiar cei mai extremiști reprezentanți ai behaviorismului - care explică totul prin învățare - acceptă date înnăscute. Ei recunosc însă doar câteva, centrală fiind disponibilitatea de a învăța. Disponibilitățile sunt genetice, dar conținutul axiologic este primordial sociocultural. De altfel, raportul de determinare biologic (genetic) - valoric trebuie înțeles nu numai
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
niște hoți cu pistolul, omorând pe unul din ei (Ispitele părintelui Evtichie). O călugăriță, fostă hoață de codru, zădărnicește prin șiretlic jefuirea mănăstirii de o bandă al cărei conducător e unul dintre cei cu care tâlhărise și îi taie capul (Behaviorism). Personajul povestirii Schimnicul e un licantrop. Habotnic în practicarea ascezei, părintele Sofonie se transformă noaptea, fără să o știe, în lup și, înhăitat cu alte fiare, pradă stâna mănăstirii. Într-o noapte lupul în care se metamorfozase corpul său astral
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
care oamenii le dezvoltă ca răspuns la situațiile create de mediu. Unele comportamente sociale pot fi recompensate, În timp ce altele pot fi sancționate; În cursul procesului de Învățare diferențiată, oamenii pot selecta pattern-urile comportamentale optime. Teoria Învățării sociale diferă de behaviorismul pur, prin importanța pe care o acordă proceselor cognitive. Deoarece oamenii Își pot reprezenta mintal situațiile, ei sunt capabili să anticipeze consecințele propriilor acțiuni și să-și modeleze comportamentul În mod corespunzător. Mai mult, teoria Învățării sociale diferă de behaviorismul
AGRESIVITATEA CA REACŢIE EMOŢIONALĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by I. Gotcă, Felicia Stefanache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1476]
-
behaviorismul pur, prin importanța pe care o acordă proceselor cognitive. Deoarece oamenii Își pot reprezenta mintal situațiile, ei sunt capabili să anticipeze consecințele propriilor acțiuni și să-și modeleze comportamentul În mod corespunzător. Mai mult, teoria Învățării sociale diferă de behaviorismul pur datorită accentului pe care Îl pune pe Învățarea indirectă (sau Învățarea vicariantă). Multe dintre pattern-urile comportamentale se Învață prin urmărirea acțiunilor celorlalți și prin observarea consecințelor acestora. Un copil care observă expresia de durere a fratelui său mai
AGRESIVITATEA CA REACŢIE EMOŢIONALĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by I. Gotcă, Felicia Stefanache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1476]
-
Psihanaliza. Psihologia abisală H. Rorschach (1884-1922) Elveția Psihodiagnosticul E. Kretschmer (1888-1964) Germania Constituția și caracterul. Psihologia medicală (1924) C. von Monakow (1853-1930) Elveția Introducere biologică în studiul neurologiei și al psihopatologiei (1928) J.B. Watson (1878-1958) S.U.A Psihologia comportamentului (Behaviorismul) H. Wallon (1879-1962) Franța Psihologia patologică (1920) K.S. Lashley (1890-1958) S.U.A Neuropsihologia E. Minkowski (1886-1972) Franța Schizofrenia (1927). Tratat de psihopatologie (1966) I.P. Pavlov (1849-1936) Rusia Reflexele condiționate. Tipurile de activitate nervoasă superioară H. De Jong și H.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ajunge să saliveze numai la auzul sunetului. Astfel salivarea la vederea hranei poate fi considerată un răspuns necondiționat, iar salivarea la auzul soneriei constituie un răspuns condiționat, constituindu-se o nouă legătură de tipul S-R. J.B. Watson este întemeietorul behaviorismului și si-a bazat concepția pe condiționare care este expresia unui fenomen de transfer ce apare la nivelul comportamentului și mai puțin al procesului fiziologic subiacent. Pentru a demonstra această teorie, Watson a folosit un experiment care a avut ca
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Astfel se poate vorbi despre : modelul asociaționist și al condiționării clasice, în care includem: teoria condiționării clasice și teoria condiționării prin contiguitate ; modelul behaviorist (asociaționist-comportamentist), în care pot fi cuprinse: teoria conexionistă, teoria condiționării operante (Skinner), teoria așteptării sau a behaviorismului intențional (Tolman), teoria mediației, teoria reducerii sistematice a tensiunii comportamentului, teoria revizuita a celor 2 factori ; modelul gestaltist care include teoria legilor organizării învățării; modelul functionalist-pragmatist concretizat prin: teoria experimentalistă sau a învățării progresive, teoria echilibrului funcțional în învățare (Claparede
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
imposibilă, întrucât atitudinile și comportamentele nu sunt evenimente discrete, ci procese care se pierd în trecut, fiind practic imposibil să sestabilească un punct absolut de pornire. Teoretic, atitudinile păreau anterioare și independente în raport cu comportamentul. O serie de abordări mai noi - behaviorismul, teoria disonanței - au pus însă în discuție acest sens al determinării. Primul model explicativ presupune un subiect rațional: el analizează mai întâi situația, își stabilește preferințele și apoi se comportă în conformitate cu acestea. Atitudinile cauzează comportamentul, și nu invers. De exemplu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
apărarea învățării prin insight, prin care animalul sau omul, dincolo de o asociere de percepții, elaborează prin gândire o ipoteză pe care o testează prin acțiune. De asemenea, Tolman, în 1932, introduce deja unele elemente cognitive în viziunea sa liberală asupra behaviorismului. El acceptă unele inferențe, unele constructe bazate pe elemente neobservabile, ceea ce behaviorismul radical califică cu dispreț drept „mentalism” și consideră a fi o gravă regresie. Dar putem oare să ignorăm în totalitate analiza inferențială? Aceasta este întrebarea pe care o
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de percepții, elaborează prin gândire o ipoteză pe care o testează prin acțiune. De asemenea, Tolman, în 1932, introduce deja unele elemente cognitive în viziunea sa liberală asupra behaviorismului. El acceptă unele inferențe, unele constructe bazate pe elemente neobservabile, ceea ce behaviorismul radical califică cu dispreț drept „mentalism” și consideră a fi o gravă regresie. Dar putem oare să ignorăm în totalitate analiza inferențială? Aceasta este întrebarea pe care o pun Breger și McGaugh, care afirmă că tehnicile comportamentiste nu funcționează pe
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
această bidirecționalitate a controalelor obținându-se datorită unor circuite de retroacțiuni responsabile de adaptări permanente. Din perspectiva timpului, am putea distinge două „valuri” în evoluția terapiilor comportamentale și cognitive: unul care reia curentele provenite din opera lui Pavlov și a behaviorismului, și un al doilea pe care unii autori au dorit să-l numească „revoluție cognitivă”. De câțiva ani încoace, un al treilea val se pare că este în faza de elaborare. 1. Terapiile comportamentale și cognitive din primul val: de la
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
2. Terapiile comportamentale și cognitive ale celui de al doilea val: „revoluția cognitivistă” Revoluția behavioristă a implicat, deci, într-o manieră decisivă, la începutul secolului XX, psihologia științifică într-un demers obiectiv având drept subiect comportamentul. Dacă formulările exagerate ale behaviorismului watsonian au fost, chiar de la început, respinse de majoritatea behavioriștilor, există un consens larg în a considera psihologia ca fiind știința comportamentului. Pornind de la unele curente în cercetare apărute cu mulți ani în urmă, o serie de formulări teoretice și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
inspirau din acestea, au apărut în mod progresiv în domeniul terapiilor comportamentale. Cognitivismul se prezenta ca o nouă revoluție, capabilă să lărgească domeniul terapiilor comportamentale, sau chiar, pentru unii, să contribuie la scoaterea psihologiei din „lunga și plictisitoarea noapte a behaviorismului”. Patru variante ale cognitivismului Examinând domeniul psihologiei teoretice, se pare că putem distinge patru mari variante ale cognitivismului. La nivelul formalizării modelelor, acestea se pot amesteca uneori, sau se pot diferenția cu claritate. Prima variantă a cognitivismului permite conceptualizarea mecanismelor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
logic să le invocăm pornind de la progresele actuale ale știintelor experimentale. Se poate spune că acest tip de cercetări reprezintă o prelungire normală a psihologiei științifice. Nu este vorba aici despre o schimbare fundamentală în ceea ce privește opiniile metodologice și epistemologice ale behaviorismului. In această optică, comportamentul rămâne singurul obiect asupra căruia se concentrează reflexia și „locul” unde se infirmă sau se confirmă ipotezele. Ne putem aminti cum unul dintre părinții terapiilor comportamentale, sud-africanul Wople, nu ezita să utilizeze, în cadrul metodei sale de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
început, cognitiviștii școlii lui Beck cred că schimbările cognitive derivă din trăiri experiențiale, din teste efectuate în realitatea ce decurge din rezultatele restructurării cognitive, idei prin care aceștia se apropie de comportamentaliști. Bazele operaționale ale modelului lui Beck Analizând faptele, behaviorismul și psihanaliza nu acordă credit autodescrierilor furnizate de către subiect. Beck acceptă interpretarea individuală ca bază de plecare considerând că, alături de semnificația comună atribuită evenimentelor, există și o analiză personală, privată, mai importantă pentru a înțelege subiectul. Această trăire personală determină
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în sinergie cu experiențele precedente, câteodată în opoziție declarată față de acestea. S-a constatat că experiențele primului val se bazează pe două principii de bază: - realizarea unui examinări științifice a problemelor de sănătate bazată pe legile pavloviene și cele ale behaviorismului; - dezvoltarea unor tehnici de tratament pornind de la cercetări structurate și validate empiric. Acestea sunt principiile pe care le întâlnim în definițiile terapiilor comportamentale la Eysenck și Yates. Skinner și Bandura Dacă practica clinică s-ar fi restrâns, la început, la
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nu se stabilește adesea decât pe parcursul tratamentului. Literatura științifică abundă de modele teoretice ale unor problematici globale sau specifice. Este imposibil să prezentăm în lucrare o sinteză exhaustivă a acestora. Le vom poziționa pe scurt în raport cu determinanții privilegiați. Provenite din behaviorism, modelele comportamentaliste pun accentul mai ales pe rolul determinanților externi ai mediului fizic și social al subiectului (contingențe de întărire), chiar dacă recunosc pe acela al contingențelor interne. Remarcând limitele behaviorismului, modelele cognitiviste au insistat asupra importanței evenimentelor interne (cogniții) specifice
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Le vom poziționa pe scurt în raport cu determinanții privilegiați. Provenite din behaviorism, modelele comportamentaliste pun accentul mai ales pe rolul determinanților externi ai mediului fizic și social al subiectului (contingențe de întărire), chiar dacă recunosc pe acela al contingențelor interne. Remarcând limitele behaviorismului, modelele cognitiviste au insistat asupra importanței evenimentelor interne (cogniții) specifice subiectului și necesității intervențiilor țintite. Evenimentele externe sunt reduse la un rol secundar. După o perioadă de dezbateri critice, cele două tipuri de modele coabitează în cadrul terapiilor cognitiv-comportamentale, dar într-
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
exprimate în ultimii aproximativ cincizeci de ani. Pulsiuni, trebuințe, dorințe... De exemplu, conduitele agresive sunt generate de o nevoie de agresivitate. Energie, raport de forțe, rezistență... Trebuințe... Instincte... De tip DSM. Intern și extern, actual și istoric. Vezi capitolul 3. Behaviorism. Cognitivism. Comportamental, cognitiv și emoțional. Eysenck, 1953. Scheele, 1982. Directă, indirectă, euristică, de schimb. Vezi capitolul 1. Bandura, 1977. Lazarus și Folkman, 1984. Kanfer și Saslow, 1969. Lazarus, 1973. Behavior, Affect, Sensation, Imagery, Cognition, Interpersonal, Drug. Cottraux, 1979. Cottraux, 1990
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de Liviu Rebreanu, Concert din muzică de Bach de Hortensia Papadat-Bengescu, Craii de Curtea-Veche de Mateiu I. Caragiale, Baltagul de Mihail Sadoveanu, Adela de G. Ibrăileanu, Patul lui Procust de Camil Petrescu ș.a. În Proza comportamentului (1992) P. face anatomia behaviorismului în literatură, subliniind că „romanul comportamentului [...] este un reflex, o reacție specifică la o anume conjunctură”, iar „apariția sa nu e singulară, ipostaza literară este întregită de manifestări în psihologie, sociologie, politologie, filosofie, lingvistică și semiotică”. Definitorie pentru modalitatea narativă
PARVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288700_a_290029]
-
orice caz, potrivit mărturiei lui Bloom, Weber era citit la Chicago împreună cu Freud (ambii fiind puternic influențați de Nietzsche) în momentul sosirii în campus a studentului adolescent - în plin optimism postbelic, bazat pe liberalismul New Deal și pe extrem de popularul behaviorism, două forme soft de „inginerie socială utopică” (Popper). Marx, venerat, dar puțin citit, avea să-și ia revanșa în anii ’60 și după, dar nici el nu a fost citit vreodată „inocent”, ci prin filtrul celor trei clasici amintiți. Bloom
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
întemeiază psihologia behavioristă, respectiv psihologia comportamentului, care se axează pe studierea a ceea ce poate fi observabil, pentru a se elimina datele subiective. Privind învățarea, Watson a atribuit o mare importanță stimulilor kinestezici rezultați din mișcarea organismului. Edwin Guthrie (1886-1859), aparține behaviorismului, iar sistemul său decurge în unele privințe din cele ale lui Thorndike și Pavlov fiind însă o condiționare prin continuitate și nu prin asociație. Neagă rolul întăririi, legea efectului în sensul lui Thorndike, formulând propria sa lege astfel „o combinație
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
pregnanței , formei bune și continuității. W. Kohler (1925) , pe baza experiențelor făcute pe maimuțe aduce pe prim plan noțiunea de învățare intuitivă. E. Tolman (1896-1959) , este reprezentantul principal al teoriilor cognitive ale învățării. Teoria lui Tolman a fost denumită inițial behaviorism intențional iar în final teoria așteptării sau a formării sintezelor cognitive. (M.Epuran 1975 citat de T. Ardelean , 1979). Învățarea este interpretată prin prisma unui comportament moral care se caracterizează prin aceea că este îndreptat spre un scop, deci este
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
mai cunoscute lucrări ale psihologului american sunt: Motivation and Personality (1954), Toward a psychology of Being (1962) și The Farther Reaches of Human Nature (1971). Maslow este creatorul "celei de-a treia psihologii", metaforă ce exprimă o noua abordare, în comparație cu behaviorismul și psihanaliza. În prefața la ediția a doua a lucrării Motivația și personalitatea, Maslow afirma: ... am acceptat datele oferite de psihologia experimentală și de psihanaliză și am construit pe baza lor. De asemenea, am acceptat spiritul empiric și experimental al
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
văzu firele. Toți trei erau priponiți de consola de jocuri printr-un cordon ombilical. Cursa - pe jumătate film, pe jumătate desen animat - deriva parțial din creierele celor trei. Firele îi aminteau lui Weber de zilele studenției, perioada de apus a behaviorismului - experimente de laborator vechi, cu porumbei și maimuțe, ființe învățate să nu aibă nici o dorință în afară de a apăsa pe butoane și de a trage toată ziua de manete, contopindu-se cu mașinăria până când leșinau de extenuare. Cei trei bărbați deveniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]