86 matches
-
mențiune a unor lucrări de arhitectură stradală din București datează în 1574, când străzile erau pavate prin sistemul podurilor din bârne de lemn. Ulterior se vor construi "Podul Mogoșoaiei" (Calea Victoriei), "Podul Târgului din Afară" (Calea Moșilor), "Podul Calicilor" (Calea Rahovei), "Podul Beilicului" (Calea Șerban Vodă). Un alt edificiu important al Capitalei este Biserica Mihai Vodă. Finalizată în 1594, constituie un exemplar reușit de arhitectură feudală românească, care îmbină elemente decorative inspirate de la bisericile mănăstirilor Dealu, Curtea de Argeș, Mărcuța. Construit în a doua jumătate
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
a semnat un armistițiu cu albanezii, pentru a face față unei noi amenințări - atacurile valahilor conduși de Vlad Țepeș, care își renegase statutul de vasal al turcilor. În anul următor, Mahomed a lansat mai multe campanii militare în Anatolia împotriva beilicului Candaroğulları și în Armenia. El a reușit de asemenea să cucerească în 1461 Imperiul din Trapezunt. În 1462, Mahomed a invadat Valahia și l-a alungat de pe tron pe Vald Țepeș. Sultanul nu a anexat Țara Românească, mulțumindu-se să
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
Antohi: "Let 1777 (7286) în 1 a lui Octomvrie de când au venit un capigi-bașa cu poruncă di la Poartă di au mazilit pre Grigori Vodă Ghica și la trii ciasuri și jumătate di noapte l-au tăet la casele din Beilic, o vai de dânsul cum l-au omorât și ce fel de moarte au murit săracul -și pi Doamna lui și beizadelile i-au luat și i-au dus la Țarigrad - o vai de dânșii..." Este înmormântat la biserica Sfântul
Grigore al III-lea Ghica () [Corola-website/Science/299321_a_300650]
-
Săgeata este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Banița, Beilic, Bordușani, Dâmbroca, Găvănești, Movilița și Săgeata (reședința). Comuna Săgeata este așezată în partea de câmp a județului Buzău, la o distanță de de orașul Buzău și de ultimele cute ale dealurilor subcarpatice. Este formată din 7 sate: Banița, Beilic, Bordușani
Comuna Săgeata, Buzău () [Corola-website/Science/301037_a_302366]
-
Banița, Beilic, Bordușani, Dâmbroca, Găvănești, Movilița și Săgeata (reședința). Comuna Săgeata este așezată în partea de câmp a județului Buzău, la o distanță de de orașul Buzău și de ultimele cute ale dealurilor subcarpatice. Este formată din 7 sate: Banița, Beilic, Bordușani, Dâmbroca, Găvănești, Movilița și Săgeata, satul de reședință. Toate satele sunt așezate în lungul aceleași șosele (DJ203K), pe malul stâng al râului Buzău. În unele părți, apropierea de râu ajunge la , distanța medie fiind de . DJ203K leagă comuna spre
Comuna Săgeata, Buzău () [Corola-website/Science/301037_a_302366]
-
jos. Fiind așezată pe malul opus al Buzăului față de drumul care duce de la București prin Buzău spre Brăila, Săgeata a fost întrebuințată ca punct strategic de armatele rusești, împotriva turcilor. Astfel în timpul războiului ruso-turc din anii 1806-1812, satele Săgeata și Beilic au fost devastate de mai multe ori. În anul 1809 generalul Essen a fortificat-o, tabăra militară fiind condusă apoi de generalul Langeron. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Săgeata făcea parte din plasa Câmpul a județului Buzău și
Comuna Săgeata, Buzău () [Corola-website/Science/301037_a_302366]
-
mai multe ori. În anul 1809 generalul Essen a fortificat-o, tabăra militară fiind condusă apoi de generalul Langeron. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Săgeata făcea parte din plasa Câmpul a județului Buzău și era formată din satele Beilic, Coiteasca, Dâmbroca, Plevna, Săgeata de Jos, Săgeata de Sus (reședința) și Șeineasca, având în total 1490 de locuitori. În comună funcționau o școală cu 41 de elevi în Săgeata de Sus și 2 biserici la Beilic și Săgeata de Sus
Comuna Săgeata, Buzău () [Corola-website/Science/301037_a_302366]
-
era formată din satele Beilic, Coiteasca, Dâmbroca, Plevna, Săgeata de Jos, Săgeata de Sus (reședința) și Șeineasca, având în total 1490 de locuitori. În comună funcționau o școală cu 41 de elevi în Săgeata de Sus și 2 biserici la Beilic și Săgeata de Sus. Pe teritoriul actual al comunei Săgeata, în aceeași plasă, mai era atunci organizată și comuna Găvănești, formată din cătunele Movilița și Găvănești, cu 1080 de locuitori ce trăiau în 231 de case. În comuna Găvănești funcționau
Comuna Săgeata, Buzău () [Corola-website/Science/301037_a_302366]
-
la desființarea comunei Găvănești și includerea ei în comuna Săgeata, care a fost rearondată județului Buzău, reînființat; tot atunci, satele Săgeata de Jos și Săgeata de Sus au fost unite în satul Săgeata, satul Șeineasca a fost inclus în satul Beilic, iar satul Dâmbroca a revenit la comuna Săgeata după desființarea comunei Scurtești. Singurul obiectiv din comuna Săgeata inclus în lista monumentelor istorice din județul Buzău de interes local este biserica „Sfântul Nicolae” din satul Găvănești, împreună cu clopotnița și zidul ei
Comuna Săgeata, Buzău () [Corola-website/Science/301037_a_302366]
-
venit din nou un cetățean al Marii Britanii, vântul de la pupa s-a întors spre celebra afacere cu fregatele luate de la fier vechi cu preț ca de noi. Dar vremurile acelea scuzabile ca „ tranziție” au trecut, Înalta Poarta nu mai are beilic la noi, nici noi nu mai avem capuchehaie la ei, ci am căpătat scaun stabil la masa rotundă a marilor decizii... Stabil în măsura, bine-nțeles, în care nu trag doi de el: Care să se așeze și care să
Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_382]
-
-l convingă a-i da o mână de ajutor. Populația română, în vreme de iarnă, a fost dată cu chirie lui Warszawsky, pe cale administrativă, de cătră d. Simion Mihălescu, actual senator liberal-național. Românii cu carele și vitele lor, luați de beilic și de zor din vatră, au fost duși sub boldul suliții căzăcești până la poalele Balcanilor. Unii au pierit, și câți au rămas s-au întors la vatra lor ca vai de ei, fără car, fără vite și fără putință sau
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
la Ipotești avea un domeniu, casă mare și un lac în pădure (căruia i s-a spus "lacul codrilor albastru"), cu nuferi, barcă, lebădă... Otilia Cazimir are, și ea, o căsuță pitită într-o mahala ieșeană căreia i se spune Beilic. Casa de la Haimanale, lîngă Ploiești, a familiei Caragiale nu mai e. în schimb, Vasile Alecsandri are un conac la Mircești; atît i-a rămas întrucît casele din Iași și Bacău s-au restituit. Și Negruzzi stă bine în conacul de la
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
Brătianu. Interesantă prin aspectul său, clădirea aceasta e un model de casă boierească de la sfârșitul secolului al 18-lea, cum au fost și mai sunt încă atâtea în Iași (casele Dan din str. Buna Vestire, astăzi transformată; casele Zmeu din Beilic; Conservatorul de muzică, din str. Banu, foste Ghica; etc.). Clădirea a aparținut familiei Sturza, de la care a trecut pe la 1840, prin vânzare, către Societatea de Medici și naturaliști, cea mai veche societate română științifică din țară. În una din sălile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Mihail Eminescu, în grădina Copou, opera sculptorului prof. Mateescu. (Colecțiunea Socec et Co., Iași). Pag. 262. Intrarea în parcul expoziției, pe platoul Copoului. Pag. 263. Fragment din fațada clădirei Jokey-Club. (Foto-Regal) Pag. 264. Monumentul lui Grigore Ghica, în grădina vechiului Beilic, unde nefericitul prinț a fost asasinat. Pag. 266. Palatul Creditului urban, fosta reședință domnească a lui Vodă Cuza, iar în timpul războiului cel Mare, locuința Regelui Ferdinand. Două plăci de marmoră neagră, aplicate pe zidul fațadei sale amintesc aceste două împrejurări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
au dat în dar orașului Iași. Serbarea a fost tot atât de frumoasă și de demnă ca și în anul trecut. După serviciul funebru la Mitropolie, o mulțime nenumărată de popor cu arhierei în frunte s-au pus în mișcare spre piața Beilicului, trecând în procesie prin stradele de căpetenie ale orașului. Ajunsă în piață, în mijlocul căreia se înălța în cunună de laur bustul de marmură al martirului, clericii începură cu citirea acelor molcome și tânguioase versete bisericești, scrise în dulcea limbă a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cazuri când scrisori puse în cutie sara, pentru poșta mică, nu se dau la adresa lor decât tocmai a treia zi; adecă trebuie împărțitorilor două zile ca să ducă o scrisoare, bunăoară, de la un cetățan din Sărărie la unul din Păcurari ori Beilic și uneori chiar din Sărărie. Oricât de mult omăt a căzut zilele aceste în orașul nostru, ni se pare totuși că împărțitorii umblă peste măsură de încet. De asemene corespondența de afară se împarte neregulat și cu întîrziere, mai ales
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
lămuri și care crease Moldovei un rol atât de strălucit pentru vremea sa, va avea statua sa în Iași; lui Grigorie Vodă Ghika, nobilul martir care au protestat contra ciuntirii pământului nostru, i s-au ridicat un monument în piața Beilicului cu concursul preaînălțatului nostru domn. Dintre cărturari s-a început cu statua de marmură a lui Ioan Eliad (supranumit mai târziu Heliade Rădulescu ). Eliad se vede a fi fost în tinerețe un om foarte inteligent. Prin gramatica sa eliminează din
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
așezări, conducători proprii care îi reprezentau în fața administrației. r) Birnicii formau categoria fiscală care nu se bucura de nici un avantaj și plăteau birul pe care li-l stabilea cisla. Ei dădeau om de oaste, dar erau luați și la toate beilicurile și podvezile. Regulamentul organic schimbă modul de stabilire și încasare a dărilor. După reformele fiscale ale lui Constantin Mavrocordat, între anii 1739 - 1747 și până la Regulamentul Organic, în 1832, birul era un impozit personal care se plătea în sistemul cislei
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
condică din anul 1744. Podvodarii ca și Olăcarii, pomeniți în Cartea lui Ștefan Vodă din 1661, pentru scutirea polușnicilor Episcopiei, sunt des pomeniți. Primii erau însărcinați a executa cărăturile domnești: de fân, de paie, de gheață, de lemnesocotite angarale și beilicuri, făcute de populație fără nici o plată; ceilalți - olăcarii - făceau serviciul poștal, luau cai de la cei care îi aveau și executau transportul coletelor „căci nici poștele din vechime nu se întrețineau de stat". Caii de olac erau cunoscuți pentru nevoile poștei
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
toată pe spatele locuitorilor din localitatea unde se făcea găzduirea. Brănișterii erau însărcinați cu pregătirea fânului domnesc din Braniște - un șes pe Prut. Ei se ocupau cu cosirea și strângerea fânului, munci care, toate, erau în sarcina locuitorilor, participanți la beilicuri. Despre brănișteri vorbește Constantin Movilă Vodă în Cartea sa din anul 1611, dar sunt menționați și de domnul Constantin Racoviță la 1753 care în Cartea sa, pentru scutirea unei crâșme din Huși a Episcopiei vorbește despre mai mulți brănișteri. Sub
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
să treacă oștile, iar locuitorii, unii tăiau lemnele, alții le scoteau din munte, le cărau le destinație... „la Cartalu pe Dunăre, să facă podu"...; - angărăile erau servicii impuse cu sila și cu nedreptul, ele s-au numit mai apoi și beilicuri, adică servicii silite și neplătite, în folosul Beiului, cum numeau turcii pe Domn. Mai erau și alte dabile, ca... angarale ori beilicuri: șeice, camănă - darea în ceară (bezmen de ceară), dar și cea pe crâșme. Crâșmele plăteau chiar două camine
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
facă podu"...; - angărăile erau servicii impuse cu sila și cu nedreptul, ele s-au numit mai apoi și beilicuri, adică servicii silite și neplătite, în folosul Beiului, cum numeau turcii pe Domn. Mai erau și alte dabile, ca... angarale ori beilicuri: șeice, camănă - darea în ceară (bezmen de ceară), dar și cea pe crâșme. Crâșmele plăteau chiar două camine: „camăna cea mare și cea mică". Erau și crâșme - de „Arhierei și de Monastiri"scutite de camănă, însă Mihai Racoviță, la întâia
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
consecințe. Numai că, strămutarea autorităților de la Fălciu la Huși crea greutăți mari Episcopiei, pusă să cantoneze slujbașii domnești dar și pe cei ai turcilor și ai tătarilor. În plus, slujbașii Episcopiei erau luați de cei ai domniei și la diferite beilicuri și angării ale cârmuirii. Și așa Episcopia nu se descurca și nu putea ieși din propria-i sărăcie. Tânguindu-se la Domnie, Inochente cere și obține „strămutarea autorităților de la Huși iarăși la Fălciu - vechea lor reședință" (20 noiembrie 1757). Schimbându
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și ea hanul ei, era și Hanul lui Sava Ciohodar, Hanul Vârnav, Hanul lui Gălușcă, Hanul arhiereului Varlaam Sardeon, Hanul lui Costăș - de lângă biserica Buna-Vestire, Hanul Idieru pe ulița Podul Lung, Hanul Badaluca, pe ulița Păcurarilor, dar exista și vestitul Beilic, în „dricul târgului", „clădire masivă, un conac bine amenajat pentru găzduirea trimișilor turci la Iași", iar înaintea construirii beilicului, fusese Frumoasa, locul unde găzduirea se făcea în palatul de acolo „mărginit de un minunat lac, comparat la timpul respectiv cu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Hanul lui Costăș - de lângă biserica Buna-Vestire, Hanul Idieru pe ulița Podul Lung, Hanul Badaluca, pe ulița Păcurarilor, dar exista și vestitul Beilic, în „dricul târgului", „clădire masivă, un conac bine amenajat pentru găzduirea trimișilor turci la Iași", iar înaintea construirii beilicului, fusese Frumoasa, locul unde găzduirea se făcea în palatul de acolo „mărginit de un minunat lac, comparat la timpul respectiv cu lacul Albastru din Anatolia" (Tradiții ale ospitalității..., p. 56). Din această cauză Frumoasa era și loc de găzduire dar
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]