68 matches
-
Pentru performanța sa, medaliata cu argint Ioana Aluaș-Dinea (30 de ani) va primi de la F.R.J. 3 000 de dolari. După o serie de trei victorii, Ioana Aluaș-Dinea s-a calificat în finală, în care a fost învinsă la puncte de belgianca Ilise Heylen. În ultima zi a C.E. , tânărul sportiv Daniel Brata (20 de ani) s-a clasat pe locul trei la categoria 100 kg, după ce în meciul pentru medalia de bronz l-a învins prin ippon pe Ivan Ribak (Belarus
Agenda2005-22-05-Sport () [Corola-journal/Journalistic/283756_a_285085]
-
vreți să scăpați de proiectul ăsta, singura șansa e să nu vă vindeți proprietățile.” Vreo doi ani de zile am fost doar noi, localnicii. Țărănește, ca aici. Mergem la prefectură, ne spunem oful... La un moment dat, a venit o belgiancă, Francoise, care auzise de noi și voia să ne ajute, să luptăm impreună. Ea avea experiență, știa ce înseamnă un miting. Ne-a explicat că așa nu putem, că trebuie să aducem fonduri, că ne trebuie proteste, justiție. Prin Francoise
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93024_a_94316]
-
explica într-una funcționarului de la starea civilă, rămas uimit cu registrul în mână, că ea nu se mărită decât dacă vede cu cinci minute înaintea căsătoriei actul meu de celibat...Mare năzdravană și românca asta; nu ca celelate europence: franțuzoiace, belgience,elvențience și altele care umpleau zilnic listele registrelor de mariaj de la primărie! Ea își făcuse, cu siguranță, mult mai bine “temele” acasă și știa că legea statului* său îi permite chiar și unui kabil să se însoare cu mai multe
SOŢUL SOŢIEI MELE (FRAGMENT DE ROMAN) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366843_a_368172]
-
odată, tatăl meu. Am simțit atunci, în inima mea, cea mai frumoasă chemare la cumpătare și virtute! Nu prin ceartă, reproșuri, cuvinte de ocară te poate corecta / motiva cineva, ci prin dragoste necondiționată! Asta “am citit“ în ochii finuțelor mele, belgiencele ... iubire necondiționată. ... și abia acum am priceput cu inima ceea ce urechile mele au auzit de ani și ani. Vă urez, la început de An Nou, să vă deschideți inima, ochii, urechile ... întreaga ființă ... pentru a primi înțelepciunea iubirii ... care poate
PRIMA ZI DIN 2014! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365716_a_367045]
-
să vină la comisar să dea mîna cu el. — Nu. Nu cred. Nu știu..., răspunse Maigret. Personajul era mic de statură, grăsuț, iar soția lui nu-l depășea În Înălțime, fiind și ea durdulie. De ce avea Maigret impresia că era belgiancă? Din cauza culorii deschise a tenului, a părului aproape blond și a ochilor albaștri bulbucați? Era cel puțin a cincea oară cînd se Întîlneau. Prima dată, bărbatul se oprise brusc, și fața i se luminase ca sub efectul unei jubilări. Voise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
vederii un gât atât de sensual, încât albeața lui pare indecentă. Râde și bea cu partenerii ei și ochii îi strălucesc înșelător. — Bobby! Bobby! Ce faci aici? Este figura turtită, ca de clătită, a uneia dintre clientele doamnei Pereira, o belgiancă. Tânăra care vrea vești de la sora ei: cum o cheamă? Ga... Gal.... Gan... Gannay? Este nerăbdătoare, curioasă și înaltă, cu mâinile cutreierând după scrumieră, împroșcând stropi de gin, mișcând aerul. El încearcă să ghicească. — Miss Garnier? — Bobby! N-am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de un licăr de îndoială. Adevărul e că arăt destul de diferit de modul în care arătam odinioară, cu părul blond și tot restul. — Ăsta nu e accent franțuzesc, spune. Aici are dreptate. Accentele nu sunt punctul meu forte. — Sunt... jumătate belgianca. Rămân cu ochii în podea. Rog frumos pleaca acuma. Sau chem polisia. Haida-de ! Nu ești belgiancă, scumpo ! — Tu pleaca ! Intrat ilegal casa ! Dau judecata ! Îl împing afară pe scări, trântesc ușa și răsucesc cheia în broască. După care trag perdeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
odinioară, cu părul blond și tot restul. — Ăsta nu e accent franțuzesc, spune. Aici are dreptate. Accentele nu sunt punctul meu forte. — Sunt... jumătate belgianca. Rămân cu ochii în podea. Rog frumos pleaca acuma. Sau chem polisia. Haida-de ! Nu ești belgiancă, scumpo ! — Tu pleaca ! Intrat ilegal casa ! Dau judecata ! Îl împing afară pe scări, trântesc ușa și răsucesc cheia în broască. După care trag perdeaua acoperind complet fereastra și mă rezem de ușă, cu inima bubuindu-mi. Fuck. Fuck. Ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
avocat stagiar. Până să termin, am fost laboranta la Univ din Cluj. Am fost măritata, am o fetiță de 8 ani. Am divorțat pentru că fostul soț, fost sportiv, mă bătea. El a fugit în Belgia, s-a însurat cu o belgianca, trăiește acolo. Nu îmi dă ajutor pentru fetița, dar nici nu vreau, nu vreau să aibă vreun drept asupra ei. Am fost o singură dată la el, fetița avea un an, el locuia în lagăr. Credeam că vom putea trăi
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
numai din auzite. Se formaseră tabere pro și contra alegerii ei, și ele se închegau: o tragicomedie care se va derula timp de aproape un an. Orice obiecție posibilă ridicată de opoziție, inclusiv aceea că nu era eligibilă fiindcă era belgiancă, și alta la fel de absurdă că acum era americancă deoarece devenise cetățean naturalizat în 1947 (și a primit pașaport american în 1948). Yourcenar, deși se născuse la Bruxelles și plecase să trăiască în America, era neîndoios franțuzoaică cu mintea și sufletul
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
provocatoare, pare extrem de departe de orice senzualitate, în afară de cea a limbii, deși iubirea, în toate formele ei posibile, e tema constantă a scrierilor sale. Poate cu excepția tulburătorului roman autobiografic Ni d'Eve ni d'Adam, în care regăsim o tînără belgiancă pasionată de Japonia și un tînăr japonez pasionat de Occident ; o poveste de iubire pură și albă ca muntele Fuji, imposibilă ca topirea zăpezilor veșnice... Altfel, întreaga vibrație erotică face să tremure doar carnea cuvintelor și nu trece de bariera
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Jim se Îmbolnăvise de o febră dureroasă, timp În care a vomitat sînge. Bănuia că fusese trimis la centrul de detenție pentru recuperare. În afară de cîteva perechi de englezi mai vîrstnici, erau acolo un olandez bătrîn cu fiica lui și o belgiancă liniștită, al cărei soț rănit dormea alături de Jim, În magazia bărbaților. Restul erau femei eurasiatice care fuseseră abandonate la Shanghai de către soții lor englezi aflați În serviciul armatei. Nici una dintre ele nu era o companie veselă - erau fie foarte bătrîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
atenția japonezilor de la sarcina importantă de a decide unde ar trebui trimis Jim. Urmat de doi soldați Înarmați, sergentul japonez stătea În deschizătura ușii. Toți cei trei bărbați purtau măști de bumbac pe față. Un miros fetid venea dinspre tînăra belgiancă adormită pe podea. Ochii sergentului Îi inspectau pe rînd pe fiecare și numără exact blidele de tablă. Rația zilnică de orez sau de cartofi dulci era repartizată pe blid și nu pe cel care Îl deținea. Adesea, cînd domnul Partridge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la toate acestea În timp ce se Îndreptă spre spital. Privea adesea ochii pacienților cînd mureau, Încercînd să descopere o izbucnire de lumină cînd sufletul Îi părăsea. Odată Îl ajutase pe doctorul Ransome cînd făcuse masaj pe pieptul gol al unei tinere belgience care murea de dizenterie. Doctorul Bowen spusese că era moartă, dar doctorul Ransome Îi apăsă inima pe sub coaste și brusc ea deschise ochii și se uită la Jim. La Început, Jim crezuse că sufletul acesteia se Întorsese În trup, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de a menține lagărul În funcțiune. Totuși, așa cum știuse tot timpul, aprovizionarea cu alimente depindea de bunul plac al japonezilor. Propriile lui sentimente, hotărîrea de a supraviețui nu contau În final. Activitatea nu Însemna nimic mai mult decît clipirea ochilor belgiencei care păruse să se Întoarcă o clipă din morți. — O să mai fie mîncare, doctore Ransome? Sperăm că o să mai căpătăm cîte ceva. Dar japonezii nu se mai pot hrăni nici pe ei Înșiși. Submarinele americane... Jim se uită fix la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pustii, de parcă ar dorit să se Întoarcă În lumea sigură a lagărului. Pete de scuipat luminau praful din jurul ghetelor rupte ale soldaților. Răcorindu-și furia de ani de zile față de foștii paznici, femeile scuipau printre sîrme, strigînd și rîzÎnd. O belgiancă Începu să urle În japoneză, rupînd bucăți de pînză decolorată din mînecile rochiei de stambă și aruncîndu-le la picioarele soldaților. Jim se agăță de cărucior, trăgînd de mînere, cînd domnul Maxted, obosit, Încercă să se așeze pe scîndura de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nostru, mi-a spus, în particular, că el consideră că țara sa nu va mai exista peste cel mult o sută de ani. Marile Puteri își vor împărți Belgia. Poate fi adevărat, dar nu mi-ar plăcea dacă aș fi belgiancă. Din Franța nu am mai auzit nimic de câteva zile. Bietul Paul Lebaudy 90, bunul meu prieten, a avut un accident grav de mașină, și acum e țintuit la pat; deci, pentru moment, nu voi mai primi scrisorile lui amuzante
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
a mai apărut Uros, un sloven deschis, și o femeie belgiană de vreo 50 de ani care vorbește foarte repede și mă chinui să înțeleg ce spune. Jorge apare bine dispus, urcăm cu toții în barcă și, cu puțin înainte de plecare, belgianca se ridică fără nici un cuvânt, sare pe mal și dispare. Ne uităm surprinși la Jorge care nu pare prea mirat și pornim către următoarea aventură. De această dată, ceremonia va fi ca în familie: am o legătură destul de strânsă cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
participe în urma relatărilor noastre entuziaste. Grazyna nu va participa, este încă prea slăbită după „operația” de acum trei zile dar Jorge i-a promis că va „lucra” pe ea de la distanță. Printre cei prezenți o văd din nou pe femeia belgiancă, de această dată pornește cu noi către casa Clarei. Am un sentiment de părere de rău că universul perfect al grupului nostru anterior a dispărut. Ceilalți simt și ei același lucru dar Scott îmi șoptește liniștitor că am fost oricum
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și deși am o senzație de disconfort cu atâtea persoane necunoscute sunt liniștită de apropierea reconfortantă a două persoane în care am completă încredere. Avem măcar două ore până la începerea ceremoniei, timp în care rămân ascultând poveștile lui Jorge. Femeia belgiancă aruncă câteva întrebări pe care încerc să le traduc în spaniolă dar Jorge pare mult mai interesat să mi relateze tot felul de peripeții din viața lui de șaman. Povestește mult prea rapid pentru a mi lăsa timp să traduc
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
relaxez. Încerc să-mi golesc mintea de orice fel de gânduri dar tensiunea persistă, neexplicată, apăsătoare și dificil de tolerat. Mă chinui și nici măcar nu înțeleg din ce motiv. Muzica unduitoare a lui Jorge este sfâșiată de vocea pițigăiată a belgiencei care începe să lălăie în ritmul melodiei. Simt cum atmosfera în jurul meu devine și mai apăsătoare, simt aproape fizic cum o forță nevăzută mă apasă necruțător. Încerc să mă concentrez, să ignor lălăielile dezlânate și îi caut cu mintea pe
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
vocea se transformă într-un șuierat: „Mai vrem ayahuasca!”. Deschid ochii, apare lumina pâlpâitoare a unei lumânări și văd o formă târâindu-se în patru labe către Jorge. Am imaginea unui coiot înfometat și tresar speriată, după care recunosc conturul belgiencei. Simt o atingere, apoi mâna lui Chris îmi găsește mâna și mi-o strânge liniștitor. Răspund cu o strângere firavă și tremurată. De data asta, iau a doua cupă de ayahuasca în speranța că experiența negativă a fost datorată unei
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în aceeași tensiune neidentificată dar măcar mă recunosc eu pe mine. Lumina reapare, ceremonia se încheie și Jorge, continuând să cânte, invită doritorii să danseze. Chris se ridică și începe să se miște în ritmul tulburător al tobei, urmat de belgianca dansând cu ochii închiși. Nu pot să nu admir tăria de caracter al lui Chris, care îmi pare neclintit ca o stâncă, indiferent de furtunile din jur. Nu același lucru pot spune despre mine, m-am lăsat complet copleșită, cred
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
înțeleg ce s-a întâmplat de fapt. Chris îmi spune că a simțit cum mă chinuiam și a încercat să mă calmeze, fără să înțeleagă de ce pun atâta la inimă manifestările unei nebune. Scott mă întreabă dacă am auzit vocea belgiencei înainte de pauza pentru a doua doză de ayahuasca. Îmi povestește cum în întuneric a simțit o mână rece pe umăr (belgianca a fost așezată lângă Scott) șuierându-i o întrebare la ureche: „Unde este românca?”. După ce a trecut peste șoc
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
calmeze, fără să înțeleagă de ce pun atâta la inimă manifestările unei nebune. Scott mă întreabă dacă am auzit vocea belgiencei înainte de pauza pentru a doua doză de ayahuasca. Îmi povestește cum în întuneric a simțit o mână rece pe umăr (belgianca a fost așezată lângă Scott) șuierându-i o întrebare la ureche: „Unde este românca?”. După ce a trecut peste șoc, Scott i-a pus și el mâna pe umăr și i-a răspuns articulând fiecare cuvânt foarte clar: „Nu e aici
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]