69 matches
-
alcool? Ce-i nemulțumește? Oamenii isi populează în fel și chip viitorul. Își fac provizii de fericire, fără să-și dea seama că, aceste provizii se pot altera și distruge în orice moment. Pildă bogatului care avea camarile pline și benchetuia toată ziua, este edificatoare. Dumnezeu i-a spus: -Nebunule, chiar în noaptea această vei muri. Și la ce-ți vor fi de folos camarile pline cu de toate? Nu degeaba Yahve făcea să cadă o ploaie de mână din cer
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359201_a_360530]
-
până în vârful muntelui, totuși compară și încearcă să învețe și de la alți munți, apoi îi excaladează și pe aceia; -a treia categorie (din lene) preferă mai mult să fie ’fericită’ la poalele munților, să bea (să mănânce mici)acolo, să benchetuiască, să ’vorbească’ ca să se amuze, pentru că în rest totul va decurge de la sine (Chiar??). Iubiți-vă enorm!! Referință Bibliografică: Relațiile între sexe - valori și atitudini. Comunicarea ce suscită autenticitatea (IV). / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1578, Anul
RELAŢIILE ÎNTRE SEXE – VALORI ŞI ATITUDINI. COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (IV). de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373850_a_375179]
-
sălbatic de frumoasă cum numai în vise se poate imagina; pomi înfloriți și păsări ce ciripesc pe crenguțe într-o nuntire celestă; o veselie și-o exuberanță peste tot; prin toate cafenelele Vienei, se scoseseră mesele-n stradă și tinerii benchetuiau și se bucurau de acele zile frumoase; flori, multe flori prin poienițele bătrânelor păduri care făceau farmecul orașului și pe care, zilnic, Mihai cu Veronica le culegeau cu brațul, seară de seară, le miroseau, le sărutau și-apoi le aruncau
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
fragil, îndeamnă la izolare de lume și cunoaște de patru ori starea de transă în cursul existenței sale, nu fără raport cu această solicitare de tip șamanic a fiziologiei sale; în acest timp, Valentin, Vasilide, Carpocrat, Epifanie și alți câțiva benchetuiesc, copulează, se masturbează, își gătesc pateuri de avorton pentru împărtășaniile lor. Dovadă că platonismul poate să nu fie ascetic, ba chiar poate fi de-a dreptul hedonist, cu simpla condiție a abandonării din Platon a esențialului doctrinei sale! I SIMON
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unei cete vestite de haiduci. Presimțind o primejdie, calul se poticnește sau se abate din drum. Miu, încrezător în forța lui și în armele-i nebiruite, își continuă drumul. Ianoș își trimite voinicii după viteazul Miu. Întâlnindu-se, cei doi benchetuiesc, urmând să se întreacă în luptă dreaptă pentru a alege pe cel vrednic a fi căpetenia cetei. Lupta bărbătească a celor doi viteji este sugerată de cântărețul popular și prin ecoul ei în natură: „Vântul vâjâia, / Frunza șuiera, / Codrul răsuna
MIU COBIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
probabil, în perioada târzie a feudalismului. Conflictul nu mai este de ordin etic, ca în balada de vitejie Miu Cobiul, ci social, caracteristic baladei haiducești. În cele mai multe variante acțiunea este localizată la „casele domnești” din București, unde un Ștefan Vodă benchetuiește cu „boierii sfatului, / Stâlpii Țarigradului, / Stâlpii împăratului”. Domnul dezvăluie slujitorilor planul său de a simula o vânătoare pe valea Cobiului (sau în munții Crinului), urmărind, în fapt, prinderea vestitului haiduc. Se conturează astfel conflictul social al baladei: „Că de când s-
MIU HAIDUCUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
Să nu-i fi trecut pasiunea pentru ovreicuța aia frumușică? Își înăbușă un alt oftat. În mod clar, nici Germanicus nu e fericit. Se uită din nou la cupele de vin răsturnate de a valma pe jos. Cu cine a benchetuit? Încetul cu încetul, din străfunduri, se ivește un nume. Vag la început, apoi cu tot mai multă precizie. Cocceius Nerva! Au băut împreună toată noaptea. Și au stat de vorbă până-n zori. Despre ce? Despre discuțiile de astăzi din Senat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Veți jura că ați înțeles că nu mai există nici un dubiu în conștiința dumneavoastră, că Ion Moța și Vasile Marin nu au făcut uriașa jertfă pentru ca noi, câțiva de azi sau de mâine, să ne îmbuibăm de bunătăți și să benchetuim pe mormântul lor. Ei nu au murit ca să biruim prin jertfa lor o castă de exploatatori, pentru a ne așeza noi în palatele acestei caste continuând exploatarea țării și a muncii altora, continuând viața de afaceri, de lux, de destrăbălare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
se va întîmpla, și cine-i va spune ce va fi după el? 15. Truda nebunului obosește pe cel ce nu cunoaște drumul spre cetate. 16. Vai de tine, țară, al cărei împărat este un copil, și ai cărei voivozi benchetuiesc de dimineață! 17. Ferice de tine țară, al cărei împărat este de neam mare, și ai cărei voievozi mănîncă la vremea potrivită, ca să-și întărească puterile, nu ca să se dedea la beție! 18. Cînd mîinile sunt leneșe, se lasă grinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
și pancartele fără număr care toate chemau lumea la diferite distracții și petreceri. ― Aici oamenii știu că trăiesc bine! murmură Miron disprețuitor, încotro te întorci numai îndemnuri la veselie și desfrâu. Ce le pasă?! Noi muncim, ca să poată ei să benchetuiască! Constantin Dumescu se lumină la față văzând pe Miron. Îl îmbrățișă cu o efuziune care părea aproape neverosimilă pentru firea lui tăcută și înfățișarea-i închisă. Își potrivi pe nas ochelarii de aur, semn de mare emoție la el, iar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acasă și de ce mai pierduse. — Să nu te scufunzi chiar din prima zi în butoiul cu nostalgie! îi strigase Godun, ajungându-l din urmă. Mâine mergem să pescuim o știucă la copcă, iar de poimâine o să uiți de necazuri, fiindcă benchetuim! Omar se întoarse cu ochii spre curte, unde cârdurile de rațe ieșiseră să culeagă grăunțele aruncate de cineva. Era frig, dar în curte se mai lucra, reparau un ataș de la o motocicletă mai veche și Omar își dădu atunci proba
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
răbdare și atâta tandrețe străluminată de la dispariția mamei lui. Shams primea îngăduința și ascultarea care îi lipsiseră. La „Ulduz“, Shams nu se purta ca un proprietar, ci ca un chelner umil, care ducea tăvile. Uneori, zâmbea sub insultele celor care benchetuiau și așa, fără vin, și-l strigau de departe: „Băiete, mai adu niște poșircă islamică din aia de-i ziceți voi bere!“. După o astfel de scenă, Omar se supărase atât de rău, că sărise la gâtul unui client care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să se Îndrăgostească de el, să se mărite, după care, printr-o viață Încărcată de stres, să i-o poată scurta, prin osteneli și supra-osteneli, pentru ca, după doritul deces, ele să poată rămâne cu averea sa, pe care s-o benchetuiască, ulterior, până la ultimul sfanț. Prima care a Încercat a fost Lia. Și - punct ochit, punct lovit! Ca În parcul de distracții, la tir. Ori, ca la vânătoare. Totul a decurs, o bună bucată de vreme, aidoma planului lor. Se simțeau
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
el din stradă, din ganguri, din demisoluri, de la fiecare colțișor de oraș, de către spuma băutorilor profesioniști. Chiar Diavolul alesese, pentru a citi din poezia lui Cristian Popescu, în armonie cu peisajul, un fragmențel intitulat "Local familiar". Toată familia mea benchetuiește la "Local familial". Bere. Lăutari. Antren. Mama aduce liliac alb în halbe. Verișoare. Toasturi. Bunicul, după tejghea, ascute cuțit pe cuțit, privește buchetul de liliac, râde, ascute: hîrșt, hîrșt, cuțit pe cuțit. Într-un colț, un țigan își înmoaie vioara
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-l pici. Nu părea prea convins că trebuie să povestească. - Să tot fie paișpe luni... Și Tartorul, încă îndoit, strecură o privire îngrijorată spre ceas. Genel nu știa cum să-l stârnească. Să nu se oprească. 90 DANIEL BĂNULESCU mea benchetuiește..." ...De altfel, " Localul" are, ca popa, 36-38 înțelesuri ascunse... Ho diábolos citea cu voce baritonală, suplă, bine antrenată. Corzile vocale fărâmițau coloana de aer expulzată de diafragmă. Limba se arcuia pe planșeul bucal. Buzele rotunjeau fiece sunet. Sus, pe tăblărie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mersul și mai ales urcările pe munți, coborâșul fiind mai dificil și pândindu-i multe alunecări însă trebuia făcut, fiindcă de obicei< te duci undeva dar și te întorci! De fapt toți au pățit la fel. Plecau vinerea sau sâmbăta, benchetuiau o noapte la Poiana și după aceea în munți. Dormeau în cabane, adesea în sălile de mese când nu mai găseau locuri, fiind aglomerație, însă Georgică le-a arătat frumusețea muntelui și s-au convins cât e de periculos. Doar
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
odaie, urcase pe scări tăinuite, umblase, bătuse la uși, uneori fațadele înnegrite de vreme, cu urme vinete de ploaie, ascundeau camere cu covoare moi și perdele de pluș în desene curioase, în care leneveau femei frumoase și câini, unde se benchetuia și se zvârleau banii. Toate aceste lucruri la un loc îl stârneau și îi făceau o poftă sălbatică de viață. A doua zi era la primărie. Clădirea cenușie, înaltă, cu geamuri largi și posomorite se vedea încă de departe, peste
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
făcuseră reclamă noii cărți despre Hadrian înainte de sosirea fetelor. Editorii abia așteptau să semneze contractul, ceea ce au și făcut pe 7 iunie, o zi înainte ca Yourcenar să împlinească 48 de ani. Ea cu Grace și cu prietenii lor au benchetuit regește toată luna și apoi s-au îndreptat spre Alpii elvețieni, un loc a cărui singurătate și frumusețe avea o semnificație simbolică pentru Marguerite. În septembrie cuplul era înapoi la Paris și Yourcenar avea o confruntare cu editorul Georges Poupet
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
sunt părtași naratorul Encolpius, Ascyltos și mai tânărul Giton ("mărul discordiei"), încercând să trăiască de pe o zi pe alta, prin hoții și păcăleli de proporții mai mici sau mai mari după ce au părăsit, printr-un șiretlic, locul unde până atunci benchetuiseră. Pe la jumătatea drumului, locul lui Ascyltos este luat de vicleanul și mult mai vârstnicul poet Eumolpus, un vestigiu de imoralitate și non-talent, înclinat în pofida tuturor celor care, desigur, nu-i ascultă întotdeauna declamațiile să pună în versuri orice situație prin
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aia așa, la f... mă-sa? Citisem și eu cartea. În ce consta acel conținut subversiv care trebuia să ne cutremure conștiințele? În faptul că poeții trubaduri francezi din secolul al XVI-lea trăiau în mizerie, în timp ce seniorii chefuiau și benchetuiau. Țipa la ei cu vocea lui subțire, îi beștelea, îi întreba de ce țineau un condei în mână dacă despre astfel de cărți demascatoare ei scriau astfel de notă mizerabilă? - Păi, am zis eu atunci, după părerea dumneavoastră, ar fi trebuit
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la timp, de teama numelui rău care i s-ar trage de la asemenea faptă și a vrut să fugă de-acasă. Au vrut să-l împiedice de la aceasta toate rudele. El stăruind, s-au adunat cu toții, s-au pus la benchetuit din bucatele și vinul lui Amintor, ținându-l pe Foinix la mijloc zi și noapte, ca într-o împresurare. Timp de zece nopți au aprins focuri și au pus străji să-l păzească. Totuși flăcăul a izbutit să scape de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
la timp, de teama numelui rău care i s-ar trage de la asemenea faptă și a vrut să fugă de-acasă. Au vrut să-l împiedice de la aceasta toate rudele. El stăruind, s-au adunat cu toții, s-au pus la benchetuit din bucatele și vinul lui Amintor, ținându-l pe Foinix la mijloc zi și noapte, ca într-o împresurare. Timp de zece nopți au aprins focuri și au pus străji să-l păzească. Totuși flăcăul a izbutit să scape de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
îl găsim student la colegiul Magdalen din Oxford unde rezistă pe toată durata celor opt trimestre ale programei curriculare... luînd parte, ca un perfect gentleman de viță regală, la partide de vînătoare cu ogari și gonaci, împușcînd iepuri și zburătoare, benchetuind și acceptînd bucuros "micile atenții" ale sexului frumos. La învățătură s-a dovedit mediocru, deja o tradiție în Casa de Saxa-Coburg-Gotha, ramura engleză****. În luna iunie 1914, se înrolează în Regimentul de Gardă Grenadieri. La izbucnirea Primului Război Mondial, Eduard, altminteri un
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
se ospătă cu puțină fiertură de ștevie". Este, însă, evident că verbul "a se ospăta", de regulă substituit la Urmuz prin "a se hrăni", servește intenției parodice, prin exprimarea contrariului față de sensul presupus prin extensie, cel de "a petrece, a benchetui", sau față de înțelesul derivatului "ospăț". În al doilea rând, cele câteva alimente care constituie hrana cotidiană sau de ocazie a personajelor urmuziene asociabile, și pe acest considerent, unor zoomorfe grăunțe, semințe de cânepă, bame uscate, pesmeți, fasole, arșice, scorușe, nuci
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
afla în domus-ul mamei sale, Antonia, fiica romană a marelui rebel. Gajus se aplecă deasupra apei, iar vâslașii împinseră vâslele în sens opus, ca să oprească în acel loc. Acesta fusese așadar conducătorul iubit de oamenii săi pentru că glumea, se lăuda, benchetuia și bea mult împreună cu ei, mereu ocupat cu femeile, darnic, curajos până la inconștiență? Putea fi cu adevărat el. Așa avea să-l descrie, o sută de ani mai târziu, și Plutarchus. — Pieptănătura regală, spuse Gajus. Germanicus răspunse mișcat: — Avea dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]