167 matches
-
de luptă al cavaleriei. Roland, unul dintre cavalerii lui Carol cel Mare, îl invocă fără încetare în luptele contra sarazinilor. Dar Sfântul Arhanghel mai are încă un rol: cântărește sufletele în ziua Judecății de Apoi. Legendele apar curând după instalarea Benedictinilor în mănăstire. Ele consacră definitiv "Muntele" în ierarhia sanctuarelor. Legenda șarpelui din Irlanda i-a asigurat Muntelui un renume internațional. Un șarpe monstruos pustia regiunea. Armele regelui Elgar, rugăciunile arhiepiscopului Ivor rămân neputincioase. S-a luat hotărârea unui atac în
Mont Saint-Michel () [Corola-website/Science/302447_a_303776]
-
la 150 de metri deasupra nivelului mării, statuia de cupru a Sfântului Arhanghel Mihail. La mai puțin de un secol, la 4 octombrie 1987, după reparații și aurire, s-a reașezat statuia Arhanghelului, de data aceasta, cu ajutorul elicopterului. Din 1965, Benedictinii s-au reinstalat în Munte, fără ca abația, ca realitate autonomă, să fie reconstituită. În prezent, pe Munte se află " Fraternitatea Monastică de la Ierusalim" (Abația Mont-Saint-Michel). În 1368, confreria Sfântului Iacob declara că primise 15.570 de pelerini la . Astăzi, Muntele
Mont Saint-Michel () [Corola-website/Science/302447_a_303776]
-
lui făcea parte din burghezia prosperă a orașului. Nu mult după nașterea sa, familia se mută în orașul Seligenstadt. În 1451, în ținut izbucnește o epidemie de ciumă, ambii părinți cad victimă și tânărul Hans este luat în custodia călugărilor benedictini de la o mănăstire din apropiere. Perioada din viața lui Memling până la mutarea sa la Bruges rămâne o necunoscută, primele informații veridice fiind legate de marele oraș flamand. Este probabil ca pe la 1460 să fi făcut o călătorie la Köln, altfel
Hans Memling () [Corola-website/Science/300097_a_301426]
-
Biserica „Înălțarea Sfintei Cruci” din satul Mănăstirea, comuna Mica, județul Cluj, a fost construită în anul 1520. Date sigure există, însă, abia din 1573. Tradiția a atribuit-o, eronat, călugărilor benedictini, constructorii potențiali ai bisericii „Sfântul Nicolae”. Lăcașul de cult figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Actuala biserică ortodoxă „Înălțarea Sfintei Cruci” din satul Mănăstirea, comuna Mica, jud. Cluj, cunoscută și sub numele de „Biserica cea dinafară” (la V. Drăguț, „Sf.
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325958_a_327287]
-
stabilirea lui la Benevento ar fi putut avea loc cu câțiva ani înainte. La puțină vreme după stabilirea acolo, el a intrat într-o mănăstire situată în zona lacului Como și înainte de 782 deja devenise rezident la marea locație a benedictinilor de la Montecassino. În jur de 776, fratele său Arechis a fost dus ca prizonier în Francia, iar atunci când, mai târziu, regele francilor a vizitat Roma, Paul a reușit, printr-o scrisoare, să îl convingă pe Carol cel Mare să îl
Paul Diaconul () [Corola-website/Science/324600_a_325929]
-
San Marco și formează punctul principal al panoramei văzute de pe fiecare parte a Riva degli Schiavoni. Prima biserică de pe insulă a fost construită pe la anul 790, iar în 982 insula a fost dată Ordinului Benedictin de către dogele Tribuno Memmo. Călugării benedictini au fondat acolo o mănăstire, dar în 1223 toate clădirile de pe insulă au fost distruse de un cutremur. Mănăstirea și biserica au fost reconstruite după cutremur. Biserica, care avea o navă cu capele laterale, nu se afla pe aceeași poziție
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]
-
Acestea sunt "Cina cea de Taină" și "Căderea manei" (care era considerată ca un dar al lui Dumnezeu prevestind darul Euharistiei). În Cappella dei Morti (Capela morților) este un tablou cu Îngroparea lui Cristos, realizat tot de Jacopo Tintoretto. Călugării benedictini au menținut controlul asupra capelelor din biserică și nu le-au vândut familiilor pentru a le decora și înfrumuseța după cum le plăcea, așa cum s-a făcut în multe biserici venețiene. Ei au avut venituri de pe urma proprietăților și aveau o poziție
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]
-
al II-lea o va dedica Sfântului Ioan Evanghelistul în secolul al XII-lea. În orice caz, acești doi sfinți sunt considerați drept co-ocrotitori ai locașului, ocrotitorul prim fiind Hristos însuși. Mai târziu, bazilica va ajunge sub conducerea unor călugări benedictini ce se vor ocupa cu îngrijirea acesteia și cu cinstirea celor doi sfinți. Toți papii de la Miltiade încoace au ocupat scaunul papal din Lateran până la domnia papei francez Clement al V-lea, care în anul 1309 a decis să transfere
Bazilica Sfântul Ioan din Lateran () [Corola-website/Science/329192_a_330521]
-
Abația Notre-Dame d'Orval (sau abația Orval) este o mănăstire cisterciană-trapistă situată în Belgia, la Villers-devant-Orval, în Provincia Luxemburg, în regiunea Valonia, în apropierea graniței cu Franța. Fondată de benedictini în secolul al XI-lea, a trecut la Ordinul cistercian, în 1131, odată cu sosirea unor călugări de la abația Trois-Fontaines. În pofida devastărilor suferite, autoritatea sa, când se afla la culmea măreției sale, se întindea asupra a vreo trei sute de teritorii: orașe
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
în timpul săptămânii doar de linia de autobuz 24 a TEC din Provincia belgiană Luxemburg. Situl abației ("Aurea vallis") a fost ocupat în Epoca merovingiană. O capelă a fost construită acolo în secolul al X-lea. În 1070, un grup de benedictini, veniți din Calabria (Italia), au construit acolo o biserică și o stăreție, pe terenurile donate ca uzufruct de contele de Chiny, Arnoul I. Spre 1076, suzerana, Matilda de Toscana, contesă de Briey, a trecut prin regiune și a ratificat donația
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
construit acolo o biserică și o stăreție, pe terenurile donate ca uzufruct de contele de Chiny, Arnoul I. Spre 1076, suzerana, Matilda de Toscana, contesă de Briey, a trecut prin regiune și a ratificat donația făcută de vasalul său călugărilor benedictini. În acea epocă a avut loc celebrul incident al inelului căzut într-o fântână și reapărut în mod miraculos. De la trecerea ducesei de Toscana, abația a primit numele din "" („Valea de aur”, în ) și blazonul (inel de aur în gura
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
miraculos. De la trecerea ducesei de Toscana, abația a primit numele din "" („Valea de aur”, în ) și blazonul (inel de aur în gura unui pește). Și astăzi „Fântâna Mathildei” îi perpetuează memoria. După patruzeci de ani (și din motive rămase necunoscute) benedictinii au părăsit locul. Contele Othon i-a înlocuit, în 1110, cu o comunitate de canonici augustinieini. O primă biserică, dedicată Maicii Domnului (în franceză Notre-Dame), a fost inaugurată la 30 septembrie 1124 de episcopul de Verdun, Henri de Blois. Biserica
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
este unul dintre cele mai vechi monumente istorice din Ungaria, fiind înscrisă în anul 1996 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Ea deține al doilea cel mai mare teritoriu abațial din lume, după Monte Cassino din Italia. Primii misionari creștini benedictini au venit în Ungaria în anul 996, la cererea lui Géza, conducătorul maghiarilor. Aceștia s-au stabilit la Pannonhalma. În anul 1001, Ștefan cel Sfânt, fiul lui Géza primul rege al Ungariei a donat pământuri în această localitate pentru construirea
Abația Pannonhalma () [Corola-website/Science/324345_a_325674]
-
1486 abația a fost reconstruită integral în stil gotic sub regele Matia Corvin. Ca urmare a incursiunilor otomane în Europa, între secolele XVI-XVII, abația din Pannonhalma a fost fortificată. În timpul dominației otomane în Ungaria, abația a fost avariată iar călugării benedictini au fost forțați să o părăsească. Abia după ce Ungaria a fost integrată în Imperiul Habsburgic călugării s-au putut întoarce acolo. Între secolele XVII-XVIII, au fost adăugate abației elemente în stil baroc. Starea actuală a abației datează din anul 1832
Abația Pannonhalma () [Corola-website/Science/324345_a_325674]
-
hramul Sfântului Martin a fost ridicată la rangul de "basilica minor" încă din anul 1942. În anul 1945, Ungaria a devenit un stat comunist, iar în anul 1950 abația și proprietățile ordinului au fost confiscate de către stat. După căderea comunismului benedictinii și-au reluat activitatea. În anul 1996 abația a intrat în lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Abația Pannonhalma () [Corola-website/Science/324345_a_325674]
-
de 1500 ani. Galenus era medicul gladiatorilor în Pergam, iar în Roma, medicul lui Marc Aureliu și altor 3 împărați care l-au urmat. Majoritatea doctrinelor lui Galenus erau adunate și îmbunătățite la sfârșitul secolului al XI-lea de către călugării benedictini la Școala de la Salerno în "Regimen sanitalis Salernitanum", care înca avea cititori în secolul al XVII-lea. Galenus credea în teoria umorală și răspândea ideea că "pneuma" este sursa vieții. Cele patru elemente (pământ, aer, foc și apă) se combină
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
și era de o fire violentă. Mama lui, Erenberga, era o femeie pioasă, căreia Anselm îi datorează eduația creștină. La cincisprezece ani, Anselm voi să intre în mănăstire, dar nu primi învoiala tatălui său. Și-a început educația sub tutela benedictinilor din locul natal. După moartea mamei sale cunoaște o scurtă perioadă de rătăcire, dar, atras fiind de celebritatea abatelui Lanfranc al abației benedictine din Bec, Normandia, Anselm pleacă într-acolo și devine călugăr în 1060. Va deveni un erudit și
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
Avicenna (arab.: Ibn Sina) scrie în secolul următor "Canon medicinae", operă ce avea să rămână până în vremurile moderne manualul de bază al facultăților de medicină. Un moment important l-a reprezentat înființarea la începutul secolului al XI-lea, de către călugării benedictini din Monte Cassino a primei instituții de învățământ medical la Salerno în Italia ("Școala de la Salerno"). În secolul al XII-lea, tot în Italia, medicina se dezvoltă în special în centrele universitare din Bologna și Padova. Se exprimă primele critici
Medicină () [Corola-website/Science/296546_a_297875]
-
prințului Almos să ridice o biserica de piatră pentru sfânta relicvă. Biserica de piatră a fost ridicată în anul 1098. Până în sec. al XVI-lea această mănăstire a fost unul dintre centrele de cultură a creștinismului. Principala ocupație a călugărilor benedictini a fost slujirea altarului. Pe lângă asta aveau de îndeplinit și unele îndatoriri mai degrabă laice cum ar fi : ofereau ospitalitate călătorilor, îngrijeau bolnavii și schilozii, învățau copiii din zonă carte în școala din mănăstire. Alții au scris, copiat sau pictat
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
în timpul unei predici de călugărul franciscan Laskai Osvát. Odată cu redobîndirea dreptului de-a emite acte în timpul când administrator era arhiereul Majthényi Tamás (1469-1471) la mănăstire au apărut și trei tipuri de ștampile convenționale pentru legalizarea actelor emise. Treptat puterea călugărilor benedictini și implicit a mănăstirii a scăzut simțitor, culminând cu izgonirea Ordinului Benedictin și înlocuirea acestuia cu Ordinul Paulinilor în anul de grație 1493 prin ""bunăvoința"" episcopului de Oradea. În ciuda măsurilor administrative și economice luate de noii stăpâni, decăderea influenței politice
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
treia și care a murit la asediul Acrei, la 5 august 1191. Sora lor Adelaida s-a căsătorit cu contele Renaud al IV-lea de Joigny. Ermengarda, o altă soră, este menționată doar în documente referitoare la donații către mănăstirea benedictinilor din Molesme. În 1164, Guillaume s-a căsătorit cu Eleonora de Vermandois, care a fost contesă cu drepturi depline în Vermandois între 1183 și 1214. Soția sa era una dintre fiicele contelui Raoul I de Vermandois cu cea de a
Guillaume al IV-lea de Nevers () [Corola-website/Science/328443_a_329772]
-
cu avarii și cu slavii care locuiau deja acolo. Spre sfârșitul secolului al X-lea, regiunea trece în posesia lui Koppány, apoi devine posesiune regală după moartea liderului rebel, și oamenii loiali regelui vin să se instaleze acolo, precum și călugării benedictini, așa cum o indică ruinele mănăstirii Sf. Nicolae (Szent Miklós), construite de ei. În acest loc se formează domeniul central al clanului (nemzetség) Tibold de origine germană. Prima mențiune scrisă a localității este în registrul zeciuielii papale din 1332-1337, care menționează
Babócsa () [Corola-website/Science/318283_a_319612]
-
rând, benedictină, cisterciană, din nou benedictină și, în sfârșit, dominicană. A fost fondată în secolul al XII-lea și situată în Ungaria. În 1543 a fost parțial distrusă de otomani. Data primei fondări nu este cunoscută precis, însă prezența călugărilor benedictini este atestată în 1146.sub numele de "Fulco hospes" În 1214, în "epoca de aur" a ordinului cistercian, abația s-a plasat ca filie celei de la Igriș, azi, în județul Timiș, din România. Prezența cisterciană a durat circa un secol
Abația Vérteskeresztúr () [Corola-website/Science/334413_a_335742]
-
Terenul locului a fost achiziționat în anul 1888 de către Misiunea catolică germană din Palestina ("Deutsche Katholische Palaestinamission") care a întreprins aici săpături arheologice începând din anul 1892. În zilele noastre locul este gerat de arhidioceza Köln și administrat de călugări benedictini germani, ca filiala a Abației Adormirii de pe Muntele Sion din Ierusalim. Excavațiile din 1932 sub conducerea arheologilor germani, părintele E. Mader, și Alfons Maria Schneider, au dezvelit vestigiile bazilicii bizantine (cu ziduri de bazalt negru) și dușumeaua cu mozaice din
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
Papă Clement al XI-lea, la 17 mai 1706. La 12 iulie 1730, ca urmare a decesului Papei Benedict al XIII-lea, a fost ales papă. Clement al XII-lea și-a început activitatea de papă prin atenuarea corupției unor benedictini. L-a înlăturat pe atotputernicul și nedemnul "Niccolò Cascia", care profitase de neimplicarea venerabilului papă Benedict al XIII-lea, condamnându-l pe Cascia la 10 ani de închisoare și la confiscarea averii. A îmbunătățit eficacitatea guvernării "Statului Papal", desi i
Papa Clement al XII-lea () [Corola-website/Science/305443_a_306772]