69 matches
-
s-a prins cu mâinile de burtă. Nu mai putea de atâta râs! Așa ceva nu i s-a întâmplat în cei peste douăzecișicinci de ani de meserie. L-au scăpat pe Vasile de pe targă. Acesta s-a dus de-a berbeleacul pe treptele scării până la prima platformă. Brancardieri râdeau în continuare. - Iaca, acum trebuie să mergem la ortopedie, ți-ai rupt piciorul! Dacă e bal, bal să fie! Vasile stă acum în pat, internat. Are piciorul în ghips, legat cu o
ZIUA PROASTĂ SE CUNOAŞTE DE DIMINEAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356643_a_357972]
-
cu o lovitură măiastră, îi reteză lupului un colț. Văzându-se încolțit și de ceilalți luptători, lupul dădu înapoi. După încă o lovitură a lui Ghiocel, îi luă părul foc și atunci o luă la fugă, dându-se de-a berbeleacul prin zăpadă ca să stingă focul ce-l pârlea. Fugărit, plin de sânge și pârlit, ajunse la Palatul Împăratului Codrilor, unde BABA CLOANȚA ronțăia copacii sfârtecați de Pui de Ger. -Aoleu, stăpână, mor, m-au lovit, m-au rănit și m-
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
puncte cardinale ce prin saloane de spitale își fac veacul - cât timp bani grei ieșeau la interval printr-al Mafiei destins și apărat tentacul; se va întoarce pentru Marele Festival al celor ce prin iad se vor da de-a berbeleacul ... Referință Bibliografică: DAN CONDREA NU A MURIT ! / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1971, Anul VI, 24 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DAN CONDREA NU A MURIT ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381406_a_382735]
-
-ți bucuri privirea. Eram veseli și senzația de claustrare, ce ne chinuia între gardurile de sârmă ghimpată ale bazei, rămăsese îndărătul porții închise de santinele în urma noastră. Îmi venea să ies din namila blindată și să mă dau de-a berbeleacul prin iarba crudă de la marginea drumului. Iar Martin mă privea zâmbind cu înțelegere, intuia cu siguranță ce tentații trebuia să îmi reprim, afurisitul! Ce-i păsa lui! Știam cu toții că în curând avea să-și facă numărul obișnuit. Pentru că, într-
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
mă scutur, mă scutur, dar s-o putea? Încercarea moarte n-are! Pare scris râs cu plâns, dar mai mult cu plâns. Păi cum altfel, când eu tot la vale, tot la vale, dar nu pe tălpici, ci de-a berbeleacul? Adică tot hop, hop, hop, că-i tare capul, eu făcută covrig și când îi venea rândul pe pantă, trosc!. Și mă apuc iar de scris. Pun întâi sclipici noii scriituri, las la o parte muze și zei-zeițe, formez un
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
s-a prins cu mâinile de burtă. Nu mai putea de atâta râs! Așa ceva nu i s-a întâmplat în cei peste douăzecișicinci de ani de meserie. L-au scăpat pe Vasile de pe targă. Acesta s-a dus de-a berbeleacul pe treptele scării până la prima platformă. Brancardierii râdeau în continuare. - Iaca, acum trebuie să mergem la ortopedie, ți-ai rupt piciorul! Dacă e bal, bal să fie! Vasile stă acum în pat, internat. Are piciorul în ghips, legat cu o
ZIUA PROASTĂ SE CUNOAŞTE DE DIMINEAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346282_a_347611]
-
Foc-Nestins, în râsetele soldaților săi. - Atenție! zise Mărțișor, răsucindu-se, căzând pe mâini, azvârlind cu amândouă picioarele, ca un cal nărăvaș, lovind din plin și puternic pe năbădăiosul căpitan, căruia îi țâșni sângele din nas, și se dădu de-a berbeleacul de vreo două ori, până în peretele opus. Subordonații lui amuțiră, făcând ochii mari la Mărțișor. Căpcăunul de la răscruce începu să râdă în hohote. Căpitanul Foc-Nestins avea ochii vineți și acum vedea ca prin ceață. La lovitură văzuse stele verzi. Dar
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
nepriceperea de care dăduse dovadă în gătirea puilor de turturea. Ei, în momentul acela s-a produs „tragedia”: amploarea mimicii a fost atât de mare încât am atins Pobeda care stătea în așteptare pe colțul mesei, trimițând-o de-a berbeleacul, direct sub pat. În urma impactului, motorul cel nou, cu volant, s-a defectat, mașinuța pierzându-și autonomia de mișcare. O adâncă tristețe a pus stăpânire pe mine. Îmi simțeam sufletul frânt de durere - de cea dintâi durere - încât numai darurile
CEA DINTÂI DURERE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372612_a_373941]
-
pe neașteptate, transformată dintrodată în ditamai ghildăul chiar în fața colibei care aduna toate șiroaiele de noroi și îngrămădea mortăciuni de animăluțe, păsăret și alte vietăți și mizerii pe care le prinseseră și curățaseră torenții de pe coaste, rostogolindu-le de-a berbeleacul până la vâltoarea cea mare din fundul văii, cu toate că numai la asta nu i-ar fi stat gândul și s-ar fi potrivit tocmai acum împrejurările ... După ce imaginea dialogului se mai estompase - întrebări lăstărite care încercau să închege într-o logică
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
bă? Căzură prețurile, teet. Rău de tot. Da...știi cum căzură? Cum ...căzură...bă? În picaj, bă tete, în picaj. În trei zile, de la zece mii, ajunse la două. Ținem noi de preț, ținem, de! Degeaba! Prețul se duse de-a berbeleacul, că se făcură-n piață munți de pepeni. De unde mama lor or fi venit, nu știu. Că-i spusei lui Gâlgâitu:„Gata, bă, hai și noi la două, că ne-apucă toamna p-aici! Lasă, bă, tată...lasă!...Voi să
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
unul dintre fiii mei le-a prins într-o baltă de-aici, și fiertură de grâu. înțelegi... nu te așteptam și... Cât ai clipi, răsucindu-se pe loc, Odolgan îi trase câinelui un picior în coaste, trimițându-l de-a berbeleacul, printre schelălăituri, până în iarba de pe marginea drumului. Copila strigă și fugi să-l ajute, dar hunul o împinse la o parte brutal, trântind-o la pământ, și își apucă securea, cu gândul să-l termine. Fulgerător, Balamber îl înșfăcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
uimire, strigă în urechea calului și porni către primul șir de brazi. Goana sa nu fu, însă, prea lungă, căci animalul, lovit în coastă de o suliță, se prăbuși într-o parte cu un nechezat și îl trimise de-a berbeleacul. Audbert se izbi tare de pământ, dar își veni pe loc în fire și se rostogoli în iarbă; apoi, însă, se ridică repede în picioare și, mânat de groază, o zbughi către copaci. După câțiva pași pe pământul ușor înclinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Întâmplat Înainte de New Rochelle. O ștersesem de la școală și rătăceam prin parc. Laguna era Înghețată, dar am căzut prin gheață. Era un fel de pod În stil japonez și mă cocoțam pe traverse, dedesubt, când m-am dus de-a berbeleacul. Era decembrie și gheața era cenușie. Zăpada era albă. Apa era neagră. Mă agățasem de gheață, făcut pe mine de frică, și Îmi simțeam sufletul ca o bilă de sticlă care se tot rostogolea departe de mine. Un puști mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de mână. Nu-i nimic. Alice și-a lipit obrazul de umărul Jinei; Mary le-a cuprins pe amândouă cu-n braț. Irene s-a gândit dacă să nu lase barca în voia apei și să le dea de-a berbeleacul în cascadă. Ar fi trebuit să le spună că unele scenarii chiar sunt cele mai groaznice. Că unele greșeli nu mai pot fi îndreptate. Jina o ținea încă de mână pe Alice, când Drew s-a întors și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din pricina băiatului de la Hungry Hop, era îngrozită la gândul că propria-i minte putuse să creeze o asemenea cușcă, tânjind după libertatea vieții ei de dinainte, dorindu-și să poată da de băiatul acesta îngrozitor, să-l arunce de-a berbeleacul pe coasta dealului, să-l calce în picioare și să-l bată cu bățul. — Ce să fac? își întrebă fratele, care stătea sus deasupra ei, plescăind din limbă la vederea lacrimilor sale și examinându-și în același timp venele verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ar cam fi deajuns pe astăzi. Așa că a sosit vremea s-o luăm spre casă... Pornim apostolește de-a dreptul prin pădure. Deodată... lunec de parcă cineva mi-ar fi tras pământul de sub tălpi și... o iau la vale de-a berbeleacul pe povârnișul abrupt... Toate încercările mele de a mă agăța de vreo rădăcină sau lăstar sunt zadarnice. Lunec mereu... La un timp mă opresc la rădăcina unui copac... O mulțime de puncte luminoase îmi joacă în față... „M-oi fi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mai bun prieten al tău. Și nu știi ce să faci. Ești complet dat peste cap. — Deci... toate astea l‑au dat pe Luke peste cap? am întrebat, frământându‑mi degetele. — Peste cap? face Michael. A fost dat de‑a berbeleacul și călcat în picioare de o turmă de porci sălbatici. De câteva ori am ridicat receptorul, cu dorința subită de a vorbi cu el. Dar, de fiecare dată, am tras aer adânc în piept și l‑am pus înapoi. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din pricina băiatului de la Hungry Hop, era îngrozită la gândul că propria-i minte putuse să creeze o asemenea cușcă, tânjind după libertatea vieții ei de dinainte, dorindu-și să poată da de băiatul acesta îngrozitor, să-l arunce de-a berbeleacul pe coasta dealului, să-l calce în picioare și să-l bată cu bățul. — Ce să fac? își întrebă fratele, care stătea sus deasupra ei, plescăind din limbă la vederea lacrimilor sale și examinându-și în același timp venele verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Dochița cu un felinar în mână, care, din pricina vântului, s-a stins îndată. Care ești acolo? - a întrebat apropiindu-se. Om bun - a răspuns Toaibă. Da’ cum ai ajuns în șanț, Toadere? Am alunecat și m-am dus de a berbeleacul . Și parcă asta nu era deajuns. O mai sărit și câinele ista, gatagata să mă rupă. Stai să te ajut. Dochița s-a apropiat cu greu și, ținându-se de gard, i-a întins o mână: Hai, urcă acum! După
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Pe drum Începu să moțăie, capul i se izbea de geamul camionetei și era din ce În ce mai greu să-l țină drept. Carlos Îi spusese de nenumărate ori să nu se sprijine de portieră, o să se deschidă și o să cazi de-a berbeleacul, dar el nu era În stare să se țină drept, deși Își dădea seama de primejdie, Se dezmetici numai cînd Îl auzi spunînd am ajuns, domnișorule... Se uită la Carlos Înspăimîntat și azvîrli crenguța cu care atinsese pe drum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urcă la loc, cu dosul, în duba care-a înhățat-o de la tribunal. O cară în fața aceluiași complet de judecată, care, de data asta, nu mai apucă să-și trântească sentința. Aproape c-o eliberează. Pentru că, tot aruncată de-a berbeleacul, spre trecut, mă-tii i se scoate, dintr-o dată, cătușa. E externată de la arestul miliției. Prinde de-a-ndăratelea autobuzul în care și ea a fost prinsă c-a dat cu vastul la caraiman. Și chiar în clipa în care să comită
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ușa și pragul aproape fiecărei case britanice sau de pe continent. Era ceva. Se putea lucra. Deși un F.A.M. nu lucra niciodată pe discul clientului, prezența lor aici era o încurajare că proprietarii nu vor da, din servă, de-a berbeleacul cu el pe scări, imediat ce va amorsa, la maximum, canalele de reverb. Cocondy îi prelungi bucuria, destăinuindu-i că toate celelalte care lipseau, completamente nu lipseau, fuseseră imprimate, prin ostenelile unor firme de îndelungată tradiție, pe bandă magnetică. - Lăsați banda
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
supranaturale, scaune sau mese. Atâta doar că aici se citeau, din când în când, în public, cele mai puternice texte scrise vreodată în limba română. Nu trebuie pretins că era mare lucru. Poemele, bine dresate acasă, nu dădeau de-a berbeleacul guverne. Și, repet, nu provocau nici măcar gimnastica spiritistă a unor mese. Forța lor spirituală era cu prudență disimulată. Și puțini dintre acei care rețineau pe de rost așchii din aceste poeme se pricepeau și cum să canalizeze aceste forțe, pentru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ele le-am șters. Pe de altă parte, mesajele scrise de mână sunt puse deoparte și păstrate Într-un dosar prin care mă uit deseori. 5. Nu Începeți de unde nu trebuie. Mulți manageri și lideri s-au dus de-a berbeleacul pe „calea caracterului” În timpul carierei lor, Însă majoritatea doar s-au Împiedicat puțin. Dar onoarea este recuperabilă și niciodată nu este prea târziu să vă descoperiți Întregul potențial. Comunicareatc "Comunicarea" Capcana nr. 5tc "Capcana nr. 5" Atunci când nu Înțelegi că
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
în brațe, lemnul rămase, cu brațele întinse, să mărturisească despre calvarul ei. Coborârea fu mai scurtă. Se țineau unii de alții să nu alunece, povârnișul era, uneori, atât de abrupt, încât se temeau că, dacă se vor duce de-a berbeleacul, nu se vor opri până în piața cea mare a orașului. Primul care se dezmetici fu Chisăliță, care la uitătura în jos era mai ager decât la căutătura în sus. — Băga-mi-aș... ! exclamă, arătând mușuroiul de la poalele dealului. Dintre gunoaie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]