196 matches
-
Europeană nu este responsabilă pentru acești vânători de comori. Totuși, dacă într-un fel reușesc să intre,haideți să accelerăm foarte mult procedurile privind azilul acestor așa-numiți refugiați și să îi trimitem cât mai curând posibil înapoi în țările berbere și din această regiune. Să își asume acele țări responsabilitatea, nu noi și nu acum. (Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii "cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură) (IT) Dnă președintă, doamnelor
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
stâncă (80) Perdrix bartavelle (sous-espèce de Sicile) Coturnice (sottospecie di Sicilia) Europese steen-partrijs (Siciliaanse ondersoort) Perdiz-grega (subespécie siciliana) Kivikkopyy (alalaji Sisilia) Stenhöna (underart från Sicilien) Potârnichea de stâncă (siciliana) (81) Perdrix gambra Pernice sarda Barbarijse patrijs Perdiz-moura Kalliopyy Klipphöna Potârnichea berbera (82) Perdrix grise (sous-espèce d'Italie) Starna (sottospecie d'Italia) Patrijs (Italiaanse ondersoort) Perdiz-cinzenta (subespécie italiană) Peltopyy (alalaji Italia) Rapphöna (italiensk underart) Potârnichea italiană (83) Perdix grise (sous-espèce ibérique) Starna (sottospecie iberica) Patrijs (Iberische ondersoort) Perdiz-cinzenta (subespécie ibérica) Peltopyy (alalaji
jrc3344as1997 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88502_a_89289]
-
(, "al-Maġrib"; berberă: Amerruk / Murakuc), oficial Regatul Moroc (المملكة المغربية, "al-Mamlakah al-Maġribiyya") este o țară localizată în Africa de Nord. Are o populație de aproape 33 de milioane de locuitori și o suprafață de 710,850 km² incluzând disputata Sahara de Vest, care este în
Maroc () [Corola-website/Science/298124_a_299453]
-
XIII-lea); orașul antic (descoperit în anii 800). Agadir este stațiunea litorală a Marocului, una dintre cele mai vizitate de pe Coasta Atlanticului. Limba oficială este araba; la începutul anilor '90, 25% din populație mai foloseau ca primă limbă pe cea berberă. Numeroși marocani vorbesc limba franceză și respectiv spaniolă. Economia Marocului este considerată a fi o economie relativ liberă guvernată de legea cererii și a ofertei. Din 1993, țara a început o politică de privatizare ale unor anumite sectoare economice care
Maroc () [Corola-website/Science/298124_a_299453]
-
de regina Cahina au împins arabii conduși de guvernatorul Hassan înapoi în Egipt. Cuceririle arabe au fost pierdute într-o singură zi în fața berberilor. Cinci ani au trecut până când Hassan, guvernatorul Egiptului, a primit întăriri de la calif. Între timp, stăpânirea berberă a adus numai distrugeri în orașele din Africa astfel încât arabii au fost întâmpinați cu bucurie. Regina Cahina a fost ucisă în prima luptă. În 698, arabii au cucerit cea mai mare parte a Africii de Nord din mâna bizantinilor. Zona
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
o adunare solemnă, la 24 martie 1268, regele își anunță hotărârea de a mai conduce o cruciadă. La 1 iulie 1270, vasele cu cruciați pornesc spre Siria, dar corăbiile își schimbă ruta spre Tunisia. În Tunisia, puterea o deținea dinastia berberă a hafsidilor, monarh fiind emirul Abu’Abd Allah. Schimbarea destinației s-a explicat prin politica personală a lui Carol d’Anjou, ajuns rege al Siciliei, care nu-i ierta emirului din Tunisia că oferise azil celor fugiți din Sicilia și
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
a fraților Lampsins, care avea sediul în Vlissingen. Deși sursele olandeze nu oferă nicio informație despre activitatea sa din acei ani, se știe că De Ruyter vorbea fluent limba irlandeză. Ocazional călătorea ca supervizor comercial în Mediterană sau pe Coasta Berberă. În acei ani se prezenta ca fiind Machgyel Adriensoon, numele său în dialectul zeelandez pe care îl vorbea, neluându-și încă numele "De Ruyter". De Ruyter este cel mai probabil o poreclă. O explicație poate fi găsită în sensul verbului
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
Amsterdam. În 1655 De Ruyter a primit comanda unui detașament de opt nave ("Tijdverdrijf" fiind nava comandant) și a pornit spre Mediterană cu un convoi de 55 de nave comerciale. Ordinele sale erau să protejeze comerțul olandez. Operând pe Coasta Berberă a capturat câțiva corsari renumiți. După ce a negociat o pace cu Salé, De Ruyter a revenit în Olanda în mai 1656. În aceeași lună Statele Generale, devenind tot mai conștiente de planurile expansioniste ale regelui suedez Carol al X-lea
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
de asedii și apărare de castele și orașe și ambuscade în defileuri ale munților. Abilitățile de inginer militar și luptător de gherilă erau cerute. Mult distinsul Córdoba a fost la apărarea avanpostului de Illora. Datorită abilității de a vorbi araba berberă, limba emiratului, a făcut să fie ales ca unul dintre ofițeri care vor aranja capitularea și pacea din 1492, fiind recompensat cu un teren în orașul Loja, în apropierea orașului Granada. Gonzalo de Córdoba a fost un comandant militar important
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
decorate provenind de la moscheea Es Sayida (situată în piață Martirilor) demolată în timpul colonizării. .3 Moscheea Jamaa Ketchaoua este o operă unică, martoră a istoriei Casbahului. Ea a fost fondată inițial în 1446 înaintea dominației otomane, în momentul în care dinastiile berbere conduceau orașul. Arhitectură să îmbină stilurile maure, turcești și bizantine. Într-adevăr, arhitectura să a fost modificată mai ales în timpul colonizării franceze, timp în care a funcționat că o catedrală, înainte de a reveni cultului musulman după independența țării .O cladire
Casbah () [Corola-website/Science/311178_a_312507]
-
veche. În secolul VIII, invazia musulmană în peninsula Iberică duce la formarea celor două zone de latinitate: Al-Andalus (Andaluzia contemporană), unde se utilizau dialecte romanice cunoscute sub denumirea de „limba mozarabă”, aflată sub influența puternică a limbilor invadatorilor: arabei și berberei, și zona nordică, unde s-au format regatele creștine, iar din dialecte romanice s-au dezvoltat aparte de castiliană și alte limbi romanice moderne: limbile catalană, aragoneză, astur-leoneză și galiciano-portugheză. Castiliana primitivă a derivat din latină în comitatul medieval al
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
dominație a puterilor străine pentru partea de nord a Marocului. Cele mai importante așezări feniciene din Maroc au fost Chellah, Lixus și Mogador, ultima datând din secolul al VI-lea î.e.n. Cartagina a dezvoltat de timpuriu relații comerciale cu triburile berbere din interior și le plătea acestora un tribut anual pentru a asigura cooperarea lor în exploatarea materiilor prime. Prin secolul 5 î.Hr., Cartagina ș-a extins hegemonia în mare parte din Africa de Nord. Începând secolul al II-lea î.e.n. iau naștere
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
plătea acestora un tribut anual pentru a asigura cooperarea lor în exploatarea materiilor prime. Prin secolul 5 î.Hr., Cartagina ș-a extins hegemonia în mare parte din Africa de Nord. Începând secolul al II-lea î.e.n. iau naștere o serie de regate berbere mai mult sau mai puțin durabile. Roma în Magreb - Încă din secolul al III-lea î.e.n., cartaginezii și romanii s-au înfruntat în războiaele punice. Cele două puteri mediteraneene au adunat, pe rând, înfrângeri zdrobitoare și victorii răsunătoare. Apogeul conflictului
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
era aproape de victorie. A primit, în acest scop, sprijinul regelui maurilor, Baga care, în schimb, dorea să-și extindă teritoriile. Dar distrugerea Cartaginei a consacrat superioritatea Romei care, din acel moment, a inițiat o serie de cuceriri în Africa de Nord. Ostilitatea berberă - Devenită un imperiu la sfârșitul primului secol e.n., lumea romană se confruntă cu o creștere a contestării autorității sale. În Africa de Nord, un șef berber numit Tacfarinas instigă la revoltă triburile berbere de la Vest la Est, din regatul maurilor până în Numidia
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
a inițiat o serie de cuceriri în Africa de Nord. Ostilitatea berberă - Devenită un imperiu la sfârșitul primului secol e.n., lumea romană se confruntă cu o creștere a contestării autorității sale. În Africa de Nord, un șef berber numit Tacfarinas instigă la revoltă triburile berbere de la Vest la Est, din regatul maurilor până în Numidia. Pentru romani, acestă revoltă este o anticipare tristă a ceea ce îi va aștepta după anexarea Mauritaniei. Deoarece, Tacfarinas și oamenii săi, chiar dacă nu au câștigat victorii decisive, au rămas o amenințare
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
anticipare tristă a ceea ce îi va aștepta după anexarea Mauritaniei. Deoarece, Tacfarinas și oamenii săi, chiar dacă nu au câștigat victorii decisive, au rămas o amenințare constantă grație tacticii lor de repliere în zonele muntoase. Chiar dacă rămâne un model al rezistenței berbere comparat, chiar și în zilele noastre, de către amazigh cu eroul rifan Abdelkrim el Khattabi, Tacfarinas a fost, în mod paradoxal, mai bine ilustrat în lucrările marilor autori romani sau greci. Moartea lui Ptolemeu, din Mauritania, în anul 40 e.n., asasinat
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
puternic oraș fenician se afla în Tunisia. După Războaiele Punice întreaga regiune a fost înglobată Imperiului Roman. Cu extinderea religiei islamice în secolul al VII-lea, regiunea a intrat sub influență arabă, cu toate că până astăzi diverse minorități vorbesc limba autohtonă berberă. Influența seculară, imediat următoare, a Imperiului Otoman a durat pe toată perioada colonizării europene, în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Granițele actuale ale țărilor membre se bazează parțial pe decizii otomane și, parțial, europene. Uniunea ului Arab
Magreb () [Corola-website/Science/306454_a_307783]
-
Date din anul 2000.) Pe lângă limba arabă literară care este limba oficială în toate statele maghrebiene, în mod uzual, sunt folosite diverse dialecte arabe care sunt, în bună parte, reciproc inteligibile. Toate aceste dialecte au fost puternic influențate de dialectele berbere, iar mai târziu de limba franceză și, în unele zone, de spaniolă (nordul Marocului) și de italiană (Libia). Alături de dialectele arabe maghrebiene - ce formează un grup distinct în cadrul dialectelor arabe moderne - în foarte multe regiuni ale Maghreb-lui se vorbesc dialecte
Magreb () [Corola-website/Science/306454_a_307783]
-
iar mai târziu de limba franceză și, în unele zone, de spaniolă (nordul Marocului) și de italiană (Libia). Alături de dialectele arabe maghrebiene - ce formează un grup distinct în cadrul dialectelor arabe moderne - în foarte multe regiuni ale Maghreb-lui se vorbesc dialecte berbere. Limba malteză, limba oficială a Maltei, a fost inițial un dialect maghrebian, care a fost, însă, dezvoltat până la a fi o limbă standard modernă. În anul 2002, în Algeria, limba berberă ("tamazight") a fost declarată limbă națională alături de limba arabă
Magreb () [Corola-website/Science/306454_a_307783]
-
în foarte multe regiuni ale Maghreb-lui se vorbesc dialecte berbere. Limba malteză, limba oficială a Maltei, a fost inițial un dialect maghrebian, care a fost, însă, dezvoltat până la a fi o limbă standard modernă. În anul 2002, în Algeria, limba berberă ("tamazight") a fost declarată limbă națională alături de limba arabă, care, însă, rămâne singura limbă oficială a statului.
Magreb () [Corola-website/Science/306454_a_307783]
-
gravate într-un text de 53 de rânduri, 3 documente oficiale romane. Un element nou, cu privire la Constituția Antoniniană, l-a reprezentat , descoperită de W. Seston și M. Euzennat, conținând trei documente oficiale privind accesul la cetățenia romană a unei familii berbere. Primul document este copia unei scrisori a lui M. Aurelius și L. Verus, adresată în 167 procuratorului Mauritaniei Tingitane, Coiedius Maximus, ca răspuns la o cerere de acordare a cetățeniei romane a lui Iulianus, berber din tribul Zegrenses, soției și
Tabula Banasitana () [Corola-website/Science/302687_a_304016]
-
trib roman, ei primind o dată cu cetățenia romană privilegii jurisdicționale, fiind de atunci încolo tratați de magistrații romani ca niște romani pe terenul dreptului privat; în același timp, garantarea drepturilor locale, ius gentis, le permitea să trăiască în cadrele societății lor berbere conform dreptului local. Dacă încă în timpul lui Marcus Aurelius berberii din tribul Zegrenses devin ciues Romani, rămânând în același timp berberi prin garantarea lui ius gentis, se înțelege de ce laii din uici dobrogeni continuă să se numească lai și după ce
Tabula Banasitana () [Corola-website/Science/302687_a_304016]
-
Republica nă Democratică și Populară (în arabă: الجمهورية الجزائرية الديمقراطيةالشعبية, în franceză: "République Algérienne Démocratique et Populaire, în berberă: Tagduda tamegdayt taɣerfant tazzayrit") este o țară din nordul Africii ce are ca vecini Marea Mediterană la nord, Tunisia la nord-est, Libia la est, Niger la sud-est, Mali și Mauritania la sud-vest și Maroc la vest precum și câțiva kilometri din teritorile
Algeria () [Corola-website/Science/297148_a_298477]
-
în 1525. Numele "Algeria" este derivat de la numele orașului Alger (în limba arabă "al-jază’ir"), care în traducere ar însemna „insulele”, prin referire la cele patru insule de pe coasta mediteraneeană care au devenit parte a continentului în 1525. Populația nativă berberă din Algeria a trăit sub ocupație străină mulți din ultimii trei mii de ani. Fenicienii (1000 î.Hr.) și Imperiul Roman (200 î.Hr.) au fost cei mai importanți dintre aceștia până la sosirea arabilor în secolul al VIII-lea. Un fapt mai
Algeria () [Corola-website/Science/297148_a_298477]
-
ocupație străină mulți din ultimii trei mii de ani. Fenicienii (1000 î.Hr.) și Imperiul Roman (200 î.Hr.) au fost cei mai importanți dintre aceștia până la sosirea arabilor în secolul al VIII-lea. Un fapt mai puțin cunoscut este că dinastia berberă fatimidă originară din Algeria a cucerit Egiptul dar a abandonat curând după Africa de Nord. Algeria a fost integrată Imperiului Otoman de Khair ad-Din și fratele său Aruj care a făcut din coastele țării o bază pentru corsari; aceștia au intrat în
Algeria () [Corola-website/Science/297148_a_298477]