138 matches
-
programării lingvistice, dar mă întreb, totuși, cum ar fi funcționat maeutica prin Skype ?! Până la profundele discuții despre gânduri și emoții, cred, însă, că e mai înțelept, nu doar să ne cunoștem pe noi înșine, ci, oarecum într-o filosofie inversă bergsoniană, să ne cunoștem mai bine uneltele și să reevaluăm pentru ce le-am creat. Socrate nu avea nevoie de un selfie. Selfie-ul lui a fost Platon. Bietul de el ar fi avut nevoie doar de o societate mai bine așezată
Dacă Socrate ar fi avut WhatsApp, Skype sau FB () [Corola-blog/BlogPost/338480_a_339809]
-
fixarea coordonatelor temporale și spațiale: „anii studenției, când ne întâlneam aproape zilnic pe coridoarele căminului sau în holul Facultății de Filologie din București”. Însă tema, portretul psihologic și plăcerea de a comenta evenimentele din interiorul bizar al lor, trădează influență bergsoniană. Constanța în opțiuni, similară perseverenței în desăvârșirea unui destin, eroilor din tragedia antică, atribuie romanului caracterul unei opere dramatice. Volumele sunt consacrate lui Nicu Tomescu, Victor Motroc și Radu. Primul capitol reface mediul citadin al tinereții profesorului Nicu Tomescu. Personajul
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339691_a_341020]
-
sau afară, nu cunoaște binele sau răul”), cât și cu De, principiu strâns legat de Tao și care a fost echivalat în românește ba cu termenul „Putere” („Puterea specială a individului”), ba cu „Virtute” (spontaneitatea tuturor lucrurilor în sensul elanului bergsonian). Plotin era convins că sufletele caută mai degrabă spre lucrurile inferioare din lumea sensibilă, motiv pentru care ele și-au uitat originea divină. Dar dacă Sufletul universal este acela care produce, animă și conduce fiecare părticică a naturii, așa încât deodată
ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE PRIMELE PRINCIPII DIN FILOSOFIA ANTICĂ GREACĂ ŞI TAOISM (DAOISM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381045_a_382374]
-
în 1924 la vârsta de 80 de ani, trei ani după ce a primit premiul Nobel, se caracterizează așa cum am văzut prin încercarea de a evadă sub orice formă. Gustul pentru introspecție la baza căruia regăsim modă filosofiei freudiste și influențele bergsoniene, se trage din această tendință generală de privilegiere a individului și a cunoașterii acestuia față de o lume care îl strivește și în care el nu se mai recunoaște. De aceste idei sunt legate în mod direct opera lui André Gide
CONTEXTUL ISTORIC DETERMINĂ, ACCIDENTAL, VALOAREA ARTISTICĂ, SAU FALSUL DESTIN AL OPEREI DE ARTĂ, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371531_a_372860]
-
putem afirma o ordine de finalitate a lumii. Ideea aceasta reprezintă al patrulea postulat al personalismului energetic. Acest gând despre om (personalitate) ca scop final al evoluției exis-tenței-ca-energie, de certă inspirație kantiană, este desfășurat de C. Rădulescu-Motru într-o modalitate bergsoniană. Nu fenomenul izolat constituie realitatea, ci totalitatea fenomenelor. Concepută ca totalitate, realitatea se află într-o ordine de finalitate, fără a fi vorba de intervenția unei "intenții" din afara realității energetice. Finalitatea este formula de ansamblu a evoluției realității. Abia dinspre
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
problema cardinală a filosofiei contemporane. Pusă cu multă vigoare în scrierile din tinerețe ale lui Hegel, reluată din proprie inițiativă și cu nepotolită pasiune de Kierkegaard, această problemă constituie gloria majoră a două din filosofiile mari ale vremii noastre: intuiționismul bergsonian și ontologia heideggeriană"157. Așadar, nu ar fi vorba decât despre un reflex teoretic față de o problemă atotpre-zentă în mediul filosofic. Totuși, în personalismul energetic, impulsul către tematizarea ei ține mai degrabă de rațiuni sistematice, de nevoia unei întemeieri formale
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
filosofic. Totuși, în personalismul energetic, impulsul către tematizarea ei ține mai degrabă de rațiuni sistematice, de nevoia unei întemeieri formale a conceptului determinismului prin finalitate. Timpul și destinul sunt ipostazele aceleiași realități pe care o putem numi, după o sugestie bergsoniană, realitate temporală. Ele desemnează însă ordini "fenomenale" diferite: timpul, fenomenele periodice ale naturii, "ordinea unei dimensiuni omogene"; destinul, ordinea unității sufletești, a fenomenelor energiei personalizate. Timpul este, în ultimă instanță, o pură abstracție; destinul reprezintă realitatea însăși a unității sufletești
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lui H. Bergson este ușor de sesizat, uneori chiar la nivelul limbajului. În plus, fondul demersurilor celor doi filosofi este psihologia; iar afirmațiile lor de principiu se prelungesc în orizontul filosofiei. Sunt însă clare și deosebirile. Noțiunea principală a teoriei bergsoniene asupra timpului este durata, înțeleasă ca "procesul de organizare sau de întrepătrundere reciprocă a faptelor de conștiință"161 care își urmează cursul în interiorul eului. Ea este eterogenă în raport cu sine, pentru că nu conține momente identice. C. Rădulescu-Motru înțelege prin durată un
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
către abstracția de timp. Bergson contrapune timpul (spațializat) duratei (timpul veritabil). Timpul ar fi durata-ce-se-neagă-pe-sine prin spațializare. C. Rădulescu-Motru opune timpul destinului. Acesta din urmă reprezintă o "realitate" mai profundă care face posibilă, împreună cu durata, intuiția rațională a timpului. Durata bergsoniană și cea personalist-energetică sunt calități pure, trăiri ele însele, nu fapte sufletești care însoțesc alte trăiri. Prima, ca întrepătrundere a stărilor de conștiință, numai prin negare, prin spațializare, prin trecere în altceva își pierde calitatea (și trece, spune Bergson, în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Există însă și sensuri ce le apropie. Timpul kantian nu este destinul personalist-energetic, dar este asemenea timpului matematic despre care vorbește C. Rădulescu-Motru, timp folosit pentru măsurare, spune el, de științele fizico-chimice. Filosoful român nu neagă timpul-instrument, dar, în manieră bergsoniană, îl consideră inautentic (ne-real). Poate că și ideea condiționării intuiției timpului de către intuiția destinului are un anume accent kantian, o legătură cu timpul-condiție a priori a intuiției empirice. Totuși, distanța dintre aceste două idei este suficient de mare pentru
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
destin este sau nu adevărat; el trăiește în destinul său, cum trăiește în carnea și oasele sale"172. Spațiul uman astfel determinat pare a fi izolat de natură. Al doilea factor al intuiției destinului este "dinamica ireversibilului"; idee de influență bergsoniană, dătătoare de sens pentru decuparea umanului din totul existenței. Ireversibilitatea cursului vieții omenești o va diferenția pe aceasta de ordinea naturii, caracterizată și prin repetabilitatea fenomenelor. Cauzalitatea, aparținând ordinii naturale, poate întoarce cursul acesteia către ceea ce s-a produs deja
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sceptic în această privință. Mai târziu va contesta radical pe filosofi. Face lecturi intense din Schopenhauer, Nietzsche, Dostoievski, Kierkegaard, din misticii creștini, din filosofii spanioli, din Bergson, Șestov, Hegel, Husserl, Wölflin, Simmel, Heidegger. Teza de licență are ca temă intuiționismul bergsonian. În 1933 este bursier la Berlin și aici urmărește cursurile lui Nikolai Hartmann și Ludwig Klages. Îl cunoaște pe Petre Țuțea - „cet ami génial”. Suferă, încă de acum, de insomnie și, spre sfârșitul vieții, va justifica filosofia lui de viață
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
care cele trei cunoscute (mineral, vegetal - inclusiv bacteriile și ciupercile -, animal) sunt incluse, restul fiind planuri sau lumi paralele, a căror conoaștere se poate realiza doar prin intuiție. În limbaj cosmofizic, aceasta este lumea proceselor Whitehead, în care “elanul vital”, bergsonian, îmbracă primele diferențieri active, care precipită aceste posibilități creatoare către finaluri definite. Mai aproape de epoca modernă, Auguste Comte postulează o Religie a Omenirii, bazată pe o realitate transcendentă. I.3. Cunoașterea intensivă a spiritualității În ceea ce privește intuiția (Atman) am dori să
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
persoanei, În care se Întâlnesc Inconștientul pulsional și Supra-Eul moral. Socrate și Nietzche au pus problema valorii Supra-Eului ca „forță morală”, „demonică” a persoanei, iar Schopenhauer și Freud au arătat valoarea Inconștientului ca „forță irațională” a pulsiunilor, a „elanului vital” bergsonian și al „voinței care mă Împinge”, care mă dinamizează (F. Nietzche, A. Adleră. Eul individual, instanță a conștiinței și realității, se află permanent supus Între două forțe de presiune. De jos În sus, Inconștientul urmărește ca să-și descarce conținutul pulsional
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aici însă parodicul având aceeași funcție demolator-ironică din poemele ,,bucolice” ale lui Tzara. Alăturându-se grupului de la ,,Integral”, S. renunța la cadrele formale, fracturând ,,cu metoda” sintaxa poetica, pulverizând tema în nuclee semantice independente. O ,,interferență a seriilor”, în terminologia bergsoniana, creează o dispută ironică, actanții fiind mereu ,,Candoarea și Amarul”. Eseul De la futurism la integralism, dincolo de faptul că poate fi considerat un manifest al revistei, rămâne relevant pentru opțiunea lirica personală; spre deosebire de violență negatoare a altor programe avangardiste, textul afirmă
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
au acordat importantă meritata. Asemenea lui Caillois și înaintea lui, Pius Servien credea că arta nu e decât împlinirea unei tendințe înscrise în structura lumii naturale, mai precis în structura organismelor vii [...]. Estetică acestui precursor al poeticii matematice combină vitalismul bergsonian cu o reactivare (științifică, nu mistica) a viziunii pitagoreice asupra structurii numerice a universului. La intersecția biologiei (un fel de „estetică generalizată” a viului) cu matematica, Pius Servien proiectează o estetică științifică, a cărei cheie rămâne studiul ritmului. IOANA EM
SERVIEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289647_a_290976]
-
anonimat complet. O cronică la romanul Adela al lui G. Ibrăileanu și un microstudiu intitulat Comicul în „Dănilă Prepeleac”, scrise pe când T. era în clasa a șaptea liceală, arată un deosebit apetit pentru dificile lecturi fundamentale (de pildă, pentru teoria bergsoniană a comicului), pătrundere și subtilitate, calități ce vor fi potențate pe durata studiilor universitare. În condițiile acutizării confruntărilor politice dintre extremele dreaptă și stângă, tânărul gazetar va adera la cea din urmă, la ale cărei periodice va scrie. Poziția sa
TROST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
și estetică literară, precum exotismul în literatură, specii literare noi, feminitate și literatură, psihologia simbolului. Eseul Iarăși problema fond și formă pleacă de la articolul lui Mihai Ralea Saturația fenomenelor sufletești, care propune o teorie ce conciliază teoria kantiană și cea bergsoniană asupra formei. S. analizează fondul și forma ca realități estetice relativ distincte și necontemporane și deosebește două metode de creație artistică: clasică și romantică. În volumul următor, Puncte de vedere (1930), interesul eseistului se îndreaptă spre fenomenul cultural în ansamblu
SUCHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290006_a_291335]
-
apariția și orientarea (vectorizarea) comportamentului, aceasta având un rol hotărâtor în procesul de supraviețuire al speciei. Mc Dougall vorbește despre „forța hormică” și, asemenea lui C. von Manakow, pune în primul plan importanța pulsiunilor instinctuale, identificându-le cu „elanul vital” bergsonian. S. Freud denumește pulsiunile instinctuale „libido”. Pentru Cl. Bernard, toate manifestările vitale au ca scop menținerea constantă a „mediului intern”. W.B. Cannon desemnează cu termenul de „homeostazie” această tendință generală de restabilire a echilibrului intern tulburat, afirmând că orice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
îl elogieze pe Sorin Toma când acesta îl va denigra pe Tudor Arghezi, nici să îl considere pe G. Călinescu „teoretician al formelor descompuse ale artei [...], specifice burgheziei în plină decadență”. Trecut brusc de la avangardism la proletcultism, V. denunță intuiționismul bergsonian și deturnează ceea ce e viabil în teoriile lui Francisc Rainer înspre un materialism abuziv (1948), în Gherea identifică un exponent al ideilor lui Cernâșevski, Belinski, Herțen și Dobroliubov. Deși cultivat și bine informat, el profesează acum - cu un zelos tendenționism
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
realitatea conștiinței mele, conținutul meu psihologic... Din mine însumi, eu nu pot ieși... Orice aș face eu nu pot descrie decât propriile mele senzații, propriile mele imagini... Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi...” Viața fiind, în sens bergsonian, „pură devenire” - își continuă demersul scriitorul român -, caracterul ireversibil al momentelor sale nu poate fi surprins decât în absolutul unui prezent perpetuu - dimensiune prea puțin adecvată structurii progresiv-cumulative a unei opere romanești; dificultatea, aparent insolubilă, este magistral rezolvată de Proust
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
și analogii ieftine”. (H. Reichenbach, Der Aufstieg der wissenschaftlichen Philosophie, Braunschweig, Vieweg, 1968, p. 142.) 4. H. Reichenbach, Op. cit., p. 133. 5. În scrierile lui Moritz Schlick, această temă apare în formulări sugestive. Iată doar un singur pasaj semnificativ: „Intuiția bergsoniană nu are nimic de a face cu sensul pe care îl are acest cuvânt, atât în știință, cât și în viața de fiecare zi. Cu toate acestea, «cunoașterea intuitivăă a lui Bergson nu este nimic altceva decât o formulare deosebită
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
predominat în această epocă, slujind, prin evidențierea aspectelor negative, la „îndreptarea moravurilor”. S-a afirmat că „în zorii literaturii noastre moderne, primele întrupări ale genului comic se suprapun celor dintâi exerciții de caracterologie, îngemănare menită parcă să confirme teza 10 bergsoniană care susține că într-un anume sens, adică sub specia automatismului, orice caracter este comic.”<footnote Ștefan Cazimir, Caragiale. Universul comic, București, Editura pentru Literatură, 1967, p. 64. footnote> La începutul secolului al XIX-lea, Costache Conachi alcătuiește pentru teatrul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Între 1928 și 1932 urmează cursurile Facultății de Litere și Filozofie din București. În ultimul an de facultate publică articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gândirea, Vremea, Azi. Își încheie studiile universitare cu o teză de licență asupra intuiționismului bergsonian. În același an (1932) se înscrie la doctorat, sperând să obțină astfel o bursă în Franța sau Germania. În 1934 îi apare prima carte, Pe culmile disperării, pentru care i se conferă Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați. Va
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Între 1928 și 1932 urmează cursurile Facultății de Litere și Filozofie din București. În ultimul an de facultate publică articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gândirea, Vremea, Azi. Își încheie studiile universitare cu o teză de licență asupra intuiționismului bergsonian. În același an (1932) se înscrie la doctorat, sperând să obțină astfel o bursă în Franța sau Germania. În 1934 îi apare prima carte, Pe culmile disperării, pentru care i se conferă Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați. Va
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]