138 matches
-
existau o logică, o rațiune, un limbaj trecute din starea de veghe în vis (care nu este așadar deloc o memorie a imaginii pure). Aici, pe linia ideii de reminiscență, el găsește sau crede că găsește la Proust substituirea inconștientului bergsonian prin memoria involuntară. La sfîrșitul lunii martie din 1925, dată la care Cadrele sînt încheiate, el citește Swann de Proust și consemnează lectura; iar mai tîrziu, tot în 1925, scrie: "lectura unor fragmente din Proust și Quint: Marcel Proust, viața
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
recitește, în anii 1930, Durată și simultaneitate, o face așadar, cu siguranță, dintr-o preocupare epistemologică legată de statistică: ca nou punct de plecare în regîndirea memoriei colective pe baza categoriilor timpului și pentru a face o critică a teoriei bergsoniene a memoriei, dintr-o nouă perspectivă, pornind de la teoria duratei pure. În cel de-al doilea manuscris, exigența epistemologică se impune ca o nouă luptă raționalistă pentru lege și pentru cauzalitate, în contra scepticismului și a spiritualismului antiștiințific. Bergson este ilustrul
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Acesta dă sens mitului solitarului din Londra: data imediată a conștiinței este pluralitatea memorii-lor colective, descoperită pornind de la o memorie individuală. Nu doar că Memoria colectivă inversează punctul de plecare față de Cadrele sociale, ci reprezintă chiar contrariul, deoarece vechea intuiție bergsoniană a duratei, prezentă în Cadrele, este respinsă: în loc de o identificare, în actul amintirii, a unei memorii individuale și a unei memorii colective, amintirea devine o interacțiune multiplă. Sensul ultim al Memoriei, pregătit de pagina despre solitarul din Londra, este ideea
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
colective. Curentul de memorie se transformă așadar în Memoria colectivă, ajungînd de la o memorie psihologică la o memorie culturală. Evoluția de sens a curentului de memorie marchează evoluția gîndirii lui Halbwachs: curentul de memorie oscilează între o reinterpretare a inconștientului bergsonian (sau chiar a celui freudian) și afirmarea eternității memoriei. Primul text lung pe care-l inserăm ca text omis și nebifat de Halbwachs (adică un text pentru a cărui utilizare Halbwachs pare să ezite) este cel în care Halbwachs neagă
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
serii ca și această mână pe umărul meu. Conștiința este aceea care-l luminează prin atenția pe care i-o acordă 7. Conștiința nu formează obiectul cunoașterii sale, ea fixează numai, este actul atenției și, pentru a relua o imagine bergsoniană, ea seamănă cu un aparat de proiecție care se fixează dintr-o dată pe o imagine. Diferența constă în faptul că în acest caz nu există nici un scenariu, ci doar o ilustrare succesivă și inconsecventă, în această lanternă magică, toate imaginile
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
și analogii ieftine”. (H. Reichenbach, Der Aufstieg der wissenschaftlichen Philosophie, Braunschweig, Vieweg, 1968, p. 142.) 4. H. Reichenbach, Op. cit., p. 133. 5. În scrierile lui Moritz Schlick, această temă apare în formulări sugestive. Iată doar un singur pasaj semnificativ: „Intuiția bergsoniană nu are nimic de a face cu sensul pe care îl are acest cuvânt, atât în știință, cât și în viața de fiecare zi. Cu toate acestea, «cunoașterea intuitivăă a lui Bergson nu este nimic altceva decât o formulare deosebită
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
începând cu descoperirea cuantei lui Max Planck la 1900 și continuând cu complementaritatea lui Niels Bohr, cu principiul excluziunii lui Pauli sau cu relațiile de incertitudine ale lui Werner Heisenberg, pentru ca din filosofie și din psihologie să reinterpreteze critic intuiționismul bergsonian, fenomenologia lui Husserl, psihanaliza etc. Până la Ștefan Lupașcu, ontologia a fost monistă, în primul rând, sau dualistă, ca în cazul lui Descartes. Revolta lui Nietzsche împotriva monismului divin a deschis calea postmodernă a filosofiilor post-identitare, ființa nemaifiind repetiția Unului, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
tiptil în urmă conului de umbra al lanternei. Apare și o repetiție: la fiecare zgomot ei se opresc și sting lumină 21. În continuare, Ieronim va aprinde și stinge lumina de mai multe ori, repetiție care subliniază o anumita mecanicitate bergsoniana. Înaintarea este întreruptă de incidentul ușii care scârțâie. Eliade se grăbește să ne dea explicația mundana și în același timp cu iz burlesc: "[P.D.] se împiedică de o frânghie pe care nu o putuse vedea și, [P.M.] rezemându-se, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
grandioasă"142 simțul realului nu exclude "poezia materiei"!). Teoreticianul romanului experimental va fi câștigat probabil simpatia criticului român prin observațiile privind tragismul condiției umane (mai exact: fatalitatea biologică), traductibil estetic în nota acelui "comic dureros" menit a scoate în relief, bergsonian vorbind, mecanica dindărătul "viului". De aici și indecizia inițială a lui Lovinescu, care va oscila o vreme între o literatură de tip mimetic-naturalist și una de factură expresiv-melodramatică (la momentul dramei De peste prag), sfârșind prin a opta fără șovăire pentru
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
să surprindă mecanismul de asociere a imaginilor în simboluri și să găsească o hermeneutică adecvată. Perspectiva antropologică durandiană respinge teoria psihologiei clasice care concepe imaginea sub forma unui dublet al percepției, o copie în miniatură a lucrurilor obiective, precum și poziția bergsoniană care face din imagine o amintire apărută în vis sau poziția sartriană care, pentru a evita reificarea imaginii, vorbește de o cvasiprezență în conștiință, un obiect-fantomă ce trimite la o viață factice 4. Spre deosebire de aceste teorii reducționiste și devalorizante ale
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
persoanei, În care se Întâlnesc Inconștientul pulsional și Supra-Eul moral. Socrate și Nietzche au pus problema valorii Supra-Eului ca „forță morală”, „demonică” a persoanei, iar Schopenhauer și Freud au arătat valoarea Inconștientului ca „forță irațională” a pulsiunilor, a „elanului vital” bergsonian și al „voinței care mă Împinge”, care mă dinamizează (F. Nietzche, A. Adleră. Eul individual, instanță a conștiinței și realității, se află permanent supus Între două forțe de presiune. De jos În sus, Inconștientul urmărește ca să-și descarce conținutul pulsional
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și estetică literară, precum exotismul în literatură, specii literare noi, feminitate și literatură, psihologia simbolului. Eseul Iarăși problema fond și formă pleacă de la articolul lui Mihai Ralea Saturația fenomenelor sufletești, care propune o teorie ce conciliază teoria kantiană și cea bergsoniană asupra formei. S. analizează fondul și forma ca realități estetice relativ distincte și necontemporane și deosebește două metode de creație artistică: clasică și romantică. În volumul următor, Puncte de vedere (1930), interesul eseistului se îndreaptă spre fenomenul cultural în ansamblu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290006_a_291335]
-
1, Șerban Cioculescu își republică recenzia la volumul confratelui Pagini de critică literară, apărut la Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol al II-lea”, în 1938. În stilul său caracteristic, Cioculescu admite comprehensiv: „Oricât scepticism ar decurge din aceste bergsoniene (ale lui Vladimir Streinuă, de recentă adopțiune, Vladimir Streinu nu ajunge la denegarea oricărei eficiențe a criticii. Obiectul criticii rămâne, cu toate dificultățile ce i se ivesc în cale, delimitarea unicității operei și aproximarea ei.”2 Fixând modurile de obținere
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
realitatea conștiinței mele, conținutul meu psihologic... Din mine însumi, eu nu pot ieși... Orice aș face eu nu pot descrie decât propriile mele senzații, propriile mele imagini... Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi...” Viața fiind, în sens bergsonian, „pură devenire” - își continuă demersul scriitorul român -, caracterul ireversibil al momentelor sale nu poate fi surprins decât în absolutul unui prezent perpetuu - dimensiune prea puțin adecvată structurii progresiv-cumulative a unei opere romanești; dificultatea, aparent insolubilă, este magistral rezolvată de Proust
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
îl elogieze pe Sorin Toma când acesta îl va denigra pe Tudor Arghezi, nici să îl considere pe G. Călinescu „teoretician al formelor descompuse ale artei [...], specifice burgheziei în plină decadență”. Trecut brusc de la avangardism la proletcultism, V. denunță intuiționismul bergsonian și deturnează ceea ce e viabil în teoriile lui Francisc Rainer înspre un materialism abuziv (1948), în Gherea identifică un exponent al ideilor lui Cernâșevski, Belinski, Herțen și Dobroliubov. Deși cultivat și bine informat, el profesează acum - cu un zelos tendenționism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
ea însăși o formă a subiectivității istorice. Ea se opune, cum am mai amintit deja, conceptului de „experiență adevărată“ al filozofiei vieții de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Conceptul lui Benja min este unul care se construiește plecând de la ideea bergsoniană a relației dintre experiență și memorie, iar memoria, mai departe, capătă, într-un corectiv specific lui Benjamin, un sens istoric, nu unul metafizic: „In der Tat ist die Erfahrung eine Sache der Tradition, im kollektiven wie im privaten Leben.“ Despre
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
au acordat importantă meritata. Asemenea lui Caillois și înaintea lui, Pius Servien credea că arta nu e decât împlinirea unei tendințe înscrise în structura lumii naturale, mai precis în structura organismelor vii [...]. Estetică acestui precursor al poeticii matematice combină vitalismul bergsonian cu o reactivare (științifică, nu mistica) a viziunii pitagoreice asupra structurii numerice a universului. La intersecția biologiei (un fel de „estetică generalizată” a viului) cu matematica, Pius Servien proiectează o estetică științifică, a cărei cheie rămâne studiul ritmului. IOANA EM
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289647_a_290976]
-
gîndirii progresiste. Totuși, în timpul ultimelor decenii ale secolului al XIX-lea, acest întreg ansamblu va începe să se năruie. Sub imboldul noilor cercetări din domeniul științelor sociale și umane are loc o reconsiderare a raționalismului, individualismului și liberalismului. Darwinismul, filosofia bergsoniană care privilegiază intuiția și evoluția în detrimentul rațiunii, și studiile efectuate de Freud 38 asupra inconștientului: iată tot atîtea elemente noi care vin să submineze bazele raționalismului și care vor da o grea lovitură corolarelor acestuia: liberalismul, democrația și credința într-
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de intuiție printr-o întoarcere interioară. Timpul care se socotește, care se desparte în unități artificiale este un concept asemănător celui de spațiu. Mai mult. Aici s-a realizat un fel de asimilare a timpului la spațiu"98. Califică aici, bergsonian bineînțeles, determinațiile timpului și spațiului omogen, durata pură și eterogenă, pentru a invoca apoi succesiunea și simultaneitatea stărilor de conștiință, amintind astfel și alte trăsături din fișa caracterologică a eului fundamental de care vorbea Bergson. Îl citise, ca student, pe
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
anonimat complet. O cronică la romanul Adela al lui G. Ibrăileanu și un microstudiu intitulat Comicul în „Dănilă Prepeleac”, scrise pe când T. era în clasa a șaptea liceală, arată un deosebit apetit pentru dificile lecturi fundamentale (de pildă, pentru teoria bergsoniană a comicului), pătrundere și subtilitate, calități ce vor fi potențate pe durata studiilor universitare. În condițiile acutizării confruntărilor politice dintre extremele dreaptă și stângă, tânărul gazetar va adera la cea din urmă, la ale cărei periodice va scrie. Poziția sa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
la dezorganizarea socială. Viața socială este călăuzită de propriile ei legi, legile aspre ale luptei pentru existență și de selecția celor mai puternici. Astfel concepută, pedagogia existenței devenea o pedagogie a luptei pentru viață.” Prin intermediul opțiunii pedagogice inspirată din filosofia bergsoniană a evoluției, ne găsim în fața unei opțiuni despre viață privită ca un ,,elan vital”, o concepție despre dezvoltare care consideră creația drept un act demiurgic lăuntric, ce izvorăște din înseși străfundurile vieții. O astfel de viziune evoluționistă de tip creaționist
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
autoritate morală, aceea care se impune de la sine oricărui om când acesta se află în prezența unei personalități care vede mai repede și mai bine unde este binele.” Opțiunea pedagogică a lui Ferrière este rezultatul unei concepții filosofico-psihologice, de inspirație bergsoniană, centrată pe intuiționism și ,,elan vital”. Ferrière admite că școala are menirea de a-l pregăti pe elev pentru viață, iar metoda de lucru specifică noului model urmează să parcurgă câțiva pași: 1. elevul trebuie circumscris cadrului natural și social
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
de bun seam. Indiferent îns de cile, sau criteriile prin care Ralea a abordat problemele religiei, faptul de a fi prezentat, sub aspect istoric și analitic, câteva perspective ale religiosului este absolut meritoriu. Centrându-și studiul pe câteva dintre ideile bergsoniene din Cele dou surse ale moralei și religie?, demonstrând în ce fel spectacolul religiilor e înc foarte umilitor pentru inteligența uman (absurdul religiilor încurajând în unele cazuri imoralitatea și impunând sacrificii, chiar crime, Ralea face pertinent o ampl trecere în
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
care cele trei cunoscute (mineral, vegetal - inclusiv bacteriile și ciupercile -, animal) sunt incluse, restul fiind planuri sau lumi paralele, a căror conoaștere se poate realiza doar prin intuiție. În limbaj cosmofizic, aceasta este lumea proceselor Whitehead, în care “elanul vital”, bergsonian, îmbracă primele diferențieri active, care precipită aceste posibilități creatoare către finaluri definite. Mai aproape de epoca modernă, Auguste Comte postulează o Religie a Omenirii, bazată pe o realitate transcendentă. I.3. Cunoașterea intensivă a spiritualității În ceea ce privește intuiția (Atman) am dori să
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Scheler sau Oswaldt Spengler), la filosofii existențialiști, la Nicolai Hartmann sau Émile Meyerson 681. Dintre aceștia, demersul lui Blaga seamănă oarecum cu cel al francezului Émile Meyerson. Detașându-se de optimismul raționalist scientist exagerat al epocii, dar și de iraționalismul bergsonian, Meyerson "a dezvoltat un raționalism critic concentrat asupra tensiunii dintre rațiune și realitate"682, care se exprimă în teza următoare: "realitatea obiectivă există și ea poate fi raționalizată prin cunoaștere, dar nu în întregime"683. În tendința ei către o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]