353 matches
-
episod, actorii fiind nevoiți să înregistreze piese și să învețe coregrafii. Narațiunea se centrează în jurul personajului Buffy și în jurul prietenilor săi, denumită „gașca Scooby” (Scooby Gang) ce se confruntă cu creaturi supranaturale. În primele sezoane, cele mai proeminente creaturi din bestiarul Buffy sunt vampirii, inspirați din mituri și convenții literare. Pe măsură ce serialul înaintează, sunt introduși alți monștrii, cum ar fii fantome, vârcolaci, zombii dar și oameni. Majoritatea scenelor din serial au fost filmate în Los Angeles. Acțiunea este plasată în orașul
Buffy, spaima vampirilor () [Corola-website/Science/308688_a_310017]
-
limba sacră. Despre mit Mircea Eliade afirma: "Ad-dunyă" (lumea prezentă) și "al-'aḫīra"(lumea de dincolo) sunt caracterizate de arhetipuri, de imagini care definesc spațiul și mentalitatea islamică. Astfel, se impun dihotomiile lună-soare, moarte-viață, demon-înger, ori elementele ce țin de bestiar sau de vegetal. Dualitatea este reflectată până și la nivelul limbii, gândirea mistică regăsindu-se în terminologia lingvistică: litere lunare și litere solare. Timpul joacă un rol vital, reprezentând încă din perioada preislamică o forță care anima și domina universul
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
Institutului de Etnologie și Folclor din Zagreb (Croația), unde studiază religii și credințe populare și antropologia performance-ului. Pe lângă articole de specialitate, a publicat cartea Voci de altădată: transgresiuni ale lumii în jurnalele lui Krleža, 1914-1921/1922 (2005), a co-editat antologia Bestiar cultural<i> </i>(2007) și <b>Animalul literar</b> (2012) împreună cu A. Zaradija Kiš, <b>Antologia studiilor de folclor</b><i> </i>(2010) împreună cu M. Hameršak și <b>Antologia miturilor</b> (2010) cu I. Prica. Cartea ei despre arta <i
„Teatrul care face din actor o temă politică” () [Corola-website/Science/295792_a_297121]
-
1838. Renovările poartă amprenta epocilor în care s-au efectuat, astfel că, deși stilul general este goticul târziu, se mai pot vedea elemente al stilului romanic în care a fost ridicată inițial. Se pot vedea, de asemenea, bazoreliefuri decorative, numite "Bestiarii", în stil cistercian, ordin monahal de care a aparținut biserica după anul 1240. Altarul prezintă scena vindecării leprosului de către Isus, el fiind realizat în secolul al XIX-lea de către pictorul brașovean Friedrich Mieß. În biserică se mai păstrează o orgă
Biserica fortificată din Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/327753_a_329082]
-
de Compoziție (ATM, pentru partitura spectacolului "Ediție specială"-1988), Nominalizat de revista "VIP" printre "Personalitățile Anului" (1998, pentru albumul "12+1=8", precum și pentru volumul "Criminală capodoperă"). Discografie: "Aflați despre mine" (Univers-1996), "Albă stea" (Cardinal '93-1996), "12+1=8" (Univers-1997), "Bestiar" (Univers-1998), "High-life" (2000), "Oameni de zăpadă" (compilație Roton-1997). Pentru activitatea editorială: Marca de Aur UGIR 1903 (2000, 2001, 2002, 2003), Medalia de Argint Aniversara a CCIR (2003), Diplomă de Onoare ”Larex” (2002). În paralel cu activitatea muzicală: 1977: colaborator "Săptămâna
Ilie Stoian () [Corola-website/Science/316422_a_317751]
-
cină pe socoteala celorlalți. În Prolog și povestiri (peste 18.000 de versuri), Chaucer prezintă un tablou al vieții sociale din Anglia secolului al XIV-lea, în același timp înmănuchează toate genurile literaturii medievale: romanul cavaleresc, legendele bisericești, "fabliaux"-urile, bestiariile, predicile moralizatoare, alegoria. a contribuit în mare măsură în dezvoltarea limbii engleze la rangul unei limbi literare. O dată cu acest "pelerinaj" spre Canterbury începe calea glorioasă a literaturii engleze. În perioada așa zisei Renașteri engleze, Edmund Spenser îl recunoaște drept propriul
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
românești, precum poezia "Vasiliscul și Aspida" de Șerban Foarță și Andrei Ujică (aceasta a inspirat și piesa omonimă a trupei Phoenix). Aceasta este inspirată de o faimoasă carte medievală tradusă în limba română din grecește, intitulată "Fiziologul", de fapt un bestiar de tip medieval, în care erau incluse si tot felul de ființe fantastice. În această poezie vasiliscul semnifică prefigurarea ispitei care marcheaza hotarul dintre inocența copilăriei și deschiderea erotică a Adolescenței. Organizată sub formă de triptic, poezia se prezintă cititorilor
Vasilisc () [Corola-website/Science/296925_a_298254]
-
convertească în cele din urmă „evazionismul” într-o strategie subversivă, pe cât de discretă, pe atât de redutabilă. Ironia joacă și ea, desigur, un rol însemnat în această întreprindere. Într-o poezie se vorbește despre un animal ciudat, coborât parcă din bestiariile medievale, un „pisicâine” care îl acompaniază pe v.înnopteanu pe câmpul... heraldic. Animalului - pe numele său benone - îi place să se exprime prin gesturi emfatice, teatrale (laba ridicată spre cerul baltic, coada înălțată într-un întortocheat tirbușon), și manifestă - bănuim
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
trecere În revistă a locurilor În care se concentrează cuvintele „mai culturale decât celelalte”. Acestea se grupează În trei categorii: ă cele ale căror „ICI sunt produsul unor judecăți preexistente vehiculate prin locuțiuni figurate”, cum sunt cele care țin de bestiarul cultural și care atribuie calități sau defecte cutărui sau cutărui animal (exemple: „puternic ca un taur”, „murdar ca un purcel”, „vesel ca un cintezoi”) sau cele care fac trimitere la „inanimatele culturale” („tare ca piatra”, „prost ca noaptea”); ă cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
București, 1986; Georg Trakl, Poezii, pref. Mihai Mangiulea, București, 1988, Poeme - Dichtungen, ed. bilingvă, București, 1991, Opera poetică, I-II , Chișinău, 2001; Rainer Maria Rilke, Rugăciunile, București, 1998, Ceaslovul, București, 2000; Gérard de Nerval, Himerele, București, 2000; Guillaume Apollinaire, Alcooluri. Bestiarul. Vitam impendere amori, pref. Ioan Es. Pop, București, 2002; Arthur Rimbaud, Opere, pref. Livius Ciocârlie, Iași, 2003. Repere bibliografice: Constantin Dumitrache, „Rugăciunile” lui Rilke, R, 1999, 6. G.Dn.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288418_a_289747]
-
generală, viața bucureșteană aducînd cu o fojgăială de figuri imorale, respirînd un aer de lupanar și emanînd un miros de oficină. Femeile au în genere petulența curvelor, iar bărbații sînt hoți, lași și alcoolici. Aproape nimeni nu iese neșifonat din bestiarul lui Pandrea, autorul neavînd duioșii, sfieli sau complicități ascunse. Rezultatul e un dampf de ospiciu înțesat cu suflete schimonosite, din care virtuțile s-au scurs prin gaura conștiinței. Jurnalul nu menajează și nu elogiază, fiind însuflețit de o poftă de
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
mă simțeam deloc în pericol, știind că ursul, nu-i așa, e animalul meu totemic. Poate, să zicem, nu doar al meu și poate nu doar din motivele enunțate de bătrînul Makono. "Din punct de vedere antropologic - scrie Mihai Coman (Bestiarul mitologic românesc, 1996) - se poate spune că prestigiul ursului derivă nu numai din mărimea și puterea lui, ci și din strania și neliniștitoarea sa asemănare cu omul. Vînătorii știu că trupul unui urs jupuit dezvăluie forme tulburător de apropiate de
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
-se la harță cu o potârniche, un măgar, apoi un catâr, niște prostituate, unele foarte arătoase, altele cu stagii vechi de activitate, apoi niște legume care trebuie curățate, în speță o salată, un scuipat, un delfin, într-o continuare la bestiar, un cal de îmblânzit, dar și o furtună, o masă bine garnisită, niște curteni și curtezane, dar, ne amintim acum, și parfum, dansuri, o rochie... Tot atâtea ocazii, pentru docți și persoane serioase, să-l trateze de sus pe personajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
-l transforme într-o vietate extatică orientată spre contemplarea ideilor pure; el rămâne o creatură grosieră condamnată să râme cu râtul în pământul cel mai murdar, scârbos și plin de gunoaie, hrănindu-se cu excrementele în care se bălăcește. în bestiarul filosofic, porcul e condamnat să rămână legat de pământ, de lumea aceasta, de realitate, de imediat. Conform perspectivei neopitagoriciene a unui Platon, în cursul reîncarnărilor, sufletele damnate - într-un fel, cele ale libertinilor, ale amatorilor de plăceri, ale celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ipostază, persona se dovedește un nucleu arhetipal care intră în relație cu etologia, ramură a biologiei interesată de comportamentul animal și uman determinat genetic. Prin etologie este confirmată existența instinctelor din sfera socială, cu implicații în coerența succesiunii evolutive dinspre bestiar spre uman. Instinctele, deopotrivă umane și animale, dau măsura nivelului biologic al generalului.112 Cel puțin pentru Fred și Ladima, noțiunea de personae se dovedește mult mai adecvată, chiar exhaustivă, în comparație cu termenul de alter-ego, restrictiv și perimat. Însă Camil Petrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
-se la harță cu o potârniche, un măgar, apoi un catâr, niște prostituate, unele foarte arătoase, altele cu stagii vechi de activitate, apoi niște legume care trebuie curățate, în speță o salată, un scuipat, un delfin, într-o continuare la bestiar, un cal de îmblânzit, dar și o furtună, o masă bine garnisită, niște curteni și curtezane, dar, ne amintim acum, și parfum, dansuri, o rochie... Tot atâtea ocazii, pentru docți și persoane serioase, să-l trateze de sus pe personajul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-l transforme într-o vietate extatică orientată spre contemplarea ideilor pure; el rămâne o creatură grosieră condamnată să râme cu râtul în pământul cel mai murdar, scârbos și plin de gunoaie, hrănindu-se cu excrementele în care se bălăcește. în bestiarul filosofic, porcul e condamnat să rămână legat de pământ, de lumea aceasta, de realitate, de imediat. Conform perspectivei neopitagoriciene a unui Platon, în cursul reîncarnărilor, sufletele damnate - într-un fel, cele ale libertinilor, ale amatorilor de plăceri, ale celor care
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
creștine 1543: Calvin, Tratat asupra relicvelor; Contra sectei fantastice și furioase a libertinilor 1572: Noaptea Sfântului Bartolomeu 1608: Francisc de Sales, Introducere în viața evlavioasă 1632: Garasse: Doctrina curioasă Index Ascetism ideal ascetic, mijloc pentru perfecționare, contra plăcerii, și plăcere, Bestiar alcion, arahnidă, balenă, broască, câine, cocoș, maimuță, măgar, muscă, pește masturbator, pisică, porc, purcel, rândunică, scrumbie, șarpe, șoarece, tăun, țap, Contraistorie Erori în privința lui Epicur, în privința termenului de epicurian, în privința gnosticilor, în cel privește pe Montaigne, în ce-l privește
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
rotițe dezaxate, câini care-și pierd memoria odată cu dinții, veverițe care nu-și găsesc alunele, mecanici care au întotdeauna o rotiță de angrenaj desperecheată. Într-adevăr, parada indivizilor ce se perindă prin modestul birou al detectivului e demnă de un bestiar: un „mitocan mătăhălos” terorizat de o vecină care amenință că-i otrăvește câinele, o „femeie nici prea tânără, nici prea bătrână, nici prea curată, nici prea murdară, în mod evident săracă, jerpelită, plângăreață și proastă”, a cărei colegă de cameră
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu doar "traseul" lecturii, ci și intenția depreciativă a pamfletarului. Analogia polemică este un procedeu predilect al pamfletului în general, iar specificitatea argheziană rezidă în semantismul corespondențelor, termenul de bază fiind pus în legătură cu un altul aparținând unor registre lexicale favorite: "bestiarul", "domesticul", "corporalul indecent"193. În proza jurnalistică argheziană, analogia polemică ocupă spații diverse, de la un titlu aluziv cum este, spre exemplu, Poezia cu moț (dar și multe altele, care induc mental imagini analogice) la un paragraf care, de pildă, concentrează
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lucrări despre vânătoare (Vânătoarea de J. Du Fouilloux, Les Mémoires de l'ancienne chevalerie de Lacurne de Saint-Palaye, Les Mémoires historiques sur la chasse dans les différents âges de la monarchie, L'école de la chasse au chien courant...). "Mă amuz răsfoind bestiare din Evul Mediu, căutând în "autori" tot ce este baroc printre animale. Mă aflu printre monștrii fantastici" (scrisoare din 19 februarie 1872 către Sand). La sursele medievale pe care le tratează expeditiv se adaugă literatura romantică, scrierile lui Renan, Creuzer
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
coborau prăpăstios până în fundul șanțului cu apă"384*. Mai multe incinte apără acest loc geometric (țăruși, gard de mărăcini) al cărui aspect pătrat și militar se opune oricărei intimități de refugiu, de casă primitoare și care este populat cu un bestiar fantastic, dragoni la exterior care scuipă apa streșinilor 385 și boturi de fiare sălbatice în interior. O astfel de dualitate contradictorie este plasată emblematic pe pervazul ferestrelor: "la toate caturile, înfloreau în ghivece de lut vopsit tufe de busuioc sau
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de fluturi", "păunii umblă din țară-n țară", cerbul "vibrează pe culmi albastre"; plopii par niște "feștile" vibratorii, iar fructele dintr-un tablou "sunt un adio"..." Labirintul ontologic presupune căi primejdioase, greu de evitat; în Poteca, bunăoară, figurativul derivă din bestiarul mitic al lui Blaga: Numai ursul bătrân și căprioara rănită, numai șarpele vătămat, și privighetoarea fără de aripi se târăsc până acolo transfigurate și cad... O pseudo baladă, Mistrețul cu colți de argint, e piesa-etalon a unui Doinaș destins, de astădată
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aplicat ironistului de către Al. Piru (Poezia românească contemporană), e departe de a i se potrivi, căci în franceză gouailleur e totuna cu grosier, cu insolență și vulgaritate în vreme ce la Sorescu acționează constant o inteligență fină. Cerul, marea, natura în sine, bestiarul nu confiscă atenția; erosul, pus între paranteze, tinde vădit spre galanterie: "Câte păsări o fi stricat / Cerul / Până să-ți nimerească mersul / Atât de lin?" (Pentru păsările dispărute). Cel mai amplu poem, Nevermore (din Astfel, 1973), punctat cu întrebări despre
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
conciziunea prin limbajul gestic. e. Sfaturile ce se dau păstorului divin merită o atenție specială. Oile se autosacrifică. Este în firea lucrurilor: turma, în mare cantitate numerică, în vreme ce berbecii sunt sacrificați mai puțintei, aproape simbolic. Le bănuim ținuta mirifică, de bestiar fabulos, purtînd coarne solarizate. f. Nu este vizată o recompensă materială în genul economiei de piață, nici măcar în sens ortomănesc, pe placul lui Nechifor Lipan, ci una ideală, în scopul într-ajutorării partenerilor cosmici: Dumnezeu este sfătuit să-și cumpere
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]