277 matches
-
te prosti, Firmin. Ăsta e sfîrșitul, și o știi prea bine. Nu. O să te fac eu să rămîi. Fii atentă. I-am făcut toate scamatoriile pe care le știam. Nu mă mai puteam da peste cap ca lumea din cauza piciorului beteag, a vîrstei Înaintate și a căpățînii ce-mi atîrna greu și, de fiecare dată cînd am Încercat, am aterizat pe spate, ceea ce, s-a dovedit, era la fel de amuzant. După asta, m-am dus la o carte și m-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să termine mai repede ce tocmai Începuse. Parcă aș viola roata, Doamne apără și păzește, Își zise el când trebui să admită că trupul Îi era năpădit de un val de căldură care nu avea nici o legătură cu soarele ăsta beteag de saturnism. O boală care te poate lăsa fără dinți și fără urmași, dacă nu te grăbești să dai cu bulanul În populație. Cam asta scria și pe bilețelul pe care Îl descoperise sub roată. Semnat Nutzy și Rudy. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mila Tatălui Ceresc. El le drămăluiește pe toate cu milă și înțelepciune. Și apoi de mine, de matale, taică, cine crezi că se va îngriji? Abia așteaptă cuviosul Petru să-ți ia locul, deși cred că nu o să apuce, e beteag poponarul, scârțiie din toate încheieturile. Cât despre ava Ioan, de ajunge stareț, mută schitul în pustie. Trebuie să ne îndulcim singuri nevoințele, taică părinte. Acolo, sub mesteceni, este o poartă, aici în chilie, mai facem una. Prin poarta mănăstirii trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la oblojitul cailor, dacă se Întîmpla să se rănească vreunul. Se Întorceau Într-un octombrie de la stația de poștă unde zăboviseră mai mult din pricina nevoii de a Înlocui un cal cu unul de Împrumut și a-l lăsa pe cel beteag În grija unui om priceput pînă la următoarea lor misiune. Îi prinsese Întunericul pe drumul spre casă. După cîteva pahare de votcă, pe rus Îl luase somnul și sforăia sub blănuri. Pomean se ținea cu băgare de seamă la pasul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
neamul cu sufletul la gură că nu cumva, din nestatornicie ori din nebăgare de seamă, să se lovească ori să fie lovit, pierzînd și ce-i mai rămăsese. Mama Floare n-a apucat să mă vadă orb. Deși nu era beteagă, simțea că nu poate să mai aibă mult și a cerut să fie dusă de la Rătești la fiica ei, Maria, la Pișcari. Au rămas de pe urma ei poveștile născocite și cele trăite din care am Înșirat cîteva În aceste pagini. Pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dăduse de rușine bătrînul ăsta. Oare cine-l adusese tocmai atunci? Altfel credeam că apar eu În ochii familiei. Ceilalți bunici, Ștefan și Maria, sesizîndu-mi neobișnuita obidă, au Încercat să mă mîngîie. Să-l Îngădui pe moșu’ Ioan că era beteag, iaca, se dusese drept la spital, dar avea drep tate: nu era lăsat să intre În biserică omul care nu-i purta de grijă unuia din familie asupra căruia se abătuse vreo neputință. Auzi acolo, eu neputincios?!... Am retezat discuția
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
doar am s-o văd! A surâs și mi-a spus: "Ai răbdare..." " Dacă aș pleca la capătul lumii, aș găsi-o! i-am răspuns înciudat. Și n-aș avea nevoie de nimeni! Dar cum să plec cu un picior beteag?! Abia mă mișc pe lângă casă!" "Un picior beteag?! Care? " spuse el. "Uite-l, ăsta, ce, nu se vede că-i chircit?!" și am dat să-ntind piciorul să-i arăt că nu se poate. Și n-o să mă credeți. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mi-a spus: "Ai răbdare..." " Dacă aș pleca la capătul lumii, aș găsi-o! i-am răspuns înciudat. Și n-aș avea nevoie de nimeni! Dar cum să plec cu un picior beteag?! Abia mă mișc pe lângă casă!" "Un picior beteag?! Care? " spuse el. "Uite-l, ăsta, ce, nu se vede că-i chircit?!" și am dat să-ntind piciorul să-i arăt că nu se poate. Și n-o să mă credeți. În clipa aceea, cum mă uitam la el, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
poate. Și n-o să mă credeți. În clipa aceea, cum mă uitam la el, și-a ridicat ochii spre cer, a chemat pe nume pe cineva îi spunea Iisus, iar mie mi-a zis: " Ia să văd, care picior e beteag?" Eu tocmai îi arătasem că nu pot întinde piciorul, când colo, piciorul meu se întinsese, sănătos și lucind în ploaie, ca și celălalt. Am zvâcnit în sus, pe amândouă picioarele, și am rupt-o la fugă prin ploaie și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de la Prispă crâșmarul... Aista nu te dădea afară din crâșmă oricât ar fi arătat ceasul.. Numai să nu stai cu paharu’ gol. Mă Întorceam acasă, cum spuneam, pe două cărări și acelea numai glod. Și numai ce Îmi fuge piciorul beteag și una-două mă trezesc În mocirla din șanțu’ de la poarta Dochițâi... Dau să ies. Nici pomeneală să pot. Șanț adânc, nu șagă. Să strig, nici vorbă! Beat beat, da’ Îmi era rușine. Norocu’ meu o fost un zăvod de câine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am de gând, cu niciun preț, să renunț așa de repede. Cel mai necinstit lucru, pe care poți să-l faci vreodată față de tine însuți, este să te dai bătut! Astfel, tot voi scăpa eu de acest trup imperfect și beteag, plămădit de niște mâini distrate și grăbite. Omul este doar o ființă experimentală și lăsată neterminată, tocmai de aceea îmi și provoacă mie atâta greață! Totodată, privit la prima vedere, omul pare, îndeobște, foarte ager și vânjos, mai ales când
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Uriteea, pentru sporul pe care l-am primit în dar la secerat. Înainte de coborârea sfântului soare, la achindii va ține ședințele de ghicit și ascultare. Mai târziu, după ce păsările cerului se vor ogoi la cuiburi, trebuie să vadă pe cei betegi la adăpostul de îmbăiere cu buruieni. Mă întreb dacă nu cumva, mintea mea umblă tranca leuca, pentru că mă doare vătămătura, capul huiește a pustiu, își schimbă locul pe cer stelele sau ce altceva, nu știu, se mărturisi la încheierea cuvântului
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și nici bogăție n-am strâns. N-am uitat fiindcă orice am făcut, gândul mi s-a dus, fără voie, tot la tine, iar câștig n-am avut pentru că ghinionul a făcut să mă îmbolnăvesc rău. M-a lăsat plămânul beteag, apoi celălalt. Cât am strâns am cheltuit cu doctorii. Acum știu: în cel mult două luni voi sfârși cu lumea. Nu sunt tare, ieri am plâns. Totul mi se trage din pricina ta. Puteai să mă oprești, dar nu ai încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
lui Caragiale Triumful talentului, povestea celor doi foști colegi de școală care participă împreună la un concurs pentru ocuparea unui post de perfect caligraf. Dintre ei, Niță Ghițescu posedă un talent excepțional în materie, în vreme ce Ghiță Nițescu are mîna dreaptă beteagă și scrie cît se poate de urît. întîlnindu-l din întîmplare în ajunul concursului, Niță află de la Ghiță că acesta din urmă se bucură de protecția ministrului, iar peste cîteva clipe primește din partea unei cunoștințe vestea că i-a găsit undeva
Caragiale „obscur“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7153_a_8478]
-
o femeie adică în stare să-și părăsească bărbatul, e un semn că iubita nu era aceea care să pună în primejdie viața poetului. Legenda ruperii oaselor este o interpretare populară a imobilității bolnavului din cauza afecțiunii dorsale, iar prezența poetului beteag în casa soțului ultragiat trebuie să-și aibă izvorul în Antony, publicat puțin după moartea lui Hrisoverghi. Într-adevăr, tot comparând pe poet cu Antony, biografii au putut vârî în capul cutăruia fără noțiunea exactă a literaturii că tânărul ofițer
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
bordeluri), din precaritatea instalată în toate domeniile vieții sale: „ce-i cumplit e că toți acei bolnavi din Toledo [se face o paralelă cu opera lui El Greco, n. ns. S-G. D.] lăsați fără acoperiș s-au pripășit în Grecia, betegi și nebuni, toți grămadă, și bântuie pe drumuri. Și cum să-i adunăm la un loc, când există atâția pribegi?” (p. 15), se întreabă Stratis, abia reîntors. Așa cum spune altcineva, „pe Acropole, pe timp de lună plină, vom găsi energia
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
o veni și lui ziua cea din urmă. A fost semiparalizat încă de la vârsta de 15 ani. Acum a trecut de 85. Mulți-nainte! îi urăm noi. Mulțămăsc! răspunde bâtul Nichifor cu lacrimi în ochi uitându-se la mâna cea beteagă pe care o poartă așa, de peste 70 de ani. Nume de nesfârșită pomenire Cârnățenii e un sat de moldoveni neaoși. Aici, spre deosebire de Chișinău ori de Tighina (pe care am fost sfătuiți s-o ocolim) se vorbește numai pe limba lui
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
nenăscuți încă nelinși/ soarbe-n oale/ numai scrum numai boli/ e de fum îți dă târcoale/ e de foc îți dă noroc/ de te scoli vârcolac înecat într-un lac/ și te zbați și vorbești printre trestii dintre pești/ os beteag rebegit uite-o barcă/ trece parcă/ uite-n barcă un iubit/ sări și prinde-l/ ți-e menit”. Sonoritățile vag barbiene se prelungesc și în Indrușaim: „Indrușaim, mă-ndemni să deschid/ prin tine/ ațipite-năuntru, doline/ sub maluri/ surpate, vor
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
zămislit crezul într-o confesiune lirică, în care viața urcă și coboară ca strigătele de pe cruce. Suspinul lui ca un jurnal de luptă deapănă azurul în părul nins al suferinței, ca gândul plăpând al Măicuței. Răbojul durerii ca un vis beteag se frânge-n ruga-ngenuncherii, tulburând veșnicia. Salcâmul înflorit, necontenit în adierea sa își trece mireasma din părinți în prunci, iar tăcerea închisorii a îngenuncheat atunci ca lacrima de sânge pe cetina de brad. Plânsul sufletului său caută odihna Strămoșilor în
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
tot cad, și se rotesc... În amintirea dansurilor noastre Iar toamna eu nostalgic le privesc Te caut făr' să te găsesc, în astre De câte ori mai cade câte-o frunză Din ochi mi se va scurge-o lacrimă Mi-e inima beteagă, și confuză Cu frunza ta, te rog, alină-mă... Știu, anii au trecut, nu mai contează Și nimeni astăzi nu te mai condamnă Cădarea frunzelor, atât cât mai durează Ne poartă doar în nostalgii de toamnă. 03 brumar 2016 undeva
NOSTALGIE DE TOAMNĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383028_a_384357]
-
Nu sunt drept și 'nalt precum un fag Nici nu spun că port al țării steag Sunt umil, descind dintr-un iobag La curea mi-atârna un baltag Mersul îmi ajut cu un ciomag Să nu crezi însă, că sunt beteag Am crescut cu pită și chișleag Umăru-mi, mai poartă un desag Glasul mi-e ușor mai....cepeleag Când îmi ies vorbe din esofag Tot timpul sunt pus pe furtișag Și pe mine port doar un nădrag Niciodată eu nu prins
ATRACȚIE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383034_a_384363]
-
vin, îi cerem morții Să mai întîrzie-o clipă, cît mai vie. În orice caz, trăim, - acesta-i dreptul Pe care ne-am văzut stăpîni, în lege, Dar chiar și-așa ne mai înțeapă pieptul Și vise ni se mai trezesc betege... În orice caz, trăim, și asta-i bine, Căci mai există timp pentru-ndreptare... Deschideți geamul larg spre zări senine Și faceți cîte-o cruce salvatoare! (Din volumul “În orice caz, trăim”) Referință Bibliografică: În orice caz, trăim / Dragoș Niculescu : Confluențe
ÎN ORICE CAZ, TRĂIM de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383089_a_384418]
-
Nu sunt drept și 'nalt precum un fag Nici nu spun că port al țării steag Sunt umil, descind dintr-un iobag La curea mi-atârna un baltag Mersul îmi ajut cu un ciomag Să nu crezi însă, că sunt beteag Am crescut cu pită și chișleag Umăru-mi, mai poartă un desag Glasul mi-e ușor mai....cepeleag Când îmi ies vorbe din esofag Tot timpul sunt pus pe furtișag Și pe mine port doar un nădrag Niciodată eu nu prins
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
ucis cu ciomegele; niște câini mari, prostiți. Piticii care s-au opus au fost călcați în picioare. Chiar au primit și destule măciuci, de vreme ce patru au fost găsiți morți, iar nouă și-au dat duhul pe urmă. Mulți au rămas betegi. Întregi sau nu, cei scăpați au fost goniți, casele lor mici aprinse. Magistratul a dat o Ordonanță prin care întoarcerea lor în Stațiune e interzisă pentru totdeauna. Un punct câștigat de acesta: i-a prefăcut pe târgoveți din asasini în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cunoscuse de multă vreme și-n care avea o încredere mioapă, mai văzând totuși, după cum pomeneam, cu un ochi. Fără să asculte de ochiul său valid care-i spunea că Ximachi prea seamănă a coțcar, Sima-Vodă se lăsase pe seama ochiului beteag și-l numise pe Ximachi vistiernic. Greșită judecată! Episodul 75 îN SPATELE PORȚILOR îNCHISE — Ședeți! - îi pofti cu un gest larg vistiernicul Ximachi pe cei doi călugări, după ce străbătură în liniște câteva coridoare tapițate cu piei. Metodiu și Iovănuț se puseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]