46 matches
-
case) Din neamul Diaconeștilor au mai rămas până astăzi Stănileștii( de la Stan), Peneștii( dela Pană sin Stan Diaconu), Pârvuleștii (de la Pârvu sin Stan Duiaconu), Dragomireștii (de la Dragomir sin Stancu Diaconu), Franțeștii (Franțescu sin popa Stancu) ,Trăileștii, Băngoi, Țăpoi etc. Cătunul Betegi (Adunați) , este o așezare care a fost compusă la începuturi cam din 6-7 fumuri (familii), amplasată prin luminișurile pădurii și Văii Bucov, la nord de comună. Cuvântul <betegi> înseamnă <(oamnei) cu beteșuguri>. Trebuie să reamintim că între anii 1784 și1831
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
și română. Dar "...când țările se suie la mari bișuguri, zburdează hirea omenească; și zburdăciunea naște păcatul și pe păcat îl urmează mânia lui Dumnezeu..." zice iarăși Miron Costin. De la o vreme, părea "că lui Vasile Vodă i s-a betegit mintea". Și astfel soarta a vrut ca chiar oștile de cazaci și de tătari, pe care se bizuia pentru a-și relua tronul pierdut, să deie foc cetăței, la ale cărei începuturi de cultură și de civilizație lucrase cu atâta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
așezat pe unghiile sale” <endnote id="(682, p. 55)"/>. Vorbind despre respectarea normelor de igienă rituală, despre tradiția „spălării cu Îmbăiare” În baia rituală, Pravila lui Matei Basarab (1640) consemnează starea de sănătate a evreilor : „În ovrei, puțini vei afla betegi și, cum am zice, mai nici unul, pentru că păzesc această poruncă ce le poruncise Moisi” <endnote id="(461)"/>. „Despre igienă [jidanii] au destule noțiuni Încă de la Moise, Între care baia cel puțin o dată pe săptămână nu lipsește, și celor săraci li
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lasă să vorbesc și eu, îmi iau ghiozdanul și plec... Iar în privirea sa se putea citi o mare și definitivă hotărâre... -Părerea mea, zice Haralampy - deși nu i-o cerusem - este că domnul Stolojan a renunțat, fiindcă s-a betegit din cauza șantajului... Ce zici, vecine ? -Ce să mai zic ? Rămâne cum a stabilit Hamlet! CU PA, DE VIS. După ce am vizionat meciul de "Cupă Davis" România - Canada, m-am liniștit dându-mi seama cu bucurie nedisimulată (?) că dispunem în continuare
"Țepele" – joc dpbrogean de la Basarabi by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12414_a_13739]
-
frământat. Mitropolitul se ridică din jilț. — Când eram copii, povestea care ne încânta cel mai mult ne-o spuneau și taica și mama, cea despre Badea Bălăceanu. Cum au murit sub el trei armăsari și nu se știe câți a betegit ducând scrisoare de la București de la vodă către domnul de la Iași, ca să nu-i spânzure pe unchii mei Cantacuzinii din Moldova. S-a prins că ajunge la Iași într-o zi și o noapte și s-a ținut de vorbă! Mare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Celso și Daniel erau În culmea fericirii, fiindcă acum puteau să-și edifice singuri casa. Să o edifice! Ăsta era cuvîntul pe care-l foloseau tot timpul și ce nevoie aveau de ingineri și arhitecți cînd, slavă Domnului, nu erau betegi? Dicționarul oferă probabil toate datele despre cuvîntul a edifica, etimologia, verbul latin și cîte și mai cîte, dar la ce foloseau toate astea cînd ei au și Început să edifice și-ți zîmbeau dezvelindu-și toți dinții și-ți Împuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atitudinea. 8 decembrie 2012 Pentru prima oară am resimțit oboseala, cel mai tare durându-mă mijlocul și coloana, de la statul În picioare, dar poate fi și o stare pregripală, pe care nu aș dori-o. De altfel, cam toți suntem betegi, Însă nu avem Încotro și trebuie ca În mănăstire totul să decurgă normal, pentru că pelerinul nu are de unde să știe că unu-i operat, că pe altul Îl dor picioarele ș.a.m.d. Am prins un pic de curaj și
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Văzu că pe banca lungă din spate Încolțise pe cineva. Înclinat vajnic, spatele lat Îi ascundea victima de ceilalți pasageri. Numai Sammler, din cauza Înălțimii lui, vedea. Nici un motiv să fii recunoscător Înălțimii sau vederii. Omul Încolțit era bătrân, slab; ochi betegi, lăcrimând de teroare; gene albe, pleoape roșii și un albastru de mucus marin, ochii lui, gura deschisă cu dinți falși atârnând de gingiile de sus. Pardesiul și haina erau și ele deschise, cămașa trasă În față ca un tapet verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
îi plimbă flăcările pe mâini, pe piept și pe la încheieturi. Parcă-i trăgeau pielea de pe el. Paraschiv deschise un ochi și-l văzu pe Treanță în brațele sergentului. Țipa de se cutremurau zidurile. În odaie mirosea a piele arsă. Îl betegeau. Gheorghe nu mai putu.. Deschise gura să mărturisească, dar întîlni privirea ca o baionetă a pungașului. Își înfipse dinții în brațul sergentului și nu mai știu nimic... Afară se lumina de ziuă. Prin fereastra murdară se vedea cerul mototolit. Îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Acum, priveau unul la celălalt și nu îndrăzneau nicicum să întrerupă tăcerea. Fără prezența lui Doru Gârleanu, întâlnirea părea searbădă și lipsită de sens; nu mai avea sarea și piperul necesar, era ca și cum s-ar afla față în față doi betegi: unul surd și altul mut. Orice încercare de a rosti vreun cuvințel, din start era sortită eșecului. La un moment dat Marius Nicoară, inițiatorul acestei întâlniri, ca și cum ar arunca cu tomahawkul, a spart tăcerea, anunțând răspicat: Am dorit în mod
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
privită din stradă, uriașa curte din fața lor, în formă de careu, nu era decât un maidan în care erau îngrămădite, unele peste altele, sumedenie de obiecte fără valoare: cazane ciuruite, umplute până la refuz cu tot felul de alte vechituri, butoaie betegite din metal sau din lemn cu doage lipsă, oale sparte, sobe ruginite, somiere peticite, cu arcurile rupte și miros specific de putregai, într-un cuvânt tot felul de hârburi aruncate de locuitorii cartierului. Proprietara acestui ansamblu de locuințe, doamna Dan
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de piatra căzută pe oglinda apei liniștite. * ...Era în timpul războiului din ‟77, când satele aproape că se goliseră de bărbați, rămăseseră la vatră numai bătrânii și unii despre care nu se putea spune dacă sunt tineri ori vârstnici, căci erau betegi ori sufereau de ceva, aveau fețe chinuite... Satele se urâțiseră... Amuțiseră. Rar mai cânta câte cineva... și atunci, ori era beat ori nebun. Încleștările morții s-au dezlănțuit. Atunci, răsări peste câmpiile pustiite o altă stăpână ce-și înfingea ghearele
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
rămână acolo agățat cine știe cum, într-un picior, într-o mână, înghiontit din toate părțile, pentru ca în sfârșit să coboare înapoi în aerul înghețat, urmat de sudălmile șoferului ursuz, și pe bună dreptate, ce, parcă el vrea să conducă acest autobuz betegit la ora șase și jumătate ante meridian, pe un ger cumplit, după cum nici autobuzul nu vrea să se miște, nici motorina nu vrea să se combine cu oxigenul, nici motorul să se învârtă, nici transmisia să ducă de la motor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-i votăm pe cei ce ni-i bagă ei în ochi... Măi Toadere, de ce vorbește gura fără tine? l-a apostrofat Făcutu, tot un invalid de război, care ședea lângă el. Dacă am fost pe front și ne-am întors betegi, vărsându-ne sângele, am făcut-o ca să ne conducă un neica nimeni? Un pierde-vară? Calicul calicilor din satul ista? Mai bine muream de glonț decât să murim de inimă rea! Cei de la mesele din jur au făcut ochii mari și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și noi câte ceva la cerșetori, încuviință Fane Chioru. — Ba nu le-am da nimic, nenorociții dracului, râse Costică Ologu. — Eu, spuse și Coltuc, văd mereu așa. Adică văd lumea întreagă... Cum ar fi fost ea dacă nu s-ar fi betegit și dacă nimeni n-ar fi betegit-o în vreun fel... — Ți-am zis eu, se întoarse Costică spre Fane Chioru, că ăsta micu’ e mintos ? Fane încuviință. Se mulțumi, ca de obicei, doar cu câteva vorbe, rostite rar, apăsat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Chioru. — Ba nu le-am da nimic, nenorociții dracului, râse Costică Ologu. — Eu, spuse și Coltuc, văd mereu așa. Adică văd lumea întreagă... Cum ar fi fost ea dacă nu s-ar fi betegit și dacă nimeni n-ar fi betegit-o în vreun fel... — Ți-am zis eu, se întoarse Costică spre Fane Chioru, că ăsta micu’ e mintos ? Fane încuviință. Se mulțumi, ca de obicei, doar cu câteva vorbe, rostite rar, apăsat. — Când ești ca noi, nu e bine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
orbii, ologii, milogii. Aicea e altfel de negoț, mai cu curu-n sus : cu cât mai mulți cerșetori în vitrine, adică pe trotuare, cu atât mai multă sărăcie pe rafturi și ticăloșie pe tejghea. E destul să ne numeri pe noi, betegii și pomanagiii, nu-ți mai trebuie metru de croitorie ca să măsori cu cât s-a înrăit lumea. Dar Coltuc nu-i spuse nimic despre toate astea Melaniei. Merse tăcut și drept, proptit pe căruțul lui, închizând ochii la fiecare hurducătură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Eu nu mă duc la biserică, zise flăcăul. Mergeam, când eram mai mic, dar lumea se uita urât la mine, credea că intru ca să cerșesc. Și atunci i-am zis soru-mii că mai bine nu... — Asta așa e, încuviință Ologu. Betegii se opresc în prag. În biserică au dreptul să cerșească doar oamenii cu două mâini și două picioare. Și ce mai cerșeală... ! — Eu nici nu trebuie să merg la biserică, adăugă orbul. Pentru mine peste tot e biserică. Și lumânări
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ele definesc aspecte individuale ale acestei realități. Poetul nu vorbește despre oamenii noi În general, ci Îl pune pe acest om și pe altul să vorbească pe limba lui În versuri, dezvăluindu-și ființa: Gheorghe Păun și Ioniță Domil, mineri, betegiți În vremea burgheziei, care astăzi sub călăuza „fratelui Partid” renasc la o altă viață, brigadierul de la Bumbești-Livezeni care-i scrie logodnicei despre bucuriile muncii voluntare, bătrâna căreia „trei feciori i-a trimis Hicler În pământ” și care tocmai de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
XX-lea, populația Iașului a crescut foarte mult. Desigur, în aceste condiții, ospiciul Galata nu putea constitui nici pe departe o rezolvare. Știm despre acest ospiciu că primea bolnavi numai dintre "pământenii ce n-au închipuire de a se hrăni", "betegii neputincioșii" și "bătrâni neputincioși", primiți pe baza recomandării Epitropiei Generale. În realitate, sub aceste denumiri, patologia era bine reprezentată. Cu toate acestea, la Galata, în adevăr, condițiile erau de ospiciu, și nu de spital. Găsim, astfel, o infirmerie, care să
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
fie nou. Să fie propriu. Iată de pildă cum prin intermediul unei imagini viguroase se comunică indignarea pasională a poetului, revolta sa față de fățărnicia arogantă și spiritul sufocant de care sunt contaminați unii critici: Alt mers decât în cărucioare Nu vor, betegii, să permită: Și gem, de supralicitare... Și mor, de papagalicită... Cititorul salută în această poezie mai cu seamă curajul cu care sunt dezbătute unele probleme centrale ale literaturii și criticii literare”. Al treilea semn care anunță că, totuși, ceva-ceva se
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]