203 matches
-
TVA inclusă). Telefoane 421323, 0726286925. Vând Dacia 1310, an fabricație 1985, verificare tehnică pe 2 ani, stare bună de funcționare, culoare galbenă. Tel. 0726392758. Vindem colțare noi din pluș, imitație piele, orice dimensiune și culoare, canapele. Tel. 446421, 0723339658. Cumpăr betonieră, capacitate 100-200 l. Tel. 0743038937. Vând Fiat Brava, 1,9 diesel, 75 CP, 2001, închidere centralizată, aer condiționat, oglinzi electrice, preț 6 500 euro. Telefon 0740101650. Vând Dacia 1310, an fabricație 1985, verificare tehnică pe 2 ani, stare bună de
Agenda2005-27-05-mica publicitate () [Corola-journal/Journalistic/283896_a_285225]
-
lemn masiv finisat, lambrisat. Tel. 487784. Vând casă de vacanță la Sasca Montană nr. 110, patru camere, grădină, fântână, poziție deosebită. Tel. 0727151015. Vând casă în satul Gelu, cu spațiu depozitare și magazin, vând cutie de viteză pentru Dacia și betonieră. Tel. 487708. Vând apartament 3 camere decomandate, 3 balcoane închise, geamuri termopan, vedere pe două părți, preț negociabil. Telefoane 438344, 0724274962, 0723422049. Vând teren 5 755 mp, cu titlu de proprietate, intravilan, în spatele Casei Auto Mercedes, 24,65 m front
Agenda2005-29-05-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/283958_a_285287]
-
utilaje și scule ce se folosesc în construcții: schele de aluminiu, toată gama de scule profesionale Bosch (rotopercutoare, freze pentru canale în pereți, mașini de găurit, picamer, tasatoare și tălpi vibratoare, mașină de șlefuit parchet, freză pentru beton și asfalt, betoniere, generatoare de curent, pompe de apă și mâl, rigle și tije vibratoare, ferăstrău circular de mână, polizoare de colț, mașini de găurit și înșurubat cu acumulator, aparat de nivel cu laser, aspiratoare și altele. Tarifele de închiriere sunt diferențiate în funcție de
Agenda2005-13-05-comert () [Corola-journal/Journalistic/283522_a_284851]
-
fabricare asfalt (salariu între 1 000 și 1 500 dolari); supervizor asfaltare (salariu cuprinse între 1 000 - 1 500 dolari); specialiști canalizare (salariu între 1 000 și 1 500 de dolari), șef atelier mecanic reparații vehicule de transport - camioane și betoniere - și utilaje grele pentru construcția șoselelor - buldozere, excavatoare, gredere, etc. (salarii cuprinse între 2 000 și 3 000 de dolari); șef de șantier construcția și reabilitarea drumurilor și autostrăzilor (în funcție de vechime și competență, se acordă un salariu între 2 500
Agenda2005-23-05-general7 () [Corola-journal/Journalistic/283773_a_285102]
-
cunoștințelor de limbă). Angajatorul caută personal pentru posturile: șef de șantier - construcția și reabilitarea drumurilor și autostrăzilor (salariu între 2 500-4 000 USD și alocație de hrană echivalentul a 350 USD), șef atelier mecanic reparații vehicule de transport (camioane și betoniere) și utilaje grele pentru construcția șoselelor - buldozere, excavatoare, gredere etc. (salariu între 2 500-4 000 USD plus alocație de hrană echivalentul a 350 USD), mecanic reparații camioane și basculante (salariu între 1 000 și 1 500 USD și alocație de
Agenda2005-25-05-bursa () [Corola-journal/Journalistic/283821_a_285150]
-
Existența unor asemenea nuclee materiale se Încarcă În timp de spiritualitate, devine inconfundabilă, se contopește cu viața oamenilor unui anumit loc, le domină destinul ca o trăsătură de caracter. În pătratul de oraș delimitat de marginile ferestrei mele Închise e betoniera. Din spatele blocurilor de patru etaje, acolo unde șina face un cot ocolind vechea cărămidărie, noaptea Îi aud scîrșnetul dinților mușcînd cu Înverșunare pietrișul. CÎnd se sting zgomotele zilei și Întunericul Înghite pe Îndelete contururile severe ale realității, mi se cuibărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
autocondamna la tăcere. După un timp se ridica ușor ca o umbră din fotoliu și se ducea dincolo să se culce. Doar cînd era singur ca acum pe stradă, frazele Începeau să se adune, Întîi timid, În propoziții simple: uite betoniera cine o fi pierdut galoșul ce fată frumoasă grozave picioare avea Betty O’Connor de unde-i fraza asta parcă așa Începea povestirea pe care am scris-o de mult pe Ghica Tei unde s-a născut Tiberiu e acum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
depozitîndu-se, crescînd În mine, nemaiîncăpînd - neputința evacuării, neputința nașterii - un plod moare lent În viscerele Înfundate și gura care se cască să apuce aerul Înghite cu nesaț doza letală strecurată perfid În lingurița de viață. Într-o dimineață de iunie betoniera e scheletul unui animal preistoric. Zidurile, schelăria, turnurile metalice, șinele, treptele Înguste, jgheaburile de tablă, totul pare o alcătuire de oase calcinate - vertebre și femure, clavicule, maxilare uriașe, risipite de-a valma, părăsite Într-o deplină Împietrire peste care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de ciment, pe ziare. În vagonete sticle goale de lapte, de vodcă, cutii ruginite de conserve. Turturele rapace ciugulesc din Încheieturile metalice fărîme de hrană. Haite de cîini dau ocol de la distanță acestor resturi promițătoare. Într-o dimineață de iunie betoniera e scheletul unui animal preistoric. Parcă au trecut milioane de ani de cînd Își dezvelește aici la marginea orașului trupul nerușinat și sfidător, milioane de ani de cînd se macină absent și răbdător În rădăcinile unui oraș prefăcîndu-i arborii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vreodată să și-o Însușească. Ei se gudură, dau din coadă, ling mîinile care le aruncă resturi. E și acesta un privilegiu. Să ne bucurăm deci laolaltă cu necuvîntătoarele. Important este să supraviețuim. În zilele de duminică și la sărbători betoniera e o biserică. Mai albă decît toate bisericile din oraș, mai tainică și mai ezoterică decît o paradigmă. Doar fuioare de praf se Înalță de o parte și de alta a turnului mut, biserica doarme, respiră, așteaptă. Dar poate acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sclipitoare, Închiriate din Obor, și restul lumii, mai cu șepci, mai cu basmale, mai cu genți, mai cu sacoșe, fetițe fără sîni, cu cercei și brățări de tablă lîngă băieței Împiedicîndu-se În blugii fraților plecați la armată. Peste drum de betonieră se află bufetul Alba cu saloane speciale pentru nunți și botezuri. Vara cînd petrecerea atinge nivelul maxim și arșița dinăuntru Întrece arșița de afară, poporul ia cu asalt grădina improvizată - un loc viran năpădit de urzici, de rapiță și păpădie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
botezurile lor, precum În cer așa și pre pămînt. O petrecere adevărată! Și peste toate cele văzute și cele nevăzute ale acestui colț de lume, tronează impasibilă și suverană silueta aceea spectrală ca un deget scheletic sfîșiind noaptea de vară. Betoniera. În fiecare noapte, pe la ora 12, ucid. După cîteva luni de program această Îndeletnicire Îți intră În reflex, devine un viciu. Mă apropii tiptil de bucătăria cufundată În Întuneric și aprind brusc lumina. Activitatea nocturnă a gîndacilor e În toi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
azi ieșim la vînătoare, mîine nu mai ieșim. Mai sînt și gloanțe care nu nimeresc ținta și gloanțe oarbe. Și Dumnezeu se distrează uneori, ne Învață să ne apărăm, o dată, de două ori... pac, pac, pac! În marile malaxoare ale betonierei, unde se amestecă cimentul, tot efortul acela, toată lupta urmărind un singur țel - uniformitatea totală. Praful din care nu se mai poate recompune nimic, nici o formă, nici o culoare, nici o asperitate, praful, cea mai perfectă stare de anonimat, de aneantizare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bunici și bunice țipînd din cînd În cînd: Vineee! Atunci toată massa aceea plată, destinsă, Începe să se Înfoaie ca o saltea pneumatică În care se pompează aer, face valuri, se umflă, crește. Camionul o cotește pe lîngă restaurant spre betonieră fără să oprească. Un fîsÎit general și salteaua recade moale, placidă, În zbîrciturile ei. Dar azi e o zi norocoasă. Au băgat carne de vită! RÎndul a ajuns pînă la capătul blocului nostru. Un rînd zgomotos, optimist, plin de vitalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
au amuțit. Tocmai acum cînd mergea atît de bine. Fața galbenă se uită În spate, Își mișcă buzele parcă ar număra. Coada se Întinde pînă dincolo de bufetul Alba. Se strecoară Încet din rînd și o pornește cu pași clătinați spre betonieră. Șirul mai rămîne cîteva clipe neclintit, apoi oamenii Încep să se desprindă Întîi cîte unul, apoi În pîlcuri, merg tăcuți, cu capul În jos, se opresc după cîțiva pași, mai privesc În urmă, așteptînd parcă să-i cheme cineva Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ei toți, chipuri alungite triste chipuri de oi curgînd În bălți vîscoase de ciment Miron Daniel Virgil Marius Leonid și deodată masca aceea vulgară pătată de muște freza ei năclăită și mîna de ipsos agitînd biciul făcînd să pornească malaxoarele betonierei stîrnind trîmbe de praf și acolo În biserică preoții grași tunși scopiți asmuțind corul lîngă coarnele altarului făcînd să răsune osanale un spectacol pentru ochii obosiți nu toate cuvintele pot alerga unele se tîrăsc ca un maratonist istovit picioare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
scopiți asmuțind corul lîngă coarnele altarului făcînd să răsune osanale un spectacol pentru ochii obosiți nu toate cuvintele pot alerga unele se tîrăsc ca un maratonist istovit picioare de lemn Înaintînd În pietrișul zgrunțos și două străzi mai Încolo În spatele betonierei fete de carne roșie Încolonate pentru defilare Închizi ochii mirosul lor te asaltează dă năvală În nări pînă la rădăcina unei glande mici pofticioase care Începe să scheaune nimic nu mai e pentru mine pentru ei a ars Biblioteca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
poate spune despre un turn care fumegă În urma unui dezastru aici a fost un altar sau un grătar pe care se frigeau cărnuri fragede sau o groapă de gunoaie O față galbenă plutind printre norii de praf, sus, sus, deasupra betonierei, un soare de iarnă rece, opac, iluzoriu. Uneori purtăm În noi teroarea unei sentințe ireversibile: despărțirea definitivă de o existență care ne aparținea, cu care ne identificam, condamnarea la o moarte lentă, exilul Într-un spațiu ostil - prezențe care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fără noi și ficțiunea În care noi existăm fără ca ea să existe? Noaptea caldă de august mă atrage În complicitatea ei, Îmi dezvăluie cele două zone distincte; o zonă a somnului, alta a pietrișului care se macină continuu În rîșnițele betonierei. Oare ce se ascunde sub ceea ce seamănă a viață? Un nor de praf care se schimbă la cea mai mică suflare; o ficțiune, adică ceea ce Încetează să mai fie viață? Băiețelul care mi-a stîrnit aceste gînduri se numește Luca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cîinii dă ziceai că vine cutremuru. Nu-nchisei un ochi toată noaptea. Doamne iartă-mă, că parcă intrase necuratu În toate lighioanele, că și găinile și cocoșii... să mai zici că nu e semne, tomna atunci muri un creștin la betonieră, Îl găsiră pă grămada de pietriș, așa cum auziși, ca un cîine, zic ăi de-l văzură că — Cine? Despre cine vorbiți? — Păi, ce să-ți spui, că tot nu-l știi, ierea unu slăbănog, dă umbla c-o manta veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Văd c-ați luat gogonele. — Păi luai și io ce găsi. - Și ce-a spus? — Cine? — Fănica, ziceați că — Aș, că bine zici, de omu ăla dă s-a prăpădit azi noapte, că n-avea pă nimeni, dormea acolo În betonieră, cînd să lăsa Întunerecu — Și cum a murit? Auzi vorbă, cum să nu moară, că nu mai ierea Întreg nici la minte, mergea pă drum și vorbea singur, acu fo săptămînă cică a căzut În fața cofetăriei și i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lui decît să suferi alături de el) — ... zice că i-a găsit ăia de-a venit să facă ancheta o fotografie cu una blondă și că țși afară e atîta soare și ce veselă eram) Mă Învîrtesc fără rost prin curtea betonierei. Nimeni nu-mi spune nimic. Nu Îndrăznesc să Întreb. Caut o urmă, un semn. Pe poarta mare intră și ies basculante, pîlcuri de muncitori fumează, Își povestesc, Își dau coate, fac cu ochiu, unii beau cafea din căni de tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
timpul senzația că fac un lucru interzis, dar muncitorii nici nu mă văd. SÎnt Învățați cu oamenii care intră acolo fără nici o treabă, ca și cum ar căuta ziua de ieri. Privesc țevile acelea Înguste prin care se scurge cimentul spre gura betonierei. Simt În vibrația lor imperceptibilă rumoarea acelor particule Împinse În jos, zbaterea lor, o rezistență slabă, nesigură, Înăbușită. Acolo sus, Într-o cabină Închisă, se află un ins care dirijează totul după rețete precise - el stabilește dozajul agregatelor În funcție de calitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aproape confortabil. Poate visa. Dar nu, nu mai putea să viseze. Sub pielea aceea degradată ca mantaua cu care se acoperea, doar sîngele Își continua drumul confuz prin artere, drumul acela al cimentului Împotmolindu-se În țevile Înguste spre gura betonierei pînă cînd. Un sfîrșit aidoma Începutului, aceeași nerăbdare, aceeași voluptate. Ai vrea să se scrie totul de la sine fără cuvinte cum s-a scris lumea. Ceea ce strică această lucrare, să-i zicem zidire, Înecînd-o În bălării, sînt cuvintele. Nu rostirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un spor de beneficii. În interiorul întreprinderii de prefabricate a fost construită în anul 1969, o hală de tâmplărie, o stație de descărcare pneumatică a cimentului, centrala termică pentru încălzirea halelor de lucru. De asemenea, au fost achiziționate mai multe utilaje (betoniere, excavator, buldozere, mașini de tâmplărie, etc.), care au sporit zestrea tehnică a unității. Utilajele noi aduse în cursul anului 1970, valorau 958.000 lei. În cursul anului 1971, au fost achiziționate alte utilaje, s-a trecut la dezvoltarea secției de la
FUNCŢIILE GEOECONOMICE ACTUALE ALE ORAŞULUI ULMENI-MARAMUREŞ (2) de MIRCEA BOTIŞ în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360146_a_361475]