797 matches
-
Mircea Mihăieș Pentru multă lume, intelectualul e un individ cu capul în nori, trăitor într-o lume bezmetică, un încurcă-lume incapabil să dea o corectă întrebuințare obiectelor care-l înconjoară. Filmele, cărțile comice și desenele animate abundă de ,savanți" ce în loc de ochelari poartă batiste, care confundă lampa cu dulapul, soneria cu pisica, ba chiar, ca-ntr-o celebră
Apă în țara mâinilor murdare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11490_a_12815]
-
Ministerului de Interne când propriii ochi îți indicau că pe acolo bântuia doar duhul lui Chițac și boarea acră a minciunilor securisto-comuniste? Cum e posibil, în fine, să n-ai pic de instinct de conservare, și să te repezi ca bezmeticul spre grosolana momeală a pescuitorilor în ape tulburi? De șase luni, PSD-ul nu mai conduce, pe față, România. Dar asta nu înseamnă că spiritul acestui hoit politic nu e la fel de activ în absolut tot ce mișcă (sau, mai precis
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
și la pierderea averii sufletești, precum și a diamantelor minții, istovind trupul și uzurpînd măreția și demnitatea omului contemporan. Iar nenorocirea muzicii savante este că această pasiune face să nu-i mai placă ceea ce are (aparținîndu-i de facto) și să alerge bezmetică după ceea ce nu are (și aparține iretractabil altor orizonturi). în Renaștere, chiar dacă aura muzicii a coborît la nivelul organelor de simț (: nas, gură, ochi, urechi), setea spiritului era încă mai puternică decît setea materiei, iar teama sufletului era, incontestabil, mai
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
netoato, lasă deoparte gâlcevile trupului ofilit cu sângele nesăbuit de tânăr și de roș-albastru, lasă de-o parte telejurnalul de la orele h trecute fix și scrie cartea aceasta cu o mie de foi albe! Atuncea, Doamne, aș afla și eu, bezmetică văduvă trandafirie, dacă mai locuiești și acum pe acoperișul blocului cu 13 etaje, dacă ai și tu probleme cu ...apa caldă și cu motanul obraznic al vecinei de nouă. Aș afla în sfârșit, bunule Doamne, -ce fericire!- că ești puțintel
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
la ușa ta, iubire ultimă, și-n crivățul inimii ghinda statorniciei voi pune. Imperiale veverițe Îmi vor sări pe umeri, Întristarea nuci și mere-mi va da! Ninge grav peste Întreaga rostire, lupii În haită m-or devora. Trupurile noastre - bezmetice umbre În somn, rătăcind prin paturi furate din cancerul vremii, ne vor striga pe nume! În bezna acestui urcuș către moarte, sus și jos, Attiel privește asfințitul. Îngerul facerii tace, Îngerul vindecător al prostiei surâde, Îngerul ierburilor parfumate doarme. Tu
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
pată cât pleoapa cosmică, până se-mprăștie o pulbere galbenă peste îndrăgostiți, peste oameni. Iar noi - zei tineri, păgâni, severi - ne ridicăm strigând: "Iată-ne! Iată-ne! Luați-ne, sfere, voi, arbori și păsări! Luați-ne, munților, și tu, lună bezmetică, liană neinventată, și tu, planetă triunghiulară, istm solemn, văzut deodată, amintire înaltă, tot mai curată! Iată-ne! Iată-ne! Iată-ne!!" O, jubilație a simțurilor. Secundă de aur, din moarte mari hălci mușcând! Plutire O, cine noaptea se-nălța din
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
Emil Brumaru Așa că nici nu se prea știa cum a fost cu adevărat! Ba unii susțineau că nici nu a fost nimic, că e o invenție pură, drăgălașă ea. ce nostimadă!. o fantasmare bezmetică a autorului drogat cu campanule și diamante șterpelite de la ștrumfi , un soi de compensare prin vis și delir fraged a unei realități destul de vitrege cu întîmplările zgubilitice, cu isprăvile infinit afectuoase, ca în basmele cu zîne care, una-două, scoase la
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
reîncep, retoric, afectuos... Fratele meu iepure... a fost odată ca niciodată... o să-ți îndrug chestii de cînd eram adolescent, copil, tînăr... Umblam ca turbatul la un moment dat, cînd m-am reîntors în Iași din Dolhasca, prin 1975, băteam ca bezmeticul doar periferiile, priveam aiurit casele țigluite, curțile ,magaziile, gardurile, cișmelele, intrările enigmatice ale beciurilor, femeile care cărau apa cu găleata... mă fascina totul, fiece lucru, fiece ființă... mi se părea tulburătoare orice mișcare...orice fiță inconștientă de șold...mă îndrăgosteam
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
cadru poetic specific, al interiorului somptuos, ce favorizează visarea leneșă, reveria contemplativă: "în edificii vechi de cărămidă/ Pe canapele moi, ca pe ciuperci/ De aur matlasat, mă lăfăi dulce./ Oh, pe plafoane sunt serafi cu vergi// Ce bat la tălpi bezmetice fecioare/ Și uneori la sâni. Căci au greșit/ Cu ei, dezvirginându-i, iar pe urmă,/ Duioși, le umplu rănile cu chit// Și-nlăcrimați le iau din nou la pieptul/ Lor plin de pene și-n aripi le strâng./ în timp ce ele cu
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
am fugit. La Gina, soră-mea, cel puțin am cui să mă plâng. își lipise buzele de obrazul meu și vorbea abia îngânat. O mângâiam ușor pe genunchi. Se răsuci cu spatele la mine apăsându-mi mâinile pe pântece. Caimacamul se agita bezmetic. L-am înjurat, să mă lase-n pace. Știam prea bine și singur ce-aveam de făcut. Mașa se lăsase în voia mea. îmi deschisesem paltonul. își ridicase poalele. Am tras de copca aceea. Mai avea și un nasture pe
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
vă supărați deci, dacă, într-o bună zi, vă veți trezi c-un teanc tamarian. Mi-ar ajuta mie în primul rînd! Treaba nu-i chiar de domeniul fanteziei! O, dac-ați ști cît de sătul sînt de alergătura mea bezmetică de la unul la altul. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 12.IX.1980
Și trece, trece, trece timpul ca o trăsurică... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13002_a_14327]
-
peste-o rană în altă rană, mai mare, suplă, zvâcnind? Doar mâinile tale, mângâind un șarpe de catifea, a uitare... Poem de dragoste Spre ora zece, o siluetă albă se apropié de fereastră. O priveam înfigându-se în perdele, molie bezmetică, tânjind să fie străpunsă cât mai curând de lumina-nvechită și pală a înserării. După o clipă, un mort a urcat în patul meu. S-a întins, cu un oftat prelung, apucând paharul de lângă pat ca să bea. Cu miere de
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
plac discuțiile lungi și interminabile, alea în care se simte el Wittgenstein, dar acasă nu are cu cine, pentru că ai lui sunt ultrasătui și îi dau flit de fiecare dată când încearcă să-i prindă într-o polemică. Așa că umblă bezmetic pe internet și caută topicuri unde să posteze comentarii de 40.000 de semne, care încep cu “Nu ai dreptate, să îți explic de ce:”. Comentatorul bun, blând, credincios, viitor sfânt. E cel mai bun om din lume și crede că
Comentatorul paranoic versus comentatorul care nu a făcut sex de mult by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21188_a_22513]
-
sînt friguroasă și că și vremurile sînt, și ele, cam reci. Cînd plouă, îmi pun acea pereche de pantofi pe care o am de la ea și care mă ferește de orice picătură s-ar insinua dincolo de pașii mei aiuriți și bezmetici, direct în încălțări. Așa, sînt ca Alice în Țara Minunilor, cu niște conduri fermecați în picioare, gata să înfrunt intemperiile ca să ajung, uneori, la vrăjitorul din Oz. Cînd vreau să fiu șuchie, îmi pun niște cercei aurii, nostimi foc, o
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
Emil Brumaru O, va veni o vreme cînd o să trec pe stradă, Aplaudat de-o șleahtă de Doamne dulci, superb Și indolent în droșcă, prinț gras de mascaradă, Ținîndu-și mîna-n plușuri și mestecînd zăpadă În timp ce-n țeasta-i caldă fluturi bezmetici fierb. Și-atunci c-un deget lenș te-oi cere din mulțime Să te-mpletești pe roata cupelei ca un lujer, Tu! cea pe care-odată o răsfățam în rime, Cerșită pe mătăsuri fără s-o știe nime. Și vulgu-n piața
Ranchiuna unei nopți de vară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11516_a_12841]
-
întrebare N-am putut să-ncerc; Și-am pornit spre soare Pe poteci de foc; Poate-n altă toamnă Am mai mult noroc Tu să fii aceea Munți de întâmplare ceasurile poartă, Calea vieții nu e niciodată dreaptă, Când deschid bezmetic poartă după poartă, Tu să fii aceea care mă așteaptă; Și de ești minunea zilelor puține, Lângă ne-ndurarea vremilor de clește, Cu frumosul lumii întrupat în tine, Tu să fii aceea care mă-nzeiește; Când cuprinde ziua cerul ei subțire
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
va sfârși și universul: ca o peltea galactică obosită de coagulări succesive și de un take off reluat, inutil și prostește, la nesfârșit. Creierul meu matinal are de fiecare dată ceva din consistența pastei ăsteia cosmice aflate în derivă, navigând bezmetic - farg you, univers, farg you, creier al meu - printre fractali, feromoni, fisuri, fibule, vistule, Vistula. (Apropo, se pare că polonezii vor să-mi scoată o nouă ediție din Travesti, iar Ireneusz Kania se apropie cu traducerea de sfârșitul lui Orbitor
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
bucătărie să-mi clocotesc ibricul cu cafea "Strong and stimulating"! Mi-am dat seama că, în sfîrșit de sfîrșit!, puteam scrie în voie despre Mihai Ursachi!!! Mi-o cerea chiar el, îmi lansase un semnal... gata!... plută, copaie, luntre, corabie bezmetică la apă!!! Liber, voios, încredințat că voi muri la rîndu-mi (deja se inventase și pentru mine o probă martor de probă martor, destul de simpatică și abjectă!) , începeam să-mi amintesc... să combin visul recent cu realitatea fanată, pierdută, regăsită, iar
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
ușor încălcate; și, recunoscând dreptul la diferență al coropijniței și al râmei, să participe la o largă coaliție a Binelui. Cârtița, nevăzătoare, membră a unei categorii defavorizate din naștere, trebuie adusă în prim-plan, transformată în protagonist. În loc de a săpa, bezmetică, galerii subpământene, ea va întruchipa și propaga valorile adevăratei democrații, scoțându-le la lumină - prin multiple mușuroaie făcute în pământul tare al prejudecăților noastre. Plasat într-o poziție secundă, cartoful va rămâne - într-un sens - adevăratul erou al acestei povești
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
I. CEVA RĂMÂNE ÎNTR-UN DINCOLO, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2351 din 08 iunie 2017. Mă iartă zi Mă iartă noapte Mereu am întârziat o clipă Bezmetică risipă Sunt mai aproape de cer acum Cu fiecare semnătură a timpului Într-un neunde și necând În liniștea dintre două gânduri Roiesc îndoielile amețite De chemarea necuprinsului Nu încerca să pleci Pasăre albă Încă nu am învățat să zbor Sau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
2316 din 04 mai 2017. Te-am aflat... în tăcerea crinilor din adâncul unde-mi arunc măștile. dincolo de gânduri, încovoiate de cuvinte, crește luminarea acceptării sau poate o altă ipoteză a iluziilor. Te-am căutat pustiită de mine, într-o bezmetică anulare, Tu ai fost mereu acolo, fereastră deschisă spre o a cincea dimensiune. Te privesc să-mi contemplu visele, străfulgerări de închipuiri pe marginea osmozei dintre iubire și renunțare. statui de piatră și soare sparg nerodirea în unda de cleștar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
șterg otrava, amânarea repetată, Te zăresc ... Citește mai mult Te-am aflat...în tăcerea crinilordin adâncul unde-mi arunc măștile.dincolo de gânduri,încovoiate de cuvinte,crește luminarea acceptăriisau poate o altă ipotezăa iluziilor.Te-am căutatpustiită de mine,într-o bezmetică anulare,Tu ai fost mereu acolo,fereastră deschisăspre o a cincea dimensiune.Te privescsă-mi contemplu visele,străfulgerări de închipuiripe marginea osmozei dintre iubireși renunțare.statui de piatră și soaresparg nerodireaîn unda de cleștardin inima împovărată de neliniști.șterg otrava,amânarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
cele două lumi, acum, dansează în bătaia vântului... Un val plesnește-n noapte... Cineva invizibil mângâie păpădiile din zâmbetul ei. Sufletul lui urlă-n deșertul cerului, adormind în gândul atâtor tăceri! Când apare Ea vântul toamnei devine vinețiu, frunzele zboară bezmetice. Șoaptele copacilor sunt ascunse în zâmbetul ei. Pe geamuri apar angelice umbre, e o vreme ciudată, de iubire nebună, de Moarte, de Iubire și Moarte, nici învățații nu știu a spune... Lacrimi se-amestecă prin picăturile de ploaie. Nu va
UN VAL PLESNEŞTE-N NOAPTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380700_a_382029]
-
să-mi învelesc trupul în timp ce te așteptam, îngrijind de absența ta ca de propriul nostru fiu. Când te pierd uneori Sângele meu gonește mereu visându-te. E prizonier între pereții arterelor și ai venelor mele, Îmi circulă prin tot trupul, bezmetic, căutându-te, Dar tu ești prea departe, între lună și stele. Sângele meu era fericit când mă învăluiai cu trupul de soare Și te simțea căutându-mă prin secunde. Amețeau nebune toate celulele lui curgătoare Când în mine făceai să
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
pune-ți coroana și-așteaptă! Nu poți să m-atingi că te dor, te mistui și carnea ți-o-ngrop în mine și-n anii ce mor. Pune-ți coroana și-așteaptă! Târziul e încă în noi și focul veghează bezmetic hipnoza aceasta în doi. Amândoi Stăm amândoi îmbrățișați pe un ciob de lună, avem amândoi o singură inimă care bate sferică și nebună pulsând printre secundele duse oceanul arzând de dorințe ascunse. Respirăm amândoi aerul cu același plămân, eu te
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]