3,162 matches
-
copilăriei sunt anonime. Multă vreme, de pildă, eu n-am știut cum îl chema pe autorul lui Robinson Crusoe, - și era Biblia mea. Bătrânul conducea noaptea un personal. Mergea cu viteză normală. Când, departe, în urmă, la o curbă, în beznă, apar ochii roșii ai unei locomotive și se aude un șuierat puternic. Era acceleratul. Mecanicul cunoștea orarul. Fusese o întârziere. 312, acceleratul din urmă, recâștigase teren. Pe impiegatul de la stația dindărăt, știa cum îl cheamă, - îl chema Ilie, Iliuță, care
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
e încă devreme pentru o slujitoare a verbelor poate ar trebui să îngenunchez să mă rog Hohot Locuiești într-o încăpere saturată de substanța emoției răsfoiești albume străine în care nu te mai recunoști ridul își are drumul său printre bezne te prefaci a nu auzi șoaptele din peretele casei din zăpada lui purpurie ele te cheamă te cer noaptea își cerne cenușa pe lume e un galben de noiembrie și frig tu ce mai aștepți cu privirea pierită de jur
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
de speranță e aspru culcată, să cate-alinare pentru cea de tot ardere. Din ființă ce-a rămas? Chiar asta, umbra tăioasă, orbitoare, cum, dezbinat de perfecțiunea întrezărită-n vis, eroul, scânteietor, plecat asupra apei, cu buzele uscate, pătrunde brav ogrăzile beznei, sfâșiat de lumini. Un prag pe care trupu-i așezat fără vreo explicație și nimeni n-ar ști ce-ascunde această umilă depunere, sigiliul în flăcări, ascuns în floarea inimii, eternul îndemn la tăcere, MUNTE LUPTĂTOR Vrăbii ar vrea să-și
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
pasăre de apă. Părul, crudă mătase a porumbului. Spațială, lină ca o plutire în aer. Un fel de claritate a mișcărilor. Atâta subțirime și o stranie spațialitate încât delicatețea ar fi un moft. 11. Față incandescentă, o densă flacără în beznă. Magnetism, asupra tuturor ochilor de pe și de sub suprafețele corpului, ca lumina asupra fluturelui nocturn. Ca și el, apropiindu-te, ești al pierzării. Foc în adâncurile beznei, foc al iadului. Ispita unui păcat strălucitor, o strălucire demonică.
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
spațialitate încât delicatețea ar fi un moft. 11. Față incandescentă, o densă flacără în beznă. Magnetism, asupra tuturor ochilor de pe și de sub suprafețele corpului, ca lumina asupra fluturelui nocturn. Ca și el, apropiindu-te, ești al pierzării. Foc în adâncurile beznei, foc al iadului. Ispita unui păcat strălucitor, o strălucire demonică.
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
durerii care mă sfâșie - în vecii vecilor - glorie. Glorie subteranei în care stau ca o Evă pierdută, târzie, așa cum pe o stâncă încinsă zace un șarpe încolăcit. Sunt o ființă vie, un fel de copil al luminii; un bastard al beznei magmatice sunt. În drum spre țara desăvârșirii - un fiu înalt, rătăcit. Stau pe muchia asta înceată: nici bărbat, nici femeie. Bărbatul acela mă hăituiește. Da. Eu sunt vânatul. Doamne, pescarul de suflete îmi cere arginții. Iată-l. De când mă știu
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
unui biet elev corigent la mate Praful de cretă mânjind unicul costum ponosit și ros în coate al profesorului praful albastru în scânteierea ferestrelor învăluindu-ne pe toți într-un giulgiu ca la fizică ciudatul fenomen Tindall care devoalează din beznă firul microscopic de praf Dă-i înainte nu te opri mâine aduc un zugrav eu plătesc toate pagubele auzii repetat îndemnul care făcea din mine uncenicul vrăjitor al poligraphiei Îmbătat de miresme imaginare și exaltat mâzgălii fațada proaspăt văruită și
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
de gumilastică Să tipăresc Sperietoarea fără să fiu obosit să intrăm undeva să ieșim de undeva să joc tenis într-un amurg agonic omul cu glugă poate să mai aștepte Să nu vociferez mai tare de cinci decibeli Într-o beznă ca asta generală câte un mic incendiu de rochii agită pompieria marxistă Convorbiri telefonice între pârâtorii orașului Văd oameni cărându-și groapa în spate Iar au pus lozincile în frigider să se mențină proaspete Când vor pleca barbarii o să-mi
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
și-o să ne stîmpere setea Gata. Am făcut-o și pe-asta Dimineața noi nu ne trezim laolaltă deodată bolborosesc eu uitîndu-mă înspre mine dimineața creierul meu stă în ceață pe vale iar sufletul melițat ca un haldure de roțile beznei se adună cu genunchii la gură dedesubt sub prundul tărcat al fîntînii Nu mișcă: noaptea înfundă izvoarele și pivnițele au gura zidită Iar în zori eu stau afară ca vedera goală pusă cu gura în jos lîngă fîntîna secată Gata
Treimea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/5013_a_6338]
-
zidită Iar în zori eu stau afară ca vedera goală pusă cu gura în jos lîngă fîntîna secată Gata: asta nu mai e viață - mă pomenesc spunînd dimineața cînd trupul scapă cu bine din somn și din noapte din lucrările beznei și sînt numai eu și cu mine 4 decembrie 2011
Treimea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/5013_a_6338]
-
spuneam că mi-e foarte greu să aleg doar unul pentru că toți sunt la fel de frumoși și seamănă leit între ei o priveam în ochi și o mințeam cu seninătate așa cum se cade să privești moartea și să o minți Inima beznei uneori simți că cineva stinge lumina din tine și dispare o dată cu ea mult prea repede ca să-i prinzi mâna și să-l afli câteva clipe stai încremenit apoi brusc începi să vorbești tare să râzi fără motiv așa cum se zbat
Poezii by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6058_a_7383]
-
clipe stai încremenit apoi brusc începi să vorbești tare să râzi fără motiv așa cum se zbat păsările după ce li se taie capul ce știi tu să faci pe întuneric? ce-ai învățat tu în atâtea ceasuri cât ai privit inima beznei? cuvinte? nu folosesc la nimic parcă sunt ale unui bătrân pe care boala s-a făcut că-l uită ca să afle ce-i poate gura Buna noastră gospodină sub soarele sclifosit de octombrie moartea se dezmorțește clipește de câteva ori
Poezii by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6058_a_7383]
-
Bucur Demetrian Cercul pe pagina albă și iarna a trecut iată-mă la vedere floarea umedă se deschide țesut de zăpadă se rupe mocirla lumii acum îmi intră în oase noroiul curge pe fața mea după luptă o lumină în beznă șobolani și insecte sclipesc în rețea de cenușă și iarna a trecut plictisind carnea trândavă tubul de oxigen atârnă în pivnița rece se leagănă sfâșiat de durere a trecut pe maidan orbul acela nicio floare acum dintr-un vis se
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
adîncă și sidefie de cositor Dimineața chipul meu ca fața înecaților tocmai extrași din valuri: nu mă recunosc Ceva - o vinovăție cu rădăcini se răsucește în mine ca tirbușonul în dop Sub cruste și cheaguri se alege pentru mine din beznă alt chip căruia nu-i știu nici măsura nici răsuflarea - mi se năzare uneori că e al tatălui meu Augustin Augustin! strig: fața ta eclozează din adîncul feței mele ca o înviere în avans Din trecut te nasc ca pe-
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
necunoscuți care au nevoie de noi să-i oglindim oricât aș desface silabă cu silabă oricât încerc să ating acest sentiment sub multele învelișuri sub mantia de unde cuvintele nu sunt ale mele inaudibil pare că tu le-ai rostit Geografia beznei Cu inima ușoară? da între cele două țărmuri înălțându-ne din adăpostul subtil al flăcării lumina/întunericul m-au despicat deși nu mă gândesc la asta și nu o simt dar nici pe tine nu te întreb despre geografia beznei
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
beznei Cu inima ușoară? da între cele două țărmuri înălțându-ne din adăpostul subtil al flăcării lumina/întunericul m-au despicat deși nu mă gândesc la asta și nu o simt dar nici pe tine nu te întreb despre geografia beznei bocetul de bărbat auzit în vis Alunecări de pământ Alunecări de pământ până jos pe fața muntelui carnea pământului ruptă până la os rădăcinile orbite de lumină care țipă le auzi? toate aceste lucruri visând să fie în altă parte decât
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
Era un mic antreu dincolo de ușa prăvăliei, pe care nu-l puteau supraveghea uitându-se pe geamul mare. Așa că se hotărâră să se așeze în cealaltă parte, lângă felinar. Dar nici de-acolo nu se vedea nimic. Era doar o beznă frumoasă, în care dispăreau și din care ieșeau apoi siluetele vizitatorilor imprudenți. Aproape de Ignat, intră în prăvălie și Țenefațem. Gătit cu șal nou și cu giubeaua garnisită cu blană de vulpe, dascălul lui Nane deschise ușa peruchierului. "Poate sunt rude
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
mamei Dora, cufundată în același întuneric de nepătruns și de rău augur; din fericire, ici și colo se agitau pe la geamuri luminițe pâlpâitoare după care m-am ghidat ca să situez cu aproximație scara și etajul. Casa scării fiind într-o beznă totală, am urcat bâjbâind, pipăind pereții și balustrada. Am bătut la ușă - soneria nu mai funcționa, evident - și mi-a deschis mama Ilenei, în mână cu un sfeșnic cu lumânarea aprinsă; bucuria din priviri i s-a stins când și-
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
un târziu dinaintea Colței, unde ne-a depus pe toți. După ce i-am plătit așa cum ne învoisem și a mai primit ceva și de la ceilalți speriați recunoscători, șoferul a demarat în trombă și dus a fost. Am orbecăit îndelung prin bezna străduțelor din spatele spitalului, nelăsându-mă impresionat nici de zgomotele sinistre, nici de palele inexplicabile de lumină venind, mai bine zis țâșnind haotic dinspre Piața Rosetti unde (aveam să aflu a doua zi) se prăbușise un impresionant bloc interbelic pe care
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
mai pune pariu pe sufletul cuiva, dar măcar n-ar mai îndura tăcerea asta chinuitoare! Ei, dar nu-l lovise, nu-l repezise în jos de-a dura, nu-l aruncase el însuși din casa lui cea mare în plină beznă? Nu-l oprise să-i mai calce pragul și grădina? Închise iarăși ochii plictisit, scîrbit, exasperat, nădăjduind totuși mereu să audă venind de undeva o vorbă, un țipăt, o șoaptă, un murmur... Tăcere. N-auzea nimic în preajmă. Nu simțea
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
-i caute urmele în cenușa de dincolo de ziduri nu întoarce umbra pe cadranul Ahaz. XXXII. (greșeala celuilalt) 1. Umbra mâinii de deasupra strălucitoare m-acoperă, taie în carne din stânga spre dreapta semnul arătat în odaia închisă. 2. Ațintirea flăcărilor tulbură bezna din unghiurile încăperii până când gura de umbră ridică vorbe zguduitoare; de prisos vărsarea apelor mari - nu apropie lumina de buzele calde; vuiește în pâclă flamura și se uită alcătuirea din pisc, măcar că stă reazem trupului înspumat și tălpilor din mâl
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
Trebuie să străbatem diferența. În întreruperea vocilor foșnește golul cu prăbușirile din el; și eul căzând, începe devenirea? 12. Tu aștepți în pragul intrării - fragedă absență! Încă un efort - să înceapă cântarea cea nouă. E prea târziu!, mai răsună din beznă. Oricum, trebuie spus totul. Energic și surprinzător pentru rațiune.
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
Emil Brumaru Îngerul meu are o mie de metehne, S-a molipsit, sărmanul, de la mine, Blînd apărîndu-mă, cu pieptu-n fulgi, de bezne; Se-mpiedecă în fluturi, stoarce-albine, Fără să-i fie-aoreola înțepată, De mir, nainte de-a fi pus în stup, Oh, la amiezi, strînge-n aripi o fată Și-i umblă chiar cu buzele pe trup, Și se ascunde pe sub crini cu dînsa
Îngerul meu are o mie de metehne... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8139_a_9464]
-
și spun exact acele cuvinte pe care le-ar fi spus și el ori mor cu mâna pe inimă, privindu-l drept în ochi, încât o disperare imensă se lasă asupra lui, un fel de pălărie sub care e întuneric beznă și în care mii de buze se laudă foșgăitoare, dân-du-i de înțeles că nimic din ceea ce el însuși a gândit sau a sperat nu mai contează. Toate chestiile importante s-au spus și s-au făcut. Chiar în clipa aceasta
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
fi născut, "pe această cale mortală/ de dragoste și ură și păcate". În ciuda unor obscurități de exprimare, a unor ostentații bacoviene, a unor forme verbale folosite inadecvat, a unor rare truisme sau si-no-nimii redundante tip "ca un vis ta-citurn din beznă/ în mijlocul căruia mă întunec" (p. 23), Adam Puslojio scrie poezie la cea mai înaltă cotă emoțională și expresivă ("post-stănescia-nă", cum sigur și-o definește). Iată un ilustru exemplu de poezie de echilibru al antitezelor, un fel de glossă-artă poetică dedicată
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]