83 matches
-
al lui Ben Todică, sugestiv intitulat „Între lumi”. .- „În cursa spre europenism , spre occidentalism , ne-am pierdut intelectualii, adevărații studenți, oamenii de cultură. Crosul supraviețuirii n-a fost însă abandonat de buticari, agramați, semidocți. Axele acestui început de mileniu sunt bișnița, corupția, minciuna ce-au reușit să impună ritmul unui nou regulament la scară planetară. S-ar putea ca Ben Todică, lucrând la reactivarea fondului sufletesc uman, să fie printre ultimele redute de apărare ale conștiinței poporului nostru.” ,, M-aș apleca
DINCOLO DE PASIUNEA PENTRU ARTĂ. LA ANIVERSAREA LUI BEN TODICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351322_a_352651]
-
dorințele lui în partid. Plătind, fiecare pune condiții: Unul, după exemplul președintelui țării, așteaptă susținere din partea intelectualilor în care pompează; celălalt, și mai brutal, amenință cu plecarea din partid dacă i se cere să nu mai facă afaceri cu statul. Bișnița devine fățișă și oficială, așa că Gigi Becali o trântește direct, ca la blaturile din fotbal, că... el pune la bătaie câteva milioane și trebuie să câștige! În felul acesta, politica devine un joc de poker, dar nici măcar dintre cele frumoase
SAU STATUL, CETĂŢEANUL ŞI ABUZUL AUTORITĂŢII (IV) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351701_a_353030]
-
numit o vreme „restaurație” iar apoi „haos economic”. În cursa spre „europenism”, spre „occidentalism”, ne-am pierdut intelectualii, adevărații studenți, oamenii de cultură. Crosul supraviețuirii n-a fost însă abandonat de buticari, agramați, semidocți. Axele acestui început de mileniu sunt bișnița, corupția, minciuna ce-au reușit să impună ritmul unui nou regulament la scară planetară. S-ar putea ca Ben Todică, lucrând la reactivarea fondului sufletesc uman, să fie printre ultimele redute de apărare ale conștiinței poporului nostru. Îl felicit și
LUCRÂND LA REACTIVAREA FONDULUI SUFLETESC UMAN de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346618_a_347947]
-
trăiască” și nu „Happy Birthday” la aniversări. Cântam „Andri Popa” și nu manele. Noi dansăm blues-uri, si nu din buric. Spuneam ,,mișto” și „fain”, ori „haios”, în loc de „cool” sau „trendy”. O LUME PARALELĂ „Noi suntem cei care vindeam la bișnița cafea Vienner, în loc de nechezol, blue-jeans Brooklin, în loc de pantaloni comuniști, si Rexona contra săpunul Cheia sau Margareta. Noi ne bucurăm de sprayul Bob, dar și de Printil și Miraj, sau Mărgăritar... și știam să apreciem fiecare nimic cu care ne compuneam
NOI, CEI CARE „NU ŞTIM NIMIC” de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370843_a_372172]
-
fost întotdeauna siluită) sau printre cei care se ocupau cu furturile din avutul comun (de la cărămizi, ferestre, uși, țevi, la tractoare „Că din tractoarele de la SMA am apucat și noi vreo două cu care să ne agonisim ceva”.), cu practicarea bișniței, ce i-ar putea îmbogăți: „Acu, cât nu s-a prins lumea despre noul mers al vremilor.” Și, nu în ultimul rând, cu aderarea la noile formațiuni politice care se înfiripau peste tot. În esență, „Un securist de tranziție” este
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „UN SECURIST DE TRANZIŢIE” de LUCIA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353681_a_355010]
-
Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 437 din 12 martie 2012 Toate Articolele Autorului Dragostea perfectă este pentru sentiment ceea ce albul perfect este pentru culoare. (Neale Donald Walsch) În acest început de mileniu ale cărui coordonate par a fi bișnița, minciuna, corupția - toate gata să impună un regulament nou la scară planetară - Vera Crăciun și-a propus și a reușit să recidiveze într-un timp relativ scurt, care nu atinge marginile unui an. În creația sa, poeta nu se lasă
DRAGOSTE PURĂ SCĂLDATĂ ÎN DORURI ALBE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354524_a_355853]
-
subiect! Fotbalul, patima mea fără sfârșit (ca și Teatrul!), “nebunia absolventului de filosofie de nota 10”, cum m-a complimentat ginerele lui Lucian Blaga, academicianul Bugnariu, Măria Sa Fotbalul care mi-a salvat Viața în Lagărul din Italia a ajuns o bișniță în România de astăzi! Ca mai toate domeniile!... Ce se întâmplă cu sportul românesc?, mă întreabă atâția oameni din toată țara, care nu uită că am fost un reputat comentator sportiv. Ce să se întâmple?!, replic amărât. Ce se întâmplă
TÊTE-À-TÊTE, NIG ȘI MIRCEA M IONESCU de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359679_a_361008]
-
zic, omule? Nu mie trebuie să-mi placă, ci ție. Tu ești cu loveaua. - Măi, să știi că am și eu totuși un fond limitat, nu-i sac fără fund. Și ai mei muncesc pe bani. Nu-i fac din bișniță. - Așa-i omule, nici profii n-au prea mulți bani, chiar dacă sunt la Universitate. - Mai am norocul cu bunicii, ei sunt cu grosul. Ce, parcă au mulți nepoți care termină o facultate? Au ei miile necesare să plătească o seară
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341309_a_342638]
-
o afacere. Că...uite, vecinul Nae Mărunțelu a fost deștept! A avut curaj prin 1991. Imediat după revoluție a tras tare cu șoferia particulară, chiar dacă,după un an, curgeau șuruburile din mașina lui. A făcut capital? A făcut! Mai o bișniță cu țigări, mai o deplasare la turci cu rulmenți, mai o plasare de blugi prin toate consignațiile, s-a făcut cocă de bani. Da ce cocă! Băga mâna în buzunar când trebuia să cumpere un bec sau o cutie cu
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
universitar la Politehnică. Cu notele pe care le avusese, ar fi putut să înceapă să își construiască carieră academică, însă își dorea, încă de la sfârșitul liceului, să aibă propria afacere. „La momentul respectiv, businessul era definit prin termeni peiorativi precum bișniță. Era mai curând un semi-insucces decât un succes”, își amintește Ioan Iacob. Până să devină antreprenor, a lucrat la Ubisoft, unde făcea jocuri, apoi a lucrat, din România, pentru un start up din Silicon Valley. În 2008, au spus că
GENERAȚIA B. Doi foști olimpici la matematică au fondat un business în IT de 5 milioane de euro () [Corola-blog/BlogPost/338072_a_339401]
-
a luat angajamentul că nu vei părăsi nava până nu o scufunzi de tot. Refuz angajamentul tău. DEMISIA! Analfabetule, nu știi să faci o minimă diferență! La educație ta precară, de găozar și marinar împuțit, nu e de mirare! Faci bișniță cu țara, cum ai făcut și în calitate de negociator șef? Sau ai uitat cum ai procedat atunci? 23. Golănia cu boicotul la referendum ți-a plăcut? DA NU 24. 7,4 milioane reprezintă mai mult decât 4,6 miloane? DA NU
TABLETA DE ÎNAINTE DE WEEKEND (15): JAVRA SE ÎNTOARCE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343739_a_345068]
-
băiatul ei lucra „afară” deci nu părea o proastă pe lângă celelalte matracuci cu care se întâlnea vinerea la cafea și tabinet. Așa ajunsese tânărul Titișor consul... Dar, cum știm că era un băiat plin de resurse, iar în facultate făcuse bișniță la greu, nu a fost deloc îngrijorat de plata salariilor și, o dată ajuns la post, a pus de o frumoasă contrabandă cu blănuri. Făcea afacerea cu fostul consul al rușilor, care de fapt, îi și vânduse pontul, deoarece acum nu
INTELIGENTUL TITIŞOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371044_a_372373]
-
din Ploiești și le vindea carnea la preț de speculă comuniștilor de rând. Adevărat că altul, probabil mai de soi, tot numit ori ales cu cântec, cum se zice în democrație, fără a fi taxat pentru „viciu de fraudă”, făcea bișniță cu blugi aduși pe rachiu adăpat și vândut în străinătate, în timp ce vasul-școală era ancorat în porturile europene... Da! De foi de salcâm sau de mătase de porumb fumam eu, dar nimeni n-a îndrăznit să zică ceva la adresa mea ori
DESPRE VICIILE VIEŢII MELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345228_a_346557]
-
străini, întrevăzînd ceea ce URSS le putea oferi mai bun în beriozki, sovieticul a putut să constate că această diferență era enormă. Puterea credea că îl răsfață, dar l-a decepționat. Încercînd să trăiască mai bine, el a început să facă bișniță. Piața neagră și-a făcut în forță intrarea în viața cotidiană. Și, cu repeziciune "și-a extins raza de acțiune: de la devizele străine, la produsele rare (de negăsit) furate de muncitori din uzine, la serviciile oferite, mijlocire financiară, preparații, instalații
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a spus că „foarte puțin se făcea micul trafic pentru bani. De obicei aduceai pentru familie și pentru casă” (F.N. - femeie, 29 de ani). Aceeași persoană, referindu-se la turiștii orientați spre profit, a spus că „existau oameni care făceau bișniță. Mergeau în Ungaria tot timpul. Noi șfamilia eiț însă nu. Mergeam de 3-4 ori pe an, nu mergeam tot timpul. Ne duceam acolo când aveam nevoie de ceva” (F.N.). Frecvența călătoriilor varia însă. Alcineva ne-a spus că mergea în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai convingător, a scos câteva bancnote albastre de 100 de lei pe care le-a aruncat în mulțime: „Uite bani, bă, nenorociților, că io sunt bogat”. Oamenii s-au aruncat pe jos, înnebuniți, după sute... Unii, nu numai țigani, făceau bișniță cu locurile de pe listă- vindeau locuri „la negru”, pe bani buni, cam în felul în care se procedează cu biletele de cinematograf sau de pe stadioane după ocuparea locurilor. Oricum, listele erau adesea întocmite cu ilegalități, erau trecuți „din burtă” cunoscuți
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
jos pe scara socială reală, cu atât erai mai aservit mecanismului cozii. Cu cât aveai mai puțină demnitate personală, cu atât o suportai mai ușor. Shop-urile, magazinele cu circuit închis erau într-o lume paralelă... - între lumi, intermediari erau bișnița, relațiile sau „binefăcătorii”. Într-o vreme erau mereu date la TV (la emisiunea „Reflector”) exemple de speculanți porecliți „hârciogi”, despre care se spunea că ar dosi alimentele prin cimitire, atentând astfel, ca niște adevărați trădători, la cuceririle socialismului. Vezi, Doamne
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cu mercur, cei din clasele mari jurau că ele fac transparent orice material. Numai că la ora doamnei noi n-am avut curajul să ni le punem, unul singur a îndrăznit, Tarhuna, cel care mergea în piață duminica și făcea bișniță cu țigări aduse de-afară și cu blugi marca Levi’s. Dar și el a recunoscut că nu văzuse nimic, probabil că doamna purta sutien de plumb. Asta precis că era o minciună, pentru că plumbul e greu și otrăvitor, întrebaserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
orientală. Înghesuiala istovitoare din bazar. Cocote, pe stradă, fardate strident, ochindu-și clienții. Printre ele, sunt, pro-babil, și unele de la noi. (De altfel, "micul Paris", de altădată, Bucureștiul, devine "micul Stambul". Ceea ce n-au reușit, cu sabia, turcii, reușesc cu "bișnița".) Aici, în fostul Constantinopol, au murit două imperii. Imperiul roman de Răsărit și Imperiul otoman. Pe mormintele lor mișună o lume pestriță, nici europeană, nici asiatică. M-ar fi interesat să urmăresc cum se reflectă în viața orașului faptul că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mai redus din prețul acestui cadou dezinteresat?, oferit cu atâta mărinimie de U.D.M.R., personal de liderul lor, Marko Bella. I-am spus-o de la obraz că ceea ce mi s-a oferit sub formă de cadou e o afacere, e bișniță ordinară din partea unor oameni pe care până acum nu-i bănuiam că ar avea asemenea preocupări meschine. Deci, dragi pensionari români, vă cer iertare că v-am făcut ca măcar un minut să credeți că U.D.M.R. ar fi interesat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
asemănătoare, e bine să știți să nu sperați nici în glumă că vor sincer să vă ajute... Oare știe Marko Bella că anumiți inși din etnia maghiară se folosesc de numele lui și al U.D.M.R.-ului pentru a face bișniță ordinară, pentru a înșela oamenii creduli? Până se vor limpezi lucrurile, să ne bazăm pe noi înșine, să mai strângem un pic cureaua, în așteptarea unor vremuri mai bune și pentru noi, oamenii de rând. Partea a II-a Revin
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pentru mine, a fost un om destul de bun și înțelegător, mai ales că aprecia pornirile mele de a fi pe picioarele mele și de a nu depinde de el. În ’90 a trebuit să mă ocup de ceea ce se numește „bișniță“. Și n-aveam cum să fac averi, fiindcă eram un copil și deja erau oameni mari băgați. Paișpe ani jumate. Deja erau oameni care erau foarte bine înfipți. În domeniu. Cu turci, bulgari, ruși... nu conta. Aveam niște șoferi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
focului. El a crezut că am plecat. Am ieșit și eu, am făcut treaba și am plecat. Ce-i prin mașină? De toate, începând de la cuțite, brichete, casetofoane, bani, țigări. Prețioase erau țigările, înainte de ’89 nu se găseau decât la bișniță: Camel, Pall Mall, Dunhill - dacă găseai era eveniment, erau numai la shop. Într-o zi mă plimbam pe la bunica prin Batiștei și am văzut într-o dubiță un cartuș de țigări. Și am zis: n-am țigări, să le iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
aia. Se intra în stand, se băga pe sub mese, fiind mai subțire, mai mic, așteptam să plece toți și, p-ormă, luam tot ce se putea lua: ceasuri, blănuri, dulciuri, țigări, cafele, ce nu se găsea pe piață. Băgai pe bișniță pe Covaci, Șelari, Gabroveni. Ei, nu că n-aveam bani! Mama mea lucra într-un institut de cercetări la xerox, la heliograf. Cărți de vizită, invitații la nuntă, cărți care se copiau, Pisica-n cizme și alte cărți care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să-l falsific. Atât era: de la o sută la o mie. Dacă era britanic, îl dădeai c-o mie. El scotea altul, se ducea la Ambasadă la el, la reprezentanță și scotea altul. Eram domnul locotenent: „Băi, ce faci aici, bișniță, ai?“, ziceam. „Ai venit la noi în țară și faci bișniță?“ Francam, legitimația, totul absolut... Știți? Dă actele... Prin târguri. La Valea Cascadelor, la Abator, în partea ailaltă, lângă Splai, pe la Ghencea. Ei, străinii, când erau prinși, erau jefuiți. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]