1,112 matches
-
kilogram de cocos de casă (cei de crescătorii nu mai... cântă) sau găină biologică vie, a costat în jur de 60 RMB (Bani ai poporului), adică 10 dolari US. Mulți aveau cu ei lighene și reșouri de aragaz, ca să pregătească bietele galinacee pe loc, pentru cine dorea. Kilogramul de carne de pasăre la magazine costa sub 30 RMB, nefiind carne organică, ci de crescătorie de mare productivitate, cu hormoni, cu vopsea roșie în mâncarea lor înainte de a fi omorâți etc. Ca
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
zi să se ducă la autorități în căutarea familiei. Desigur că o primirăm între noi. Ajungem acasă și ne culcăm fericiți că suntem în paturile noastre. Când coborâm, după sculare, nu mai aflăm pe doamna străină, plecase. Tot așa și biata D-na Skohutil luă drumul cu copilul spre locuița ei. Bucureștii erau în frigurile așteptării. În fiecare ceas se citeau știrile de pe câmpul de luptă. Lumea era plină de griji și cei mai mulți nutreau puțină nădejde, știind puterea armată a Germaniei
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
dezinvolură, încât până și protectorii săi de mai ieri îl privesc încremeniți. Au și de ce: mai rar atâta resentiment și violență într-un individ incapabil de altceva decât să sporească imensa cantitate de vorbe goale ce parazitează straturile înalte ale bietei noastre planete. N-am să mai consum din spațiul acestei rubrici scriind despre un politician care va pieri, precum păsările, pe propria limbă. Nici n-aș fi scris, dacă el n-ar fi un exponent de frunte al unei categorii
Partituri și roluri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10094_a_11419]
-
femeie atrăgătoare, cu o siluetă acceptabilă (centura elastică, lepădată cu un oftat de ușurare de îndată ce intra în casă) și o carnație remarcabilă. ŤIeri în autobuz cineva mi-a zis domnișoarăť, Ťelevii de la seral nu-și luau ochii de la picioarele meleť - biata Eugenia se crampona de tinerețe, se alinta și se pisicea își azvârlea picioarele peste brațul fotoliului și nu reușea să fie decât caraghioasă -, Ťhai, mami, nu te mai prostiť, îi spunea jenat băiatul cel mare, aproape un bărbat (avea o
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
să facă un scurt tur de dans cu el în jurul mesei. („Dansul lui Malaparte” ar fi trebuit să fie titlul acestei Amintiri- Povestiri, dacă în ultimul moment nu aș fi găsit că era aproape irevențios fiind vorba de un defunct.) Biata ta mamă, deși trudită, obosită, i-a mulțumit zîmbindu-i emoționată; l-a invitat - cum făcea ea cu plăcere - pe „cavalerul” ei la cină. El a aceptat, numai că mai întîi avea de făcut un drum și ne-a spus că
Umberto Saba - Scrisoare către Linuccia () [Corola-journal/Journalistic/2822_a_4147]
-
cărei viață a înrâurit muzica lui Chopin, dar și poezia lui Alfred de Musset, care în urma unei discuții ca între amanți i-a lăsat scris pe un album: „George e-n odaia sa,/ Între flori, o floare,/ Cu ochi plânși, biata de ea/ Trage din țigare... “ Atât moda bărbătească, pe care o afișa în cele mai nepotrivite ocazii, cât și pasiunea pentru fumat erau declarate de George Sand ca o revendicare feministă, o manifestare a libertății pe care femeia poate să
Agenda2004-34-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282779_a_284108]
-
vrut să înalț piramide în țara aceasta/ de la marginea tuturor lumilor/ și iată că moartea mă-nvinge și mă silește/ să fiu doar o biată operă lîngă frunzișul/ nemuritoarelor opere. Ce vină/ are peștele, bietul, cînd apele seacă/ și pasărea, biata, cînd codrii săi ard?/ Casa noastră se pustiește ca mușuroiul/ sub crude înghețuri. E iarnă și cine/ va merge-n pădure să curme butucii?/ Carul cu lemne nu vine singur/ să se așeze pe foc, arborii nu se aruncă/ de
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
descria, inca acum o sută de ani, prozatorul austriac Grillparzer (citat în cartea menționată a lui Adam Michnik): "dinspre umanism, prin naționalism, spre bestialitate". Toți cei care sunt tentați, în aceste vremuri ale "granițelor spiritualizate", de fantasma zidului împrejmuitor al bietei lui gospodării sunt sortiți fie să retrăiască tragedia unui zbir primitiv, precum Milosevici, fie să se zbată, undeva la marginea lumii civilizate, într-o mizerie morală și spirituală perpetue.
Cu toate pânzele sus, spre Zona Rublei! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17911_a_19236]
-
ce ne alegem? Care ne este răsplată? Culoarea asta impersonala? Să le fie rușine! Resemnații: asta este! asta ne-a fost destinul, să fim plasați la încrucișarea drumurilor occident-orient. Nu poți schimba soarta! E clar, există o conspirație mondială împotriva bietei noastre tărișoare. De unde provin aceste reacții umorale? DIN LIPSĂ DE RESPECT FAȚĂ DE REGULĂ, regula ca instituție de conduită. Nu conștientizam vocația noastră de a încălca regulă. În secolul acesta am respectat-o o singură dată. În primul război mondial. Ne-
Lipsa de respect fată de regulă by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/17944_a_19269]
-
pe mâini, în vreme ce Creon va ordona ca Antigona să moară, fiindcă n-are încontro. Ceea ce e interesant este că piesa s-a jucat în Parisul ocupat, iar naziștii au citit-o cum le-a convenit. Au crezut că Antigona e biata Marianne, care trebuie ori să li se supună, ori să moară. Și de asta au acceptat să se joace piesa. Dar Annouilh era nebun. La reprezentație, cele trei gărzi ale lui Creon erau îmbrăcate în mantalele negre ale Gestapo-ului
„Țara mea adevărată e aceea unde oamenii se bat pentru demnitate“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2491_a_3816]
-
statutul Sharapovei în meseria ei. Vrem să câștige "a noastră". Orice ar însemna asta.. Dar Sharapova a muncit și ea, băi nene. Și-a dedicat existența acestui sport. Și-a anulat adolescență. Și e un mare talent. Până și Facebook-ul bietei Maria a fost luat cu asalt de patrioți români de conjunctură. Ne stă în caracter această lipsă de respect față de adversar. E o chestiune de mentalitate", a continuat Mihai Bendeac. Ipocrizie vomitiva Ulterior, Mihai Bendeac lansează critici dure și la adresa
Bendeac, reacție dură pe tema Simona Halep. ”O scârboșenie vecină cu ticăloșia” by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/25152_a_26477]
-
cu simbolismul) de ftizia corespunză toare, la abia 44 de ani (s-a născut în 1885, la Turnu Severin, și a murit în 1928, la Ianca, jud. Brăila, unde era institutoare).1 O chema la naștere Popescu și a rămas, biata de ea, orfană de mică; a reușit însă să urmeze cursurile Școlii Normale „Elena Doamna” din București (le termină în 1903) și să devină învățătoare (la Ianca, dar și-n alte sate brăilene - Grojdibodu, Băbiciu -, după cum zice Nicu; școala din
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
pe muchi de zid,/ Rîndunelele;/ Jos, floarea-și deschid/ Viorelele;/ Alături, un plop/ Lin se clatină...” etc. (Pier sub vînt ușor). De sensibilă, era fără-ndoială sensibilă, numai că n-avea imaginație pentru așa sensibilitate extrem vibratilă. A scris, însă, biata de ea, cu ce avea. 1 Datele biografice, după Dicționarul general al literaturii române, Ț-Z, Editura Univers Enciclopedic, București, 2009 (articolul aparține Luciei Toader Gruzsniczki), dar și după Precuvîntarea lui Vintilă Nicu la vol.: Ada Umbră, Versuri, Ediție alcătuită
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
un scriitor olfactiv!); între 4 pereți de cărți. Nu am ore preferențiale (cîndva lucram doar nopțile), fiindcă de obicei trebuie să-mi fac timp (ce expresie!) pentru scris. Scriu cu tot corpul, altfel spus orice indispoziție sau bucurie se transmite bietei hîrtii care le rabdă pe toate. Am ajuns la un fel de intimitate cu mine însumi datorită... jurnalului: niciodată nu încep un poem înainte de a nota ceva (orice!) în jurnal. Îmi fac poftă de scris... pentru a avea apoi textul
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
A făcut și multe concesii gustului minor, ca în aceste catrene: "Greu mi-i, dragă, fără tine/ Și te chem de atîtea ori, -/ Nu din zori și pînă-n sară/ Cît din sară pînă-n zori". Sau: N-o să mai iubesc, zisese/ Biata-mi inimă naivă,/ Dar văzîndu-te pe tine,/ A căzut în recidivă". Și sînt și alte bucăți, și mai coborîte estetic,cum sînt cele semnate Guță Popîndău. Era, desigur nu fără motiv, considerat un poet de amuzament. Și asta, desigur, din
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
cu un carnavalesc ce ia în derîdre nu doar sacralitatea, ci și fenomenologia a toate cîte sînt: Era război de candele aprinse/ Roze mureau pe trotuar prelinse/ Lăsînd în aer ochi de carnavale/ Și-n pasageri bătrîni uimiri ovale// Și biata mea, fireasca întrebare/ Se preschimba încet în cerșetoare/ Răzbind mulțimea leneș, vinovat/ Cum un copil de mult întunecat// Un cîine am zărit, cu ochi de cîine,/ Mi-am amînat ființa, deci, pe mîine./ Adulmecînd dulceaga lui sminteală/ M-am potrivit
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
ajunsesem să citesc cu voce tare lungile perioade care urmau șerpuirea misterioaselor silogisme. Zarathustra mă apostrofa, iar eu mă întorceam la hotel într-o stare de agitație inimaginabilă. - E ora șase, ora ta de germană, îmi spuse într-o seară biata mama, bucuroasă că m-am reapucat de citit. - Ora șase! Bine, atunci îmi iau cartea cu mine. - Dar nu uita să-i lași portarului cheia de la camera ta. - Nu, nu uit. Portarul (un florentin politicos și blond) nu era acolo
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
vreau să descriu cum a funcționat această dictatură, fiindcă acum, la zece ani după sfârșitul ei, nimeni nu a participat la ea ca făptaș. Dacă întrebi oamenii, nici unul nu a fost făptaș. Adică...: Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui de nevastă?" Așa reiese... Parcă numai ăștia doi au înfăptuit dictatura aceea. Restul au fost niște nevinovați sau, în fond, ei înșiși victime. Nu actori? Nu! Ei au fost cu toții victime! Și asta este pentru mine foarte important: vreau
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
fie n-o băgăm în seamă, fie devenim brusc principiali sau umanitari - după împrejurare. Femeile isterice căzute la patimă canină, care au devalizat pușculița animaliferă a câinofilei Brigitte Bardot, încearcă să oprească astăzi, punându-și la bătaie propriul trup, masacrul bietelor patrupede cu priviri atât de blânde. Fac bine, fără îndoială. Numai că misia lor e cu totul alta: ele au fost plătite (și încă plătite gras!) pentru a elimina răul înainte de cangrenizarea lui. Câinii vagabonzi - această metaforă patrupedă a bibedului
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
o viață de câine", constată, social vorbind, strict socialmente, că zicerea națională, cu câini cu tot, se transferă în propria sa existență diurnă. Câinii, umanizându-se de mila românilor, iar aceștia, de compasiune, lăsându-se pe patru labe la vederea bietelor, scheleticilor javre. Hrăniți, ocrotiți de mizerabilii cetățeni ajunși ei însiși să ducă o viață de câine, asociindu-se cu nefericitele patrupede, păzindu-le cât pot de juvățul Marelui Hingher... Dulăii, cotarlele, maidanezii, clasa proletară ce latră, substituită, se gudură recunoscătoare
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
cuvîntul. Nici genial, nici idiot. Totul s-ar fi terminat cu bine pentru est-europeanul care eram, aflat prima oară într-un teatru new-yorkez, dacă n-ar fi fost scena uciderii Desdemonei. Scena cu pricina a transformat brusc acceptabilul în inacceptabil: biata femeie era, mai întîi, sufocată cu perna, în cel mai pur stil elisabetan, apoi lovită cu capul de tăblia patului, tîrîtă de păr prin uriașa încăpere, izbită cu picioarele, cu pumnii, și, la urmă, înjunghiată sadic de mai multe ori
Prostul gust by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16326_a_17651]
-
eroare pe nea Gheorghe", România literară, 15.12.1998), semn uneori de cinste, alteori de prostie sau ignoranță. într-o viziune hiperbolică a insignifianței, e vorba de "acel nea Gheorghe dincolo de care nu mai e nimic pe scara socială decît biata și curata biologie" (EZ 30.01.1998). întrebuințat în adresări amicale - "Nea Gheorghe, te-ai ars!... Și mata, nea Gheorghe, trebuie să dovedești că ai mașină bună, că ai materie primă și resurse..." (EZ, 11.11.1999) - , cu sensul explicitat
"Nea Gheorghe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16488_a_17813]
-
în drumul meu de la București spre Câmpulung am mai făcut o descoperire: ziarul Scânteia. Eu, care am mărturisit un fel de slăbiciune, nu pentru comunism, căci știam cine este Stalin, ci pentru marxism. Ca metodă. ...ca metodă, vorba Adei Marinescu, biata Ada Marinescu, atunci cînd am citit primul număr din Scînteia, am simțit că-mi crapă mintea, că-mi crapă res cogitans. Erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist, absolut demențial. Asta era Scînteia
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
afirm că filmul și arta poetică nu ar trebui amestecate, dar poate șirul de exemple pe care îl voi discuta vă va convinge. Pe mine m-a cam panicat, e drept... Sigur, primul exemplu care îmi vine în minte e biata Iliadă, făcută terci de superproducția Troia. Dar și Cercul poeților dispăruți (săptămâna aceasta la TV) măcelărește cu seninătate cîteva poezii de Whitman sau Tennyson. Spun asta pentru că respectivii poeți devin o mină de citate. Decorul e o școală de băieți
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
una Există, pentru a o figura. Secretul stă, cred, în a o afla Cu umilință. Este vorba luna. Să întinez nu îndrăznesc curata Ivire-a lunii cu-o figură vană. Indescifrabilă-i și cotidiană Și mai presus de poezia-mi, biata. Și știu că luna sau cuvîntul luna E-un șir de semne care-au fost create Spre-a da un sens acestei încifrate Enigme ce sîntem, multiplă, una. E o imagine perpetuu vie, Ce omului destinu-i hărăzește, Cînd se înalță
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]