310 matches
-
secolulul al XIX-lea, era populat de brebi, ce se hrăneau cu vlăstarele de arbori, de pe marginea apei. Așezați la început în preajma lacului și poienilor învecinate, primii locuitori - veniți sigur de peste munți - și-ar fi luat numele de la „brebi" (sau biberi), de unde, cu timpul, ei au devenit brebeni iar satul Brebu. Pe măsura tăierii și dispariției pădurii, care provoacă alunecări de pământ, lacul dispare precum dispăruseră și „brebii" ce-l populau, vânați pentru blana lor mătăsoasă și caldă. Într-o altă
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
contribuit la formarea unei faune sălbatice felurite în Moldova. Cu toate acestea, datorită creșterii utilizării terenului pentru agricultură și datorită extinderii orașelor, fauna este în prezent mult mai saracă. Peste 45 de specii de mamifere (urși, bouri, zimbri, elani, tarpani, biberi etc.) și numeroase specii de păsări au dispărut în secolele trecute. În pofida acestui fapt, fauna din prezent are mai mult de 400 de specii de vertebrate. Preponderent specii care apar de asemenea și în România și Ucraina, și în Balcanii
Geografia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298793_a_300122]
-
cercetărilor din Munții Alpi sub denumirea: La rândul lor, aceste patru glaciații au fost separate între ele prin trei faze interglaciare de retragere a ghețarilor, caracterizate printr-o climă mai caldă. Cercetări mai recente au dovedit existența unor glaciații noi: Biber, Donau, precum și a unor stadii de retragere și înaintare a ghețarilor în cadrul glaciațiunilor cunoscute mai de mult. Arheologic, acestor glaciații le corespund în timp mai multe faze de cultură materială, grupate pe baza elementelor specifice vieții materiale în trei perioade
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
Vidra de mare ("Enhydra lutris"), numită și lutră de mare sau biber de mare, este un mamifer marin carnivor din familia mustelidelor, rudă apropiată a vidrelor obișnuite. Este răspândită pe ambele coaste ale Oceanului Pacific de Nord. Masa tipică a vidrelor de mare adulte variază între 14 și 45 kg, fiind astfel cele
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
și insulelor Kurile, până la partea nordică a insulei Honshū (aprox. 40° lat. N). Mai multe denumiri geografice sunt sau erau legate de numărul mare de vidre de mare. De exemplu, golful Kronoțk din regiunea Kamceatka se numea mai înainte „Marea Biberilor”, iar râul Kamceatka - „Kalanka” (din - vidră de mare). Recifele insulei Mednîi chiar și astăzi poartă numele de „stâlpii biberilor”, iar insula Urup, una dintre insulele Kurile, se numea în japoneză „Rakkoshima”, adică „insula vidrelor de mare”. Exterminarea în masă a
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
erau legate de numărul mare de vidre de mare. De exemplu, golful Kronoțk din regiunea Kamceatka se numea mai înainte „Marea Biberilor”, iar râul Kamceatka - „Kalanka” (din - vidră de mare). Recifele insulei Mednîi chiar și astăzi poartă numele de „stâlpii biberilor”, iar insula Urup, una dintre insulele Kurile, se numea în japoneză „Rakkoshima”, adică „insula vidrelor de mare”. Exterminarea în masă a vidrelor de mare, care a continuat până la mijlocul secolului XVII, a redus teritoriile populate de acestea doar la locurile
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
America și Japonia. În 1740, în timpul celei de-a doua expediții în Kamceatka, vasul lui Bering a suferit un accident lângă unele din insulele Comandorului și a fost nevoit, împreună cu echipajul, să petreacă iarna acolo. În timpul ei, marinarii vânau deseori „biberi de mare” care, pe atunci, nu simțeau nicio frică față de om și erau o pradă foarte ușoară. După un an, membrii expediției s-au întors în Sankt-Petersburg cu 900 de blănuri de vidră de mare. Acestea au fost foarte prețuite
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
blana vidrelor de mare s-au implicat rușii, englezii, americanii și japonezii, și în 100 de ani practic au pustiit arealele lor. De exemplu, la sfârșitul secolului XIX, în peninsula Kamceatka nu se mai găsea niciun exemplar, iar toponimele "Marea Biberilor" și "Kalanka" au ieșit din uz. Către începutul secolului XX numărul de indivizi a scăzut atât de mult, încât capturarea lor a devenit extrem de dificilă. Japonezii, la începutul aceluiași secol, întreprindeau acțiuni disperate de a vâna vidre de mare. Ei
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
Nutria ("Myocastor coypus") este un mamifer rozător semiacvatic originar din America de Sud. Țările de origine sunt Argentina, Brazilia, Chile, Bolivia, Paraguay și Uruguay. Face parte din "Ordinul Rodentia", fiind numită și "Castor de Chile" sau "Biber de Baltă". În mediul său natural, nutria trăiește în colonii și populează zonele din jurul lacurilor care au malurile acoperite de vegetație hidrofită și zonele din preajma apelor curgătoare. Cuiburile lor sunt reprezentate de galerii lungi de 3-5 m, care pornesc de la
Nutrie () [Corola-website/Science/319861_a_321190]
-
pentru violoncel, sonate pentru ""viola da gamba"", sonate pentru orgă) sau Johann Kuhnau (sonate pentru pian). În epoca respectivă s-au compus și sonate pentru un instrument melodic sau continu, cum sunt sonatele pentru vioară ale compozitorului austriac Heinrich von Biber. Termenul de "sonată" a fost atribuit de Domenico Scarlatti la peste 500 de opere pentru ""clavicembalo"", piese formate dintr-o singură mișcare, cuprinzând două părți cu același material tematic, piese de mare virtuozitate, executate și admirate și astăzi pentru varietatea
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
mare revelație. Prin comparație cu Camil Petrescu sau Anton Holban, Constantin Fântâneru, precursor meritoriu al autenticismului, mi se pare un prozator mediocru, cu o insuficientă stăpânire a limbajului psihologic. Ca el sunt mulți. Ury Benador, H. Bonciu, Ticu Archip, Ion Biberi, Petru Manoliu, Dan Petrașincu se zbat în aceeași zonă a indeciziei stilistice și a carenței de substanță și originalitate. Reeditat anterior încă de două ori (în 1981 de Ștefan Borbely și în 1999 de Aurel Sasu), comentat generos în sintezele
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
sau castorul european ("Castor fiber") este un animal rozător (cel mai mare și greu din Europa), înrudit deaproape cu castorul nord-american ("Castor canadensis"), si care a lăsat în zonele locuite de români multe toponime precum "", "Breboaia", "Brebeni", "Brebina", "Brebenei", "Bibor", "Biber", "Biborțeni" ș.a. A fost vânat pentru blană și castoreum aproape până a duce la dispariția să, iar în 1900 mai existau doar 1.200 de brebi în opt populații relicte din Europa și Asia. A fost reintrodus în multe zone
Breb () [Corola-website/Science/333898_a_335227]
-
Haupmann valorifică timp de șase decenii experiența unei vieți desfășurate în vremuri de hotărâtoare transformări sociale, aunei existențe bogate în evenimente, prietenii, pasiuni și călătorii (Italia, Grecia, Anglia, Franța, SUA. Abordează toate formele poetice de la comedie ("Der Biberpelz"(Blana de biber), 1893) și feerie ("Und Pippa tanzt"(Și Pippa dansează), 1906), până la tragedie ("Rose Bernd",1903 sau "Fuhrmann Henschel" (Cărăușul Henschel)), de la nuvelă ("Bahnwarter Thiel" (Cantonierul Thiel), 1892), la roman ("Der Narr in Christo Emanuel Quint"(Smintitul întru Christos Emanuel Quint
Gerhart Hauptmann () [Corola-website/Science/298196_a_299525]
-
pînă la urmă, s-a împăcat). Grupul celor șapte critici, G.C.L.R. (Gruparea criticilor literari români), organizat frontal contra intoleranțelor literare, nu s-a întrunit niciodată, dar focurile noastre, ale lui Perpessicius (oarbe), Pompiliu Constantinescu, subscrisul, Vladimir Streinu, Mihail Sebastian, Ion Biberi și Octav Șuluțiu, acționau convergent. Omul de casă al lui N. Iorga, volubilul N. Georgescu-Cocoș, ne îngîna cu vocabula Gîcîlîrî și ne onora, îndeosebi pe Tudor Arghezi, cu pastișe fără sare, iar pe subsemnatul, cu lungi satire pe care le
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
fiind cu adevărat misiunea unui interviu. Un gen publicistic aparte îl constituie cărțile de interviuri cu oameni de cultură. Spre exemplu cartea de dialoguri dintre Stelian Tănase și Alexandru Paleologu, Lumea de mâine, un volum de interviuri realizat de Ion Biberi, cărțile de interviuri ale lui Sorin Antohi, cărțile de publicistică ale lui Emil Șimăndan, etc. - interviul expres (interogarea câtorva trecători în legătură cu un eveniment unanim cunoscut și actual) - interviul-informație - interviul-explicație (prin care reporterul îl determină pe intervievat să-și justifice o
Interviu () [Corola-website/Science/299181_a_300510]
-
aprinzând lumini peste umbletul lui Hristos în țara noastră; românismul, pe care-l vedem slujit mai mult pe tăria dacică decât pe pompoasa fală latină."” În cadrul revistei bilunare buzoiene au semnat: S-au remarcat în cadrul revistei la rubrica „Condicar”: Ion Biberi și Emil Botta, și au fost criticați Nicolae Iorga și Eugen Lovinescu.
Acțiunea literară () [Corola-website/Science/330000_a_331329]
-
francez etc., criticul consacră studiul În căutarea autenticității (I-II, 1992-1994) manifestărilor similare din proza românească interbelică. Sunt cercetate scrieri de Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Anton Holban, Mihail Sebastian, C. Fântâneru, M. Blecher, Octav Șuluțiu, H. Bonciu, Ion Biberi, Mihail Celarianu și Anișoara Odeanu. Se depistează și comentează omologii și filiații cu demersuri similare din literatura universală modernă. Urmărind diferitele variante ale conceptului, criticul surprinde și transpunerile acestuia într-o scriere ori alta. Era, în bună măsură, de așteptat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
primar în Giurgiu, impune familiei un ritm de viață guvernat de ordine și disciplină), copilul își însușește fără efort considerabil regulile respectului filial și se conformează ca de la sine responsabilităților ce sporesc odată cu vîrsta. Părăsește casa părintească, descrisă de Ion Biberi în monografia sa "jumătate muzeu, jumătate bibliotecă" în 1912, cînd se transferă la Liceul Gh. Lazăr din București. Aici se produce "evenimentul" adolescenței sale - "complexul latin" - indus de profesorul H. Frollo. Prin intermediul limbii latine Vianu mărturisește a fi descoperit "o
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
comandăm, la naiba cu prețul, ne făcea el cinste. Până să ajungem la al doilea fel vorbea deja foarte tare, lamentându-se de dorul locurilor sale natale, Grindelwald, după câte se părea. Începuse să cânte un cântec tradițional elvețian, Mei Biber Hendel, care aducea cu cloncănitul unei curci. De la o masă vecină, plină cu oameni de afaceri thailandezi, ni se aruncau priviri piezișe și se făceau comentarii șoptite. Am știut că marele final venise când și-a lăsat capul În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
predilect are în vedere proza românească, G. debutează editorial cu o monografie, Fantasticul în proza lui Mircea Eliade (1993). După ce rezumă diferite teorii ale fantasticului datorate lui Roger Caillois, Marcel Brion, René de Solier, Tzvetan Todorov, H. P. Lovecraft, Ion Biberi și Adrian Marino, autorul pune în relație fapte de biografie eliadescă (perioada de ucenicie, în special) cu beletristica sa, detectând semnificații care se bazează pe teoria „camuflării sacrului în profan”. O a doua parte a studiului, Mircea Eliade. Poetica fantasticului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287299_a_288628]
-
o reacție la această stare de lucruri, se naște o grupare a criticilor tineri aflați în slujba principiilor estetice în aprecierea literaturii. Asociația era sub președinția lui Perpessicius și avea ca membri pe Mihail Sebastian, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Ion Biberi și Octav Șuluțiu, iar ca secretar, pe Pompiliu Constantinescu. Gruparea urmărea - scrie Șuluțiu în articolul Libertatea literaturii din „Adevărul” (31 ianuarie 1937) - „solidaritatea criticei tinere pe o poziție spirituală și estetică și împărtășirea unor credințe în libertatea și în demnitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287379_a_288708]
-
acela că se ocupă în mod susținut de promovarea romanului original, fie publicând un fragment din Ciulinii Bărăganului de Panait Istrati, fie luând în discuție romanele tinerilor (Frământări de Petre Varvari, Desfigurații de Sanda Movilă, Oameni în ceață de Ion Biberi), fie deschizând o discuție sub titlul Mesagerii care ne lipsesc: romanele. M. Chirnoagă prezintă un profil al criticului G. Călinescu (1939), iar Liuben Dumitru traduce din poezia bulgară. La rubricile „Calendar literar”, „Provincia literară”, „Rând pe rând”, se menține treaz
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286985_a_288314]
-
în pulbere, VRA, 1936, 438; G. Călinescu, „Albe”, ALA, 1937, 886; Octav Șuluțiu, „Taifunul”, F, 1937, 10; Vlaicu Bârna, [Zaharia Stancu], RP, 1937, 5 707, 5 724; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 103; Emil Gulian, „Albe”, RFR, 1938, 5; Ion Biberi, „Albe”, „Lumea românească”, 1938, 490; Streinu, Pagini, IV, 59-68; Ieronim Șerbu, „Pomul roșu”, VR, 1940, 4; Virgil Carianopol, „Iarba fiarelor”, „Gazeta refugiaților”, 1941, 23; Șerban Cioculescu, „Iarba fiarelor”, VAA, 1941, 22; Călinescu, Ist. lit. (1941), 786, Ist. lit. (1982), 869-870
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
metafizic... Sunt un indiferent religios, accept faptul, îl constat la alții, îl explic, dar atât. Nu sunt ateu, nu iau deci atitudini negative sau, și mai rău, intolerante, dar în fața emoției religioase sunt ca un daltonist în fața culorii” (Cf. Ion Biberi, Lumea de mâine, p. 86). Firește, nu a înțeles întotdeauna tot și uneori a respins cam sumar și expeditiv, cu ieșiri de umoare, de pildă: „confesiunile impudice ale acestui anost neputincios (Kierkegaard, n.n.) formează azi, ca și sistemul ieftin și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
versuri sunt prezenți Magda Isanos, Dan Faur, Ion Sofia Manolescu, Cicerone Theodorescu, A. Toma, Al. Lungu, Victor Torynopol, Ben Corlaciu, Emil Dorian, proza mai dă Eusebiu Cămilar, iar cu articole politice figurează Mihail Sadoveanu (Biruința soarelui nou), Gală Galaction, Ion Biberi, Henry Wald, Al. Dimitriu-Păușești, Petre Constantinescu-Iași. În V. Ion Frunzetti scrie cronici de artă, Valentin Silvestru cronici teatrale ș.a., Dan Petrașincu face procesul gândirismului. Articole speciale sunt dedicate lui Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Mihail Sebastian, se iau interviuri lui Mihai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290550_a_291879]