8,498 matches
-
individualului și particularului este demonie curată. Se constituie astfel o ierarhie a textelor: Cartea Cărților este Biblia, cea inspirată direct de Duhul Sfînt, urmează apoi scrierile Sfinților Părinți ai bisericii care, desigur, se referă și ele în primul rînd la Biblie, iar abia apoi "capetele noastre" care, îndrumate de aceștia, pot să comenteze, pentru îndreptare și învățătură, textele superioare lor prin autoritate, reluîndu-le în nenumărate variante - astfel, orice lectură conduce mereu la textul relevat. Toată cultura Evului mediu nu e altceva
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
Dan Dediu Juan Miró scrie undeva că la intrarea în atelierul său avea o Biblie și că în fiecare zi citea câte un verset din ea. Metoda mi s-a părut simpatică și o aplic din când în când cu câte un volum care-mi place. Bunăoară, am aplicat-o de curând pentru Cartea ceasului
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
înțeleg niciodată de ce o carte, o simplă carte, e în stare să polarizeze, așa cum o face Omul recent al lui H.-R. Patapievici, resentimentele, invidia, ura și disprețul. Pentru că, să fim serioși: Omul recent nu e nici Mein Kampf, nici Biblia, nici Coranul, nici, vai, Capitalul. E doar cartea unui intelectual îngrijorat de anumite sminteli, așa cum le detectează autorul, ale lumii în care trăiește. Eventuala discutare, pro sau contra, a unui tom (remarcabil, în opinia mea, penibil, în a altora) s-
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
comunitatea din care face parte. De aici vine și intensa expresivitate a prezenței sale, o expresivitate care pentru naturi mai palide e iritantă. Care vă sînt eventualele rezerve legate de Omul recent? N-am citit pînă acuma nici o carte, în afară de Biblie, care să nu-mi provoace și rezerve. Nu trebuie să contemplăm Omul recent al lui Patapievici ca pe o lucrare infailibilă, fără breșă, căreia nu i se poate opune nimic, care este acoperită sută la sută în fiecare dintre frazele
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
mărturii au o valoare considerabilă. Desigur, cu condiția să nu creadă că dincolo de "marea" istorie nu e nimic: o biografie ține de "mica" istorie într-o măsură cel puțin egală. În aceeași publicație clujeană, dl Eugen Pavel face lista traducerilor Bibliei (sau a unor părți din ea) în românește. În totul, 55 de titluri, cuprinse între secolele XVI și XX. Doar că Psaltirea Hurmuzachi e plasată cu cîteva decenii mai devreme decît consideră specialiștii. Dl Matei Călinescu își continuă publicarea studiului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14533_a_15858]
-
face parte și Pauline Bebe, a pornit pe aceeași cale . De altfel, sociologii nu încetează să sublinieze că, dacă credințele vor neglija și vor pierde auditoriul feminin, vor pierde totul. Cu atât mai interesantă, în acest context, lectura inedită a Bibliei și Talmudului, oferită de Pauline Bebe, care mărturisește că, depășind faza justificării (demonstrația că o femeie-rabin poate face lucrurile la fel de bine ca un bărbat), trecând la momentul afirmării, a scris această carte nu pentru a elogia femeia, ci pentru a
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
artistic și cu singura santinelă a cedrului monumental la intrarea dinspre ape"), în dezacord cu conceptele biblice (" Plec înainte, ca în Sfintele Scripturi: ce mă poate opri? Mă oprește parcă noțiunea"), bizuit pe temele unei "romanțe" ("temele acestei romanțe de peste Biblie și Apocalips"), ajungînd la concluzii ce n-au nimic comun cu sacrul, de ordin apăsat teluric: Singurul lucru ce se poate vedea într-un individ: scheletul impersonal, uniforma esențială". În Psalmi, Atotputernicul este maltratat prin abordarea sa astuțioasă, în termeni
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
din high literature (aceeași aplecare către sursele apocrife ca Saramago, precum și plăsmuirea unei evanghelii alternative) și din pop culture (ca și în filmul lui Smith, el discută aparența fizică a lui Isus și speculează asupra celor optsprezece ani lipsă - în Biblie - din viața lui). Există și detalii originale: introducerea unui frate al lui Isus, Toma, cu un an mai mare care, la maturitate, se putea deosebi de mezin doar prin voce; Isus nu moare pe cruce, ci mai apoi, din cauza cangrenei
O nouă script-ură by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14670_a_15995]
-
dezmintă pe celelalte patru; noua scriere "sfântă" e întocmită cu ajutorul unor surse apocrife, care mai de care mai senzaționale, care conduc la concluzia - ele și exercițiile de hermeneutică (în sensul inițial al cuvântului) conținute în discuțiile Mentorului și Caligrafului - că Biblia așa cum o propovăduiește biserica e adevăratul fals și că în spatele creștinismului se află o conspirație latino-iudaică. Mentorul se sinucide în final pentru ca gemenii - care se pretindeau Isuși - să fie crucificați de oamenii din Granada (evidente rezonanțe dostoievskiene), convinși de impostura
O nouă script-ură by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14670_a_15995]
-
Din nefericire, tocmai ei n-au citit-o și n-o vor citi, probabil, niciodată. Nici dl Pruteanu, nici dl Păunescu, nici mai ales alți domni din țară și de peste hotare pentru care Dacia preistorică a lui N. Densușianu reprezintă Biblia, iar nu-mărul cuvintelor din substrat crește an de an și în proporție de masă.
Citiți-i pe lingviști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14666_a_15991]
-
gnostic" modern poate întemeia o teorie literară pe teozofia cabalistă altfel decât ironic - foarte, foarte ironic. Faptul că Bloom are atitudini extrem de ambigue față de chestiunile religioase este ilustrat abundent în cartea lui. De exemplu, el mărturisește că "mi-am găsit Biblia în poeți și Talmudul în criticii literari." În cartea de față, Sf. Pavel și Mahomed sunt considerați pur și simplu drept "genii ale limbii", drept autori de cărți. Într-un fel, nici Iisus Christos însuși n-a scăpat de aceeași
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
Bloom s-a răzgândit și l-a scos (Iisus "era acolo, dar a fost cumva retras, în parte datorită propriilor mele perplexități, în parte ca urmare a unui înțelept sfat editorial"). Bloom are un fel foarte "original" de a citi Biblia: pentru el, întocmai cum Iahvistul e doar "un povestaș (a storyteller), de o sofisticare uimitoare și totuși cu o franchețe de copil" tot așa "Iisus, prin spusele și prin gesturile lui simbolice, a fost cel mai mare dintre toți ironiștii
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
absolută a literaturii asupra tuturor lucrurilor, fie ele pământești sau cerești: "Ar trebui să observ, cu difidență, că Dumnezeu și zeii sunt în mod necesar personaje literare. Acel Iisus din Noul Testament este un personaj literar întocmai cum sunt Iahve din Biblia iudaică și Alah din Coran." Ce am găsit însă deosebit de supărător la Bloom este felul în care el refuză complet, pe tot parcursul cărții, să-și stăpânească numeroasele idiosincrazii, antipatii și resentimente personale. Cred că așa ceva depășește binișor limitele unui
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
acum chiar luxoase "Pléiade"-uri academice), dar și străini, mari autori moderni și contemporani, "integrale" ale filozofilor, memorii, jurnale, corespondențe, opuri masive de documente, ediții ale unor publicații de avangardă sau din exil, ediții de texte vechi, noi ediții ale Bibliei, ediții de carte patristică, de carte bibliofilă, și înșiruirea ar putea continua? Nu încape dubiu că, judecând după diversitatea copioasă și, iată, consistența ofertei, profesia de editor este, la noi, departe de a agoniza. E o erupție frenetică, orbitoare aș
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
la întrebarea care mi/ni se aruncă destul de des, « Ar fi fost mai bine să fie demni și să nu scrie?», răspund, liniștit, că absența unor scriitori români din literatură n-ar fi o pierdere ireparabilă. Slavă Cerului putem citi Biblia, epopeile, tragicii greci, Platon, Sf. Augustin, poezia orientală, romanticii germani, misticii spanioli, proza rusească. N-ar fi de ajuns pentru o viață de om? Și, pînă la urmă, cu sau fără revizuiri, tot pe Musil îl prefer lui Breban, tot
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14188_a_15513]
-
un cristal/ despre ucigătoarele pasiuni diagonale" (foița de staniol). Sau: "cine o fi cutreerat pe acolo/ mai înainte/ părăsindu-și înăuntru tălpile// și o flamură triunghiulară" (ibidem). Sau: "circumferința cercului o fi fost altădată/ un vîrf de compas Richter// o biblie pentru furnici/ sau alte culori excomunicate// ridicol că nimeni/ nu spune nimic despre asta// nici măcar oceanul/ acea banală anexă a unui computer" (ibidem). Sau: "ce repede se dizolvă/ triunghiurile de plumb" (rayuela sau 27 de poeme găsite într-un tomberon
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
cu privire la securiștii de sub pulpana d-sale (unii au zis, malițios, de sub epoleții d-sale, expresie pe care Telefil o condamnă cu hotărîre) printr-o scrisoare oficială de amenințare. Dl Pașcu nu l-a citit, probabil, pe Miron Costin, și nici Biblia, dar talentul polemic l-a condus exact spre una din formulările cele mai celebre referitoare la scurta viață a lumii. Le-a spus anume ziariștilor că viața, ca și firul de ață, se rupe repede. La atîta cultură involuntară, doar
Mustrare severă cu avertisment by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15161_a_16486]
-
a unei inteligențe superiaore, încercând să cenzureze mândria umană. Prima pervertire a acestui feeling se produce când autoritatea divină este înlocuită cu una terestră, de obicei de sorginte politică. Paradoxal, argumentul pentru această metamorfoză e extras - vădit eronat - chiar din Biblie prin celebrul citat "Dați Cezarului ce este al Cezarului..." (partea a doua a versetului nu se pomenește decât în biserică!). Misticii înlocuiesc Cezarul cu Destinul, de parcă ar exista o axiomă de echivalare a predestinării cu supunerea și complicitatea la rău
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
voie să îndrăznim, decât am făcut-o noi". Am un document emanat de la fostul CNST cu mențiunea "secret de serviciu", și semnat de un om cu nume de animal. Era adresat tovarășului. Pronumele sunt scrise cu literă mare, precum în Biblie când se pomenește de Iisus: "Ca urmare a indicației Dumneavoastră, Vă prezentăm o informare asupra stadiului de organizare a...". Nu mă crede nimeni până nu arăt originalul bătut la "mașina cu litere mari". Își poate închipui cineva că dictatorul ar
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
trebuia să le știm mot-à-mot. Nu era îngăduită nici o abatere. Nu puteam apela la sinonime. Trebuia să ne însușim învățătura cu pricina ad litteram. Ca pe o poezie, așadar. În poezie n-ai voie să operezi substituiri, și nici în Biblie. Operele clasicilor marxismului erau Biblia generației noastre pregătită pentru ateismul științific. Dacă limitarea bibliografiei la cîteva propoziții venea din teama dascălilor de marxism că nu sîntem capabili să înțelegem complexitatea filosofiei sociale și economice a lui Marx et. comp., așa că
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
Nu era îngăduită nici o abatere. Nu puteam apela la sinonime. Trebuia să ne însușim învățătura cu pricina ad litteram. Ca pe o poezie, așadar. În poezie n-ai voie să operezi substituiri, și nici în Biblie. Operele clasicilor marxismului erau Biblia generației noastre pregătită pentru ateismul științific. Dacă limitarea bibliografiei la cîteva propoziții venea din teama dascălilor de marxism că nu sîntem capabili să înțelegem complexitatea filosofiei sociale și economice a lui Marx et. comp., așa că multe pasaje, capitole și studii
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
dobîndește echilibrul și seninătatea”. Mai întîi ni se oferă parada istorică a evoluției conceptului. Antichitatea clasică grecească prefera, din rîndul virtuților, curajul, cumpătarea, dreptatea, în duhul cărora se făcea educația tinerelor vlăstare. Opera lui Homer funcționa ca un fel de Biblie, „hrană morală” a copilului naiv ori „ambrozie” a sufletului adult. Individul era modelat în cultul unei armonii civile și cosmice pentru a deveni o personalitate armonioasă. Omul cetății antice era un om prin excelență al măsurii (metros), opus celui fără
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
mileniu, recită el din memorie, cei ce odihnesc în țărînă se vor ridica. Sînt numiți fiii lui Heth.” “Cine sînt fiii lui Heth?” întrebă Habib, care se amuza întotdeauna să-și etaleze, în fața erudiției fratelui său, propria-i ignoranță. “În Biblie, acesta-i numele care se dă în mod obișnut hitiților. Dar ceea ce are aici importanță nu este semnificația numelui de Heth, ci valoarea sa numerică. Și aceasta în ebraică este tocmai 408”. Valoarea numerică! Cît mă irită noțiunea asta de
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
e un simplism/ și-n drumul dur spre alt seism/ se cere-o muzicală climă". Rimele rare în desăvârșirea lor ( ex.: să fim/ Elohim) nu evită dificultatea convocării în comuniune a unor pilde, figuranți sau figuri retorice din filosofia platonică, Biblie sau eresul românesc, și nici omagierea aproape idolatră a geniilor tutelare ale poeziei române, de la Goga, Eminescu și Arghezi, la prietenii săi Nichita, Fănuș Neagu, Grigore Hagiu ș.a. Corespondează cu textele acestora, dar și cu un întreg trecut epopeic și
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
cu glugă/ Cu lacrima pînă-n mormînt/ Veneau rar slugile să-l scuture/ De păsăret și de pămînt.// Dar păsările îl iubeau / Ele sunt crucile de sus/ Numai pămîntul nu se clintea/ Din somnu-i greu sedus.// Venise șarpele descolăcindu-se/ Din Biblie din Palimpsest/ Și i se-ncolăcea pe trunchi/ Ca să devină mai modest.// Dar el se descojea anume/ De sine și de șarpe deci/ De plictiseală și de lume/ Ce încă-i atîrnau prin creci.// Și stăpînit de gînduri albe/ S-
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]