185 matches
-
în discuțiile personajelor. Raportul de forțe inițial s-a modificat: nu în sensul că fostele victime ocupă vreo funcție importantă pe scena satului, ci în acela că foștii călăi s-au văzut pedepsiți de o forță transcendentă împlinind ceea ce oamenii bicisnici n-au fost în stare. Dacă Maria, mama atât de lovită, are o aură de martiră și este vegheată de tot satul, Dimie, pândarul conștiincios folosit ca unealtă de Moise stă în vârful unui plop, zi și noapte, și fulgeră
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
o numit comandant de pluton. Da’ nu-i adevărat. Îl cunosc eu bine... a sfârșit Costăchel fraza, râzând cu poftă. Ce fel de luptători am eu la masă, dacă paharele sunt pline, iar pastrama râde de noi? Cu așa ostași bicisnici e vai și amar de comandant! Doar nu vreți să cobor milităria din pod! - a glumit și agronomul. Au golit paharele și au întrebat de sănătate pastrama... Atmosfera se încălzise de-a binelea... Chiar și chipul lui Costăchel purta acum
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cele din urmă, Într-o pulbere mirobolantă, Închisă la culoare, care se desprindea În straturi foarte subțiri și se Împrăștia pretutindeni, ca o cenușă Împrăștiată după un ritual de Înmormântare. Cuprins din nou de valul acela de greață, se ghemui bicisnic și vomită de mai multe ori, electrizat, cu ochii ieșiți din orbite, privind Întrebător spre niciunde, pustiit. Se afla de vreme neștiută În scaunul său, cufundat Într-o adâncă toropeală. Nu putea spune dacă trecuseră ore, zile sau eternități de când
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
forțe refăcute, ridic privirea amenințătoare către șifonierul solid, În trei uși, care tronează măreț În cameră. E un exemplar frumos, negru și lucios. Îl privesc pe sub gene, cu un rânjet reținut, și-l simt Îngrozit, trezit din lunga-i și bicisnica-i somnolență. Îl simt urmărindu-mi fiecare gest, fiecare mișcare. Nu-l voi lăsa să aștepte prea mult. Face parte din strategia de atac a oricărui mare luptător... Cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru izbândă. Pentru victoria
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ori vreun salut. Ca și cum am fi locuit Împreună de foarte multă vreme, iar acum ne-am certat și ea a plecat rece În oraș. A lăsat În urmă un parfum amețitor, care răvăși toate lucrurile din odaie. Și ființa mea bicisnică, totodată. Am alergat ca un ridicol la fereastra de la bucătărie să o urmăresc cum dispare În seară, cu un mers ușor săltat, dar destul de sigur, trecându și mâna prin părul bogat și scuturându-și capul Într-o parte și În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lăsa să se bucure În tihnă de primele succese literare (publicarea schițelor În diverse reviste). Deși tînăr, nu era interesat de femei și petreceri, de prestanța medicală, ori literară, neurmărind decît să cîștige destul ca să-și poată duce-n spinare bicisnica-i familie („dacă aș trăi singur, aș fi un om bogat”-mărturisea Într-o scrisoare din 1883). Rar găsim, În istoria artei, la un creator, atîta devotament față de cei apropiați! Orgoliul auctorial este sacrificat, pînă aproape de moarte, pe ... altarul martirajului
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Întreabă Antoniu, privind un porumbel ce se găinățează pe gardul scund care Împrejmuiește parcul. Ai dispărut pur și simplu, te-ai topit, te-ai evaporat. Te-am acceptat atâta amar de ani și până la urmă ai șters-o englezește făptură bicisnică, m-ai părăsit fără veste. Cine știe ce corbi s-au Înfruntat din ficatul tău umflat de băutură, dihanie bătrână. Îmi pare rău că nu-ți mai aud sforăitul și nu mai respir mirosul de mahorcă al țigărilor tale. Între timp, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se supune legilor gândirii cotidiene. Dacă mecanicul l-ar privi pe Adrian Năstase cu ochii mecanicului, atunci ar mai sta pe gânduri... Ar vedea, mai întâi, o formidabilă desfășurare de forțe și energie pentru atingerea unui scop de-a dreptul bicisnic în raport cu interesul național. Alegerile anticipate prezintă un scop pur politicianist, de suprafață, care nu înseamnă decât înlocuirea unei camarile cu alta, a unor corupți cu alți corupți, a unor buzunare cu niște trăiști. Acest cuvânt, suprafață, este esențial în definirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
închis într-un set simbolic vizual care să-i paralizeze aproape complet creativitatea... E încă unul dintre paradoxurile care se înmulțesc îngrijorător în societatea contemporană, izvorând dintr-o unică aberație: mijloace prea multe și prea puternice pentru prea puține și bicisnice scopuri. Fabuloasa evoluție a prelucrării imaginii nu intensifică imaginația, dimpotrivă; nivelul science-fiction al comunicațiilor electronice nu favorizează comunicarea umană autentică, dimpotrivă; mi se întâmplă să văd, cu imaginația mea primitivă, dospită din cuvinte, două telefoane mobile, unul la urechea stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
s-a pomenit căzută în cușca cu lei a demonilor urii și ai violenței. Ce vrea să spună Biblia când numește pe diavol legiune? Că e singur și poate lua chipul tuturor indivizilor din lume. El e Nimeni, masa anonimă, bicisnicii și netrebnicii lui Nietzsche, lipsiți de persoană [...]. Putem înțelege de ce simulacrele artei postmoderniste seamănă cu Legiunea, fiind golite de sacru. Dincolo de strălucirea „estetică“ e Nimeni. Sofismul diavolului :să nu crezi în mine, căci astfel nu vei crede nici în Dumnezeu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în singurătate ca pe-un cocon și-am așteptat metamorfoza. Am tot așteptat-o, n-a venit curînd. M-am întors la "bucuriile simple", în grădina mea cu păsărele mii și stele făclii. Mai toate plantele se uscaseră. Cîteva tufe bicisnice de regina nopții au rezistat. Și zorelele. Le-am ajutat să urce pe sfori și s-au ridicat. Citeam, dincolo de zidul de frunză și floare-albastră, înalt de cinci metri. Nu mă vedeam din stradă; nu mă vedeam pe nicăieri. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
era nesuferit, dar m-a prins singură acasă și cînd m-a strîns odată, am leșinat. Chiar ai leșinat? Așa credem, cel puțin. A făcut ce-a vrut cu mine... Și? Păi, după aceea, nu l-am mai vrut pe bicisnicul de Radu, pe care mi-l băgau ai mei pe gît. Vrei să spui că Radu nu făcea două parale? Da. Tata știe că și Radu...? Sigur că știe. Deci ai fost violată de tata? Așa și așa. Dana asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mama lui ascultase toată povestea băiatului, amărîtă rău, a început să plîngă cu lacrimi cît bobul de mazăre. Tu m-ai băgat în necaz, mamă. Eu, dragul mamei. De ce, mamă? N-am știut că tu o să ai rolul lui Radu, bicisnicul. Cum adică, mamă? Eh, dacă i-ai fi făcut ce mi-a făcut taică-tu... Un naiv prost Cum, necum, dar Gelu Rîmbu a ajuns grangur, spre cinstea lui și mirarea multora. Din acel moment și-a schimbat ținuta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Gura! am spus! Dumnezeii mă-ti de curvă, tremuri ca câinele la injecție! Te pomenești că ești încă flăcău. Hai, nu te sclifosi atâta, jos nădragii, dar mai repede, că îmi moare pula la intrare când te vede cât de bicisnic ești. Hai, nu te sclifosi, jos nădragii am spus! Nu fi prost, ți-o trage tovarășul pedagog la găoz, nu un străin, e de bine! Bă, tu ești turc? Hai, mai repede! Apleacă-te peste pervaz, așa, așa! Privește luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
am văzut niciodată să-și piardă răbdarea, să nesocotească canoanele, să nu-și facă pravila. Nu are răutate în suflet și inima îi este ca de copil. Poate este alesul Domnului, părinte Gherasim. Numai că vezi matale cât e de bicisnic, mai are o sâmbătă și se duce la deal după protosinghel. De trei ani nu am avut și noi mortul nostru; pe Luca cred că l-am îngropat cu tot cu lopată, de asta nu mai moare nimeni. Este plină mânăstirea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să devină o parte din această grădină golașă, din această iarnă tăcută, pentru că nu se poate înălța dincolo de Rezvan. Cum ar putea? Învinsă în fața ludicului, trag cu coada ochiului. Poate că e și asta o formă de contemplație mă consolez, bicisnic. Iat-o acolo, în genunchi, în prag, cu robele ei negre umplând golul minuscul al ușii glisante, ridicându-se elefantin și explodând în falduri de moliciuni, rupând armonia severă a liniilor ce construiesc cu răbdare spațiul geometric al încăperii, pășește
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de care cu atâta dragoste ai grijă. Căiță s-a uitat îndelung la noua lui prietenă, Buburuza, și numai după o lungă meditare se întrebă mai mult pe el: -Să plec la drum cu Trotinel, un suflet atât de sensibil, bicisnic și mititel? Cu ... Stup la fel, mic de statură, nefiind în stare să se lupte măcar cu o broască? Cu Zvârluga care nu știe altceva să facă toată ziua decât să doarmă, să sforăie. Și ... cam atât, cu cine altcineva
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
A și ieșit din modă. El știe - nu se poate: Trecut-au cele vremi - analfabetismul reveni. El vede cum se joacă nunți în bucurie lumească, Și cum se îmbată, spre-a se trezi, și-a se-mbăta iar. Cum simplele, bicisnicele icre de broască, Sunt numite, înnobilator, - icre negre, caviar. Cum viața, ca pe o perlată chestiune de Vatto, Se pricep a o substitui cu o mică tabacheră. Și se răzbună pe el, posibil, doar pentru că acolo Nu se minte, nu
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
că, în prezent, „despre «cultura română» vorbesc mai mult (...) aproape numai în sensul unui proiect ideal, deoarece (...) ea practic aproape nu există în parametrii săi clasici", dă pe față încă o dată, în formulă memorabilă, întreaga aversiune ce i-o trezește bicisnica literatură. În obiectiv, nu altceva decît poezia. Se face o referință la un text arghezian ce i-ar confirma, pe moment, tendențiozitatea: „Într-un loc, T. Arghezi amintește și el într-un articol despre «Luna Pădurilor» (mi se pare), că
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
n-am fost eu primul importator de semnificanți, dar să zicem noi așa), acum s-a dus și paternitatea conceptului de ghiveci. Iacătă-l la Motaigne: „Tot acest ghiveci...” Asta e! Dar, barem, faptul răzvrătește în mine ceva („În trântorul bicisnic s-a deșteptat boierul”). Ia, îmi zic, să vedem noi cum stăm. Să vedem dacă a luat el chiar tot. Ar cam fi: „Am apucat o cale pe care, fără oprire și fără ostenire, voi merge câtă vreme mai este
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4901_a_6226]
-
notează cu luciditate nemiloasă detaliile sistemului taylorist al asistenței medicale generalizate, dar nediferențate din spitalele epocii. Ca pe o bandă, micuții vin pe lume în dureri, socotite inevitabile, și în indiferența unui sistem la limita dezumanizării. Sublimul se învecinează cu bicisnicul. Patul cu denivelări sau realitățile salonului de lăuze cu cele cincisprezece paturi surprind esența unui sistem care reușește să ofere asistență medicală tuturor doar cu prețul unui discomfort și al unei sărăcii generalizate. Poveștile despre abuzuri și violențe domestice narativizează
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]
-
în cântec transformându-l: voi, voi ați murit, și noi am vrea să vă urmăm, o, Doamne, cine fi-va să ne rupă, să ne culeagă, cine-o fi acasă să ne ducă, în locuința fantomelor de rosieni, nimicitoare, bombastice, bicisnice? Daniil HARMS (1905-1942) RAUTACIOASA ADUNARE A CELOR NERVOȘI Oare nu eu, Doamne? se întrebau apostolii. Iată semnalmentele: fața ca șoarecele, aripa precum cuțitul, talpa ca luntrișoara, casa ca o familie, podul ca jumătate de parâmă halatul ca sprânceana atlantului. Un
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
unde vine Picasso însuși "cel de la bătrînețe, cu fața pergamentoasă, cu ochii ficși, hipnotici și cu pomeții febrili", în chip de Sforicică: nici că se putea un loc mai potrivit pentru lovirea iluziei de realitate, a superbiei imaginarului de realul bicisnic: Toată lumea dansează după Los Paraguayos și în marea oglindă strălucește masa cu de toate, și sfeșnicele aprinse, și dansatorii, și corbul Vasile, descins de la locul lui, de pe jardinieră, printre picioare. Sforicică nu dansează, iar de la o vreme se foiește din ce în ce mai
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
balconului, să intre aer, și ne așezăm și noi. Oglinda ne cuprinde pe toți într-o încremenire albă: da, da, Sforicică ăsta e o figură, există acolo în oglindă, o Guernică lividă, candelabrul a dispărut și în locul lui luminează acum, bicisnic, becul de demult, cu filament gros și galben". Creatorul de atmosferă e numai o tușă, însă, din portretul lui Val Gheorghiu întrucît textele din Arlechin în iarbă (1972), Viața în teleferic (1979), Viețile după Vasari (1980), Madona cu gîtul lung
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
chilia lui, căutând să-l înfrunte cu rugăciunea în timp ce limba i se împleticește în alte vorbe decât cele ale Scripturii. Chinuit în ființa sa, Țarul se regăsește în porunca răstită, în imprecația însalivată, în delirul verbal, amestecând cuvintele judecății sale bicisnice cu Judecata de Apoi pe care o așteaptă așa cum așteaptă și vizita personală a lui Isus. Într-un moment de transport mistic, înveșmântat în balele encomniastice a unei slugi care poartă pecetea furioasă a demenței, Țarul așteaptă pentru o clipă
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]