121 matches
-
bonomă a omului politic. Am ales, am spus, dar oare eu am ales? Nu, nu pot, niciodată nu voi da vina pe Dumnezeu pentru aceasta, cel care și-a trimis unicul Fiu pe cruce, cel care este în fiecare zi biciuit, trădat, ucis de păcatele noastre. Eu trebuie să fi ales să port această cruce în miniatură, acest stigmat al imperfecțiunii umane. Vară, briza mării, răsăritul soarelui prins pe plajă și țipetele pescărușilor. Adolescență mută, făgăduință, iertare. Pentru ce două lumi
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
bonomă a omului politic. Am ales, am spus, dar oare eu am ales? Nu, nu pot, niciodată nu voi da vina pe Dumnezeu pentru aceasta, cel care și-a trimis unicul Fiu pe cruce, cel care este în fiecare zi biciuit, trădat, ucis de păcatele noastre.Eu trebuie să fi ales să port această cruce în miniatură, acest stigmat al imperfecțiunii umane.Vară, briza mării, răsăritul soarelui prins pe plajă și țipetele pescărușilor. Adolescență mută, făgăduință, iertare. Pentru ce două lumi
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
ascuns. E legea săracului prietene Dismas, sau nu pricepi? -Omului nu i se dă aproape nimic și chiar de i se dă, i se cere totul la schimb cu mare dobândă, iar dacă nu dă, e pus în obezi și biciuit iar apoi trimis la muncă silnică pe viață unde stăpânul său îl va stoarce și de ultima vlagă înainte de a muri! Ăsta-i sensul real al povestioarei Dismas! De aia m-am făcut tâlhar fiindcă nu accept să fiu înșelat
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
nu pricepi? se adresă el acelui tovarăș al său. -Omului nu i se dă aproape nimic și chiar de i se dă, i se cere totul la schimb cu mare dobândă, iar dacă nu dă, e pus în obezi și biciuit iar apoi trimis la muncă silnică pe viață. Ăsta-i sensul real al povestioarei! De aia m-am făcut tâlhar fiindcă nu accept să fiu înșelat și călcat în picioare de niște netrebnici care-și zic stăpâni! Mă identific deci
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
o datorie Numai de Dumnezeu lăsată Și cu sudoare, ferm păstrată. Aș fi privit în ochii lor, În ochii sfinți ai cailor Și-aș fi-ntrebat: "-Voi știți cumva Ce-nseamn ă oare dragostea?" Mi-ar fi răspuns într-un târziu Probabil biciuiți... nu știu, Sau înhămați la o căruță Trăgând precum o mașinuță, Sau un robot din altă eră... "-Sunt doar un cal, nu... o himeră, Iar cei ce dăruiesc iubire Strălucind într-o fericire, Sunt doar câțiva pe-această lume, Ce-
IUBIŢI CURAT, VEŢI FI IUBIŢI! de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355401_a_356730]
-
pământ și au ieșit Oameni cu fruntea de soare. Au intrat programați, denigrați, defăimați, recruți, ostași, ofițeri și au ieșit bravi Eroi. Au plecat prin Rezistența armată din munți și au biruit prin Rezistența creștină din temniță. Au intrat pălmuiți, biciuiți, scuipați, alungați, huiduiți și au ieșit ca niște Luceferi. Au intrat simpli, cucernici, spirituali, curați sufletește și au ieșit adevărate Genii. Au intrat suspinând, lăcrimând și au ieșit revărsând miresmele de Aur ale Poeziei creștine. Au intrat batjocoriți, striviți, nedumeriți
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
au tăiat castele, că n-a fost chip s-ascund nisipu-n ploi! Din pieptu-mi plin de gloanțe ruginite, mi-ai răstignit iubirea în pereți, poieni de vise scrijeleau albite, un dans din mucegaiuri și nămeți! În colțul meu de umbre biciuite, șiraguri de poteci făcute scrum, se arcuiesc pe amintiri ciobite, de vechi,singurătate și de fum. Crescuse iarba-n dulcele cerdac, azi,spini-mping cu coarnele-n podele, o lacrimă mai scheaună-ntr-un ac, bătând secunda nesfârșirii mele! Referință
MI-AI RĂSTIGNIT IUBIREA ÎN PEREȚI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370094_a_371423]
-
său de acum, anulându-l pe cel anterior, El, bărbatul din vis, care să redeștepte pentru totdeauna primăvara uitată în ea dintr-o amară săgetare în zbor.Inima ei adăsta însângerată, trasă din toate părțile de o herghelie de cai biciuiți, ce goneau cu steaguri de singurătate și cu scuturi de frig.Era în legătură cu el prin partea nobilă a firii și despărțită de ceilalți prin superioritatea intelectuală și prin bolta găndirii, a căror vulturi imenși legănau idei înfipte în ciocuri aprige
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
atemporale, dar și urmele poeziei latine, dovedind erudiție. În poezia „Albumul danubian” din care redau un fragment: O! cum gemeau prin vânt, plângând cu aspră voce, Năvarnica Lycorias și phyllodoce Cum alergau de colo—colo despletite Prin valuri de furtună biciuite! Spre ziuă însă crivăul le-a izbăvit Și cu suflarea-i rece toate le-a-mpietrit, urmele elegiei antice sunt prezente în evoluții aspre. În alte multe alte poezii, sentimental coroziv al tristeții este redat prin încordare critică și comentariu
PERPESSICIUS de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352811_a_354140]
-
am aflat într-o zi, că nimic din toate astea nu puteau să se întâmple, fără să mă doară! Durerea este latura cea mai divină din noi și ne face mai puri. Așa cum aurul își află strălucirea doar prin foc, biciuit Nici spiritul nu crește în noi dacă nu este “chinuit”... În toată această vreme, cât eu creșteam plângând, în chinurile focului ce ma vroia strălucind, Am fost vegheata veșnic, oriunde, peste tot, Prin aerul ce-l respirăm, prin apă pe
MESAJ CATRE INGERUL MEU PAZITOR de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354260_a_355589]
-
un sens ascuns. E legea săracului prietene, sau nu pricepi? Nu i se dă aproape nimic și chiar de i se dă, i se cere totul la schimb cu mare dobândă, iar dacă nu dă, e pus în obezi și biciuit iar apoi trimis la muncă silnică pe viață. Ăsta-i sensul real al povestioarei! De aia m-am făcut tâlhar fiindcă nu accept să fiu înșelat și călcat în picioare de niște netrebnici care-și zic stăpâni! Mă identific deci
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
m-au scuipat într-un tangaj fără sfârșit... din zori și până-n zori, aceleași prăbușiri, același strigăt în pustiu și-alunecări în necurate patimi. Prea bine știi că vrerea ta a devenit poruncă și m-am lăsat în „voia sorții”... biciuit, hulit și-ademenit în ceea ce-ai „numit” păcat. Eu mi-am dorit să mă scald, - în izvoare de lumină - , să rămân „nefăcutul” din monotonia unei zile anonime. ... Dar m-ai târât abandonat fără vină, într-un trup al sângelui
STRIGĂT ÎN PUSTIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358153_a_359482]
-
cu neputința agonia ei, că moartea Ta n-a fost obligatorie. Și nici agonia. Nu trebuia să fii trădat și părăsit. Nu trebuia să fii disprețuit. Nu trebuia să fii om al durerii. Nu era necesar să fii pălmuit, scuipat, biciuit. Nu trebuia să fii atârnat gol, între cer și pământ, în timp ce un Ierusalim întreg își bătea joc de agonia Ta. Nu trebuia. Decât dacă n-ai fi mai putut trăi în timp ce eu muream.
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
numai tu, doar tu simțit-ai mâna, Ce a lovit și palme pe obraz? Tu ști că suferit-a chiar Lumina, Lăstar născut din marele Boaz? Că fruntea Lui, cu spini încoronată, A sângerat, când vină n-a avut? Că biciuit, nu a cârtit vreodată, Oare ca Om, nu crezi că L-a durut? Și-a suferit atâtea și ce moarte Avut-a Omul-Dumnezeu, Isus! A luat povara lumii și păcate Și a iertat când lancea L-a străpuns! Cam unde
DE CÂTE ORI SĂ IERT? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340283_a_341612]
-
sa individuală, dar în același timp colectivă. Volumul prezentat de Mirella Ferrera, Populații ale lumii, este un instrument de cunoaștere și cercetare a strămoșilor, dovedind continuitatea, perpetuarea axiologică, rezistența speciei. Locuind la altitudini imposibile pe Acoperișul Lumii, în nordul extrem biciuit de vânturi înghețate, în deșerturi care te deshidratează, mergând de la o oază la alta, și în jungla ecuatorială unde lumina soarelui de-abia răzbate până la sol: acestea sunt populațiile globului, păstrătoarele unor diferențe mai degraba culturale decât genetice, civilizații ale
Mirella Ferrera: Populaţii ale lumii. Cronică, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339273_a_340602]
-
Bucovinei. Țărani români, ruteni, târgoveți trec pe langă evrei cu caftan și ungrofili austriecești. Pe largă Hauptstrasse se opresc trei călăreți în fața unei cazărmi cu gherete vărgate pentru sentinele, iar poștalionul aleargă răscolind colbul, tras de patru perechi de cai, biciuiți aprig de surugii. Acesta umbră din tristețea imensității provinciale cezaro-craiesti strică vioiciunea verdelui peisaj cu care copilul Eminescu venise de acasă. În această năvălire de zidărie germanica, bisericuța de lemn, învelita cu șindrila, mai sta că un semn al simplității
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
pe nemernicie și impozit pentru vise. E călcata în picioare demnitatea și-n justiție, Infractori bogați câștiga licitații-n coaliție. Cicatrice e tăcerea, țipat fiecare rană, Se ridică-n coate dușii și prin fum de dor, orfana, Disperată plânge țară biciuita de durere, Doamne, pește spini de foc cerne mir și mângâiere! Referință Bibliografica: SPINI DE FOC / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1770, Anul V, 05 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ines Vândă Popa : Toate
SPINI DE FOC de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379404_a_380733]
-
Searbede și seci. Leagănul tăcerii Ne adoarme vraja, Cântecul durerii Ține trează straja, Visele-s coșmaruri Fără de sfârșit, Nopți fără de maluri Și am obosit. În laguna noastră Alge cresc haotic, Dragostea sihastră Tremură nevrotic, Leacu-i pe sfârșite Apatia-nvinge, Veșnic biciuite Suflete s-or stinge. Referință Bibliografică: Apatie sentimentală / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1413, Anul IV, 13 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angelina Nădejde : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
APATIE SENTIMENTALĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371627_a_372956]
-
au tăiat... La fel și Luchilian, rămânând lângă CHRISTOS A fost spânzurat pe-o cruce, umilitor, cu capu-n jos... Paula, având slujirea pe Martiri să-i lecuiască Le-a luat trupurile-Moaște cu milă să le-ngrijească ! Prinsă și ea, biciuită, rănită și dezbrăcată Dusă Dregătorilor, ca să fie judecată... Au pus-o să aducă jertfe : la idoli ; dar, a refuzat Și s-a-ntărit chiar și trupește, când Îngerul s-a arătat ! Bătută și peste dantură, dusă în cuptor încins A fost scoasă
IPATIE, PAVEL, DIONISIE ȘI CLAUDIU de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374832_a_376161]
-
Părinte Casian Crăciun, însoțit de pașii a zeci de părinți slujitori din Arhiepiscopia Dunării de Jos, alături de fanfara militară și a sute de credincioși . Când îi văd sosind, privirile parcă mi se coagulează în lacrimi, uneori gata să cadă nerăbdătoare, biciuite parcă de toată vrednicia oamenilor de a veni la Dunăre, la locul special amenajat pentru săvărșirea acestei mari slujbe. De priveam în dreapta sau în stânga mea, toate chipurile omenești semănau a flori îmbrobodite din tot șiragul de flori plăcute bunului Dumnezeu
DE SFÂNTA BOBOTEAZĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348771_a_350100]
-
ce înseamnă „periculos”. Corpul meu plăpând avea nevoie să-și elibereze cât mai multe energii latente. Uneori, credeam că soarta e vinovată de faptul că mă răneam cu vreo așchie în talpă sau că brusc mă trezeam cu mâinile înroșite, biciuite, de parcă un animal invizibil, ca trupul unui șarpe (căci așa îl simțeam) foarte dibaci, mi se strecura sub epiderma mâinilor tuciurii, împletindu-se cu mii de firișoare reci ca gheața, brăzdându-mi carnea. Așa am făcut cunoștință pentru prima oară
PTIUUU’, SĂ NU TE DEOCHI! de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375635_a_376964]
-
-vei în război domnia, în sînge triumfa-vei pentru mine, Fiindcă-n vremi ale Veciei fost-am în două sfărîmat Și ce-am iubit mai mult s-a risipit printre Vrăjmași. 60 Micile mele fiice fost-au făcute prizoniere, si biciuite le-am văzut De-a lungu-ncinselor nisipuri. Pe cei ce i-am iubit i-am auzit Noaptea plîngînd în tainicele corturi, iar dimineața siliți Ca să trudească; și iată că inima mea căzut-a dedesubt Oftînd și suspinînd, toata frîngîndu-se, pîna
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în fraze aspre. A treia Romă de V. Em. Galan ar dovedi „o flecăreală epică uluitoare”, din romanul Această parte a pământului de Dumitru Mircea „nu se poate obține nimic mai mult decât un libret de operetă”, autorului cărții Îngerii biciuiți (Alecu Ivan Ghilia) nu i se poate reproșa nimic, „afară de lipsa sincerității” etc. În acest stil și cu această perspectivă estetică a întâmpinat C. literatura din ultimele decenii. Puține opere importante i-au scăpat. Marin Preda, Geo Bogza, Ștefan Bănulescu
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
-o la „Facla” sau la „Viața socială”. Deși în adolescență frecventează atât cercurile socialiste, cât și cenaclurile simboliste, numai ultimele își pun amprenta pe primele sale încercări literare. De la acestea el va prelua totuși doar extravaganța sfidătoare, inspirația din „patimile biciuite, exasperate”. În fapt, autorul de 17 ani îi urmează în Poet-poetă pe imitatorii marchizului de Sade și, dintr-un imbold echivoc, înmulțește paginile licențioase, eșuând în intenția de a sugera o trăire supremă, în care frumosul, iubirea și moartea să
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
tardive despre un regim distructiv. SCRIERI: Drumuri, drumuri, București, 1954; Frații Huțulea, București, 1955; Cuscrii, I, București, 1958; Scrisori din Bărăgan, București, 1959; Ieșirea din Apocalips, București, 1960; Asaltul timpului, București, 1961; Insula speranței, București, 1963; Povestiri, București, 1964; Îngeri biciuiți, București, 1967; ed. (Nopțile Negostinei), București, 1976; Un joc nevinovat, București, 1967; Cântece de drumeție, București, 1968; Asediul, București, 1969; Secol nervos, București, 1969; Appassionata, București, 1971; Nouă povestiri contemporane, București, 1971; Recviem pentru cei vii, București, 1972; Iubirea mea
GHILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]