202 matches
-
mirifice ale celeilalte lumi, vede într-o oglindă magică locurile unde a copilărit. Iată, se întorsese o clipă în viața ei de dinainte și descoperea că lumea se schimbase, mersese mai departe fără ea. Nu avea voie să coboare de pe bidiviul înaripat, i-ar fi fost fatal să atingă pământul sau obiectele existenței anterioare, fusese expulzată sau fugise de bună voie din universul familiar, iar acum era o străină pierdută și demotivată”. Corin Braga reușește un roman plin de chipuri și
Lumea narcolepticilor by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4263_a_5588]
-
frumos, cald, sfârșit de săptămână, văd că se pregătește și un fel de turnir aici, clinchet de săbii lovite în joacă, pentru ca turistele sensibile să ducă mâna la piepturi și să exclame aaaaaa, au venit și cu mârțoage, dar par bidivii focoși cu harnașamentul pe ele, ceea ce înseamnă, din punctul meu de vedere, strict personal, că autoritățile locale reușesc să atragă turiștii curioși prin tot felul de activități și spectacole, foarte frumos... Pictorul scoase din nou capul ciufulit din spatele șevaletului și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de început, din secolul al XVIII-lea, despre care nu știm aproape nimic. În listele care se dau de obicei ca exemple pentru influența turcească în argou apar termeni cu statut discutabil (fie împrumuturi, fie evoluții interne), precum ogeac "ascunzătoare", bidiviu/ bididiu "ins, tînăr", ramazan "stomac", bairam "petrecere", mangări "bani". Au aparținut poate argoului, înainte de a intra în registrul familiar, cuvinte precum sanchi, puști, chiul, cacealma. Sunt însă cu siguranță utilizări recente și inovații în interiorul limbii române chindie cu sensul de
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
Apoi se despărțiră, plecând fiecare spre cortul lui. În noaptea aceea, cerul viselor lor fu luminat de mirificele felinare fluorescente. * Într-un târziu, bulibașa se duse în cortul său, se cocoloși în așternuturi, dar somnul lui fugise, alerga pe înspumați bidivii undeva, departe de corturi, parcă voind anume să-i alunge grijile ce-i pustiiau sufletul. Abia când soarele începuse a înroși orizontul de răsărit, bulibașa închise pentru câteva clipe ochii, dar se trezi fără să cunoască dulceața ce o aduce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
continuau aceeași goană nebunească. Aveau vaga presimțire că pe umbrele lor calcă oamenii legii. Li se părea că simt în spate răsuflarea acestora, făcând să le străpungă hainele de fiorii reci ai fricii. De ce? Pentru care pricini? Pe când domoliseră fuga bidiviilor, o pasăre neagră zbură peste convoiul lor, croncănind strident ca o amenințare. Oamenii oacheși vedeau și în aceasta un semn prevestitor de rele, deși și așa ei erau destul de îngreunați de toate pe care viața le pusese în cale. De
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
unei sărbători irepetabile. Norocul, precum o stea a magilor, le călăuzise drumul le încălzise inimile și-i adusese într-o lume în care se bucurau nu numai de căldura unui soare ocrotitor, ci și de lumina acestuia. Aprilie își pusese bidivii la un docar nou-nouț și începuse să galopeze împreună cu Mihăiță și Vișinel spre Cireșar, în întâmpinarea bacalaureatului. Examenul, asemenea unui judecător intransigent, oferindu-le împricinaților, cu gentilețea-i cunoscută, subiecte de teză deloc îmbietoare. Urmă examenul oral. Pe masa examinatorilor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pâini, au declarat, oarecum jenați, că au rămas flămânzi. Se putea intui că alimentând nehotărârile sale cu amânări, acestea l-ar putea duce la asemenea similitudini. * Lucrul cert era că venise timpul să-și întemeieze o familie. Își purtase îndeajuns bidivii neînfrânați pe întinsele câmpii ale tinereții, fără a le stăvili galopările. Îl obseda Însă întrebarea: pe care dintre aceste două fete, devenită soție, ar putea s-o vadă în fiecare dimineață, la prânz și seara, să-și petreacă întreaga viață
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
s-o înfundat, că prea credeau ei că lumea-i a lor. Nu știu însă dacă ți-am spus că așa pe nepusă masă ne-am ales cu doi cai ca-n povești! Ei! Nu mai spune! Și unde-s bidiviii? I-am lăsat la Costache, până s-or limpezi lucrurile... Ar trebui să-i luați pentru banii care i-au cheltuit și nu mai au de unde să vi-i dea. La asta ne gândeam și noi, dar judecata are să hotărască
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
față de cei ce le au făcut cândva un bine”... Nici nu și-au dat seama când au ajuns aproape de Hanul Trei Sarmale. Căruța care i-a adus dimineață era trasă Într-un loc ferit... ― Trrr! Flăcăilor! - și-a strunit șetrarul bidiviii. ― Mulțumim pentru că ne-ai adus așa repede și plăcut - a vorbit țăranul În vârstă. ― Mergiț’ cu sanatati! - le-a urat flăcăul, ridicându și pălăria cu bor larg. Cei doi țărani au coborât repede. În clipa următoare, șetrarul a și pocnit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și i-a Îndemnat: ― Hai, să ieșim... Apâi așă cinsti mai rar! Undi s-o pominit sî ti aștepti birja la poartî fărî s-o aduci tu? - a Întrebat tata Toader când a dat cu ochii de trăsură și de bidiviii cu sforăit nervos. ― Știu eu cine-i vinovat de toate acestea - a vorbit Maria, prinzându-l de mână pe Gruia... Au urcat. Tudorel și-a făcut culcuș În brațele lui taică-su, privindu-l cu un interes deosebit. ― „Vezi, tati
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
putea coborî în orice moment, Ciprian care nu a renunțat la ideea de a-i însoți. E o noapte fără lună, foarte puțin luminată doar de zăpadă. Clopoțeii de la grumazurile cailor sunt muți, la fel ca și omul care strunește bidivii. Zăpada măturată de vânt a lăsat pe alocuri întinderi curate ca palma prin care sania alunecă scrâșnind. Omătul spulberat s-a adunat în troiene cu forme ciudate care barează din ce în ce mai des drumul. Cei trei bărbați se înarmează cu lopețile ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bucuros nevoie mare că pleacă spre casă odată cu seara. Dar și cu mine nu mi-e rușine că și în situația mea, mama-i româncă, tata-i ucrainean, iar eu îs moldovean... a mai adăugat căruțașul și și-a îndemnat bidiviul cu un energic Dii căluțul tatii! făcând ca în urma lui să rămână o dâră lungă de praf albicios, înecăcios. Odată ajuns pe culmea dealului de la Mănăstioara, a constatat că va sosi cu bine acasă la adăpostul întunericului ocrotitor... după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bine rumenite, ci și durerea înstrăinării ca o plagă sângerândă. Tata, cu un picior zdrobit încă din toamnă sub povara unei rădăcini de stejar, abia vindecat, trăgea de oiște alături de căluțul Bubi, încercând să suplinească lipsa celui de al doilea bidiviu. Într-un cuibar, meșteșugit din baloturi și saci în vârful căruței, chicoteau pe înfundate frații și surorile mele mai mici; eu cu mama și cu fetele împingeam atelajul din spate. Alături de noi, cu botul în rouă și cu privirea blândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
plăților la ziua-muncă. De când cu tăierea rației de furaje pentru cai, cumătru Bas îi aduce destul de des lui Roibu câte un căuș de boabe, în așteptarea Convenției de ora 5.00 pentru Combinat. Și să vedeți voi, măi oameni buni, bidiviul îl cunoaște și nechează mulțumit, și-i așază capul pe umăr, și așteaptă să fie mângâiat. Da' pe Gheo-grăjdarul calu cela nu-l poate suferi nici măcar prin apropiere, că-l bate, că nu-l adapă la vreme, că-i dijmuieșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-n patru" (M. Avasilcăi, Fanfan, rechinul pușcăriilor, 1994: 9); " Am luat caii în mână și am început să-i bat" (Avasilcăi, 1994: 12). N. Croitoru Bobârniche (1996) înregistrează metaforele cai și căișori; se folosesc însă, expresiv, și sinonimele armăsari sau bidivii; armăsarii potcoviți fiind zarurile măsluite, cu care jucătorii profesioniști câștigă, înșelându-i pe naivi. "Pe lumea cealaltă nu se joacă barbut cu armăsari potcoviți" (Avasilcăi 1994: 183). Într-un reportaj despre zarurile măsluite, sunt enumerate mai multe tipuri: "zaruri Ťochi
„Para-ndărăt” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7572_a_8897]
-
în ediția din 2006, semnată doar de G. Volceanov. E destul de evident că, etimologic, ecsivă și icsivă sunt variante ale aceluiași cuvânt; argoul, cu circulație tipic orală, cuprinde multe cazuri de oscilații între sunete (ogeac și hogeag, ciumeg și ciumec, bidiviu și bididiu, zulă și julă). S-ar putea presupune, totuși, că variantele fonetice s-au diferențiat semantic, în timp, una căpătând sensul de "document", iar cealaltă - sensul de "scrisoare, mesaj". De fapt, lucrurile nu stau așa. Particularizările fiecăruia dintre aceste
Exive sau ixive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7181_a_8506]
-
rubedeniile lui „poate”, el doar adastă. Stă. Reflectează. Privește cu iscusință și fără grabă cerul, se uită dincotro vine primejdia și unde se isprăvește veșnicia ei. La ceas oprit..., stabilește anotimpul. Cât se poate de oportun. Pune apoi șaua pe bidiviul îndopat cu cărbuni încinși, încalecă voinicește și, după ce aruncă un înspumat rămas-bun înspre capotul nevestei înflorate, pornește la același mereu război de apărare. În felul ei de viață, artistic, orice înfruntare a românului se dovedește năprasnică. Din cauză că el nu lasă
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
de multe după-amiezi, a fost primul fluture pe care l-am îmblânzit și l-am făcut să zboare pentru mine. De atunci am încălecat mulți grumaji mătăsoși și am simțit fâlfâitul multor pagini desfăcute larg peste lume. Dar în toți bidiviii înaripați l-am căutat pe cel dintâi, pe cel pierdut. Și am fost uimit să-nțeleg că toate poveștile, sute și sute, pe care le-am citit mai târziu, romane și epopee și legende și peripeții, se leagă, prin subțiri
O carte cu secret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5595_a_6920]
-
aveau doar de cîștigat. Pe vremea lui Dante lucrurile se schimbaseră însă mult. Deși tot mai erau prevăzute premieri și recompense pentru cei bravi în caz de victorie, în sarcina particularilor cădeau poverile considerabile reprezentate de achiziționarea și întreținerea unui bidiviu de luptă și măcar a unui alt cal (de rezervă), în cazul cavaleriei grele, și minim a unui cal, la cavaleria ușoară, pentru achiziționarea armelor și a complexei ținute defensive (tunică, vestă căptușită, platoșă, zale, manta de luptă, coif etc.
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
Tu îmi stârnești aleanuri înăscute, Ca un îndemn moșnean: să mă strecor Cu o desagă de mălai spre ciute. Ninsori printre copii; sub pat, ninsori: Voi azvărliți cazonele ghiozdane, Ademenind școlarii silitori Spre tămbălăul speciei umane. Ninsori iscând galop în bidivii Și-n flinta mea chemări către pădure, Să mă dedau la iepuri cenușii, împrăștiind halice într-aiure. Ninsoare agresată, nu arar, De câte-un Crivăț dres cu falconide, Ca-ntr-un tărâm crispat și funerar, Când șișca nopții borta și-
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
un aghiotant vînjos, făcea cei nouă-zece pași pînă la trepte cu capul sus, solemn, indiferent, lehămețit de viață, n-avea nimic din aerul stupid, stîngaci-infatuat al activiștilor din prima generație post-revoluționară, venea din altă lume, călătorise cu caleașca trasă de bidivii pursînge, briase prin saloane și alcovuri, trăise nopți pariziene încîntătoare refăcînd itinerarii proustiene și zile de alergătură prin expoziții, palate și muzee, călătorise pe toate continentele, se tutuise cu miniștri și conversase în tęte-ŕ-tęte cu Carol, pe scurt era un
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
atunci când păstrează echilibrul între retorică - relatare inteligentă, elaborată și tropul poetic - (dicțiune revelatorie, emoționantă), Gheorghe Izbășescu este un poet de raftul întâi. Preluând titlul unui cunoscut text juvenil eminescian, el își prefațează călătoria finală, introducându-l în scenă pe ,Fercheșul bidiviu al lungilor nopți de insomnie/ cu ochi halucinați ca două explozii (...)". Este reprezentarea postmodernă a eternului Pegas înaripat, a elanului și zborului poetic, a delirului ontologic. în cazul de față, de dragul unor rime, dar mai ales în numele unei originalități tipice
Poeme în limbaj alcalin by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11027_a_12352]
-
ora rugăciunii." - Margaret Mitchell/ "Pe aripile vântului" Ninsori coșbuciene nu mai am, Nici strai de lână nu mă mai îmbracă! Deci, iată-mă-s, lângă al iernii hram, Ca Tafandache, zgribulit în geacă. Pe uliți, sănii zburătoare nu-s, Nici bidivii cu spulbere-n copite; Chiar fulgii-s triști, parcă nu vin de sus Ci dintr-un hău de iasme obrintite. Cu fus prelins din caier, au pierit Bunicile căsuțelor de-al^ dată Și-n dezolante nopți de antracit Colindătorii nu
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
neajungerea limbii mă desmântă"1), care lasă poeticul să "șuguiască" în neologisme precum "prioiecturi" sau delectabile sintagme (,soarte scârbeață", "gură vorbeață", "noroc schimbaciu", "gură mâncace"). Ilie Constantin se distrează ca la... desene animate redescoperind, în pomenitul stil călinescian, modernitatea epopeii (,Bidiviul se îndepărtează învăluit într-o eroare de concordanță a timpurilor verbale, ea însăși precedată de o fastuoasă cacofonie: Calul fugi ca când nu i-ar păsa"). Într-adevăr, Budai-Deleanu a fost un european avant la lettre și probabil că ar
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
mire?” Se sorb unul din altul, ca nor ce-și bea seninul, dar numai unicornul înghite-n gând veninul. Tristeți de-argint, alămuri Pădurile ecouă... Spre vorbă-i unicornul: „Dă-mi taina ta în două!” Mai negru decât corbul, răspunde bidiviul: „Izvorul Alb ce spală blestemului pustiul se-apropie la podul plângând rășini, mireasmă. Aruncă-o în apă și-o scaldă în aghiazmă!” De goarne, darabane, ceru-și înalță slava, încearcă unicornul Domniței lui izbava, dar Laur o cuprinde din zbor
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]