46 matches
-
și performanță și atitudinile nonconformiste, sunt cei care declanșează și susțin ciclurile operatorii până la atingerea noului, originalului. 2) A dona categorie de factori, denumită operații generative care cuprinde sistemele de operații, aptitudinile generale sau speciale de nivel supramediu. În modelul bifactorial al creativității se acordă un loc și un rol deosebit, între vectorii creativi, motivației și atitudinilor creative. P.P. Neveanu enumera între atitudinile creative: încrederea în forțele proprii și înclinarea puternică către realizarea de sine; atitudinea antirutinieră; interesele cognitive, curajul în
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
căutarea soluțiilor noi, originale; simțul valorii, atitudini direct creative cum sunt receptivitatea față de tot ce este nou și respectul față de originalitate. Din perspectiva cercetărilor aplicative în domeniul psihologiei creativității, a proiectării, elaborării și realizării unor programe de formare, considerăm modelul bifactorial un model explicativ deschis, general, dar simplu, operațional, care oferă posibilitatea studierii comportamentelor din perspectiva celor 6 P (potențial, proces, produs, preajmă, psihoterapie, modalitate de dezvoltare personală și transpersonală) a nivelurilor de manifestare a creativității, fiind util în elaborarea programelor
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
care intervin în model, de natura acestora, precum și de tipul relațiilor dintre factori, ecuațiile unui model econometric se pot clasifica așa cum vom arăta în cele ce urmează. După numărul de variabile care compun ecuația avem de-a face cu: ecuații bifactoriale, în care, alaturi de variabila endogenă, intervine o singură variabilă exogenă (modelele care conțin ecuații bifactoriale se mai numesc modele de regresie simplă); ecuații multifactoriale sau complexe, în care apar două sau mai multe variabile exogene. Modelele descrise de asemenea
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
econometric se pot clasifica așa cum vom arăta în cele ce urmează. După numărul de variabile care compun ecuația avem de-a face cu: ecuații bifactoriale, în care, alaturi de variabila endogenă, intervine o singură variabilă exogenă (modelele care conțin ecuații bifactoriale se mai numesc modele de regresie simplă); ecuații multifactoriale sau complexe, în care apar două sau mai multe variabile exogene. Modelele descrise de asemenea ecuații mai poartă numele de modele de regresie multiplă. După tipul variabilelor care intervin putem împărți
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
1970), Locke (1976), Landy (1978). Judge et al. (2001) preferă să clasifice teoriile satisfacției în funcție de factorii generatori. El găsește trei categorii de teorii: situaționale, dispoziționale, interactive. Dintre teoriile mai specifice ale satisfacției, patru ne rețin în mod deosebit atenția: teoria bifactorială (Herzberg et al., 1959); teoria proceselor oponente (Landy, 1978); teoria comparării interpersonale (Weiss, Shaw, 1979); teoria comparării intrapersonale (McCormick, Ilgen, 1980). Teoria bifactorială A fost formulată de Herzberg, Mausner și Snyderman (1959) și este, poate, cea mai citată dintre teoriile
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
situaționale, dispoziționale, interactive. Dintre teoriile mai specifice ale satisfacției, patru ne rețin în mod deosebit atenția: teoria bifactorială (Herzberg et al., 1959); teoria proceselor oponente (Landy, 1978); teoria comparării interpersonale (Weiss, Shaw, 1979); teoria comparării intrapersonale (McCormick, Ilgen, 1980). Teoria bifactorială A fost formulată de Herzberg, Mausner și Snyderman (1959) și este, poate, cea mai citată dintre teoriile satisfacției. Metoda utilizată de Herzberg și colaboratorii săi în stabilirea factorilor satisfacției și insatisfacției în muncă a fost cea a incidentului critic − bineînțeles
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Altman et al., 1985). # În fine, metoda este retrospectivă și ignoră fenomenul de recență a evenimentelor; ea presupune luarea în considerare doar a declarațiilor făcute, fără a se cerceta comportamentul real/actual în muncă. Aceasta face ca transferarea concluziilor teoriei bifactoriale asupra situațiilor reale de muncă să fie mult îngreuiată. În ciuda acestor limite conceptuale și metodologice, teoria bifactorială formulată de Herzberg rămâne nu doar un moment semnificativ în istoria teoriilor despre satisfacția muncii, ci și un prețios izvor de inspirație pentru
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
presupune luarea în considerare doar a declarațiilor făcute, fără a se cerceta comportamentul real/actual în muncă. Aceasta face ca transferarea concluziilor teoriei bifactoriale asupra situațiilor reale de muncă să fie mult îngreuiată. În ciuda acestor limite conceptuale și metodologice, teoria bifactorială formulată de Herzberg rămâne nu doar un moment semnificativ în istoria teoriilor despre satisfacția muncii, ci și un prețios izvor de inspirație pentru manageri, ea presupunând modalități practice de creștere a gradului de satisfacție în muncă. În 1968, Herzberg a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mulțumim să prezentăm un tabel sinoptic al celor patru teorii care precizează sursa satisfacției, suportul empiric al teoriei și aplicabilitatea organizațională a teoriei (apud Muchinsky, 2000, p. 312) (vezi tabelul 15.19). Teoria Sursa satisfacției Suportul empiric Aplicabilitatea organizațională Teoria bifactorială Sentimentele satisfacției sunt determinate de factorii de conținut ai muncii, iar cele de insatisfacție, de factorii de context. Slab Multe studii au arătat că, atât factorii de conținut, cât și cei de context duc la satisfacție, dar și la insatisfacție
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
formarea atitudinilor creative îl constituie rigiditatea intelectuală și nevoia de securitate personală, iar R. Woodworth a găsit o relație directă între tendințele conformiste (în cunoaștere și acțiune) și lipsa abilităților creative. În psihologia românească, P. Popescu - Neveanu, autorul unui model bifactorial al creativității, plasează creativitatea în ˮinteracțiunea optimă, generatoare de nou, dintre aptitudini și atitudini. Aptitudinile nu sunt creative prin ele însele, ci devin astfel în măsura în care sunt activate și valorificate prin motive și atitudini creativeˮ. În opinia psihologului român, atitudinile creative
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Claudia INOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93135]
-
1.3.4. Faza de amintire /85 2. Rolul organizației /86 3. Strategiile noilor salariați /87 Capitolul 6. Motivația muncii /91 1. Teoriile nevoilor, mobilurilor și valorilor /92 1.1. Teoria nevoilor a lui Maslow (1954) /92 1.2. Teoria bifactorială a lui Herzberg (1959) /93 1.3. Teoria caracteristicilor postului (Hackman și Oldham, 1976) /95 2. Teoriile alegerii cognitive /97 2.1. Modelul VIE: valență, instrumentalitate, expectanță /97 2.2. Teoria echității (Adams, 1965) /98 3. Teoriile autoreglării /101 4
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
ideea unei priorități ierarhice este abandonată. Orice frustrare resimțită la nivelul unei nevoi va putea determina o deplasare spre alte nevoi. Această deplasare nu are loc într-un cadru de respect pentru o ierarhie ascendentă sau descendentă. 1.2. Teoria bifactorială a lui Herzberg (1959) Herzberg fusese interesat de atitudinile față de muncă așa cum se desprind ele din răspunsurile la chestionare. El constatase că răspunsurile variază dacă salariații sunt chestionați despre satisfacția sau insatisfacția lor. De asemenea, el a urmărit să identifice
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
diferiți autori atunci când se încearcă precizarea delimitărilor între aptitudine, talent, supradotare. Vom încerca și noi, în consecință, o trecere în revistă a opiniilor exprimate. în Manualul de psihologie, aptitudinile sunt definite ca P. Popescu Neveanu (23) a elaborat o teorie bifactorială a creativității, care plasează creativitatea în Conform acestei teorii, aptitudinile generale și specifice, de nivel cel puțin mediu, constituie o condiție necesară, dar nu și suficiență, pentru creativitate. Prezența atitudinilor creative se dovedește indispensabilă. Ele se comportă ca niște vectori
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
sau patru repetiții, pentru ca rezultatele să poată fi prelucrate statistic, metoda folosită fiind analiza varianței (SĂULESCU N.A. și colab.,1967, JITĂREANU G., 1994.). Semnificațiile în cadrul experiențelor au fost exprimate prin diferențe limită.Calculul rezultatelor experimentale, atât la experiențele monofactoriale și bifactoriale cât și la cele trifactoriale s-au efectuat prin metoda analizei varianței și au cuprins următoarele etape: stabilirea gradului de libertate (GL), calcularea sumei pătratelor abaterilor, întocmirea tabelului variantelor, calcularea diferențelor limită (DL), calculul diferențelor de producție și stabilirea semnificației
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
diferiți autori atunci când se încearcă precizarea delimitărilor între aptitudine, talent, supradotare. Vom încerca și noi, în consecință, o trecere în revistă a opiniilor exprimate. în Manualul de psihologie, aptitudinile sunt definite ca P. Popescu Neveanu (23) a elaborat o teorie bifactorială a creativității, care plasează creativitatea în Conform acestei teorii, aptitudinile generale și specifice, de nivel cel puțin mediu, constituie o condiție necesară, dar nu și suficiență, pentru creativitate. Prezența atitudinilor creative se dovedește indispensabilă. Ele se comportă ca niște vectori
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
caracteristici statistice (variabila dependentă) în funcție de unul sau mai mulți factori de grupare (variabile independente). În funcție de numărul factorilor de grupare, se disting următoarele tipuri de analiza dispersională: - unifactorială, dacă există un singur factor de grupare în analiza variației variabilei dependente; - bifactorială, pentru două variabile independente folosite în analiză; - multifactorială, în cazul existenței mai multor factori de influență considerați în cercetare. Analiza unifactorială își propune să stabilească cât din variația totală este produsă de factorul de grupare și cât se datorează factorilor
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
aceasta se verifică, ,,se consideră că eșantioanele comparate provin din aceeași populație, sau altfel spus, factorul cauză nu influențează semnificativ variația variabilei considerate.” ; dacă nu, se admite că variabila independentă influențează semnificativ variabila dependentă considerată în analiză. În cazul ANOVA bifactorială, se testează trei ipoteze, două privind egalitatea mediilor grupurilor și una privind egalitatea mediilor interacțiunilor, respingerea ipotezelor nule demonstrând că grupurile nu sunt omogene, deci există cel puțin două medii diferite între ele. Se conchide că diferențele dintre grupuri justifică
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
a demarat mai ales după anul 1965. Al. Roșca (Universitatea din Cluj) realizează în anul 1967 lucrarea „Creativitate, modele, programare”. Un alt nume de referință îl constituie P. Popescu-Neveanu (Universitatea din București), autorul unei teorii originale a creativității de esență bifactorială ce conține vectori și operații (în anul 1971). V. Pavelcu (la Universitatea din Iași) și Ursula Șchiopu (la Universitatea din București) au avut contribuții valoroase teoretice și practice în domeniul creatologiei. Realizări numeroase în domeniu, însemnate atât din punct de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
la întrebările „Ce îi motivează pe oameni? și „De ce se comportă oamenii într-un anume fel?”. Din această categorie fac parte modelele: ierarhiei trebuințelor a lui Maslow, modelul ERG a lui Alderfer, modelul motivației de realizare a lui McClelland, teoria bifactorială a lui Herzberg. Aceste teorii pornesc de la definirea trebuințelor (nevoilor) umane ca stări de necesitate ce se manifestă prin apariția unei tensiuni și a unei stări de dezechilibru în sistemul organic sau de personalitate, dezechilibru ce se cere îndepărtat printr-
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
apar însă în privința generalității concluziilor obținute prin experiment: în cadrul unor modalități sistematice concluziile se referă numai la aceste modalități; în cazul unor modalități aleatoare,concluziile sunt mai generale,referindu-se la toate modalitățile posibile ale variabilei manipulate. 2.4 Planurile bifactoriale și trifactoriale Cele mai frecvente sunt planurile bifactoriale și trifactoriale. Planurile cu mai mult de trei factori sunt dificile și nepractice. Rezultatele obținute pe baza planurilor factoriale au o mai mare validitate ecologică (reflectă mai exact realitatea în care trăiește
Plan factorial experimental () [Corola-website/Science/311279_a_312608]
-
în cadrul unor modalități sistematice concluziile se referă numai la aceste modalități; în cazul unor modalități aleatoare,concluziile sunt mai generale,referindu-se la toate modalitățile posibile ale variabilei manipulate. 2.4 Planurile bifactoriale și trifactoriale Cele mai frecvente sunt planurile bifactoriale și trifactoriale. Planurile cu mai mult de trei factori sunt dificile și nepractice. Rezultatele obținute pe baza planurilor factoriale au o mai mare validitate ecologică (reflectă mai exact realitatea în care trăiește subiectul uman). La baza acestor teste stau comparațiile
Plan factorial experimental () [Corola-website/Science/311279_a_312608]