34 matches
-
considerate a fi o remineșcență de la bacterii, a căror ribozomi sunt similari inclusiv celor de la procariote. Diferitele tipuri de ribozomi au însă o structură comună, indiferent de diferențele mari de dimensiuni. Ribozomii sunt alcătuiți din 2 subunități suprapuse: subunitatea mică, bilobata(s) și subunitatea mare, hemisferica(l). În prezența ionilor de magneziu, cele 2 subunități se mențin asociate (concentrație 0.001 moli/moleculă). Sub această concentrație, cele 2 subunități disociază reversibil în cele 2 particule. La concentrații mai mari de 0
Ribozom () [Corola-website/Science/304483_a_305812]
-
cu o pată neagră-liliachie, pedunchiulate, așezate la subsuoara frunzelor, caliciul din 2 sepale păroase, corola din 4 petale libere, androceu, din numeroase stamine gălbui, gineceu cu ovar superior, cilindric, alungit, des alb păros, stigmat mai mult sau mai puțin sesil, bilobat cu 2 coarne. Fruct silicviform, foarte lung, setos păros. Semințele numeroase, negre, hemisferice, reticulate. Timpul de înflorire: iunie - august Componentele plantei utilizate în terapeutică: din semințe se extrage prin presare ulei folosit la fabricarea săpunului. Planta întreagă are utilizări terapeutice
Mac cornut () [Corola-website/Science/311732_a_313061]
-
diferite înălțimi , lung exserte. Gineceul din 2 (rar 1) carpele concrescute, cu un ovar superior liber, 1-2 locular, în fiecare locul 1 sau numeroase ovule anatrope sau apotrope. Placentația centrală. Stil lung, filiform, terminat cu un stigmat capitat întreg sau bilobat. Formula florală: ⚥✴ K [C, A] G. Fructul este o capsulă membranoasă de tipul pixidei, transversal dehiscentă printr-un căpăcel. Semințe albuminate de diferite forme, cu embrion drept, mai rar ușor curbat. Flora României conține 19 specii ce aparțin la 2
Plantaginacee () [Corola-website/Science/303428_a_304757]
-
al lui Poirier și Charpy (17, 57). Fascia proprie a rectului înconjoară rectul, țesut adipos, nervi, vase sanguine și limfatice. Țesutul adipos cuprins în acest manșon fascial este mai abundent în porțiunea posterioară a rectului, unde are aspect de “lipom bilobat” (2, 44). Fascia este mai evidentă în părțile laterale și posterioare ale rectului extraperitoneal și mai groasă în apropiere de planșeul pelvin (44). Fascia presacrată este o porțiune mai groasă a fasciei endopelvine care acoperă concavitatea sacrului și coccigelui, nervi
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
până la adventiția rectului (64); aceasta nu este o structură identificabilă macroscopic, dar înlocuiește peritoneul visceral în porțiunea extraperitoneală a rectului. Posterior mezorectul împreună cu fascia perirectală ajung până la fascia presacrată; un șanț median dă feței posterioare a mezorectului aspectul de “lipom bilobat” (2). Lateral fascia perirectală e perforată de câteva orificii prin care trec ramurile rectale din plexul hipogastric inferior și vasele rectale mijlocii - atunci când există. Anterior mezorectul se întinde până la fascia Denonvilliers; de altfel fascia perirectală este uneori confundată cu așa-
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
ea are 3-4 radii simple, neramificate urmate de 11-12 radii ramificate (formula III-IV 11-12); prima radie simplă este osoasă, spiniformă și zimțuită posterior. Înotătoarea anală scurtă, cu 5-6 radii ramificate; prima radie simplă este osoasă, spiniformă și zimțuită posterior. Coada bilobată, cu lobi mai mult sau mai puțin rotunjiți. Linia laterală completă situată pe mijlocul corpului. Genul "Cyprinus" apare în documentația paleontologică începând cu miocenul. În România și Republica Moldova, trăiește o singură specie cu mai multe rase de cultură - crapul comun
Cyprinus () [Corola-website/Science/331234_a_332563]
-
bază cu câte o bractee (scvamă), grupate în amenți, care apar înainte de înfrunzire sau o data cu frunzele (mai rar după înfrunzire). După maturație cad de pe ramuri. Androceul cu două sau numeroase stamine. Gineceul cu ovar superior, unilocular, cu 2-4 stigmate adesea bilobate, cu placentație parietală și numeroase ovule. Polenizare anemofilă. Fructul o capsulă ce se desface în 2-4 valve, cu numeroase semințe mici, prevăzute cu smocuri de peri lungi, argintii. Flora României conține 33 de specii spontane și cultivate ce aparțin la
Salicacee () [Corola-website/Science/335276_a_336605]
-
cu ultimul articol (tibiotarsul) terminat cu o gheară, care poartă întotdeauna un păr ("empodiu") de diferite forme; acesta împreună cu gheara îndeplinesc funcția de "aparat de curățit". Abdomenul are doar 6 segmente. Primul segment abdominal poartă pe partea ventrală un organ bilobat, cunoscut sub numele de "tub ventral" sau "colofor", care are un rol adeziv sau de absorbție a apei. La multe colembole există pe segmentul III abdominal un organ caracteristic, cunoscut sub denumirea de "retinacul". La majoritatea colembolelor pe segmentul IV
Colembole () [Corola-website/Science/332553_a_333882]
-
sexuale și sunt mai evidente în epoca de reproducere. Dinții faringieni puțin numeroși, dispuși pe un rând. Orificiul branhial îngust, membranele branhiale atașându-se de istm, care e lat. Vezica cu aer divizată în două camere : una anterioară simplă sau bilobată, închisă într-o capsulă osoasă, și o cameră posterioară liberă, care este redusă. Au fost descrise circa 20 de specii și subspecii. În prezent sunt recunoscute numai 10 specii. În Europa șapte specii răspândite în principal în Balcani și estul
Sabanejewia () [Corola-website/Science/336740_a_338069]