437 matches
-
sfântvisuri, anemone, pacea din cuvântca un pom din care culeg întruna poamesă nu le mai fie niciodată foame,să nu le mai fie niciodată setesemn că au trecut de partea ta poeteorice frumusețe nu e frumusețedacă nu le dă tuturor binețe!și deschizând ochii am văzut rămasămioritiada la mine pe masăpe care mi-o pun veșnic căpătâiși când deschid ochii, pe ea o văd întâi.... XIX. POATE TOATE ASTEA..., de Ion Untaru , publicat în Ediția nr. 1771 din 06 noiembrie 2015
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
arăți. De ești vesel și zâmbești, Ochii îți surâd sub gene, chipul ți-este luminos, E firesc că și oglindă să-ți răspundă prietenos, De te-ncrunți, esti bosumflat, afișezi mereu tristețe, Te întuneci ne-ncetat, cum altfel să-ți dea binețe? 16.03.2015 După o poveste cu talc: “Casă cu o mie de oglinzi.” Referință Bibliografica: Oglindă / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1536, Anul V, 16 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ines Vândă Popa
OGLINDA de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377184_a_378513]
-
un căruțaș bătrân ( să tot fi avut peste șaptezeci de ani ) într-un fel de cabrioletă retro, decapotabilă, cu roți late de cauciuc ( precum roțile de la mașinile de curse! ), trasă de un cal negru, uriaș. - Bună vreme, străine! îi dăduse binețe omul din cabrioletă. Cu ce treburi pe aici, că nu te cunosc! Nyk Gărdean se luminase la față de cum îl văzuse. - Nici n-ai avea de unde, moșule. Nu-s de pe aici! Caut școala generală din sat! Sunt noul profesor de
URMEAZĂ-ȚI VISUL ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382243_a_383572]
-
de păr leonin ce întotdeauna îi era marca distinctivă. Ne mai întâlneam la concerte sau la Uniune și nu era nevoie de niciun cuvânt. Mă strângea de braț, într-un fel anume, tremurător, gest care transmitea un amestec de recunoaștere, binețe, confirmare și încuviințare. N-am cunoscut pe nimeni altcineva care să fie un mai bun barometru al talentului muzical. Asemenea unui seismograf, imediat înregistra cele mai fine nuanțe ale unei muzici. Totodată, standardele estetice îi erau extrem de înalte și nu
Radu Paladi - o evocare by Dan DEDIU () [Corola-journal/Journalistic/84236_a_85561]
-
ne regăsim în mod zdrobitor față în față cu propriile noastre strângeri de inimă, temeri și speranțe. Francezul Christian Paccoud este de mai bine de treizeci de ani pe scenă. În cântecele sale viața de zi cu zi ne dă binețe cu umorul ei sarcastic, amestecat cu autoironie, ritmurile de tango ale acordeonului său evocând atmosfera cabaretelor pariziene. Imaginile au fost filmate la Paris, Debrețin și Jaszberény. Miercuri, 21 noiembrie, ora 18.30 ” Aveam 12 ani în '56”, 2006, 54 min.
Săptămâna Filmului Maghiar la MȚR. Vezi programul by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80780_a_82105]
-
sfârșește aici, în acest stâlp de lumină, femeia și pruncii au rămas în urmă, în negura vieții, iar el a ajuns aici, în lumina morții. [...] Când mai are de făcut câțiva pași doar și este pe punctul de a da binețe, persoana necunoscută se ridică în picioare, își aranjează bunda și se întoarce cu fața spre el, înlemnindu-l”.
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
mergea de-a lungul râului, am trecut prin mai bine de zece sate și ne-am încrucișat cu numeroși oameni. Am recunoscut destul de mulți prieteni din satele vecine, dar de fiecare dată când vroiam să deschid gura să le dau binețe, dracii își încleștau, neîntârziat și cu mare precizie, mâinile de gâtul meu, făcându- mă incapabil să scot și cel mai mic sunet. Mi-am arătat intensa nemulțumire față de această stare de lucruri: i-am lovit cu piciorul în pulpe, dar
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
la post și dăduse o declarație din care reieșea că s-a descărcat arma accidental, cum se mai întâmplă uneori. Sătenii murmuraseră pe la colțuri sau pe lângă o cinzeacă, mai ales că Moș Zgârci și celălalt bărbat nu-și mai dăduseră binețe niciodată și se ocoleau atunci când li se intersectau pașii. Dar timpul care trece astupă toate găurile și de fiecare dată apar alte evenimente pentru a capta atenția tuturor, chiar și într-o comunitate rurală cu doar câteva sute de suflete
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de un alb strălucitor.Avea privirea blândă și pătrunzătoare, mersul lin și se sprijinea Într-un toiag. Celălalt, mai tânăr, avea barba deasa și ochii vioi, blânzi și ducea o desagă.Era Dumnezeu și Sf.Petru. După ce și-au dat binețe, Dumnezeu l-a Întrebat pe negustor dacă nu vrea să meargă Împreună spre cetate și negustorul primi bucuros, căci Înțelese ca aceștia nu erau drumeți oarecare.Și au mers Împreună cât au mers, au vorbit de una, de alta, iar
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mentă", apoi: "și, iată,/glasurile dragi aidoma nisipului șovăie,/ în ele reumatismul a sporit,/ căci pâcla pereților a ajuns un cotor de album/ din care să aflăm ce-a fost și ce nu,/ noi n-am știut,/ să ne dăm binețe la capătul treziei/ încă n-am apucat." Legea poemelor de aici mi se pare a fi, în chip absolut evident, medierea. Familiarizarea treptată cu spațiile și cu gesturile aflate la distanțe mari. Iată motivul pentru care, practic, nu avem, în
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
logodnă la repezeală, invitîndu-l pe fostul pretendent, Guliță, dimpreună cu toți ai lui, la nuntă. Adevărata lovitură de teatru e însă demisia lui Bîrzoi din rangul de ispravnic, pe care Leonaș i-o aduce în plocon. Două lumi își dau binețe: cea de la Ieși, cu vocația mazilirilor iuți, a alianțelor făcute și desfăcute fără mînie și părtinire, și cea de provincie, unde un curcan vîndut de 58 de ori jălbașilor nepregătiți, care nu pot să se-nfățișeze fără plocon la ispravnic
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
-
și dai peste cel din față și cine mai știe ce se poate întâmpla! a continuat moș Dumitru cu povețele. Când au socotit că îi timpul și totul îi pregătit, au pornit... Zorii zilei - ca de obicei - le-au dat binețe de cealaltă parte a pădurii...La popasul pe care l-au făcut, Pâcu s-a apropoiat de moș Dumitru și i-a șoptit: Dumitre! M-am uitat cu mare băgare de seamă la Hliboceanu. Să știi că omul îi trecut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
curtea, ca să puteți trage săniile lângă șoproane... Când totul a fost pus la locul lui - animale și sănii - cărăușii au intrat în crâșmă, trăgând parcă după ei tot prăpădul de afară. Bine v-am găsit, Măriuță și Costache - a dat binețe moș Dumitru, ștergându-și omătul de pe mustață. Bine ați venit, gospodarilor! Așezați-vă la masă, că acușica îi gata și mâncarea. Costache, pune repede niște vin la fiert - în ceaunul cel mare - că oamenii îs înfrigurați după atâta mers prin
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la gustul mașinilor de vată când te-am cunoscut respiram contururi de tablă, pășeam pe cuie și schele eram numai o formă a aerului dansam, nebun, pe plopi înalți, de carton, de funingine când ți-am dat, pentru prima oară, binețe scriam pentru fete frumoase înalte și scunde, cu carnea tare, hotărâte unele să se bucure altele să fie triste cu mine fiecare zi era o surpriză de chewing gum când te-am cunoscut. tu ai schimbat poleiala mea în armură
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vor câinii... Ajuns la primărie, a intrat ca o furtună în încăperea unde lucra Petrache. Oamenii, veniți cu treburi, au rămas descumpăniți văzându-l pe Costăchel - ca niciodată - cu o cută adâncă între sprincene, călcând apăsat și abia răspunzând la binețe. Petrache! Vezi ce treburi au oamenii pe la percepție și, când termini, vii la mine. Abia a rostit ultimul cuvânt și a ieșit, cum intrase... Numai el cu gândurile lui învălmășite în neștire. Toate câte le aflase de la inginerul agronom i
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
gluma, în râsul învățătorilor. Într-o pauză a râsului în cor,s-au auzit bătăi în poartă. Aista-i agronomul. Merg să-i deschid eu - a sărit sprinten Costăchel. Bine ați venit, domnule inginer. Intrați. După ce inginerul a intrat, dând binețe, Costăchel a ținut să precizeze. Domnule inginer, n-a fost zi lăsată de la Dumnezeu în care să mă întâlnesc cu nașii și să nu întrebe de dumneavoastră. Mai degrabă spune că tu treci pe la noi mai rar ca o eclipsă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
îi zice și pace. Într-o zi, pe o căldură mare, la fântâna din marginea satului se hodineau două femei. Una mai bătrână și alta tinerică foc. Dondăneau la umbra răchiților... Dinspre târg tocmai trecea un gospodar. Le-a dat binețe, dar n-are ce face omul și întreabă: Unde ai fost, mătușă, pe o căldură ca asta?... Apoi... am fost cu nora mea la Buhai și amu’ ne întoarcem acasă... Gospodarul - mustăcind a râde - le-o căinat: Ei, dacă o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
era prezent în gară aproape în fiecare zi. Nu se putea lipsi de plăcerea de a privi trenurile care soseau și plecau din gară; în plus, își revedea și saluta foștii lui tovarăși de muncă, mecanici de locomotivă, care pe lângă binețe, ștergându-și mâinile de unsori și reziduuri de cărbune, îl îmbrățișau cu toată căldura, întrebându-l de sănătate. Acum, când își aștepta fata, se lipsi de plăcerea de a intra în restaurantul gării pentru a zăbovi ore în șir, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cu o adevărată crimă tăierea cireșului din care mâncaseră și el și pruncii lui, ani la rând, cireșe mari și deosebit de gustoase. Finul Petrache încercase să-l întoarcă pe Costache din hotărârea lui, dar acesta, fără să-i dea măcar binețe, ieșise pe poartă întunecat, dând din mâini și bolborosind cuvinte bolovănoase, după cum i se frământau buzele. Costache intră în ograda sa mai cătrănit decât plecase. Dechise ușa la tindă, luă toporul și începu să lovească cu sete în tulpina copacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
zise: Dacă vrei, numai să duc gălețile cu apă în ogradă și merg eu să-ți arăt casa Varvarei. Nu, mulțumesc, nu e nevoie! Nimeresc și singură, mulțumesc mult! Pe drum, Simona se întâlni cu mai mulți oameni. Le dădu binețe. Aceștia, întorcând capul, se întrebau: ,, Cine o fi duduia asta că nu pare a fi de-a noastră!?" Când intră în ograda mătușei Varvara, aceasta tocmai își hrănea rățuștele cu urzici și făină muiată, învăluindu-le cu căldura ochilor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Starostele stătea jos, turcește, direct pe pământ, sorbind cu nesaț dintr-o pipă enormă. Din când în când arunca în văzduh un fum alburiu lăsându-l în voie să și aleagă drumul dorit. - Bună dimineața, bulibașă, zise avocatul, însoțindu-și binețea cu un zâmbet de bună voință și întinzându-i mâna prietenește. - Să fie bună, domnule, dacă spuneți dumneavoastră! Cum se arată, nu pare a aduce ploaie. Până și vântul s-a aciuat undeva, poate cu gândul de a se odihni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nimeni nu putea să precizeze. Se gândi că cel mai înțelept lucru este să părăsească șatra fără a isca suspiciuni. Timpul... numai timpul deținea răspunsul căutat. Locotenentul, care-și propusese să nu-și mărturisească deocamdată, cu glas tare bănuielile, dădu binețe celor prezenți, dar, după câțiva pași, se întoarse din drum, se apropie de stăpânul șatrei și-i spuse pe un ton ce nu putea fi socotit un ordin, dar nici o rugăminte: - Bulibașă, câteva zile ar fi bine să nu părăsiți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
vorba lui lungă și în doi peri. Iaca că o venit și gospodarii mei! Bine ați venit! Până o să vă trageți sufletul, spuneți-mi ce face Hliboceanu? Îi bine, jupâne. S-o pus pe picioare și ca mâinepoimâine îți dă binețe - a răspuns Cotman. Dacă-i așa, apoi bărbat îi aista nu șagă. Auzi dumneata! Să-l pălească cu baltagul în cap și el să învie așa peste noapte! Aiasta-i minune mare, domnule! O fi minune, da’ nici noi nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Cotman, bucuros că îl vede. Când m-am încontrat eu cu cineva până n-am văzut dincotro bate vântul? Și cum văd eu, vântul ista mi-ar fi cam prielnic. Așa că, hai!... Bine te-am găsit, moș Dumitre! - a dat binețe Hliboceanu pentru toți. Bine ați venit, dragilor! Da’ pe Pâcu de unde l-ați pescuit? Doar n-o fi fost cu voi la drum fără știrea mea. Să știți voi că aista îi în stare s-o facă. Pâcu ședea în urma
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să mai caute, ca unul care nu mai avea ce găsi. Deocamdată, nu văzuse nici un turn pe unde cutreierase. Întîlnise doar cîțiva munteni care Îl priveau bănuitor. Nu prea avea figură de geolog. De aceea, dacă vreunul, după ce-i da binețe, se interesa ce treburi Îl mînaseră Într-acolo, ridica mai degrabă din umeri. Caut ciuperci, zicea. Aha, Înseamnă că totuși cauți ceva! exclama celălalt și pleca mai departe aproape vesel. Dar, de cele mai multe ori, nu se Întîlnea cu nimeni. CÎnd
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]