192 matches
-
puțin spectaculos, i se relevă observatorului din unghiul integrării umanului în exercițiul său speculativ, care aspira totdeauna la generalitate: "Vianu punea preț pe configurația morală a omului stabilizată după felurite experiențe de viață și în acest sens era interesat de biografismul împins pînă la amănunt. Dădea și picanteriei drepturile ei, dar extrăgea totdeauna tîlcul din întîmplări, trădînd deprinderile filosofului". Circumstanța că "avea și-n conversație ca și-n scris simplitatea și limpezimea stilului născut în practica îndelungată a ideilor generale" nu
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
Marina Constantinescu Întâlnirea dintre biografism ca sursă tematică și minimalism ca stil dă o literatură postmodernă insuficient practicată și discutată la noi. Dar nu despre aceasta vreau să vorbesc, pentru că ar fi problema cronicarilor literari de imediată actualitate. Altceva mă preocupă în această cronică orientată
Sub Moscova by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12879_a_14204]
-
Ion Simuț Întâlnirea dintre biografism ca sursă tematică și minimalism ca stil dă o literatură postmodernă insuficient practicată și discutată la noi. Dar nu despre aceasta vreau să vorbesc, pentru că ar fi problema cronicarilor literari de imediată actualitate. Altceva mă preocupă în această cronică orientată
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
România - esențe lirice și sufletești perene. "Teme precum puritatea și căderea în păcat, moartea și supraviețuirea, dragostea ca aspirație către absolut și deopotrivă ca fugă de realitatea concretă conferă poeziei Ťmoderneť a Anei Blandiana o dimensiune atemporală care, refuzând atât biografismul cât și artificialitatea, consacră actul poetic ca mit creator" apreciază Bruno Mazzoni. "Recuperarea lecției moderniste" de către generația lirică din care face parte Ana Blandiana, constată traducătorul italian, a însemnat nu numai "o simplă revoltă generaționistă", ci și o "reacție morală
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
literare interne a fenomenului. Este, mai degrabă, o critică a ideilor în eminescologie, din care extrage punctual inovațiile, tipul de critică, metodele și instrumentarul critic. Această perspectivă convoacă, prin distanțare și polemică, trei tipuri de atitudine și metode critice: față de biografismul istoricizat propune o biografie intelectuală, a formației și ideologiei epocii cu efectele ei asupra poetului; descripțiilor pe orizontala tematic-descriptivă le opune analiza structuralistă; în final, impresionismului descriptiv al criticii îi contrapune o critică genetică a operei, prin configurarea internă a
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
se pronunțe. Până la Nabokov nimeni nu încercase să afle în ce fel de gândac se metamorfozează Gregor Samsa. Cum ar fi dacă nuvelele licențioase ale lui Hasdeu ar avea parte de o asemenea lectură? Înainte de orice, fără a aluneca în biografism, relația autorului ca persoană cu textul Duducăi Mamuca nu e deloc nepolemică. Cu cititorii, nici atât, mai ales cu cei importanți (ca Maiorescu). După ce, în 18 aprilie 1863, Comitetul de Inspecțiune a Școalelor de Dincoace de Milcov ( același Maiorescu fiind membru
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
un motiv în plus pentru a ține un jurnal din care se va naște cea mai recentă carte a sa, Sălbaticul. Infatigabilul reporter la fața locului este dublat mereu de naratorul care controlează granița variabilă dintre consemnarea în timp real, biografismul cu dileme mai vechi sau mai noi, și colportajul alert. Ion Lazu focalizează în sute de ipostaze felia de viață ce i se arată în ilustra oglindă plimbată de-a lungul drumului, și în paralel, în calitate de diarist, este bucuros să
Geologul, antierou și scrib by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11404_a_12729]
-
Ar fi un personaj și atât dacă nu i-am ști istoria romanescă zbuciumată. În general, acest roman autobiografic folosește rețete consacrate de confesiune (jurnalul, metatexte cu efect lămuritor, și nu ambiguizant). Primul, Zare Popescu, schimbă perspectiva acestui tip de biografism - el atrage atenția că experimentul nu a dispărut, ci s-a transformat în sondare calculată, cu arme tradiționale." (pp. 100-101). Acesta fiind nivelul cel mai înalt, aproape tot restul volumului e o cădere continuă, un picaj care nu se mai
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
un autentic manual de învățătură pentru fiecare dintre noi în parte. Faptul că deja s-a pronunțat un înaintaș în același domeniu, acad. Eugen Simion și care în sejurul lui francez, mai puțin și în cel german, a avut revelația biografismului ca literatură, l-a determinat pe profesorul maramureșean să-și limiteze investigația, deocamdată, doar la jurnalul intim. Aș provoca mai mult decât necesar dacă aș deschide câteva marginalii critice la observațiile făcute până acum privitoare la limitele afirmării subiectului în
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
așteptăm complinirea demersului început prin popasul (tot așa autorizat!) în spațiile literaturilor europene. Universitarul maramureșean va să accepte că seriozitatea sau gravitatea confirmate în cer cetările sale de până acum îl vor determina să alcătuiască o istorie vie a genurilor biografismului. (După modelul Istoriei literare franceze de azi a lui Pierre de Boisdeffre, premiată de Academia franceză în 1958; la noi, a fost tradusă ediția a șaptea, în întregime revăzută în anul 1972.) O notă fugară pentru amatorii de Jurnale: neapărat
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
context generaționist, plural și aproape centrifugal, tânărul T.S. Khasis debutează cu un volum, Arta scalpării, ce extinde și mai mult claviatura artistică a anilor 2000. Autorul este un postmodernist tipic, cu toate atuurile și dezavantajele modalității pe care o ilustrează. Biografism, prozaism, accesibilitate, tranzitivitatea dragă lui Gheorghe Crăciun, flexibilitatea sintaxei și ondulatoria de tip prozastic a scriiturii. Pe de altă parte, o figurație săracă și o minimă transfigurare, poeticitate scăzută până la limita debilității, semantism redus, univoc, fără iradiere. Să vedem o
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
pe cât de histrionic se prezintă autorul în viața sa diurnă, obișnuită, cam agitată după 1989, pe atât de centrată și focalizată este experiența lui poetică. Apropierile de modelul texistenței postmoderne nu ating, prin urmare, miezul tare al creației sale. În pofida biografismului, a prozaismului jucat și afișat, a hiperrealismului glisând către fantastic, nu regăsim acea multiplicitate schizofrenică a subiectului și evantaiul de posibilități alternativ-imaginare deschise de ea. Valorile poeziei lui Mircea Dinescu sunt unele tari, relativismul fiind ca și absent. De aici
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
Gheorghe Izbășescu decât să acuze în noua sa carte realul de melodramă, de vreme ce versurile sale consfințesc o suprarealitate străbătută de o energie suprafirească, fie că e vorba de agonie sau un nimb de isterie, totul sub semnul expresivității debordante, a biografismului provocator, chiar și atunci când avem parte de un episod nu tocmai vesel: "Sunt în sala de reanimare a spitalului/municipal,/ după ce-am fost operat, cu demnitatea/ tot bățoasă pe piept, în lănțișoare de gumă,/ în șnururi de plastic,/ brațele
Parfum gotic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10117_a_11442]
-
act textual: "și la sfârșit e că atunci când citești/ Aventurile lui Huck și observi/ că peste câteva pagini vei ajunge la capat/ și panică/ și disperată/ nevoie/ de text." Mihai Ignat evita, pe cât posibil, ăndemnurile (devenite locuri comune) primilor postmoderni: biografismul, cotidianul, intertextul sunt ele ansele deconstruite, parodiate. Discursul său poetic se naște dintr-o indiferență asumată față de tot ce ănseamnă "program". Mihai Ignat, Eu, Ed. Paralelă 45, colecția '80, seria Poezie, 1999, 84 pag., 7500 lei.
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
operei lui Nichita Stănescu. an epoca, 11 elegii postulează ruptură totală și ireversibilă a textului poetic de orice condiționare ideologico-marxistă. Ea proclama, totodată, cu consecințe estetice mult mai productive an devenirea interioară a literaturii noastre postbelice, eliberarea poeziei de orice biografism și psihologism care, "realități" fiind, cad sub incidența determinărilor social-istorice, asadar și a concepției materialist-dialectice a fenomenelor. Poezia stănesciană din această perioadă a "momentului '68" este triumful imaginarului absolut an care mitologia eului liric populează universul poetic cu stări de
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
ani. Sau altfel spus "competiția continua", după titlul dat de Gheorghe Crăciun unei altfel de antologii. Membru fondator al Cenaclului de Luni, Călin Vlasie este un optzecist atipic, cu o poezie departe de pretențiile cunoscute ale poeților perioadei: poezia cotidianului, biografism etc. Cartea să se încheie cu un poem care ar fi trebuit să fie un prolog a un manifest și, în același timp, un tribut adus generației de care nu se dezminte: "Eram obosiți a o generatie obosită./ aCe se
Un poet obosit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17586_a_18911]
-
cu un gest care parcă vrea să însemne o exorcizare prin exces de numire. Aici se poate detecta atitudinea de fond a poetei care face abuz de supunere, fără tabu-uri, cu brutalitate. Rezultatul nu este însă vreo specie de biografism, pentru că poeta nu se pierde în concretul vieții, ci se instalează în zona unui misticism la îndemînă, pigmentat cu neologisme universitare. Pentru cei care gusta poză dostoievskiana, considerată de mulți scriitori, unii consacrați, o valoare suficientă, poemele Alexandrei Voicu vor
Cîntece cu toată gura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17625_a_18950]
-
și i-a impresionat pe mulți): invocarea unor evenimente petrecute în spațiul pitulian - Casă Universitarilor Bahluviasioti, Vama-Veche, 2 Mai, Târgul de Carte Bucarestiot. O "istorie ieroglifica" din care putem afla mai usor numele celor vizați decît ceea ce au făcut propriu-zis. Biografismul lui Luca Pitu este unul aparte în postmodernismul românesc. Amintind de evenimente la care a fost martor (unele importante, altele nu), autorul evita cenzură; ermetismul sau îi zăpăcea pe tăietorii textuali ceaușiști. Unul dintre aceștia din urmă îi spune la
O scriitură pierdută by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17624_a_18949]
-
subordonate dorinței ca ea să reprezinte în primul rînd un gest dirijat către planul la care, tot încarcerați de istorie, nu putem decît năzui, pregătindu-ne însă după puteri întîlnirea cu el." Această dirijare se face aproape imperceptibil, urme de biografism se împletesc cu eliotiene trimiteri livrești: "în/ dimineața de 25 mai 1999 vedem cum o vulpe traversează/ pajiștea/ din fața casei și dispare calmă-n tufișuri prefăcîndu-se-n/ trenul urban ce-aleargă spre casă. Și iepuri. Și mii de studenți/ peste podul
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
gândul la tine,/ am inventat liniștea!.../ În această nesfârșire,/ în mine-i întuneric;/ noaptea se definește ca timp/ liniștea e o Prințesă de aer...?". Climatul de iscodire și smerenie elegiacă se regăsește și în ciclul "Povara celor zece porunci", unde biografismul și lirismul se sprijină reciproc în secvențe de confesiune și meditație spirituală și autoreferențială. Deslușim o suită a stărilor de emergență numite singurătate, poezie, păcat, ravagiile timpului. De vreme ce un întreg patrimoniu afectiv se clatină, Nicolae Sinești își face aproape un
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
deplin adevărat... Mă chemau păsările... Da, mă chemau pe mine, Ciprian, păsările... Cip! Cip! Cip!... Riaan! Riaan! Riaan!". În ciuda cheii realiste pe care pare să o ofere, însă, microromanul sugerează în același timp trăirea realității "la mîna a doua", un biografism jucat în spiritul poeziilor optzeciste, și se încheie sub semnul acestei ambiguități. Astfel, "promemoria, addenda sentimentală și adevărată (de jure și de facto)" de la sfârșitul cărții pare să confirme și în același timp să răstoarne veridicitatea narațiunii, arătându-ne că
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
fi simțit nevoia contextualizării - or, nici nu poate fi vorba de așa ceva. Protestul împotriva unui regim se estompează - rămîne un protest la fel de puternic împotriva compromisului, împotriva oricărui pact social necondiționat. Și atunci trebuie identificate coordonatele autenticității teribile a textelor poetei. Biografismul pe care și l-au adjudecat mulți poeți ai perioadei capătă la Mariana Marin un accent complet diferit. Ironia (din biografismul altor optzeciști) este înlocuită de duritate în stare pură. "Felia de viață" nu mai este programatică - nu mai avem
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
la fel de puternic împotriva compromisului, împotriva oricărui pact social necondiționat. Și atunci trebuie identificate coordonatele autenticității teribile a textelor poetei. Biografismul pe care și l-au adjudecat mulți poeți ai perioadei capătă la Mariana Marin un accent complet diferit. Ironia (din biografismul altor optzeciști) este înlocuită de duritate în stare pură. "Felia de viață" nu mai este programatică - nu mai avem de-a face cu un pact metonimic: "felie" pentru întreg. Ar fi vorba mai mult despre o aducere la același numitor
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
scriu./ Nimeni însă nu mă întreabă/ cum arată o zi din viața mea/ și, în general, / cu mațele chiorăind, / cu mintea amputată" (Filipică). Este o lecție foarte importantă pe care poeta mărturisește indirect că a învățat-o de la Sylvia Plath. Biografismul este o sursă a imaginii dure, mai mult decît a autoironiei. Confesiunea dură exprimă stagnarea încăpățînată într-o singură stare (o confesine care nu dorește absolvire) - pentru poeta noastră înseamnă eliminarea "evoluției" poetice, eliminarea "etapelor" ("E greu să fii copilul
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
a găsi un decorativism rafinat înfrățit pe neașteptate cu un mesaj deloc gratuit, cîteodată urgent. Locurile, suficient de semnificative în ele însele, ca puncte ale unei geografii culturale atinse cu pași înceți și atenți, se încarcă și cu valențele unui biografism special, cu efecte de miraculos: "Cel puțin cu unul dintre călătorii, sau pescarii de suflete,/ mă mai întîlnisem, în piața cu coloane de la Fatima,/ și chiar la statuia strălucitoare de lîngă stejar./ Pe altul îl știam de la Loreto, cînd plouase
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]