192 matches
-
față de formă. Personajul sunt eu, fără mască, mizând nu pe vălurile stilistice, ci pe ce este cu adevărat interesant (dacă este ceva) în personalitatea mea401. Câteva lucruri ne atrag de la bun început atenția aici. În primul rând, este limpede că biografismul pare a corespunde personalismului ilustrat cu precădere de Frank O’Hara în poezia americană de la începutul anilor ’70. El se opune teoriei impersonalității actului creator susținută de poeți ca Valéry și Eliot, promotori - cum se știe - ai esteticii „înalte” a
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și i-a impresionat pe mulți): invocarea unor evenimente petrecute în spațiul pitulian - Casă Universitarilor Bahluviasioti, Vama-Veche, 2 Mai, Târgul de Carte Bucarestiot. O "istorie ieroglifica" din care putem afla mai usor numele celor vizați decît ceea ce au făcut propriu-zis. Biografismul lui Luca Pitu este unul aparte în postmodernismul românesc. Amintind de evenimente la care a fost martor (unele importante, altele nu), autorul evita cenzură; ermetismul sau îi zăpăcea pe tăietorii textuali ceaușiști. Unul dintre aceștia din urmă îi spune la
O scriitură pierdută by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17624_a_18949]
-
analiza în scopuri didactice se asociază la S. cu demersul istoricului literar înarmat cu metodele la zi ale criticii și, în general, cu instrumentele cercetătorului modern. Julien Green, o conștiință tragică ocolește capcanele simplului istorism sau pe acelea ale unui biografism destinat publicului amator de anecdotic, pentru a oferi o apropriere coerentă și cu multiple posibilități de înțelegere a prozei unui autor socotit „moștenitor al spiritului dostoievskian”. Literatura „confesivă” a scriitorului francez de origine americană și aceea „ficțională” sunt interpretate în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289706_a_291035]
-
prea generală. Elemente ale narcisismului sunt găsite deopotrivă la nivelul biografiei și al operei, Theodor Codreanu situându-se printre acei exegeți ai lui Bacovia care refuză să vadă în viața cotidiană a acestuia un șir de neîmpliniri și de platitudini. Biografismul tradiționalist nu putea avea, aici, nici un fel de căutare, deoarece nu a produs, până acum, decât constatări banale, care au dus la un impas. O revigorare a monografiei de acest tip i se datorează lui Constantin Călin. Însă Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al lui Bacovia. Inevitabil, Theodor Codreanu, aduce și în discuție problema biografiei lui Bacovia. Veche controversă pe această temă, cât îl privește pe poetul nostru și metoda biografică în general, cel puțin de la faimoasa "replică" proustiană Contre Sainte-Beuve. Despre excesele biografismului nu-i cazul și nu-i locul să mai vorbim; asemenea despre alungarea și reîntoarcerea autorului. Nici mai mult, nici mai puțin, s-a acreditat ideea unui Bacovia "fără biografie" sau cu una foarte precară, improprie unei abordări din această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
încă, "ideea de Bacău", aproape spectaculoasă, nu doar pentru băștinași. Dacă demersul biografic nu încape pe mâna unor amatori de biografie romanțată, de anecdotică frivolă și meschină, rezultatul este demn de toată prețuirea. Mă gândesc că și un adversar al biografismului ca Paul Zarifopol are cuvinte bune despre biografiile serioase: Pare, orișicum, că a pregătit meticulos un memoriu pentru a fixa data nașterii unui om considerabil, zămislirea unei opere, vicisitudinile unui capitol sau ale unei strofe, este o întrebuințare mai demnă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
etape: 1921, 1946, 1960 sunt ani ai trecerii de la o perioadă la alta: Ucenicia Cenușăresei, Consacrarea, Intermezzo în proletcultism, Spre apogeu. "Mai productive și mai utile sunt alte câteva direcții ale criticii bacoviene: investigația psihocritică și bachelardiană, tematismul, critică ontologică, biografismul și cercetarea stilistică." Theodor Codreanu aduce în discuție metodele de abordare și rezultatele investigațiilor operate de Romul Munteanu, Ion Caraion, Marian Popa, Lucian Tamaris, Dinu Flămând, Daniel Dimitriu, Mircea Scarlat, Radu Petrescu (vizând ultima etapă a receptării critice) și utilizează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
utilizează el însuși instrumente de interpretare ale acestora. Receptarea critică a unui autor important este chiar tabloul evoluției aparatului teoretic. Valabil pentru Eminescu, pentru Caragiale... și pentru Bacovia. Opera studiată nu se metamorfozează în taină, pe rafturile bibliotecilor, cu anii. Biografismul este utilizat în favoarea descifrării "poeticii oglinzii": spațiul copilăriei explică deplin cronotopul cavoului, al odăii; se remarcă, de asemenea, lipsa unui "complex matern" în poezia lui Bacovia. "Bacovia percepea lumea temporal dar dinspre structurile spațiale, diurne, schizomorfe ale imaginarului poetic (în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
altfel-zis navighează într-o zonă sofistică. Cultura de masă pe care și-a asumat-o socialismul a fost substituită de cultura de consum (alții o numesc cultură de coca-cola), marcată de spiritul ludic, prevalentă concretului, întoarcerea la real, conștiință textuala, biografism, ironie parodică etc. Nu întâmplător R. Enescu reproșa postmodernismului dezontologizarea limbajului și punerea lui sub semnul formalismului. Transmodernismul e susținut de noul ethos al transdisciplinarității, orientare susținută de B. Nicolescu. El "vede în logos, în întoarcerea la "sacru", șansa viitoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
miezul ei original, orchestrarea celorlalte interpretări e săvârșită cu înțelegerea înțeleaptă a necesității evoluției în cunoaștere, cu demnitate a erudiției și seriozitate pentru tot ce s-a scris în această problemă dificilă. Sunt excluse polemica și, cu atât mai mult, biografismul pletoric, factice și cromatic, dacă acestea nu luminează punctul final al dezvoltării premisei. Criticul este întâi de toate un căutător al adevărului, foarte atent la aserțiunile sale și ale altora. Mersul somptuos al avansării în cercetare nu cunoaște tatonarea, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
realitate odioasă. În linii mari, caracterizarea ar putea fi adecvată, însă la o examinare nuanțată lucrurile nu se mai prezintă chiar atât de simplu. Pe de o parte, nu puțini optzeciști importanți manifestau o deschidere certă, incontestabilă către real, către biografismul derizoriu sau către cotidianul sordid, precum și o angajare puternică, o autenticitate ostentativă, deși mediată de ingineria textuării. Pe de altă parte, nouăzeciștii sunt departe de a fi străini de rafinatele cuceriri ale scriiturii textualiste, iar sporul lor de gravitate și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
de „imaginația somptuoasă, gustul pentru bogăția decorativă, viziunea decadenței mărețe”. În afară de A. I. Odobescu, S. consacră în volumul Clasicii noștri un amplu studiu lui Ion Creangă. Cele mai multe idei de aici vor fi reluate în micromonografia editată postum, în 1971. Deși combătuse biografismul chiar și în studiul din Clasicii noștri, exegetul își schimbă după câteva decenii atitudinea, adoptând modul de cercetare călinescian, și anume reconstituirea biografică extrem de scrupuloasă documentar. O făcuse și în monografia Calistrat Hogaș, apărută în 1968. El contestă caracterizarea lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
opera"; în cea de a șaptea zi: "Shakespeare s-a gândit că după atâta trudă / Ar merita să vadă și el un spectacol... / Dar mai întâi, fiindcă era peste măsură de istovit, / S-a dus să moară puțin". În pofida acestui biografism hazliu, parodic, "divinul brit" (cum îl numise Eminescu) nu-și pierde aureola. În versiunea franceză a lui Alain Bosquet (1979), remarcabilul poem a fost inclus în antologia Les Cent plus beaux poèmes du monde. Clătinarea chipurilor consacrate continua (în 1966
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
precum și în contribuția unor promoții mai noi. Caracteristice o. în poezie sunt considerate renunțarea la gravitatea modernistă, refuzul înfiorării patetice sau a tonului înalt, de vaticinație pe teme ontice, respingerea exprimării măiestrite și promovarea tonului familiar, colocvial, ironic și autoironic; biografismul truculent și colorat, dublat de magnificarea hâtră a derizoriului, sordidului sau a insignifiantului prin recuperare manierist-cărturărească, de fapt ironică, mitologizarea burlescă a cotidianului prin recurs la procedeele culturii populare; caracterul narativ al poemelor, recursul la listă sau la panoptic, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
A. Diaconu. Ultimul reușește să facă din postmodernism o experiență familiară, sintetizându-i constantele estetice, într-o lucrare cu tentă didactică, apărută într-o colecție adecvată: spiritul ludic, prevalența concretului (a profanului), un nou antropocentrism, întoarcerea la real, conștiința textuală, biografismul, ironia parodică etc. Bun cunoscător al teoriilor (adesea contradictorii) despre postmodernism, cât și al practicienilor români ai poeziei, încearcă și o oarecare detașare de "canon". El crede că postmodernismul autohton nu trebuie redus la generația '80. Un capitol al Poeziei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
apărut, tot în 1936, în „Revista Fundațiilor Regale”, cu un titlu, Shakespeare printre noi, ce pare să îl anticipeze, aproape cu trei decenii, pe cel al lui Jan Kott, Shakespeare, contemporanul nostru. Cercetarea e o sinteză la care participă și biografismul de factură Sidney Lee, și critica de text, pe temeiul unor criterii diverse (precum analiza psihologică a lui A.C. Bradley, comentariul istorico-filologic al lui Furners, critica sociologică a lui Rümelin). În spiritul interpretărilor - pe atunci foarte noi - ale lui Middleton
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
dintre text și realitate. [...] Pentru poeții optzeciști poezia exprimă, comunică o realitate (textul poetic nu mai e o finalitate, ci un mijloc), iar persoana poetului devine sistemul de referință, instanța ordonatoare“ (Alexandru Mușina, O poezie pentru mileniul III). De aici, biografismul, banalitatea deli berată a discursului liric - mizând pe forme ale oralității, ale stilului colocvial -, hibri darea speciilor și a genurilor, prin narativizarea textului liric și recuperarea unor specii vechi, „minore“. Proza postmodernistă apelează la textualism și la joc metalingvistic, la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în textul liric există numai în „realitatea“ cronotopului poetic, a imaginii ar tistice și a limbajului, chiar și atunci când pare a se raporta la realitățile strâmtei existențe lumești a autorului concret (criteriul de autonomie funcționează, de exemplu, și în cazul „biografismului“ din poezia postmodernistă: „Lumea textului face să explodeze lumea autorului.“). Paul Valéry definea poezia drept „arta de a vorbi pentru a nu spune nimic, dar pentru a sugera totul“, artă al cărei scop e „de a produce o stare de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
poate fi urmată de referiri la romanele experienței) ARGUMENT 2: Un alt argument vizează canonul estetic al epocii, care influențează rapor tul dintre realitatea (trăită) și ficțiunea artistică. (Dezvoltarea argumentului, ilustrarea lui prin judecăți de valoare privind curentul realist sau biografismul postmodernist) CONCLUZIE: Sintetizând, apare evident faptul că, disimulat sau etalat ostentativ, evenimentul biografic reprezintă un pattern al majorității creațiilor artistice. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Tema și viziunea despre lume în balada cultă Riga Crypto și lapona Enigel de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
doilea rând, cunoașterea biografiei artistului crește semnificativ capacitatea lectorului de ai înțelege mesajul, de al raporta la tendințele epocii, la grupările artistice/literare, pentru a-i descoperi astfel originalitatea. (Dezvoltarea argumentului, ilustrarea lui prin judecăți de valoare referitoare la literatură - biografismul postmodernist - ori la alte arte, la muzică, la pictură - Beethoven, Van Gogh, de exemplu) CONCLUZIE: În concluzie, se poate afirma că întreaga personalitate a artistului, mo delată în primul rând de biografia lui, se reflectă în operă și nu e
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
detaliat consacrat creației lui Slavici constă în delimitarea între biografia și opera scriitorului pe care criticul o susține și o respectă el însuși în comentariul său. Istoriile literare anterioare cu excepția celor prezentate mai sus au amestecat adeseori datele. Inflația de biografism explică receptarea improprie a operei lui Slavici. Opinia publică, prin reprezentanții săi de elită din perioada interbelică, nu a sancționat doar omul pentru erorile în plan politic, ci și realizările sale în plan literar. G. Călinescu, Tudor Vianu și Ion
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Amurgului / Ca o brazdă, cosită, de maci.” Treptat, discursul accede la o solemnitate studiată a rostirii, lirismul prinde consistență în reveriile peisagistice și erotice, în evocările melancolice ale obârșiilor, în sentimentul de panică al timpului trecător. Predomină confesiunea, în varianta biografismului chiar, într-o retorică îndeosebi solemnă, maiestuos-melodică. Schimbarea de profunzime se produce începând cu Poarta cu săgeți și Temperatura cuvintelor, volume publicate în 1972 și distinse cu Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj. Descoperirea orașului nu a provocat sentimentul dezrădăcinării, atât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
Fără să ignore alte aspecte (conflict, caractere), studiul evidențiază, cu ajutorul analizei comparative sincronice, îndeosebi valorile artistice. În demersul critic din Structura poetică a basmului, renunțând la exclusivismul vechilor metode de interpretare (genetică, geografică, etnografică) și la preocupările limitative, formale, ale biografismului și documentarismului, optează pentru interpretarea morfologico-funcțională, mai aptă de a surprinde semnificațiile artistice și sistemul de ficțiuni cu regulile lui. Preocupat îndeosebi de valențele artistice, cercetează - făcând apel și la metoda structuralistă - discursul poetic, diferitele grupuri de personaje și relațiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290648_a_291977]
-
își stabilește „distanța” optimă față de valorile clasice consacrate. Paradoxul este de a observa cum Vladimir Streinu apelează la metodele „obiective”, științifice, la informația riguroasă în arhive și la periodice uitate. „Bergsonistul” Vladimir Streinu cultivă în studiul dedicat lui Hogaș tocmai biografismul. Din adversar al istoriei literare devine un pasionat istoric literar. Și ca o confirmare strălucită a aserțiunii să reținem că partea cea mai durabilă a creației critice streiniene o constituie aceea consacrată scriitorilor clasici. În cea de-a treia perioadă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
că romanul, impecabil tradus de Mariana Chițoran (Editura Polirom, 2002, 334 p.), aparent canonic în privința scriiturii, excelează prin originalitatea tipologiei aduse în scenă, prin demersul analitic, am zice hermeneutic, încrustat în trama epică, prin rama livrescă (de la "Furtuna" shakespeariană și biografismul social al lui Th. Hardy la variantele narative durrelliene) bruiată de tumultul silențios al clasei-care-urcă, în disprețul castelor codificate. Protagonistul ni se prezintă la început printr-un jurnal de observații: o urmărește pe frumoasa adolescentă Miranda de la geamul biroului unde
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]