56 matches
-
enorm în privința construcției romanului. E vorba de Aldous Huxley. Cel puțin două lucruri se cad reamintite. Cel dintâi este renunțarea la stricta cronologie a evenimentelor caracteristică romanului realist al secolului XIX. Se știe că acesta urma un model, așa-zicând, biografist, în sensul că înfățișa viața unui personaj de la naștere la moarte, fie și prin focalizare pe o anumită perioadă, dar care era o verigă dintr-un lanț de evenimente biografice. De la Roșu și Negru la Anna Karenina, acesta era procedeul
Amintirea uitată a lui Aldous Huxley by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5360_a_6685]
-
american în 1987: „Ce sunteți, american sau rus?” Brodsky răspundea: „Sunt evreu, poet rus și eseist englez.” Însă cine caută o autentică biografie în filmul lui Andrei Kraznovski va fi dezamăgit sau poate fericit să constate că regizorul trădează pactul biografist pentru unul ficțional. Nu biografia Brodski, ci ficțiunea Brodski este ceea ce vedem pe ecran, o ficțiune împachetată însă ca autobiografie, o autoficțiune, ca și cum Brodski s-ar decide să facă un film despre el, filmul propriei vieți cu ceea ce își amintește
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
situează permanent la înălțimea atinsă de persoana publică a lui Neruda, spre deosebire, de pildă, de Jurnalul pe motocicletă al lui Che Guevara, care lasă loc unei naivități, fie ea și jucată, capabilă să insoliteze o lectură copleșită de premisa biografistă a pesonajului. Neruda însă nu e dispus să facă concesii de acest fel, poate și pentru că memoriile sînt scrise spre finalul vieții, iar viața lui e pusă de la bun început sub semnul scrisului, ca o fatalitate supremă, iar efectul pervers
Mărturisiri și capricii by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5804_a_7129]
-
rămân la suprafață chiar dacă există sugestia unui fond obscur care alimentează ambiguitățile necesare suspansului. Blonda Christine sugerează o atracție lesbiană față de bruneta aparent timidă, dar fără nicio biografie în film, fapt care nu e în niciun caz suplinit de erzațul biografist oferit de blonda fotogenică. În fapt, logica corporatistă comandă o permanentă repoziționare și recalculare a oportunităților de a reteza jugulara competitorilor din propriul departament, iar aici, De Palma este, încă o dată, jenant de schematic, aproape plictisit de utilizarea convenției. Simetriile
Domnișoara Christina și domnișoara Isabelle by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3328_a_4653]
-
-l orientează pe dedesubt: așa sînt, de pildă, „iadeșul”, „menghina”, „fărîmițarea” timpului, „povestea fără sfîrșit” ș.a. Fluxul aluvionar al conștiinței din poemele ample alternează cu esențializarea elaborată a altora, aproape gnomice. Sintaxa e întortocheată, manieristă, dar fluidă, subtil incantatorie, decupajele biografiste, concrete, fiind prinse și înfășurate strîns în pînza reflecțiilor abstracte. S-ar putea specula, aici, pe marginea legăturii subterane dintre atracția traducătorului pentru Cervantes și Baltasar Gracian, pe care ni i-a redat în versiuni cvasicomplete, și metafizica „barocă” a
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
ajunge pe cont propriu (și pe un cu totul alt traseu decât lunediștii) la o conștiință literară de primă linie. Simte pulsul literaturii, îi înțelege foarte devreme resorturile și e, în mod spontan și sintetic, și intertextual, și autoreferențial, și biografist, și tranzitiv, și cotidian. Încă de la început, dinainte ca aceste tendințe să devină imperative. Personal, am și dovada: o parte dintre poemele din Dragă poezie, au apărut la vremea lor în diverse publicații ale timpului. Între 1978 și 1988, Monoran
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
confesiune deturnată în pansexualism și tanatic, se desfășoară și lirismul din Var (1989), Parcul (1991) și Cocoșul s-a ascuns în tăietură (1996), pentru ca Fugi postmoderne (2000) și Îmi mănânc versurile (2003) să releve o atracție către postmodernismul în variantă biografistă. Îndeosebi prin aceste ultime cărți M. devine o figură emblematică pentru poezia milenaristă, după cum anterior fascinase o serie de reprezentante ale optzecismului. Tot în aria de iradiere a poeziei se plasează și Jurnal scris în a treia parte a zilei
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
se poate ieși, acel loc unde „viața se bea și moartea se uită”, vers inaugural, dar mai ales emblematic pentru o poetică a damnării, a existenței trăite beckettian - amestec de absurd și revelație - în așteptarea morții. O citire în cheie biografistă nu va atinge decât tangențial „spațiul” acestei poezii. Oricare dintre cărțile lui P. nu creează totuși senzația unei fragile lumi de hârtie, ci a unei existențe concrete: o lume cu personajele ei, cu istoria, cu fricile ei, cu timpul și
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
Dan Stanca, George Cușnarencu, Hanibal Stănciulescu ș.a. Ceea ce este însă contrazis de punerea în abis a fabulei apocaliptice, de fapt un text scris de protagonistul din Șah orb, roman cu un text de altă natură, cu tematică biografică și viziune biografistă, o cvasiautoficțiune (protagonistul-narator e un posibil dublu ficțional al autorului), unde confesiunea și autointrospecția sunt însă alternate cu reverii ori cu vedenii onirice, dar și cu intervențiile unor naratori secundari, reflectori ai biografiei personajului. Anecdotica e pletorică și, la urma
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
și nu în ultimul rand, dintre literatură și... literatură (tradiție, precedență literară). Reflectând, întro primă fază, asupra „poeziei realului” la reprezentanții generației ’80, am constatat că marea contradicție a poeticii optzeciste, opoziția între latura ei ludic-textualistă și cea (micro)realistă, biografistă, este doar una dintre actualizările unui balans perpetuu, simptomatic pentru mai toate epocile literaturii, între mistica actului scriiturii și tendința adecvării la real (a lui adecvatio rei). De aceea, dintr-un unghi adecvat de percepție, asemenea tendințe nu mai apar
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
despre „biografism” în poezie), ci mai cu seamă fiindcă el s-a manifestat ca unul dintre acei autori extrem de lucizi, pentru care poezia devine implicit și teorie a poeziei. Dacă rămâne în afara oricărui dubiu faptul că, prin recursul la formula „biografistă”, Lowell inaugurează cu adevărat o poezie de largă respirație, în schimb poate trece neobservată împrejurarea că rețeta sa poetică implică și o reflecție asupra transparenței și a autenticității, asupra posibilităților și limitelor tranzitivității, în general. Iată, de pildă, cum își
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
rând, că scriitorul nu suprapune autenticitatea și efectul de sinceritate, pentru obținerea căruia este nevoie de construcție, de rafinament și, la rigoare, de recunoașterea paradoxului implicat de actul inevitabil parțial al oricărei reprezentări literare (fie că este vorba de poezie biografistă, de „o bună intrigă de roman” sau de un document istoric). În plus, nu poate trece neobservată împrejurarea că recursul la un „model al adevărului” (situat, desigur, la antipozii tiparelor atemporale) are rolul „de a supune dedoxificării”269 însuși conceptul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
avem de-a face, la urma urmelor, cu un construct de realitate, de o vastă eterogenitate, foarte asemănător cu ceea ce Jean Baudrillard desemnează prin „hiperreal”. Însă marea contradicție a poeticii optzeciste, opoziția între latura ei ludic-textualistă și cea (micro)realistă, biografistă, rămâne nerezolvată. Deși și-o asumă deschis, nici Mircea Cărtărescu nu este mai convingător atunci când încearcă să explice această opoziție prin existența a două grupuri principale care ar fi constituit de la început nucleul dur al mișcării optzeciste: grupul textualist, respectiv
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sexual, cultural) care compun existența individului. Poetul a teorizat, de altfel, într-un articol, necesitatea unei poezii care să renunțe la mască, la vălurile stilistice, la prezumția de impersonalitate și care să se concentreze asupra personalității concrete a autorului: Poezia biografistă este punctul cel mai îndepărtat teoretic de modernism al postmodernismului poetic. Este o poezie profund subiectivă, în care totul se învârte în jurul personalității scriitorului. Cel mai important efect din cadrul acestei poezii este efectul de sinceritate. Limbajul, fetișizat în modernism, tinde
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
că, într-adevăr, pentru obținerea efectului de sinceritate este nevoie de un rafinament extrem, dar ne dăm seama, în același timp, că, tocmai prin această zonă a creației sale, Mircea Cărtărescu se apropie mai mult nu numai de idealul poemului biografist, spontan și aleatoriu pe care îl teoretizase, în prelungirea lui Frank O’Hara, dar și de teritoriul metatranzitivității. În ansamblu, pare să dețină prioritate fantezismul debordant care „acompaniază freneticul reportaj cotidian”, insolitul imaginativ, o anumită obstinație a poetului de în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mature pentru a se situa în text și simultan în afara lui. Poetul ieșean dă senzația că scrie în maniera și totodată că discretizează opțiunile poetice ale unora dintre congeneri. Dar știe, cu siguranță, a păstra echilibrul necesar între confesiunea patetică, "biografistă", și distanțarea rece, parodierea în tușe groase a feliei de viață "autenticiste": "gata, te strig pe mai multe voci,/ te aplaud de la distanță,/ da, pelicula de gheață a crăpat/ și am căzut în bularga viselor,/ în nicolina precupețelor nefericite" (o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
stilizat portretul acestuia întruchipat de masca luată de Filip Marin, a cărei interpretare reușită se regăsește reprodusă pe coperta cărții lui George Călinescu, ediția Princeps. Oscar Han se îndepărtează de expresia simbolistă, eliminând orice particularism deformant, orice ambiguitate, orice detaliu biografist, sfârșind prin a cantona reprezentarea într-un spațiu ideal, atemporal, neoplatonic, un spațiu hiper-eonic. O astfel de reprezentare se deschide kitschului și întrebuințărilor lui ideologice, culminând cu eminescianizarea de un prost gust monumental a cuplului dictatorial, Nicolae și Elena Ceaușescu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o profundă afecțiune, relația cu sora sa fiind una din temele obsedante la Khnopff, temă transpusă în cheie simbolistă. În tabloul Mângâieri (1898), anxietatea nu a dispărut complet, ea rămâne la nivelul unei ambiguități care trimite și cu aportul aluziei biografiste la o serie de relații tabuizate. Paciurea distruge relația de cuplu fatal, litigios, himeră/sfinx/femeie-bărbat/victimă, relație proprie sensibilității decadente, și își insolitează propriile sale himere, le desface de orice parteneriat dramatic. Ele nu mai sunt prizonierele unui vis
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
12 noaptea. Luni, 1, plecare. Marți, 2, Buc, ora 12 noaptea. Reîntoarcerea din Italia". Oricâte conjecturi am face asupra mobilului ascuns al intempestivului voiaj, discreția criticului ne obligă la o rezervă pe măsură, avertizându-ne astfel în privința capcanei interpretărilor tendențios biografiste atât de ispititoare, însă! De-am fi descoperit și alte asemenea pasaje enigmatice, nu știu la ce concluzii puteam ajunge... Noroc că în celelalte cazuri (spre exemplu, călătoria din 1935, la Karlsbad de data aceasta), autorul ne furnizează indicii ceva
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Ești tentat să citezi și să tot citezi, în loc de orice comentariu. Sigur, este o poezie frapant de nouă și de personală, care înțelege biografismul la modul cu adevărat artist și care, prin urmare, se salvează din cenușiul exasperant al experienței biografiste de la noi, din ultimii ani ("m-am întîlnit cu prietenul cutare care mi-a zis" etc, etc), prin această lumină interioară a amintirii. Dar 149 a arăta exact de unde vine magia versurilor Simonei Popescu e la fel de complicat ca, de exemplu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o tradiție a intertextualității în poezia românească mai recentă, pe filieră optzecistă (Florin Iaru, Ion Stratan). Urmîndu-i pe aceștia din urmă și, prin ei, pe Brumaru, Dimov sau Foarță, tânărul poet este un rimator prin excelență, opus tradiției prozaice și biografiste a celor mai mulți poeți de azi. Deși apare el însuși ca personaj în poeme ("Ce-mi pasă mie, nea Gherguț, dacă sânt eu sau altul?"), deși prietenii și cunoscuții săi năvălesc și ei, făcând cu mâna din cîte-un vers ("unde pun
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
propune să sucim mințile cu literele noastre, să stârnim cutremure cu bucla unui r sau să ne oferim pradă psihanalizei cu triumfătoarea linie a unui b, ei, atunci de-abia, grafologia ar putea deveni un fel de critică literară (cam biografistă, ce-i drept). Această propagandă caligrafică își are rațiunea în două din cele mai frumoase pagini (respectiv 26 și 27) de literatură română pe care le-am citit în ultima vreme. Curioșii le pot găsi în volumul de proză scurtă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
sale, precum și opera sa este construcția lui, a scriitorului. Este o mutualitate de edificare și autoedificare, de construire (formare) a ceva care, la rându-i, te construiește (te formează) pe tine. Personalitatea și opera ei nu țin de o interpretare biografistă, ci de una, mai mult sau mai puțin, intimistă. Scriitorul nu este, cum s-a mai spus, o "ființă-de-hârtie", ci ființa din hârtie, din hârtii (cărți, biblioteci), dar, bineînțeles, ființa-personalitatea (dacă a ajuns așa ceva) din... spirit de cititor, critic literar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de statut ontologic, există, cred, o altă perspectiva a rostului vieții...Dar cum progres în artă nu prea avem, fiecare generație își manifestă excepționalitatea puterii sale creatoare, apoi se înscrie, vrând-nevrând , epuizată, într-o serie istorică. Poezia de acum e biografistă, personalistă, autenticista, minimalistă, etc. are nerv, îndrăzneala de a trece peste orice tabuuri, dar tot ea mai dă și rateuri, coboară la o autocontemplare narcisiacă, de jurnal intim, între nombrilism și banalitate. Valoarea noilor poeți este în afară oricăror îndoieli
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
multă empatie decît pe gîndacii de bucătărie din cunoscutul său tratat. În fine, sfidarea supremă a lite raturii este ignorarea totală, deliberată, a carac te rului ei ficțional. Cei mai mulți autori mai tineri de azi, în poezie și-n proză, sînt „biografiști“, adică tind să identifice realitatea despre care scriu cu datele ime diate și reale ale biografiei lor : cel care spune „eu“ are datele recognos cibile ale autorului însuși, prie tenii și toți cei din jur sînt numiți cu numele lor
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]