36 matches
-
a fost considerată marele mit al lumii industrializate, însă este doar un instrument de luptă politică, fără precedente mitice). idem, Mituri, vise și mistere, p. 15. 132 Joseph Campbell, Myths to live by, p. 22. Campbell insistă asupra unei perspective biologizante, care poate stârni justificate reticențe, dar care merită amintită și nu doar ca fapt divers, ci ca încă o posibilitate de explicare, nu întru totul funcțională, dar nici complet falsă, precum toate încercările de "îmblânzire" a mitului. Astfel, dacă în
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
este atât de atractiv, are o răspândire atât de mare și corespunde unui fapt real beneficiază și de o susținere științifică. Dincolo de atractivitatea incontestabilă a teoriei recapitulării a lui Hall a, aceasta poate foarte ușor degenera în alta cu note biologizante, cu substrat ideologic, reacționar, deformante a vieții psihice a copiilor și a adulților. Determinarea biologică a vieții psihice rămâne un fapt mult prea general ca să poată fi epuizat simplist de o psihologie a copilului aflată la începuturile sale. Aceeași problemă
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Ernst Bloch îl aprecia drept "cel mai vehement cunoscut vreodată în istorie." Speculată adesea biografic de către exegeții lui Weininger, ideea inferiorității absolute a femeii va fi argumentată sistematic și obsesiv pe parcursul întregii lucrări, dintr-un punct de vedere voit științific, biologizant în prima parte, filosofic și pornind de la observația cotidiană în cea de-a doua (pe care o consideră și principală). Dacă multe dintre afirmațiile sale ne fac uneori să zâmbim, nu e mai puțin adevărat că altele se dovedesc extrem de
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
intelectuale și artistice (1924). Cu toate că sursele filosofice și estetice ale gîndirii celor doi autori sînt eterogene, "dictatură spirituală a intelectualității" provenind la Camil din teze platoniciene, trecute prin bergsonism și prin fenomenologia husserliană, iar la Aderca din energetismul unor teorii biologizante, ele converg în același punct abstract, universalist. Ambele scot în mod decis spiritul românesc dintre limitele tot mai desuete și mai împovărătoare ale colectivismului, îi deschid orizonturi integraționiste. Prin recursul la "instanța supremă" a intelectului, Aderca aspiră, în chip reflex
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
aceștia cu înverșunare oricăror variante ale unor estetici istorice, științifice, sociologice, morale, respingînd atît pe raționaliști, determiniști, cît și pe criticii psihologiști". Cu toate ca (impuritate subsidiara!): "Izvoarele gîndirii sale estetice vin din activismul unor concepții vitaliste, dintr-o serie de teze biologizante și psihologice, stînd sub zodia relativismului gîndirii moderne". Nu putem a nu menționa și un efect al acestui "autonomism extrem", susținut de F. Aderca, ce l-a dus la încrucișări de spadă cu E. Lovinescu: Teza ăritmului vremiiă - aprecia Aderca
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
este în întregime conștient. Ca și C.G. Jung, A. Adler și-a dat relativ repede seama (1908) de caracterul unilateral al concerției lui S. Freud, rezultat din exacerbarea „Libidoului sexualis” pentru viața normală și patologică a omului - de unde și interpretările biologizante (și „pansexualismul” freuduan). De aceea, subliniind ideea potrivit căreia individul trebuie cercetat ca „întreg” (ca oo „unitate”) și în strâsă legătură cu mediul din care facae parte - idee care stă, de altfel, la baza doctrinei sale (pe care o va
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ale doctrinei psihanalitice. Astfel, J.C. Brown critică iraționalismul doctrinei despre „inconștient”, tezele despre determinismul inconștient „compulsiv”, înțeles ca o zonă dinamică în care fenomenele de conflict și frustrație se produc cu necesitate, determinând „soluții de compromis”. De asemeni, critică orientarea „biologizantă” și „individualistă” a freudismului, care constă în izolarea persoanei de mediul social și conceperea comportamentului ca fiind determinat exclusiv de nevoi biologice („comunitatea” n-ar reprezenta altceva decât un mijloc pentru satisfacerea nevoilor biologice ale individului, care, în drumul realizării
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
protestele diverselor orientări religioase că dezvoltarea ființei umane se realizează prin propria sa putere, M. Montessori a acordat divinității un rol important în realizarea omului ca om (deși, uneori, insistența asupra instinctelor, a tendințelor interne, lasă impresia unei poziții dominant biologizante). De altfel, după cum s-a arătat, se află în concepția sa o contradicție care nu a scăpat unora dintre contemporanii ei (15). Pe de o parte, pedagogul italian a adoptat o concepție spiritualistă privind dezvoltarea psihicului copilului, iar, pe de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
istorice, suportul prin mijlocirea căreia se perpetuează în timp, ad infinitum, tradiția istorică lăsată moștenire de generațiile primordiale, expresia liturgică a sufletului românesc. Schimbând direcția de înaintare și luând-o pe calea cunoașterii catafatice, Delavrancea își precizează din ce în ce mai clar concepția biologizantă a națiunii: "Părinții moșii și strămoșii, ne sunt patria; ei care au vorbit aceiași limbă, cari au avut acelaș dor, aceleași suferințe și aceleași aspirațiuni, e adevărata noastră patrie" (pp. 7-8). Națiunea este o realitate biologică transistorică, o "matcă fără
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de ea depinzând succesul sau eșecul cunoașterii naturii „obiectului” studiat. Ca ramură a medicinei, psihiatria clinică va considera obiectul său ca fiind reprezentat prin complexul „bolnav-boală”, motiv pentru care metodologia va fi orientată esențialmente clinic. Această orientare metodologică este din ce în ce mai „biologizantă”, ajungându-se chiar la considerarea psihiatriei de către unii autori, ca „știință biologică”; deschizându-se prin aceasta poarta „experimentului” în domeniul psihiatriei clinice. Psihopatologia are ca obiect de studiu „fenomenul psihic morbid”. Din acest motiv, spre deosebire de psihiatria clinică, psihopatologia își „gândește
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
istorice, suportul prin mijlocirea căreia se perpetuează în timp, ad infinitum, tradiția istorică lăsată moștenire de generațiile primordiale, expresia liturgică a sufletului românesc. Schimbând direcția de înaintare și luând-o pe calea cunoașterii catafatice, Delavrancea își precizează din ce în ce mai clar concepția biologizantă a națiunii: "Părinții moșii și strămoșii, ne sunt patria; ei care au vorbit aceiași limbă, cari au avut acelaș dor, aceleași suferințe și aceleași aspirațiuni, e adevărata noastră patrie" (pp. 7-8). Națiunea este o realitate biologică transistorică, o "matcă fără
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]