35 matches
-
al coaliției care susține guvernul sunt principalele caracteristici ale unui sistem de partide într-o democrație. Pornind de la aceste elemente, sugerăm aici o clasificare simplificată: b.1. Partid dominant "coeziv" cu un lider puternic și guverne monopartinice; b.2. Sisteme bipartide și guverne monopartide; b.3. Multipartidism omogen și guverne de coaliție; b.4. Multipartidism eterogen și guverne de coaliție 21. Ar trebui să fie evident că, în fiecare caz, este posibilă o competiție cu forme și grade diferite. Mutații pot
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și sistem electoral proporțional a.4. Parlamentarism și sistem electoral proporțional a.5. Parlamentarism și sistem electoral proporțional a.6. Prezidențialism și sistem electoral proporțional b.l. Partid dominant "coeziv", cu un lider puternic și guverne monopartid b.2. Sistem bipartid și guverne monopartid b.3. Multipartidism omogen și guverne de coaliție b.4. Multipartidism heterogen și guverne de coaliție c.l. Autonomie c.2. Semi-autonomie c.3. Semi-control c4. Control În primul rând avem democrația majoritară, cu o combinație între
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
4. Multipartidism heterogen și guverne de coaliție c.l. Autonomie c.2. Semi-autonomie c.3. Semi-control c4. Control În primul rând avem democrația majoritară, cu o combinație între sistemul semi-parlamentar și sistemul electoral proporțional consolidat, sau cu un sistem majoritar bipartid și un guvern alcătuit dintr-un singur partid, sistem care este caracterizat ca fiind autonom. Asocierea instituțiilor prezidențiale cu un sistem electoral majoritar cu un sistem bipartid și un guvern cu un singur partid și cu autonomie a executivului în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
între sistemul semi-parlamentar și sistemul electoral proporțional consolidat, sau cu un sistem majoritar bipartid și un guvern alcătuit dintr-un singur partid, sistem care este caracterizat ca fiind autonom. Asocierea instituțiilor prezidențiale cu un sistem electoral majoritar cu un sistem bipartid și un guvern cu un singur partid și cu autonomie a executivului în raport cu puterea legislativă poate da naștere unui model majoritar "divers". Aceasta înseamnă că o societate civilă puternică și independentă stabilește granițele unui edificiu instituțional capabil să asigurare un
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ale democrației directe, ca, de exemplu, la cel al referendumurilor. Tabel 1.2. Modele empirice ale democrației Democrația majoritară a.4. Semi-parlamentarism și sistem electoral proporțional consolidat sau majoritar sau a.l. Prezidențialism și sistem electoral majoritar b.2. Sistem bipartid și guverne monocolore c.l. Autonomie Democrație plebiscitară a.1. Prezidențialism și sistem electoral majoritar, sau a.2. Semi-prezidențialism și sistem electoral majoritar; sau a.4. Semi-parlamentarism și sistem electoral proporțional consolidat sau majoritar, sau a.6. Prezidențialism și sistem
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
concentrarea puterii executive în guverne formate dintr-un singur partid și majorități riscante; fuziunea puterilor (executivă și legislativă) și dominația guvernului; unicameralism sau bicameralism asimetric (o cameră deține puteri mai mari și o bază de reprezentare distinctă de cealaltă); sistem bipartid cu o singură dimensiune conflictuală relevantă, cea care divide dreapta de stânga; sistem electoral majoritar (plurality); pluralismul grupurilor de interese; guvern centralizat și unitar; constituție flexibilă și dominanță parlamentară; existența unor forme exclusive de democrație reprezentativă (absența mecanismului de consultări
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
provocate de datorii care spulbera iluziile prosperității permanente, născute după creșterea prețului petrolului în anii 1970. MBR 200 a preluat simbolurile lui Simon Bolívar și ale altor personalități naționaliste ale secolului al XIX-lea, adoptând o poziție critică față de sistemul bipartid tot mai corupt al țării și față de inegalitățile socio-economice permise în context democratic. Cospiratorii militari au dezvoltat relații cu mai multe partide mici radicale de stânga și și-au înăsprit opoziția față de regim pe măsură ce democrația venezueleană intra în criză la
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fost a acuzat de corupție, găsit vinovat de Curtea Supremă și demis din funcție de congres în mai 1993. Alegerile naționale din acel an, mai târziu, au oferit evidențe clare pentru depărtarea de procesul politic, precum și o erodare a sistemului tradițional bipartid, care a permis AD sau rivalului său conservator COPEI să câștige fiecare alegere prezidențială din Venezuela democratică de după 1958. Rata abținerilor la vot a crescut spectaculos (Hellinger, 2003: 45; Maingón și Patruyo, 1996: 101), în timp ce atitudinea de identificafre cu un
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de 91% dintre venezueleni și-au exprimat neîncrederea în partidele politice (Luengo D. și Ponce D., 1996: 70), în timp ce doar 30% s-au declarat mulțumiți de mersul democratic al țării (Latinobarómetro, 1998: 6). Nemulțumirea provenea, în parte, de la caracteristicile sistemului bipartid. AD și COPEI erau organizații de partid ierarhice și disciplinate cu un trecut caracterizat prin înțelegeri oculte care le-a permis să monopolizeze scena politică. Deși dominau sindicatele, asociațiile de afaceri și alte grupuri organizate din societatea civilă (Copedge, 1994
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Roosevelt cu 4 mandate, datorită situației de război; poate fi demis dacă a încălcat legile țării; fiecare secretar de stat (ministru) răspunde doar în fața președintelui; puterea judecătorească aparține Curții Supreme; cei 9 judecători sunt numiți pe viață de către președinte; sistem bipartid: Partidul Democrat (1848) și Partidul Republican (1854); președinți democrați: Franklin D. Roosevelt (1933-1945), Harry Truman (1945-1953), J.F.Kennedy (1961-1963), Jimmy Carter (19771981), Bill Clinton (1993-2001), Barack Obama (din 2009); președinți republicani: Richard Nixon (1969-1974), Gerard Ford (1974-1977), Ronald Reagan (1981-1989
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]