214 matches
-
în sensul că Punctele tari sunt generatoare ale Amenințărilor, iar în Punctele slabe regăsim potențialitatea Oportunităților. În momentul în care am epuizat resursele primei bipolarități, ne putem întoarce în pasul trei al metodei și să luăm spre analiza o altă bipolaritate. 13.1.1.4. Tehnica CATWOEtc " 13.1.1.4. Tehnica CATWOE" De multe ori, în analiza fenomenelor pe care le au de studiat, cursanții tind să nu ia în considerare o seamă de aspecte, elemente esențiale însă pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
André Breton în al doilea Manifest suprarealist: Totul îndeamnă să credem că există un oarecare punct al spiritului în care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul, comunicabilul și incomunicabilul, înaltul și afundul încetează de a fi contradictorii..." Bipolaritățile se dispersează. V Construct spiritual din perspectiva unui artifex, rețea de solilocvii complexe (despre Chronos, Eros și Thanatos), sistem de semne alternând între memoria abisală și predicție, marea Poezie se vrea (și este) o sinteză de viață, de gândire și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
să aleagă își clamează deruta: "Ciolanele mi s-au tocit de pietre, / Scârțâie și mârâie împotrivă-mi, / C-am ținut-o tot într-o greșeală... / Și iată, în fața mea iar se cască / Două ceruri: / Unul la dreapta, / Altul la stânga". Între bipolarități ca acestea, liberul arbitru e destinat aprioric tatonărilor. Obiectele dintr-o Viziune citadină se substituie urmuzian oamenilor: "Străzile erau înțesate de haine / Care își vedeau de treburi (...) / O servietă importantă, ministerială, / Flirta de o jumătate de ceas / Cu o poșetă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
voalate și gesturi restrictive; se împletesc dorințe și reprimări, însemne din afară și din interior, repere plasticizante și simbolisme de infra-text; în totul, figurație naturistă și transpoziții în melos dualități în serie configurând o mitologie subiectivă pe fundalul erosului universal. Bipolarități în care nu e nici tristețe, nici narcisism. Autoscopia merge în pas cu apropierea de Ceilalți. Frazarea clară, liniară, nu exclude efectele metafizice de adânc. Dincolo de unduiri și dubii se succed refrene tonifiante; numai moartea e linie dreaptă din clipa
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
într-un naționalism civic, care, la rândul său, ar putea conduce la presiuni crescânde în direcția înființării unor state naționale. e) Criteriul civilizațional Principalul promotor al acestui criteriu este Samuel P. Huntington (1997/1998), care afirmă că, în timpurile contemporane, "bipolaritatea relativ simplă a Războiului Rece face loc unor mult mai complexe raporturi ale unei lumi multipolare, multiculturale" (p. 365). Aceste raporturi, mai mult sau mai puțin conflictuale, se stabilesc între diversele civilizații (islamică, rusă ortodoxă, japoneză, africană, occidentală, latino-americană, hindusă
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
respingerea războiului între aceste democrații prospere. Faptul că, în timp, această atitudine a fost adoptată și de către alte state (cele din estul Europei) nu contravine explicației generale. Țările respective au aderat la logica deja descrisă chiar în situația modificării condițiilor bipolarității: în interior, o democrație liberală; în exterior, participarea la un sistem de securitate condus de Statele Unite. Aplicarea cu maximă rigoare a briciului lui Ockham de eliminare a asumpțiilor inutile face ca înntreaga teorie a comunităților de securitate să fie pusă
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
episoade depresive distincte unele de altele. EVOLUȚIE SPRE O AFECȚIUNE BIPOLARĂ (vezi de asemenea capitolul 7) Pentru Strober și Carlson (1982), 20% dintre adolescenții care au prezentat un episod depresiv vor evolua spre o tulburare timică bipolară. În afara antecedentelor de bipolaritate familială, autorii consideră că factorii defavorabili predictivi sunt brutalitatea cu care s-a instalat episodul inițial, însoțit de lentoarea psihomotorie cât și asocierea cu elemente psihotice, halucinații, delir. Kovacs și colab. (1984) insistă asupra modalității principale de recidivă sub forma
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
argument suplimentar în favoarea diagnosticării unei stări depresive grave, care ar putea reprezenta primul episod al unei tulburări bipolare; - cronologia tulburărilor prezentate de către o adolescentă de 17 ani și jumătate este de asemenea foarte evocatoare în diagnosticare unei erotomanii și a bipolarității. Temele delirante sunt erotice, de iubire, focalizate asupra unui adolescent deosebit. Unele mecanisme halucinatorii cenestezice se regăsesc în acest context de exaltare sexuală. Dispoziția este de asemenea exaltată, euforică, fiind înlocuită uneori de o tematică depresivă. Debutul a fost brutal
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
nu este doar una academică, ea poate genera atitudini terapeutice diferite, mai ales în ceea ce privește prescrierea de timoregulatoare. Vom aborda, în cele ce urmează, mai întâi episodul maniacal sau hipomaniacal, întâlnit mai puțin frecvent dar totuși indispensabil pentru stabilirea diagnosticului de bipolaritate. EPISOADE MANIACALE: PARTICULARITĂȚI ÎN ADOLESCENȚĂ? Dacă luăm în considerare criteriile DSM putem spune oare că episodul maniacal sau hipomaniacal prezintă particularități în adolescență? Dacă ținem cont de abordarea non-developmentală a DSM, răspunsul nu poate fi decât negativ, ceea ce necesită totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
situat pe fața externă a membranei celulare realizează recepția propriu-zisă a mesajului. Polul efector, executiv, este situat pe fața internă, citoplasmatică, a membranei cu rol reglator asupra permeabilității ionice, generatoare de manifestări electrochimice membranare, urmate de răspunsul celular specific. Această bipolaritate funcțională a receptorilor membranari asigură suportul celor două proprietăți fundamentale ale acestora, afinitatea și activitatea. În unele cazuri, cei doi poli sunt situați pe aceeași moleculă, iar în altele, polul efector este net separat de cel receptor, de către sistemul de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
condițiile tehnologice obiective ale epocii. Potențialitățile sistemului bipolartc " Potențialitățile sistemului bipolar" Revoluția colonială a alterat profund relațiile morale, militare și politice dintre Africa, Asia și America Latină, pe de o parte, și restul lumii, pe de altă parte. Văzută din perspectiva bipolarității politicii internaționale contemporane, revoluția colonială a dus la crearea unui teritoriu nerevendicat din punct de vedere moral, militar și politic, nealiniat deplin sau irevocabil unui bloc sau altuia. Vor alege aceste noi națiuni comunismul sau democrația, se vor alia ele
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care până recent au constituit monopolul Occidentului. O astfel de evoluție, care echivalează cu o transformare drastică a distribuției de putere, va fi mai importantă pentru viitorul lumii decât toate celălalte aspecte menționate anterior. Ar putea să însemne chiar sfârșitul bipolarității centrate pe Washington și Moscova, care acum își pune amprenta asupra politicii internaționale. Într-adevăr, Uniunea Sovietică nu mai este liderul politic, tehnologic și moral necontestat al lumii comuniste; în termeni de potențial al populației sale și al puterii, China
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
între Statele Unite și Uniunea Sovietică. Rezultatele potențial benefice ale unui echilibru între două puteri independente, care păstrează acel echilibru printr-o competiție moderată, i-au fost relevate filosofului francez de contemplarea istoriei, iar nouă de experiența contemporană. Însă relația dintre bipolaritatea puterii și stabilitatea politică nu este o descoperire modernă. Anticii o cunoșteau și au încercat să o creeze prin intermediul aranjamentelor constituționale. Astfel, Sparta era guvernată de doi regi, iar Republica Romană de către doi consuli cu putere egală. O relație similară
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dependentă de mediul său, va fi mai des interesată de celălalt grup. Identitatea feminină va rezulta, printre altele, din interacțiunile între membrii intra-grupului, cît și din comunicarea cu actorii masculini, exteriori entității de apartenență. Ceea ce are drept consecință o bipolaritate a opiniilor sociale feminine, contrar celor ale bărbaților, mai unipolare. Femeile sînt astfel mai sensibile la opoziția dintre cele două sexe. Ipoteza omologiei este propusă acolo unde se articulează legăturile între apartenența la un grup (agregat sau colecție) și caracterizarea
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
relațiile intergrupale pare mult mai accentuată la subiecții feminini. Bărbații, în general mai apropiați de ansamblul "colecție", minimalizează această proeminență. Cîmpul școlar întărește astfel de reprezentări. "Rolurile sînt deci bine separate în funcție de sex" (ibid.). Femeile ar avea, toate, în minte bipolaritatea sexuală și ar demonstra un respect de sine mai scăzut comparativ cu subiecții masculini. Aceștia din urmă vor favoriza în mod constant propriul grup, în timp ce femeile vor emite o categorizare mai puțin favorabilă entității lor de apartenență. Grupul dominant are
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
vrea să mă cobor? Au nu-nțelegi tu oare, Cum că eu sunt nemuritor Iar tu ești muritoare?” (M. Eminescu) „Inimi mari, tinere încă, deși voi sunteți bătrâni. Noi suntem iarăși trecutul, fără inimi, trist și rece.” (M. Eminescu) Această bipolaritate semantică: - verb copulativ - semantică gramaticală + nume predicativ - semantică lexicală - în desfășurarea analitică a planului semantic al predicației este absolută numai în structurile predicatului analitic în care verbul copulativ este copula absolută a fi și alte verbe, când, prin mutații radicale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gorgona ale cărei șuvițe de păr se confundă cu razele lunii. Fața ei, cum o descrie poetul lividă și spectrală, poate fi cea care conduce spre regatul morților și nu avem cum să o uităm pe Lilith, luna neagră. Această bipolaritate este exprimată când de fecioara Diana luna în ascendență, încarnând funcția celestă și ordonatoare, când de Ishtar a Mesopotamiei, ca lună plină principiu pozitiv al fecundității, când de Jana păzitoarea porților ce duc spre cer sau infern sau, cum aminteam
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
stării de conștiință, al procesului de interacțiune dintre diverse cunoștințe, evaluări, intenții; atitudinile sunt oarecum o rezultantă a acestui proces. Ele apar astfel în calitate de principii unificatoare în relația individ - lume. În al doilea rând, atitudinea, prin unele caracteristici ale sale (bipolaritatea, intensitatea), se pretează la măsurare, la exprimări cantitative. În fine, în al treilea rând, atenția acordată se explică și prin complexitatea acestui fenomen, prin multiplele sale fațete și, ca urmare, varietatea interpretărilor date lui. În mod similar altor termeni împrumutați
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
relațiile interiorizate ca fenomene de conștiință sunt atitudini. Grație unității dintre atitudini și relații, sunt posibile cunoașterea și modificarea atitudinilor prin intermediul activității (și invers). Se consideră că nota diferențiatoare a atitudinii față de alte manifestări psihice orientate spre un obiect este bipolaritatea sa, alternativitatea, care arată că subiectul este pentru sau contra unui obiect. G.W. Allport (1971), analizând mai mult de o sută de definiții, conchide că elementul cel mai frecvent este bipolaritatea. Între cei doi poli există un continuum, atitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
alte manifestări psihice orientate spre un obiect este bipolaritatea sa, alternativitatea, care arată că subiectul este pentru sau contra unui obiect. G.W. Allport (1971), analizând mai mult de o sută de definiții, conchide că elementul cel mai frecvent este bipolaritatea. Între cei doi poli există un continuum, atitudinea putând fi mai mult sau mai puțin favorabilă, astfel încât ea are diferite grade de intensitate. Pe acest principiu sunt construite scările de atitudine. Postulatul teoretic al bipolarității nu este atestat întotdeauna în
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
elementul cel mai frecvent este bipolaritatea. Între cei doi poli există un continuum, atitudinea putând fi mai mult sau mai puțin favorabilă, astfel încât ea are diferite grade de intensitate. Pe acest principiu sunt construite scările de atitudine. Postulatul teoretic al bipolarității nu este atestat întotdeauna în cercetările empirice (punctul zero al continuumului poate fi saturat de necunoaștere, răspunsuri neutre, ambigue și ambivalente sau stări conflictuale). Proprietatea de bipolaritate a atitudinilor a fost nuanțată în mai multe direcții majore. Astfel, când studiem
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de intensitate. Pe acest principiu sunt construite scările de atitudine. Postulatul teoretic al bipolarității nu este atestat întotdeauna în cercetările empirice (punctul zero al continuumului poate fi saturat de necunoaștere, răspunsuri neutre, ambigue și ambivalente sau stări conflictuale). Proprietatea de bipolaritate a atitudinilor a fost nuanțată în mai multe direcții majore. Astfel, când studiem prin anchete și sondaje atitudinile (opiniile) unei mase mari de indivizi, vom găsi aproape cu necesitate întreaga gamă, de la un pol la altul (pentru și împotrivă). La
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
sub anumite aspecte și dezapreciază sub altele, stare numită ambivalență. Depistarea ambivalenței atitudinilor este strâns legată de măsurarea acestora, care, la rândul ei, cu deosebire prin scările de tip Thurstone sau Likert (vezi Radu, coord., 1994), se bazează pe prezumția bipolarității și a intensității graduale. De altfel, punerea în evidență a situației ambivalențiale s-a făcut analizându-se mai îndeaproape răspunsurile aflate în zona „zero” sau în apropierea ei, deci la mijlocul intervalului dintre cei doi poli. S-a constatat că multe
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
trebuie confundată cu asocierea condiționată de tip behaviorist, pledează susținătorii teoriei, și fenomenul capătă relief mai pronunțat încadrându-se în acela mai larg al efectului familiarității. Se pare că sunt aici în joc mecanisme fine psihofiziologice, cum e cel al bipolarității nou/vechi, acomodare/plictiseală, dar, mai cu seamă, al fricii față de necunoscut. Cu precădere în tinerețe și maturitate, formarea și schimbarea atitudinilor noastre au ca sursă compararea socială. Spre deosebire de învățarea socială, cu atât mai mult în formele ei de condiționare
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
durere și suferință. De aici și două tipuri de morală: morala fericirii și morala suferinței sau, așa cum am arătat mai Înainte, a eroismului și a tragicului. Ele sunt inseparabile și trebuie considerate ca părți ale umanului, ca o morală a bipolarității, În care se reflectă natura complementarității dialectice a persoanei umane. Din acest motiv, orice acțiune psihomorală urmărește atingerea perfecțiunii, a sublimului În care omul se regăsește pe sine ca ființă plenară În confruntarea sa cu lumea, pe care aspiră permanent
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]